Infernul Rosu Fl.badican

INFERNUL RO U - volumul I DRAGOSTE I R ZBOI - Nepoata înv torului (4) de Florin B dican | 23 Ianuarie 2009 INFERNUL RO U - VOL. I DRAGOSTE I R ZBOI NEPOATA ÎNV

TORULUI 1

Dac la câmpie toamna mai continua cu ploi i vreme mohorât , în zona subcarpatic fusese brutal alungat , pe la-nceput de Decembrie; Mai devreme ca în al i ani, c zuse prima z pad ; Începuse s ning de cu noapte iar diminea , lumea era acoperit într-un ve mânt imaculat; Continua s ning cu fulgi mari i pufo i când, domni oara care terminându- i în grab treburile în gospod rie, plec spre conac; Trebuie s ajung cât mai repede, gândea nepoata înv torului Predoiu, altfel boierul Alexandru Marghiloman ar putea s se supere pe mine; Fat cu bun sim , Ioana Predoiu aprecia cum se cuvine gestul boierului care într-una din zilele trecute o chemase doar pentru ai spune c-o blânde e de care pu ini p rin i sunt în stare: Ioan , deacum ai terminat coala, e ti o fat cu mult înv tur i trebuie s fii cu mare grij fa de bibliotec i de c r ile care pân la urm ne vor aduce izb virea; Contina s mearg cu pas gr bit spre conacul distinsului boier când, ridicându- i ochii frumos ornamenta i de puful z pezii proasp t ninse, în apropierea colii, îl v zu pe p rintele Eftimie Visarion; Un gând rebel o purt -n anii copil riei; La doar câteva ore de la moartea mamei sale, preoteasa despre care foarte pu ini munteni din satul Domneasca i din împreju-rimi, aveau cuvinte de laud i pre uire civic , o alungase de parc ar fi fost un câine vagabond i fl mând peste m sur . -S rut mâna p rinte, salut cu respectul cuvenit preotului pe care îl cuno tea de atâta amar de vreme, domni oara Ioana Predoiu. -S tr ie ti taic , r spunse b trânul preot, oprindu-se locului. -P rinte, dac în eleg bine, ai ceva important pe care vrei s mi-l spui, sau v-a i oprit din cauza oboselii care nu iart pe nimeni? -Ai dreptate taic ; Cred c m-am oprit pentru ambele pricini. -Spune i p rinte; Eu mereu v-am ascultat cu mult în elegere. - tiu i m bucur v zându-te mare i frumoas ; Acum, dac bine-mi amintesc, trebuie s faci pentru Anica, poman de apte ani. -A a-i p rinte, dar s tii c eu n-am uitat-o nici-o clip pe m mica; S pt mâna trecut am fost la cimitir, am împ r it boboroade i am aprins lumân ri la c p tâi; Asta-i tot ceam putut face, mai spuse domni oara Ioana, cu aerul omului împ cat cu sine i cu Dumnezeu. -Este bine ce-ai f cut, dar va trebui s faci poman de apte ani i s dai de îmbr cat; Taic , asta-i ultima hain pentru biat Anica. -Ai dreptate p rinte, dar pentru asta va trebui s -l rog pe cona u Marghiloman; Este omul de a c rui în elegere nu m îndoiesc. -Da fata taichi, dar cu în elegerea nu faci poman , predic p rintele care deacum retr ia vechi i nepl cute amintiri.

