Infernul Rosu-florin Badican

INFERNUL RO U - volumul I DRAGOSTE I R ZBOI - Argat la conac (2) de Florin B dican | 8 Ianuarie 2009 INFERNUL RO U - VOL. I DRAGOSTE I R ZBOI ARGAT LA CONAC (1) Focul primului r zboi mondial, provocase r ni adânci i greu de vindecat pentru regatul reântregit prin voin a întregului popor, dar i printr-o conjunctur favorabil românilor; Cum pacea fusese restabilit pe mai toate fronturile, armata începu a fi retras -n caz rmi; În unit ile pân de curând combatante, militarii care mul umit norocului sc paser cu via dup atâtea sângeroase b t lii, a teptau c-o îndrept it ner bdare, demobilizarea ce urma s fie ordonat de comandantul suprem; Bucurându-se de via a care-n ciuda confrunt rii cu demonii mor ii, înc le mai inunda trupul sleit de puteri, osta ii armatei române, au fost l sa i la vatr , dup un program bine chibzuit de comandan i; Revenind victorio i la vatra str mo easc , eroii neamului românesc aveau alte speran e de împlinire într-o ar care deacum era liber i proasp t rebotezat de Dumnezeul care d ruia cu atâta m rinimie. Înarmat cu libertatea de a decide, ofi erul de carier Marghiloman Alexandru renun la via a cazon i la ordinul p mântului, se întoarce la conacul din Domneasca de Arge ; Obi nuit cu ordinea i disciplina militar , ofi erul în rezerv ordon o prim i hot râtoare inspec ie, pe linia noului front; Total nemul umit, era cât pe ce s -i bage la bul u, pe mai to i slujitorii; Hot rât s -i pun la punct, boierul Marghiloman începu prin a i angaja un argat în care s poat avea încredere i sprijin la nevoie; Cam în acela i timp, era l sat la vatr i sergentul Badea Vasile; Ca mai to i combatan ii de la ar , gradatul unde nu începu s se mândreasc la hor -n sat, dar i-n alte împrejur ri, cu salba decora iilor primite la sfâr itul luptelor pe care românii, cu toat modesta lor dotare, le câ tigau; Deacum nu mai era fl c ul c-un început de must cioar i firav de credeai c -l d vântu jos; Dup-atâtea sângeroase confrunt ri, fl c ul devenise un b rbat bine împlinit, aprig la vorb i pe deasupra tiutor de slov ; În r stimpul dintre dou b t lii, sergent Badea Vasile, r sfoise câteva c r i; Autorii scriau despre via a românilor care pentu a supravie ui potrivnicelor vremuri, erau obliga i s slujeasc la st pâni din cei mai c rp no i; O carte g sit -n rani a unui r can ce din p cate murise spintecat de baioneta cine tie c rui du man, îi povestea despre via a de ran; De atât-amar de vreme, muntenii, moldovenii i ardelenii, suportau în t cere tirania satrapilor care bine motiva i, treceau prin foc i sabie, na iunea român . Cartea asta veche o fi citit-o i bunic miu? Cine tie, r spundea el în timp ce încerca s coboare la în elegerea str mo ilor care nu prea tiau slova c r ii ce-l fac pe om mai bogat i mai st pân; Un lucru a tiut acel bunic mai bine ca nimeni altu; Trecuse ceva vreme de când viteazul bunic se l sase încurajat de sabia neam ului care al turi de întregul norod, pornise r zboiul de independen împotriva turcilor cotropitori i musulmani; Dac

