Recenzie pentru sursa informațională nr.2 Sursa informațională nr.2 are ca subiect de analiza cele două forme ale procesului de învățămînt, neîntîrziat intenționate, programate și organizate. Se argumentează explicit necesitatea procesului de învățare ” Predarea”, menționînduse toate detaliile acestuia, și anume: ce prezintă predarea pentru cadrul didactic (profesorul) și ce prezintă „ea„ pentru personalitatea educată (elevul), care este interconexiunea dintre ”predare” și ”învățare”, cele cinci abordări a mesajului pedagogic pentru predare (elaborarea, definitivarea, realizarea, confirmarea și perfecționarea), deasemenea s-a șinut cont și de explicarea acestora, nu în ultimul rînd s-a mai pus accent și pe ”predarea” în didactica tradițională. și ca încheiere pentru ”predare” s-au adus și trei concluzii: 1.Predarea nu se reduce la simplaacțiune de transmitere ori comunicare de cunoștințe elevilor, deși aceasta este funcția sa fundamentală, reprezentativă. 2.Predarea nu se confundă și nu trebuie confundată cu metodele de predare, în special, cele verbale. 3.Predareaare două sensuri intim corelate: instruirea, care unește predarea cu învățarea altora (a celor supuși instruirii), și transformarea acestora, formarea personalității lor prin convertirea informării în formare. Aceasta presupune transformarea cunținutului obiectiv al cunoștințelor, normelor, imaginilor, modelelor supuse însușirii în achiziție internă ți transferarea lor în conduita vie a elevului. Între predare și învățare există corelație obiectivă și necesară. Acestea fiind spuse despre predare, se trece intr-un mod inteligent și structural la explicarea procesului de ”Învățare”, și anume se aduce definiția pentru acest proces, și nu una oarecare, ci cea pentru sensul ei general, precum și cele pentru sensul ei restrîns, de asemenea se face distincția dintre învațarea realizată de animale, precum și cea de o ființă vie, mai sunt menționate și aspectele esențiale care definesc ănvățarea (caracterul ei conștient, caracterul rațional,caracterul activ, caracterul selectiv și nu în ultimul rînd controlul și autocontrolul acțiunulor de învățare), toate acestea fiind completate și cu sintagma de ”învățare școlară”, care tot aduce o diferență dintre ”această sintagmă” și procesul de învățare propriu-zis.
În concluzie putem afirma ca această sursă informațională este una de căpătîi pentru oricare începător în materiile pedagogiei generale.