-Da p rinte, dar boierul Alexandru Marghiloman îmi d o bun simbrie i atunci când am neap rat nevoie, cheltuiesc cu m sur . -M fata taichii, când e ti preg tit cu toate cele, trimite-mi vorb ; Nu dalceva, dar trebue s -i fac i-o slujb mai ca lumea. -Negre it p rinte, r spunse domni oara Ioana, dup care împov rat c-un noian de gânduri, se strecur asemenea zânelor din pove tile copil riei, printre fulgii care c deau u or i f r zgomot. ***** Pân la vârsta de doisprezece ani, domni oara Ioana Predoiu reu ise cu sudoarea frun ii, dar i cu eforturi f cute de mam , s promoveze patru clase primare, la acea dat fiind printre pu inele fete din sat, care tiau slova c r ii; inând mor i ca fata s înve e carte, dar i pentru a pl ti toate cele, în iarna acelui an, Anica Predoiu vându i ultima pr jin de p dure; Din toat agoniseala înv torului Predoiu, mai r m sese casa, curtea i-un grajd în care Joiana trebuia s fete de neleapc ; Pân la urm pe toate le putea trece biata femeie, dac ar fi fost s n toas ; Se desprim v rase bini or iar pomii se preg teau s înmugureasc când, mama Anica d du primele semne de boal . -Ce ai m mic bun , întreb Ioana v zând-o pu in schimbat ? Nu cumva e ti boln vioar i acum nu vrei s -mi spui ce te doare? -N-am nimic Ioan mam ; Doar ni te ame eli care-mi vor trece pân mâine diminea , min i femeia care cu niciun chip nu vroia s - i îngrijoreze inutil feti a la care inea ca la ochii din cap. S rb torile de Pa ti le petrecur împreun ; Aveau din toate câte pu in; Ou ro ii, cozonac f cut în cas , colarez dar i multe alte bun t i de care ranii aveau parte doar cu ocazia s rb torilor cre tine; Bucuria celor dou bune prietene dur îns pu in; Pe m sur ce timpul trecea, boala adus de un demon nev zut, sec tuia f r mil trupu bietei Anica; Cum leacurile b be ti nu d deau nici-un semn de îns n to ire, femeia mai vându o mahmudea i plec la Pite ti, cu docarul unui vecin; Acolo, gra ie leilor interbelici, se intern -n spitalul mare; Dup aproape dou s pt mâni de analize i încerc ri, doctorul Jecm nescu M rin, altfel un oltean de prin p r ile Slatinei, ceru o sum de-a-dreptul uria pentru medicamentul pe care doar el, prin rela ii personale, putea s îl procure; Într-o atare situa ie, biata femeie mai vându înc dou mahmudele din salba familiei Predoiu i cu banii ob inu i, pl ti doctorului Jecm nescu, medicamentul f c tor de minuni; Din p cate îns , minunea fusese doar o ru inoas jecm neal . Cu doar câteva zile inainte de-a fi externat , o sor ceva mai miloas îi spuse c boala ei nu avea leac; Jecm nit de doctori i p r sit pân i de Dumnezeu, biat Anica veni acas ; Dându- i seama c sfâr itul nu era prea departe, s rmana femeie se adres fiicei sale: -Eu m simt cam r u feti a mea bun , dar tu ia aminte la ceeace- i voi spune; Ioan mam , este foarte important pentru viitorul t u. -Ce s -mi spui m mico i ce este mai important decât via a noastr , r spunse micu a Ioana, printr-o alt nevinovat întrebare?

-Ai dreptate Ioan , îndemn dup numai câteva clipe Anica Predoiu, dar tu va trebui s faci doar ceeace- i voi spune eu; În elegi? -Da mam , dar ce trebuie s fac? Nu-i prea greu pentru mine? -Ioan , este i greu este i u or; În sertarul mesei vei g si o misiv pe care eu am scris-o atunci când boala începuse-a m r pune. -O scrisoare m mico? P i ce s fac eu cu scrisoarea secret ? -Ioan , scrisoarea despre care- i spuneam, este într-un plic. -Bine m mico, mai întreb micu a Ioana cu lacrimi în ochi, dar tot nu mi-ai spus ce s fac cu acea scrisoare? Cui trebuie s-o dau? -Ioan mam , r spunse femeia care abia dac - i învingea durerea din suflet, când eu n-o s mai fiu în via , tu s duci scrisoarea boierului Marghiloman; Acum ai în eles feti a mea bun i frumos ? -Am în eles m mico, dar nu m p r si tocmai acuma; Eu ce voi face? Tu nu vezi c eu nam nici tat , nici nimic pe lumea asta? Frângândui-se inima pentru feti a