bunicul meu murise pentru ca aceast ar a ezat la r scruce de vânturi i imperii, s fie cu adev rat liber , de ce tocmai nepotul acelui ran, s gândeasc altfel? De ce s n-am curajul i îndemnul viteazului bunic? Animat de un asemenea gând, sergentul Badea Vasile luptase într-un r zboi care avea s aduc mult suferin , dar i izb virea neamului românesc; Deacum r zboiul se terminase i flac ra stins nu cu mult vreme în urm , c lise eroii ce avuseser norocul de a nu întâlni cine tie ce glon uciga ; L sat la vatr ca mai to i camarazii leatului s u, sergentul Badea Vasile revenea în lumea satului natal; ranii care pân nu demult nu îl prea b gau în seam , deacum îl vorbeau numai de bine; Pe lâng lauda de fa ad , erau i s teni care-l pizmuiau pentru ansa de-a sc pa cu via ; Dar sergent Badea Vasile nu apuc a se f li prea mult vreme, cu decora iile primite dup atâtea sângeroase b t lii; Un ordin ceva mai aparte, l-a obligat s se prezinte cât mai grabnic, la conacul boierului Marghiloman; Cum ordinul se execut nu se discut , în diminea a zilei urm toare, b rbierit i îmbr cat c-un veston plin de insemne militare, sergentul Badea Vasile plec spre conacul unde ca mai tot omul s rac, tr gea n dejde la oarece r splat din partea boierului care nu-l chemase chiar de poman . -M b iete, întreb paznicul în timp ce cobora din foi or, tu unde dracu vrei s mergi? Ia spune-mi, te chem careva la conac? -Da b vere, ordon sergentul în timp ce se oprea în fa a por ilor închise pentru nepofti i, dar ce- pas âe unde i d ce am c tare? -Cum ce-mi pas m b iete? Tu crezi c într-un a a conac, poate intra orice venetic? Vezi m soldatule, eu taman daia te întrebai. -P i m vere, r spunse B di a Vasile l sând-o ceva mai moale, eu venii la conac doar pentru c -mi ordon cona u ca s viu cât mai grabnic; În elegi, sau vrei s trimit vorb cona ului c nu pot intra? -De b neic , r spunse paznicul în timp ce deschidea poarta, atunci s cam chimb socoata; Ia spune, reveni Vizigotu c-o voce pu in schimbat , mai fus i pacilea p la conac? tii cum s vorbe te cu boierul Marghiloman? R spunde soldatule i nu te mai da b os. -P i m vere, raport cu ceva mai mult curaj sergent Badea Vasile, dac m d scurcai cu nem ii germani, atunci cum dracu s nu pot vorbi c-un boier care-mi cunoa te graiu i limba româneasc ? -B neic , las -m în pace cu neam u t u; Tu crezi c eu nu tiu c p neam îl pu cai f r alt vorb ? Doar n-oi vrea s cred c un pui d ran care abia dac tie cetirea, avea habar d limba n m asc . -Auzi b vere, ordon sergentul poate ceva mai îmb o at, tu tii ceva? N-oi fi eu prea d tept, dar nici prostu pro tilor nu sunt.

-M b iete, raport paznicul cam în aceea i manier , cum te întors i viu d p front s-ar putea s ai ceva minte i un car d noroc. -P i ce car b vere? P front dac nu-l nemeream eu, m nemerea neam u p mine i caput; Acu a pricepu i ce- zâs i eu lu matale? -Ascult m b ete, eu tiu c la conac contez doar ce vrea boieru s priceap ; Poate c taman daia trebuie te s fii cu mai mult grij la ce dracu vorbe ti pacilea, sf tui Vizigotu dup care sictirit urc în foi orul unde, dup un mai vechi obicei trase un gât zdrav n de uic . Ajungând în fa a intr rii principale sergentul Badea Vasile se opri, ne tiind prea bine cum s procedeze; Din fericire îl ajut un slujitor; Luându-l în primire, slujba ul întreb c-o nedisimulat ironie: -Dac nu

cu sup rare, p cine ca i taman cu noaptea-n cap?

-Ascult b vere, raport sergentul în timp ce îl cânt rea din priviri pe slujitor, dac asta-i noapte atunci eu sunt ditamai generalu. - i acu a d ce dracu î s ri and ra m omule, întreb slujitorul f când pe sup ratul? Tu chiar nu tii d glum , sau î i muri vaca? -Las c când e cazu tiu eu i d glum , numai c acu a m chem cona u ca s viu cât mai d grab la conac; Acu a pricepu i? -Bine m omule, dar în cazu sta va trebui s a tep i oleac . -Am în eles b vere, dar tu cam cât crezi c-ar fi d ad stat? -P i dac m rogi frumos am s trag o fug pân sus; Poate c s-o fi trezit boieru, raport slujitorul care- i da oarece importan . -Bine b vere, dar vino i tu mai repede; Uite, acu nici nu tiu dac s mai a tept acilea, or s viu taman când s-o trezi boieru. -Ai r bdare omule i a teapt porunca boierului Marghiloman, ordon curierul de ocazie, dup care plec f r prea mult râvn . R mas singur lâng treptele de piatr , sergentul deveni în scurt vreme o int nepl cut pentru slujitorii care nu-l vedeau cu ochi prea buni; Uni-l cuno teau ca fiind fl c u din satul lor, dar cei care veniser de cine tie unde se întrebau cu team : M frate, d unde-o mai fi i ugulanu sta? În timp ce viitorul argat se foia f r ca m car s b nuiasc teama care o inspira bie ilor ciocoflenderi, un slujitor care fa de ceilal i p rea ceva mai spilcuit, întreb mai mult din curiozitate:

-Nu te sup ra soldatule, dar p tine te chem cona u la conac? -Nu prea ânui socoteal b vere, da cred c tu e ti cam al treilea lu care-i spui c m chem cona u ca s viu grabnic la conac. -P i atunci vino dup mine, ordon slujitorul care f r a lua în seam acreala din vocea sergentului o porni pe trepte în sus, pentru ca în cele din urm s se opreasc zmerit în holul de la intrare. - i acu a ce dracu fac b vere? Te a tept acilea, sau ce zici? -Stai acilea, r spunse slujitorul pentru ca mai apoi s se opreasc lâng u a în care fiindui parc team , b tu discret de câteva ori. -Intr , ordon boierul din spatele u ii care la acea vreme continua s r mân închis pentru mai to i nepofti ii începutului de veac. -S am iertare cona ule, dar s

ti c veni unu care vrea s …,

-Care ce mai vrea? R spunde-mi odat

i nu mai sta ca mutu.

-P i cona ule, veni soldatu lu care-i d dur ordin ca s vin . - i de ce Dumnezeu nu spui a a? Atunci s intre mai repede. Slujitorul f cu un semn cu mâna spre sergentul care-l privea ca n uc pentru ca mai apoi s se retrag p ind pe vârfuri; Luându- i inima în din i, fostul sergent l s arma curajului s cad în cump nire i cu oarece team intr în cabinetul boierului Alexandru Marghiloman; Cum era obi nuit cu via a cazon , gradatul reu i s raporteze: -S tr i cona ule; Eu m prezentai la ordinu p care-l d dur repede; Acu poate c taman daia, dar…,

i am venit cât am putut d

-Repaus sergent; Responsabil de oarece justific ri sunt eu. -S am iertare, dar în armat n-avus i da face cu justifarea. -Nu-n eleg; Poate cu justificarea sergent, ordon boier Alexandru Marghiloman în timp ce-i întindea mâna ca unui vechi camarad. -De cona ule, p front numa dastea n-avus i timp i vreme. -Bine sergent Badea Vasile, dar cum zici c este în civilie? -De cona ule, ai mei este s n to i tun i docamdat -i bine.

-Sergent Badea, eu te-am chemat la conac ca s - i fie i mai bine; Altfel n-ar spune lumea c pe front te-ai b tut cam de poman ? -P i de cona ule, raport fostul sergent în timp ce cu gândul c ta printre r ni i i cadavre, eu nu-mi f cui d cât datoria d român. -Da sergent, dar i al ii i-au f cut datoria fa de ar

i na ie.

-A a-i cum ordona cona ule, numa c dup fiecare lupt prea mul i r mas r sfârteca i p câmpu d b taie i nu tiu dac -i drept. -Ai dreptate sergent, dar nimic nu se d de poman ; Poate c-ar fi bine s mul ume ti Domnului pentru via a de care ast zi te bucuri. -C bine gr i i cona ule, dar eu cred c fie care cu norocu lui. -Întradev r sergent Badea! Ia spune, ordon boier Marghiloman Alexandru mai mult pentru a-l încuraja, la ce arm ai f cut armata? -P i ce armat cona ule? Eu f cui mai mult r zboi i infanterie d front; Asta-i arma ranului care pleac d la coarnili plugului. -Este o arm de baz , dar ia spune: La M r e ti ai luptat? -Ei cona ule, parc numa acolo luptai? Acuma ce s mai zâc? E bine, e pace i mor ii câ i mai fuser g si i, este îngropa i cu to ii. -Sergent Badea, a a cum bine tii toate au un pre i o noim . -Taman daia cona ule, îmi f cui i eu datoria ca ori icare om. -Felicit ri sergent Badea, dar acum va trebui s - i faci i la mine datoria pentru c-am hot rât s te fac argat la conac; Ai în eles? -V mul umesc cona ule, dar eu sunt doar un biet fiu de ran. -Sergent Badea Vasile, ordon boierul ce deacum da v dite semne de grab , î i dau trei zile de gândire dup care te prezin i la conac i-mi raportezi ce i cum ai hot rât; M omule, acum ai în eles ordinul? -Am în eles cona ule, numa c nu tiu cum Dumnez u s …, -Ascult sergent Badea, ai în eles la ce trebuie s chibzuie ti? -S tr i cona ule! Eu am în eles i înc foarte bine, dar…,