ei scump i frumoas , biat Anica abia dac mai reu i s spun câteva cuvinte de îmb rb tare: -Fii tare Ioan ! Tu trebuie s împline ti ceeace eu nu mai pot. -Am s fiu m mico, dar pentru a reu i nu sunt prea micu ? - tiu Ioan , dar Dumnezeu î i va purta de grij ; Acum mergi la p rintele Visarion i spune-i s vin pentru o sfânt spovedanie. -Eu m duc m mico, dar fii bun i a teapt -m ; Da mam ? -Eu n-am s te p r sesc niciodat fata mea drag ; A a s tii, încerc biat Anica s mai dea oarece speran e, unui copil r t cit. -Nici eu n-o s m despart de tine, promise feti a care deacum se ridicase, doar pentru a putea s plece, spre un viitor incert. -Ioan , de ce nu mai r sare soarele? Este atât de întunecat…! -Deschide ochii mam bun , soarele a r s rit de mult vreme. -Feti a mea scump , fii bun te rog i aprinde-mi o lumânare. -P i de ce m mico? Doar i-am spus, acum este ziu i soare. -Pentru c -n întunericul ce pare mai negru decât smoala, nu mai v d nimic; Acum în elegi de ce trebuie s -mi aprinzi lumânarea? -Da m mico, dar nu pot; Cum bine tii, lumân ri se aprind doar la oamenii mor i; M mico, tu auzi ce spun eu? -Te aud Ioan , dar acum fii bun i aprindemi o lumânare; A a cum ne înva Sfânta Scriptur , lumina ei n-a f cut r u nim nui. Încercând s -i lumineze ultimul drum, feti a aprinse câteva lumân ri; Cu mâini tremurânde le a ez într-o b rdac la c p tâiu mamei sale dup care alerg cât putu de repede la popa Visarion; Din fericire, dac într-o asemenea situa ie se poate vorbi de a a ceva, preotul era acas ; Auzind vaietul feti ei i nevoia mamei sale, p rintele Visarion nu lu în seam protestele preotesei care mai mereu încerca s -i g seasc nod în papur i plec în mare grab spre casa înv torului Predoiu; În tinda casei îl întâmpin baba Safta; Dup ce deschise u a camerei în care z cea Anica, b trâna ie i afar ; Pe prisp , ag at de unul din stâlpii casei, a tepta o feti cu p rul r v it i cu inima plin de atâta suferin ; Cu patrafiru deasupra capului, biat Anica Predoiu unde nu începu a se ruga cu

mult prea mult pio enie cre tin-ortodox : -Iart -m Doamne, dar eu n-am p c tut decât o singur dat . -Bine Anic , dar a fost mare p catul s vâr it în anii din urm ? -P rinte, p catul a fost doar atunci când am n scuto pe Ioana. -Da Anic , dar cum bine tii na terea nici m car nu este p cat. -Ai dreptate p rinte Visarion, dar eu m-am iubit cu argatul boierului Marghiloman, f r ca s fiu cununat în fa a lui Dumnezeu. -Cu Badea Vasile? Argatul care se însur c-o fat din Vla ca? -Întradev r p rinte, dar acum ce s mai fac? Este prea târziu. - i atunci de ce nu i-ai spus despre fata pe care ai n scut-o? -I-am spus p rinte, dar din p cate nevrednicul argat nici n-a vrut s aud de pruncul ce-l purtam în pântec; Acum m în elege i? -Te în eleg taic , dar pân la urm Dumnezeu te va ierta. -Poate c bun cum este Dumnezeul nostru m va ierta, dar Ioana care va r mâne singur la o vârst atât de fraget va în elege i va accepta p catul din care s-a n scut i pe care va trebui s îl poarte? -Anic , dac vrei am s -i port eu de grij pân când va cre te i va avea rostu ei; Abia atunci, mai spuse preotul cu glas abia optit, va în elege adev rul i-l va judeca dup dreptate pe cel care fiindu-i tat , a p r sit-o înainte de a se na te; Ce spui taic , este bine a a? -Mul umesc p rinte Visarion, dar nu tiu dac Ioana va reu i. Anica Predoiu d du s mai spun ceva, dar vocea ei se stinse pentru totdeauna; V zând-o în grija Domnului, p rintele Visarion ridic patrafirul de pe chipul unde spectrul mor ii începu a se ar ta în toat hido enia lui; Îi închise ochii, dup care ie i afar ; Pe prispa casei, baba Safta, cu buzele încre ite de povara anilor care trecuser f r pic de mil , strângea la pieptu-i gârbov trupul care în acel moment de r scruce era cutremurat de cele mai adânci suspine. Oprindu-se lâng statuia z mislit din suferin i speran e de arte, p rintele abia dac reu i s spun câteva cuvinte; Erau doar ni te vorbe prin care încerca s aline durerea ce nu se va stinge niciodat . -Asta-i tot; Deacum Anica Predoiu se afl în grija Domnului. Nevenindu-i s - i cread urechilor i v zându-se singur într-o lume care abia da în clocot, domni oara Ioana se desprinse din bra ele babei Safta; Intr val vârtej în cas i dintr-un reflex greu de st pânit se arunc la c p tâiul mamei sale; Începu s plâng , cerându-i iertare pentru cine tie care pozne copil re ti în timp ce Anica, cu ochii închi i pe patul ei de suferin , p rea s doarm un somn lini tit. -Bine c m car sc p de chinuri! P rinte, eu acuma ce fac? -Ai grij d fat ; Eu merg la prim rie pentru niscaiva hârtii. Împov rat de tot felul de gânduri, preotul mai c nu- i d du seama cum trecuse vremea; Se pomeni în fa a primarului care v zându-l poate mai trist ca în alte d i, întreb c-o

voce de om îngrijorat: -Ce s-a întâmplat p rinte? Ceva r u de la coana preoteas ? -Ziu bun domnu primar; Anica Predoiu, fata înv torului despre care v aminti i cu oarece pl cere, muri în diminea a asta. -S -i fie râna u oar ! Au fost ni te oameni tare cums cade. -Ce s mai lungim vorba domnule primar? Eu a vrea s consemna i decesul în registru i dac prim ria ar putea s dea o mân de ajutor la inmormântarea bietei femei, ar fi o fapt de toat lauda. -P i cum p rinte, biat Anica nu mai are chiar p nimeni? -Oamenii au p r sit-o, dar nu-i nimic; Îl are pe Dumnezeu. -A a este p rinte, dar pân la Dumnezeu ne m nânc sfin ii. -Ne m nânc dac ne l s m mânca i, dar pân s vedem ce vor sfin ii n-a vrea s cer mil de la argatul boierului Marghiloman. -C bine zici p rinte, mai întreb primarul care avea tiin despre boala fostului sergent, dar ce isprav mai f cu nes buitul argat? -Un p c tos domnule primar, dar ce spune i: Ca s-o putem înmormânta cum se cuvine pe biat Anica, ve i da o mân de ajutor? -Cum s nu v ajut m p rinte Visarion? Mai încape vorb ? -Domnule primar, tiu c biat Anica avea un frate mai mare. -Avea p rinte, numai c bietul om merge pe drumuri gre ite. -Ce s facem taic ? Are i satul nostru usc turile lui, dar cum una-i una i alta-i alta poate c-ar fi bine s revenim la oile care din nefericire au cam început s r t ceasc pe ni te coclauri otr vite. -Ai dreptate p rinte, dar pe când înmormântarea bietei femei? -P i domnule primar, peste dou zile; Asta-i datina i legea. -Am în eles p rinte; M voi griji de cosciug i de toate cele, numai s spun sfin ia ta unde s facem groapa. -Dumnezeu s te ajute i s te aib în paza Lui domnule primar, predic p rintele Visarion dup care plec mul umit de în elegerea celui ales de ob te, pentru a se griji de rânduiala satului Domneasca. Cum nimeni nu îndr znea s m soare timpul care se scurgea alene peste capetele bie ilor români, p rintele Visarion reveni înso it de ranii care purtau c-o exagerat mândrie româneasc , i arii str mo e ti; Cei doi me teri se oprir pe prispa unde micu a Ioana continua s plâng în timp ce mânu ele erau încol cite-n jurul unui stâlp de lemn. -S -i fie râna u oar ! Dar când muri biata muere, întreb unul dintre rani, dup care intrar în cas pentru câteva m sur tori? -Ioan , încerc b trâna s vorbeasc dup plecarea me terilor. -Ce s mai fac tanti? Am adus ap , dar azi mama nu mai bea. -Nu mai plânge Ioan ; P rintili Visarion vrea s mergi cu el. -Bine tanti Safta, dar unde naiba s m duc? Cum s plec i s-o las singur pe biat m mica? Nu vezi cum se lupt cu moartea? -Ioan , insist i nu f r un anume motiv p rintele Visarion, deocamdat mergem la mine acas i pu in mai târziu venim înapoi. - i m mica m va a tepte pân când venim de unde spui c mergem, întreb printre

suspine micu a Ioana? Atunci când voi veni acas , mama va deschide ochii i m va întreba unde-am fost plecat ? -Fata taichii, r spunse preotul care deacum se gândea la un anume lucru, mama ta bun drag te va a tepta pân dincolo de moarte.