-A a este sergent, la început trebuie s existe i un mic dar. -Ave i dreptate cona ule, dar pân acu a nu v cerui nimic. -Sergentule, îninte de a cere trebue s dai; Acum ai în eles? -P i de cona ule, asta-i tiut dân totdeauna i valabil pentru i mai mici! Acu eu ce Dumnez u s dau? Abia dac venii din r zboi. -Ascult sergent, ordon boierul Marghiloman cu aceea i voce ferm , dac e ti de acord cu hot rârea mea treci pe la prim rie i semneaz pentru un hectar de p dure, dar i pentru casa lui Buzuluc pe care nu se poate s n-o tii; Ia spune-mi, acum e ti mul umit? -Cum s n-o tiu cona ule? Doar în satu sta m n scu mama. -Sergent Badea, mai ordon boierul Marghiloman în timp ce se a eza la biroul s u de lucru, e ti liber s faci a a cum te taie capu. -S tr i cona ule! O s fac cum e mai bine, raport fostul sergent dup care f când stânga împrejur ie i din cabinetul marelui boier. Mândru de încrederea pe care boierul Marghiloman i-o ar tase, motiv pentru care-i propusese dreg toria de argat, sergent Badea Vasile ie ea pe poarta conacului; Surprins de pricina care-l îndemnase pe cona u la un asemenea gest, p rea îngândurat; Vrând parc s trag de timp, dar i pentru a prinde oarece curaj, gradatul se ab tu pe la crâ ma unde patron la acea vreme era ovreul Fichman; De cum intr pe u jidanul sim i ghi eftul ce putea veni de la un ran împodobit cu atâtea distinc ii primite dup merit ost esc i astfel motivat zâmbi mai abitir decât un servitor zelos; Încântat de parc în crâ m intrase cine tie ce ofi er, întreb c-o voce pref cut i nu lipsit de un oarece interes: -Fi bine venit dom Bade! Dar cu ce s v serveasc un negustor cinstit ca mine? Lua loc, doar nu v încearc cine tie ce grab . -Noroc dom Fichman i l sa vorba boiereasc ; Nu dalceva, dar eu trecui pacilea taman ca s beau un oi. -Foarte bine dom Bade! A a începe mai to i bunii clien i, r spun-se negustorul care deamu încerca s par cât mai amabil cu putin . -Poate c alt dat o s stau mai mult dom Fichman; Acu a sunt cu mare grab , dar trecui pacilea doar pentru un oi de g lbioar . -Ap i sta cât vre i be cât pute dom Bade; Doar daia stau acilea; Ca s -i servesc p clien ii care-mi trece pragu în mare cinste.

În timp ce fostul sergent se a eza la una dintre mese, zâmbind ca orice negustor interesat de un bun ghi eft, ovreul sosi înarmat c-o sticl de uic i cu dou oiuri proasp t cl tite într-o g leat cu ap . -P i dom Fichman, ce s fac cu dou oiuri? Nu ajunge unu? -Be cât vre dom Bade i nu v mai îngrijora d plat ; Cum bine cred c merita , ast zi voi face o reducere doar pentru matale. -Am în eles dom Fichman, dar cu dou oiuri nu pot s beau. -P i ce dom Bade, r spunse ovreul în timp ce turna lichidul acela g lbui c-o îndemânare demn de invidiat, eu n-a bea un oi sau poate chiar dou c-un ofi r ca matale? Ce zâci dom Bade, m refuzi? -Atuncea s fie cu noroc dom Fichman, ur sergentul dup care b u dintr-o singur înghi itur drogul românului s rac la chimir. -Noroc i s n tate dom Bade, ur interesat bietul negustor. - i ce mai noroc dom Fichmam; Bun al dracu uica asta! -Adic cum dom Bade? Pentru un ofi r premiat cu atâtea decora âuni puteam aduce po irca p care o bea j go ii d igani? -Ap i dom Fichman, la cât luptai i eu p frontu nem sc…! - i dac nu

cu sup rare, p frontu germanilor murir mul i?

-Cam mul i, dar ce s mai vorbim; Acu este îngropa i cu to ii. -Ce s facem dom Bade, se întreb jidanul în timp ce umplea oiurile cu uic bun ? Fie care soldat cu norocu i cu via a lui. -Aci cam ave dreptate dom Fichman, se declar de acord fostul sergent dup care mai bine dispus d du pe gât i cel de al doilea oi. - -acu ce ave d gând s face dom Bade, întreb ovreul în timp ce umplea cu oarece grij oiurile goale? Ai niscaiva promisiuni? -Dracu tie dom Fichman; Cum nu e nimeni care s -mi dea ordin i timp este berechet m mai gândesc i eu la ce-o s fac, raport sergentul în doi peri dup care vis tor d du pe gât i cel de al treilea oi. -Poate o dreg torie pe la conacul boierului Marghiloman?