i

Câteva clipe mai târziu, preotul EftimieVisarion i micu a Ioana Predoiu puteau fi v zu i pe uli a satului; inându-se de mân , feti i preot mergeau într-o nepermis t cere; De cum îi v zu intrând pe poart , preoteasa care dup-atâta lâncezeal se odihnea la umbra unui brad, s ri ca ars i înfuriat repezi asupra celor doi vorbe nepotrivite: -M Visarioane, cât Doamne iart -m s te mai a tept cu masa? M riuca numai ce plec i acum poftim mâncare la un pop ca tine. -Lini te te-te Miru , încerc preotul s-o calmeze, mie nu-mi este foame; Poate c acestei micu e s -i fie fomic , dar pentru ea voi preg ti eu ceva de mâncare; Acum stai lini tit i nu mai vorbi gre it. -Ia ascult , întreb preoteasa cu mult acreal în glasu-i metalic i rece, dar cine Dumnezeu este r ncu a d sc l at i s rac ? -Miru , pe biata feti o chiam Ioana; Tu n-ai de un s tii, dar ea este fiica Anic -i Predoiu; Femeia care muri în diminea a asta. - i acum ce dracu faci Visarioane, vrei s hr ne ti copii din flori? P i tu chiar vrei s ne bârfeasc lumea? Ia spune m , asta vrei? -Bine Miru , dar ce-mi pas mie de gura lumii poate mai slobod ca niciodat ? Las-o s vorbeasc cât o vrea i ce-o vrea, iar noi s-o înfiem pe micu a Ioana; Acum ai în eles? -Ce vrei s facem Visarioane, întreb preoteasa Miru a pe tonul cel mai agresiv cu putin ? M omule, tu nu e ti în toate min ile? -Eu cred c sunt Miru i tocmai de aceea a vrea s-avem un copil; M-am s turat s -mi cânte cucii în cerdac i pup za în curte. -P i dac nu vrei s - i mai cânte cucii, r mâi cu orfana; C nu a-vem odrasle numai tu e ti d vin , dar asta nu însamn s cre tem un copil din flori; În elegi Visarioane, sau poate c vrei s divor m? -Fii rezonabil Miru ; Ce Dumnezeu te-a apucat tocmai azi? - i cum Visarioane, chiar vrei s m faci nebun ? Atunci r mâi cu orfana desc l at , url preoteasa mai ceva decât un scos din min i dup care intr în cas i înfuriat , trâti cu putere u a în urma ei. Domni oara care pe atunci nu tia prea bine ce este acela un copil din flori, a în eles c preoteasa Miru a Eftimie n-o dorea în nici-un fel; Cum de mic înv ase s nu r mân datoare, Ioana ripost : -P rinte, eu nu sunt o fat de vânzare; Acu r mâi cu coana preoteas , strig orfana dup care o rupse la fug spre c su a unde doar mugetul Joianei putea s-o mai întâmpine i s-o cheme în ajutor. Trecând în fuga mare pe lâng oamenii care-o priveau poate pu in mira i, nimic nu p rea s mai conteze pentru micu a care la o vârst când alte feti e se jucau cu p pu ile, tr ia clipe de co mar; Ajungând acas , se urc pe prisp i ne tiind ce s fac r mase intuit locului; Luându- i inima în din i, intr în tinda unde câteva femei sporov iau ceva în

leg tur cu moartea bietei Anica; T cut , micu a Ioana lu o lumânare de pe corlat , o aprinse cu mânu e tremurânde, dup care cu pa i m run i, ov itori, ajunse la c p tâiul defunctei; Cum lacrimi nu prea mai avea, micu a orfan a ez lumânarea-n b rdaca ce se afla pe mas , dup care se aplec asupra bietei Anica, mângâindu-i fruntea i obrajii reci ca ghia a; Luat de una dintre femeile care în tind sporov iau de credeai c sunt la cine tie ce edin de partid comunist, micu a domni oar întreb pe tonul cel mai firesc cu putin : -Dac voi pleca i acas , eu cu cine voi sta la noapte? -Las m iculi , încerc s-o încurajeze m tu a Safta, la noapte st m noi cu tine; Doar n-o s te l s m sângur cuc! Acu a stai i tu pacilea pafar ; Cine tie, s-ar putea s mai vin careva la priveghi. -La noi nu vine nimeni m tu Saft , r spunse Ioana cu glas abia murmurat, dup care gr bit plec spre grajdul unde v cu a mugea cu disperarea animalului însetat i poate mult prea înfometat. -F Saft , ce spui c mai faci cu nebunul t u? Acu a bine c plec asta mic , alfel nici naveam cum s te mai întreb câte ceva. - i tu ce le tot ame ti f R din ? Dac nu cumva este cine tie ce s cret, spune f mai p leau i nu le mai îmbârliga. -Bine f Saft , dar tu la ce s cret te mai gândi i? P i tu nu tii c moarta trebuie îmb iat , întreb c-o energie ie it din comun Mari a lui Drug , altfel o ranc ce- i cl dise prin munc cinstit , dar i c-un ajutor pe care-l primise din partea socrului care murise cu ceva vreme în urm , o gospod rie destul de frumu ic la margine de sat? -P i tu ce zici f Mari , ne aju i ca s-o îmb em i s-o primenim? F muerilor, n-o s poat pleca nesp lat de câte rele sunt pacilea. -Cum Doamne iart -m s nu v-ajut, se declar de acord Mari a lu Drug ? Acu a cum vre voi, dar eu zic s-o sp l m mai p sar când poate va veni cu tronu n tângii d la prim rie sau d unde ia cules. A a mai trecur câteva ceasuri de sporov ial r neasc ; Spre sear , R dina lu Marin ie i afar i începu s strige-n gura mare: -Ioan , Ioan ; M fat , dar unde Dumnez u te mai b ga i? -Sunt aici m a , r spunse Ioana în timp ce ie ea din grajd. -Ia vin-o pânacilea; P i tu ce Dumnez u f cu i pân acu a? -Am stat cu Joiana, dar de ce m întrebi? Mai trebuie ceva? -Las vaca în pace; Poate c-ar trebui s mai aduci ni te ap . -P i cât ap trebuie a R din ? Matale nu tii, dar eu adus i câteva g letu e, iar vadra de p prisp este plin ochi cu ap curat . -Bravo Ioan ! Acu a vezi- i d-ale tale c de Anica ne grijim noi, mai spuse R dina lu Marin, l udâd-o pe orfan dup care gr bit intr în tinda unde cele dou femei bocitoare o i luar în primire. - i cum f R din , acuma chiar nu vrei s ne spui i nou ? -P i acu a ce-ai vrea s - i mai spun f Saft ? Nout i nu am. -Cum ce s spui? P i nu ziceai ceva despre feti a asta mic ? -Vai d ea! R mas sângur p lume i f r neam d ajutor. -De f R din , poate c asta fuse vrerea bunului Dumnezeu. -Auzi Saft , s tii c dac n-a fi atât d b trân i a a de s rac a lua feti a la mine; Ar