-Nu c vreau s v laud, raport sergentul care cu abilitate încerca s ocoleasc r spunsul la a a întrebare, da-i bun uica lu matale. -Dom Bade, doar tiu ce place clien ilor serio i; Acu d ce s v mint, dar un client ca matale este cel mai bun espert într-ale uicii. -Ave dreptate dom Fichman, raport sergentul ridicându-se în picioare, românii este esper i mai mult într-ale uicii. -Boala românilor dom Bade, dar cred c mai merge unu mic. -Ce-i mult stric dom Fichman, dar cât m coast trei oiuri? -Dom Bade, r spunse ovreul în timp ce se-nclina în fa a clientului care peste ani va încerca marea cu sarea, ast zi treac d la mine. -Cum vrei dom Fichman! Atunci r mâi dator c-o cinste, declar b os viitorul argat dup care încurajat de aburii drogului na ional ie i din pr v lia jidanului i gr bit se îndrept spre prim rie. ***** Dup o vreme, încercând s ridice privirea peste parapetul condi iei de ran, sergent Badea Vasile îl v zu pe înv torul Predoiu; Dintr-un respect care ast zi a cam disp rut, fostul gradat se opri din mersul s u gr bit i privind în râna drumului salut cu închin ciune: -S tr i domnu înv

tor i s-ave cât mai mult s n tate!

-Noroc m b iete, dar cine e ti? Stai în satul Domneasca? -M-a uitat dom înv

tor; Sunt b iatu lu Badea Niculae.

-Pe taic tu îl cunosc bine, dar pe tine cum zici te chiam ? -P i domnu înv

tor, la catalog m chiam Badea Vasile.

-Tu e ti fiul lui Nicolae i al Tudorei? M b iete, chiar dac nu te-am mai v zut de mult vreme, s tii c -mi amintesc de tine. -Unde era s m vede i dom înv tor; Mul umit Celui de Sus eu abia dac fus i l sat la vatr i acas m întors i întreg la trup. -Avus i noroc m b iete, dar unde te-ai pornit cu grab , întreb înv da s plece pe drumul colbuit de ar ?

torul care deacum

-Unde s m duc dom înv tor, dac nu la prim rie? Am o misie d împlinit, dar uite c nici nu tiu dac s m duc, sau nu m duc. -P i ce s-a întâmplat m b iete? Ai dat d vreun necaz, sau…? -Taman asta-i nedumerirea dom înv tor, raport cu oarece îngrijorare fostul sergent; Ailea nu-i vorba d nici-un n caz ad v rat. -M b iete, atunci e d bucurie; P i ce altceva mai poate fi? -Domnu înv tor, chiar azi boieru Marghiloman m chem la dumnealui i-mi ordon cum c-ar vrea s m fac argat la conac. -De m b iete, eu zic c este bine când boierul nu- i vrea r u. -A a mi s p ru i mie dom înv tor, dar eu nu cred s esiste un boier care s dea ceva f r a cere d trei ori mai mult d la ranu care ne tiind a ceti i socoti a fost mai mereu în lat la socoat d ia mari i poate mai tiutori d slov ; Vede , eu taman daia sunt în dubiu. - i tu ce-ai vrea m b iete? S i se dea de poman f r s te pun la munca pentru care ai fost angajat de patron sau de boier? -Eu niciodat nu cerui d poman dom înv Depand cât dai, dar mai ales cât prime ti.

tor, numai c vede dumneavoastr ;

-De m b iete, este cam grea politica boiereasc ! Acum fie vorba între noi, o asemenea politic nu este f cut pentru to i analfabe ii. -P i cum dracu dom înv tor? Dac tot n-o s pricep mare lucru dân politica d care vorbir înseamn c m strofoc d geaba? -Nu-i chiar a a m b iete; Nu tiu la ce te duce mintea, dar politica boiereasc nu se prea discut în mijlocul drumului de ar . -Asta cam a a-i dom înv tor; Cu toate c politic dân asta nu prea f cui p front, iar p boier Marghiloman mai c nu îndr zni-i s -l privesc în fa , s ti c n-o s m dau b tut chiar atâta d u or. -P i bine m b iete, de ce Dumnezeu nu te-ai uitat la boier? Dup atâta front cred c i-ai câ tigat dreptul de-a privi oamenii în fa . -Am câ tigat p dracu dom înv tor! i care-i ghi eftu dup un r zboi în care ranii români murir d geaba în lupta cu neam u?