fi o poman i poate un ajutor p mai tîrziu. -Tu ai dreptate, numa c pentru feti cel mai bine ar fi s-o ia p rintili Visarion; Tot n-are popa copii, iar ca s fac slabe speran e. - i cum vrei s aib dac preoteasa-i stearp ? Eu nu tiu f muerilor, dar cred c în n dejdea lu popa, r mâne feti a p drumuri. Desp r indu-se cu greu de mama, într-un târziu Ioana plec s se culce; Dup ce intr în camera unde oaspe i ocazionali dormeau o noapte, poate dou , ea aprinse g zoiul aflat într-o firid practicat în zid; Apoi d du la o parte cele dou fultuci de la capul patului i se culc ; Era ultima noapte de copil i prima noapte de femeie peste care nenorocirile vie ii se ab tuser mult prea devreme; Era obosit peste m sur , dar nu reu ea s adoarm ; Doamne, când al turi mama- i este moart , lini tea devine un c l u feroce! Mai c nu-i venea s cread ; M mica ei bun i drag nu va mai veni s-o mângâe pe frunte, a a cum f cea în fiecare diminea ; Doamne, se trezi ea întrebând, de ce le omori pe mame iar pe oamenii cei r i îi la i s tr iasc ? Neprimind nici-un r spuns, Ioana se scul în diminea a zilei urm toare; În curte v zu o mul ime de oameni; P rintele Visarion tocmai sf tuia câ iva dintre ranii care veniser poate nu întâmpl tor când, micu a orfan se apropie de el i întreb cu glas sc zut: -P rinte, de ce-au venit atâ ea rani? Pomana nu este mâine? -A a era normal fata mea, predic p rintele mângâind-o pe frunte, dar cum este prea cald va trebui s mergem chiar azi la cimitir. -Cum p rinte, întreb feti a dezarmându-l aproape complet, ast zi este ultima zi când pot s-o mai v d pe mama? De ce p rinte, de ce? -Ioan , r spunse preotul cu aceea i ferm convingere, Dumnezeu a vrut s-o ia la El pe Anica, iar oamenii care mai totdeauna dovedesc cât sunt de nevrednici i de neputincio i nu se pot opune voin ei Lui. -Bine p rinte, îndr zni nepoata înv torului cu i mai mult curaj, dar în caz c nu eram a a de s race i aveam destui bani pentru doctori i pentru doctorii, Dumnezeu o mai chema la El p m mica? -Fata mea, via a nu-i decât un experiment; Doctorii i doctoriile nu fac decât s amâne moartea cu care oamenii oricum sunt datori. În jurul prânzului, preotul urmat de un ârcovnic trecut bine de prima tinere e venir pentru slujba de-mp care întru Domnu; La sfâr itul slujbei defuncta este scoas în curtea unde a tepta o c ru la care erau înjuga i ni te boi; Era trecut de n miezi când, cortegiul funerar intr în cimitirul satului; Dup o citire abia murmurat , la un semn al preotului Eftimie Visarion cosciugul în care Anica Predoiu va dormi somnul de veci, fu l sat s cad u or în groapa unde doar gâng niile p mântului puteau s -i mai in companie cine tie cât vreme; Sub privirile s tenilor ce p reau îndurera i, Ioana adun în mare grab câteva flori de câmp, pentru ca mai apoi s le a eze lâng crucea pe care un scrib al prim riei scrisese numele defunctei: Anica Predoiu. -M mico, se pomeni Ioana întrebând, aici vei sta mereu?