-Degeaba n-au murit ei m b iete; Doar vezi i tu ce ar mare i frumoas avem, r spunse înv torul Predoiu cu înfl c rarea i convingerea patriotului aflat gra ie vârstei, în spatele frontului uciga . -Da dom înv tor, dar cin se bucur de ara asta mare i frumoas ? Ap i ce folos dac noi tea care numai pântr-un noroc sc par m d glon or baionet , suntem iar la cheremu boierilor i patronilor? -Dup câte în eleg eu, tu nu vrei s fii la cheremul societ ii, cu toate c pân la urm cu to ii va trebui s d m socoteal cuiva. -În eleg dom înv

tor, dar d ce trebuie s fim mereu datori?

-P i cum s - i spun eu m b iete? Dac n-am datora nim nui nimic, ar însemna s nu tim mare lucru despre lume i Dumnezeu. -Nu v sup ra dom înv tor, dar matale care tii totu ca la carte le potrivi mai bine decât ranu care pân-acu n-a tiut a mânui d cât coasa, toporu i pu ca d care nici-un r can nu scap . -M b iete, de n-ai fi gr bit te-a invita la mine acas ; Bucurându-ne de lini te, am putea chibzui cum ar fi mai bine s procedezi. -P i dom înv tor, raport fostul sergent dup o fireasc ezitare, cum boieru îmi d du trei zâle s m socotesc, graba n-ar fi chiar a a d mare; Acu a dac-a vrea s -mi da i mie oarece înv tur despre ce i cum s fac cu chestiunea, eu v-a r mâne dator pentru toat via a. -M b iete, las datoria pe alt dat ; Acum poate c-ar fi mai bine s mergem, ordon înv tor Predoiu pentru ca mai apoi, urmat îndeaproape de sergentul Badea, s porneasc hot rât spre cas . Mergeau în t cere; Fiecare cu gâdurile lui, fiecare cu necazurile lui, mai mari sau mai mici; Ajun i acas , cei doi c l tori prin vreme i istorie se privir de parc atunci se vedeau pentru prima dat . -Dac tot venir m s intr m în cas m b iete, ordon înv pe prisp i deschise u a de la tind .

torul Predoiu, dup care urc

Intrar în camera unde toate cele erau frumos orânduite de înv torul Predoiu; Se a ezar pe scaune cu sp tar înalt i ca mai to i muntenii r suflar u ura i; Pe mas , o sticl cu uic din cea mai bun i câteva oiuri frumos aliniate, atr geau cu magnetul lor dintotdeauna. -M b iete, pentru a prinde ceva curaj n-ar fi bun una mic ?

-Mai b ui la cârciuma lu Fichman câteva oiuri, dar nu v refuz, raport sergentul care încercând s p streze echilibrul noului parvenit, se a ez cu toat greutatea r neasc pe sc unul cu sp tar. -Eu nu tiu ce i cât ai b ut, aprecie înv marf clasa întâia nu poate fi refuzat . -N-o fi dom înv

torul în timp ce umplea cele dou oiuri, dar o

tor, dar eu tiu c cine refuz e neam prost.

-Tu ai dreptate m Vasile, asta s cam potrive te; Acum hai noroc i Dumnezeu s -i dea gândul cel bun boierului Marghiloman. Cei doi b rba i d dur uica pe gât dintr-o singur înghi itur ; O vreme savurar parfumul drogului care de-a-lungul anilor f cuse târgului ce cu siguran n-a fost a ezat chiar întâmpl tor la confluen a Arge ului cu Râul Doamnei, mult mai mult reclam decât toate încerc rile celor pl ti i s fac lumii, cunoscut urbea arge enilor. -Altfel m b iete, întreb înv torul Predoiu mai mult de form , e ti s n tos, voinic? Dup cum ar i n-ai motive de îngrijorare. -Ave dreptate dom înv tor, cu s n tatea o duc destul de bine; Cu altele o duc mai prost, dar s ti c nu m vait ca babili b trâne. -De m b ete, de unu singur chiar c nu le po i avea pe toate. -Singur izbânde ti cam greu, dar slug la boer nu tiu dac -i bine s m bag; Vede dom înv tor, sta-i n cazul care m pa te! -Dar sta-i n caz? Boierul vrea un argat, nu o slug la conac. -Ap i cum dracu dom înv tor, raport fostul sergent o rându-se la vorb , nu-i totuna sluga cu argatu? Atunci care-i deferen a? -M b iatule, la vremea pe care o tr im cu to ii, eu zic c-a venit momentul s ne schimb m de la vorb pân la n rav; Ai în eles? -Cum adic dom înv tor? Tot cei care neavând încotro i luptar p front, trebuie s s i chimbe pân i n ravul r nesc? -De m b iete, avertiz înv torul satului, eu cred c-a venit vremea ca-n mentalitatea ranului care de-a-lungul timpului a tiut doar s - i lucreze bucata de p mânt i s - i creasc copiii într-o condamnabil ignoran , s se fac niscai schimb ri; Tu spui c nu te trage inima s te angajezi argat la conacul boierului nostru; Atunci ce vrei m b iete? S negi întreaga noastr existen ca neam i na iune, via a care de la Traian încoace s-a bazat pe rela ia dintre mare i mic?