Dar mama ei bun i drag nu-i mai r spunse; Doar vântul care începuse s adie din senin o mângâie pe feti , încercând zadarnic s -i alunge triste ea care-i inundase inima i sufletu; Ochi orii, rup i parc din albastrul de Vorone pluteau într-o mare de lacrimi s rate; Dând pe dinafar , lacrimile începur a se scurge pe obrajii rumeni, p tându-i poate mult prea devreme; Dup un timp Ioana se ridic de la c p tâiul mamei i cu disperarea copilului r mas orfan începu s strige: -M micoo, de ce nu nu vrei s mergi acas ? Pe mine cui m la i m mica mea bun ? Eu sunt atât de mic i lumea atât de rea! Anica nu-i r spunse; Ea continua s stea în c su a unde nimeni niciodat n-o s -i fac nici-un r u; Strig tul domni oarei se stinse dincolo de gardul cimitirului, dup care lini tea se a ternu din nou peste mormintele unde se odihneau în tihn bie ii români; Cum timpul nu tie niciodat s -i a tepte pe oamenii s rmani, R dina lu Marin se apropie de micu a orfan i c-o voce blând , o îndemn : -Hai s mergem Ioan mam , pentru plâns avem timp berechet; Nu dalceva, dar dup datin i obicei ne a teapt lumea în curte. -Cum a R din , întreb orfana în timp ce- i tergea lacrimile care deacum inundaser frumo ii s i ochi, toat lumea care veni la cimitir se gr be te la pomana lu m mica? Ce oameni fl mânzi! -A a trebuie Ioan maic ; Alfel biat Anica ar însemna s r bde d foame, r spunse R dina lu Marin dup care luând-o de mân pe feti a care continua s plâng , plecar spre casa înv torului Predoiu. În curte câteva femei întinseser o cerg lung i paralel cu ea groparii în iraser de-o parte i de alta ni te bârne pe care s tenii se a ezar t cu i; ranii mâncau cu poft din bucatele preg tite; În credin a lor Anica ar fi r bdat de foame pân la viitoarea poman dac ei ar tau c mâncarea nu era bun ; Dup praznic, de fa cu toat lumea se d du de poman celor mai nevoia i, haine i înc l ri; O ig ncu prip it -n ograda potcovarului se oferi pentru un ilic i o pereche de ciorapi s care apa de care defuncta va avea nevoie timp de ase s pt mâni; Pe la orele patru plecar cu to ii i l sar curtea-n seama câinelui care l trând din spatele casei î i chema zadarnic st pâna; Micu a Ioana se a ez pe prisp i cu mâinile încol cite în jurul unui stâlp r mase o bun bucat de vreme; Ea intr în cas abia seara târziu; Privirea-i c zu asupra candelei ce continua s ard la cap tul patului; Nu cred c -n p mântu-n care st m mica mai are nevoie de lumin , ordon micu a Ioana cu aceea i voce trist i înceat , dup care sufl în candel ; Lumini a care c l uzise pa ii defunctei Anica Predoiu în lumea dapoi, pâlpâi de câteva ori dup care se stinse; În chin, durere i întuneric mai trecur câteva zile; Amintindu- i de rug mintea mamei sale, domni oara Ioana se îmbr c cu ce avea mai frumos; Lu plicul din sertarul mesei i îndemnat de un înger poate mult prea milos plec spre conacul boierului Alexandru Marghiloman; Ie ind pe poart , domni oara Ioana pornea pe drumul pres rat cu numeroase obstacole; F r s tie nepoata înv torului Predoiu scria o fil din istoria neamului care deacum încerca s fie liber între un R s rit comunist i un Apus nazist. Nu am cunoscut oameni mai r bd tori, avea s spun ceva mai târziu un c rturar despre care un preot spunea c s-ar fi n scut într-un or el din Ardeal; Pe acei oameni istoria ia numit români.

Din aceea i istorie afl m c nici-o nenorocire nu poate s -i abat pe oameni de la n zuin a lor, mai spuse c rturarul cu dragoste de adev r; Focul care-a mistuit Roma în urm cu aproape dou mii de ani n-a reu it s spulbere credin a în Mântuitorul Iisus Hristos, ba dimpotriv se poate spune f r putin de t gad , sub sceptrul crucii oamenii s-au unit spre izb vire pentru totdeauna; Putea-vor românii s supravie uiasc sub sceptrul aceleea i cruci i al unit ii na ionale care abia fusese constituit , în condi iile în care la orizont ciuma comunisto-nazist începuse s otr veasc mintea vecinilor no tri? ***** Topic: Romane | Editare