-P i d ce dom înv tor, întreb sergentul care nu în elegea mai nimic din vorbele celui care cândva îi fusese dasc l? -Da m b iete, dar cât vreme oamenii se nasc inegal dota i cu inteligen , cu avere i cu noroc, egalitatea lor este imposibil . -Asta cam a a-i dom înv tor: Prost te na ti, prost mori! Acu a eu tot nu tiu dac s intru or s nu intru slug la boierul dân sat. -M b iete, eu nu sunt salariat la stat? Fiul meu, muncitor la un atelier din Pite ti nu este tot salariat? Fiic -mea Anica nu va fi tot salariat la cine tie ce patron? Poate cineva s spun c noi suntem ni te slugi în sensul r u pe care-l vezi tu? Tocmai pentru asta- i spuneam ceva mai devreme, românii no tri trebuie s se schimbe radical. - chimbare, chimbare dom înv tor, raport fostul sergent poate la fel de nel murit, dar s mai câ tige i ranii care este s raci. -M b iete, conchise înv torul Predoiu cu regretul c acel om nu putea s priceap chestiuni elementare, dac vei munci i vei fi cinstit cu boierul Marghiloman vei câ tiga i înc destul de bine. Sergentul Badea abia dac auzise îndemnul pe care înv torul satului îl rostise cu atâta convingere; Privirea-i r t cit c zu cu patim peste fotografia care sta ag at -n cuiul b tut pe peretele din fa . -Nu v sup ra dom înv tor, se trezi întrebând c-un v dit interes bravul sergent, dar în poza din perete este chiar fata lu matale? -Da m b iete, r spunse înv torul de pe fa a c ruia disp ruse orice urm de zâmbet; Ea este fiic -mea; P i cine ar putea s fie? -Acuma m ierta dom înv tor, dar n-am tiut c ave i o fat a a de mare i d frumoas ; Nu tiu d ce dracu, dar fus i un chior dac mai nainte de-a pleca p front, n-o v zui niciodat la hor în sat. -Atunci fi-mea nu prea umbla creanga; Acum din p cate…, -P i ce s-a întâmplat dom înv

tor, ave i niscaiva n cazuri?

-De m b iatule! Ca orice om, cu bucuriile i necazurile lui. -P i dom înv

tor, s-a întâmplat ceva r u cu fata lu matale?

-M b iete, tinere ea care ne este dat de Dumnezeu doar ca s ne bucur m de ea, pe lâng partea ei frumoas aduce omului i multe nenorociri; Tocmai pentru asta trebuie savem grij de a a comoar .

-Nici nu tiu ce s v raportez dom înv tor; În ce m prive te eu îmi l sai tinere ea p front i acu parc a avea cinzeci d ani. -Taci din gur m b iete i nu-l mai mânia pe Dumnezeu; A a cum orice chior poate s vad , te-ai întors întreg la trup i minte. -Ave i dreptate dom înv

tor, dar fie care om cu norocu lui.

-A a-i m b iete, r spunse îngândurat înv torul, numai c unii au prea mult, iar al ii cum este i fiic -mea nu au gram de noroc. -Nu v sup ra p mine domnu înv tor, raport sergentul care deacum încerca s g seasc fie i numai câteva cuvinte din c r ile citite pe front, dar d multe ori norocu i-l face omu cu mâna lui. -Întradev r sergentule, numai c fiic -mea dup ce înv la mal; Acum ce s fac , asta-i situa ia! -P i ce dracu p i dom înv

tor? Intr în gârl

atâta carte s-a înnecat ca iganu

i s înnec ?

-Mu c - i limba m b iete; Fiic -mea g si un ofi er venetic, un locotenent care imediat dup r zboi s-a prip it în ora ul Pite ti. - i d ce v pare r u? S întâmpl ceva nasol cu ofi ru la? -M b iete, ce i-o fi spus, ce nu i-o fi spus acel ofi er c în numai câteva zile o z p ci de cap pe biata fat ; A a se face c -n urm cu dou luni m pomenesc cu ei în curte i mi-au spus c sunt c s tori i. -P i cum dracu dom înv

tor? S logodir hodoronc tronc?

-Chiar a a m b iatule, dar altceva urm rea veneticul naibi. -Nu v sup ra p mine dom înv tor, raport încurcat sergentul, dar Veneticu îl chema pe ofi ru care o z p ci d cap p fat ? Dându- i seama c bietul sergent habar nu avea ce este acela un venetic, înv Predoiu î i continu nu f r rost, povestirea:

torul

-Bravo m tat , am întrebat-o eu mâhnit, dar acum cine e ti? -Tat , mi-a r spuns ea mândr nevoie mare, sunt Anica Manu. -Bine m copii, am mai întrebat eu ca orice om de bun credin , dar pân una alta voi unde ave i de gând s locui i? Ave i cas ?

-N-avem nici-o cas tat , mi-a r spuns fiic -mea care zâmbea doar ca s nu plâng , dar a vrea s -mi dai dota l sat de mama. -P i m fata tati, am r spuns eu destul de sup rat, dota care- i apar ine nu-i o pung cu galbeni p care s-o ei i apoi s pleci cu ea. V zând c bani lichizi n-am de unde s le dau, s-au sup rat pe mine i a doua zi au plecat la Pite ti; Acolo, dup doar câteva zile s-au certat ca la u a cortului i dup cum era i firesc s-au desp r it. -Dom înv tor, cam nasoal treaba cu domnu Venetic, iar dup câte în eleg eu acum fata lu matale nu-i nici cal, nu-i nici m gar. -A a-i m b iete, dar ce pot s fac? Zarurile au fost aruncate! -Eu nu tiu cine arunc zaru d la table domnu înv fat ; Vorba ranului, cu to ii mai gre im.

tor, dar s n-o l sa d izbeli te p

-Ca s mai dreg ce se mai putea drege i-am scris o misiv în care am rugat-o s vin acas ; I-am zis c-am iertat-o i vreau s vorbim. -Nu v sup ra dom înv

tor, dar nu-i scris r carte po tal ?

-M b iete, r spunse înv torul care deacum încerca s treac peste incultura sergentului, se pare c fata a în eles de vreme ce-n scrisoarea pe care mi-a trimis-o dup numai câteva zile a spus c-o s vin acas , chiar dac oamenii din sat tiu c a fost p r sit de so . -Fie care cu n cazu lui dom înv tor, raport sergentul Badea Vasile în timp ce încerca s - i arate r neasca în elepciune, iar ce este dat omului la n sc toare nu i-l ia nimeni. -Nu-l ia sergent, dar din p cate nici altceva mai bun nu-i d . -Unora nu le d mai nimic; Dom înv tor, raport sergentul ridicându-se în picioare, acum dac nu v sup ra eu a cam pleca. -Mergi cu Dumnezeu m b iete i poate c-ar fi bine s nu dai cu picioru norocului care doar o dat în via te pa te cu adev rat. Înarmat cu ceva speran e i curaj, sergent Badea Vasile ajunse la prim ria satului Domneasca; Cum primarul îi f cu semn s mai a tepte pân când va termina de citit cele câteva hârtii, mintea lui începu a c ta c-o înfrigurare tinereasc la fata care din fotografia agâ at pe perete-le din casa înv torului Predoiu, continua s zâmbeasc frumos. -O fi ea muere frumoas , dar din p cate tacsu este prea s rac.

-M Vasile, întreb primarul care între timp ridicase nasul din hârtii i hâr oage nepermis de pr fuite, doar nu vorbe ti sângur? -Ce dracu s fac domnu primar, uneori mai vorbesc i sângur. -Da m , dar cât vreme eu sunt ales ca s -i ascult p oameni tu crezi c este bine s vorbe ti sângur? Ia spune-mi, care p su? -P su ca p su dom primar; Conteaz doar ce vrea boieru! ***** Topic: Romane | Editare | F r Comentarii »

La Mul i Ani! de Ana-Maria Gibu | 7 Ianuarie 2009 V ROG S -MI PERMITE I CA PRIN INTERMEDIUL REVISTEI “GLAS COMUN” S TRANSMIT TUTUROR CELOR CARE POART NUMELE DE IOAN I IOANA, URARILE MELE DE S N TATE, LINI TE, SUCCESE I INDEPLINIREA TUTUROR DORIN ELOR. S V DEA DUMNEZEU UN AN NOU BINECUVANTAT. LA MULTI ANI! ANA MARIA GIBU - 11 ANI DOROHOI