Infernul Rosu Fl.badican Ii

INFERNUL RO U - volumul I DRAGOSTE I R ZBOI - Argat la conac (3) de Florin B dican | 14 Ianuarie 2009 INFERNUL RO U - VOL. I DRAGOSTE I R ZBOI ARGAT LA CONAC 2 La poarta conacului din Domneasca, ni te c ru e cu porumb din Vla ca, a teptau s fie desc rcate; Sc pa i de povara jugului, boii mân-cau cu mult l comie, fânul adus din ordinul argatului Badea; Aduna i în jurul focului aprins în poeni a din cotu drumului, c ru a ii se cinsteau dintr-o sticl pe care-o treceau de la unu la altu; P reau posomorâ i i vorbeau foarte pu in; Noaptea de Octombrie, pu in mai r coroas îi obligase s doarm în c ru e, acoperi i cu cergi, dar i cu p turi din ce-le mai groase; Încuraja i de uica la care nu prea tiau s fac economie i privind la soarele care deacum se ridicase pe bolt , câru a ii începur s se agite; Era trecut de ora nou când, un slujitor trimis de argatul Badea Vasile, unde nu-ncepu s ipe la vl scenii care pierzându- i r bdarea, c tau cu privirea spre poarta conacului. -B ! Voi tea d la Vla ca, doar n-o pus r de m m lig . - i tu de ce dracu urli ca nebunu satului, întreb mirat c ru a ul care furios peste m sur , plesnea din bici? Doar nu suntem surzi? -B vl scenilor, continua s urle slujitorul f r s ia în seam ri-posta c ru a ului, înjuga boii mai repede i trage c ru ili la p tul. -Bine m , bine, r spunse c ru a ul cu p rul c runt; Acu a du i spune argatului Badea, co s tragem mintena c ru ili la p tule. - i ca s nu v-apuce noaptea, poate c-ar fi bine s v gr bi . -Da m omule, dar cât vreme boier Marghiloman, n-are de gând s ude tule ii cu g lbioar , inima nu prea ne trage la grab . În timp ce c ru a ii înjugau boii la c ru ele pline cu porumb, pe o b ncu din parc, argatul Badea Vasile discuta aprins cu domni oara ce trecea drept fiic nelegitim a boierului Vl sceanu; Cu oarece dis-pens din partea bunului sim , s ascult m ce pun la cale tinerii: -Ia spune Anet , întreb argatul care încerca s - i îndulceasc vocea doar pentru a p rea în ochii fetei o doftorie bun de pus pe ran , ce- i zâs boierul Marghiloman d spre mine? Doar nu-i s cret. -P i m omule, nu- mai spus i odat ? Întâiu c -mi vorbi frumos d spre tine, ap i mi-a mai zâs ceva care m pus la idei i gânduri. -Adic ce vrei s zâci? Este i gânduri ce nu poate fi spuse? -Las m omule, tot mai bine s - spun boieru Marghiloman. -P i a a încredere ai tu-n mine? Bine f , dac nu vrei, nu vrei. -Nu te sup ra m omule, poate c a a este mai bine; Nu crezi? -Atunci duc -se dracu vorb ria din care nu pricepui nimica, înjur argatul care deacum

încerca s joace rolul amorezului sup rat. - i ce- s ri mu taru chiar a a di iute i f r nici-un rost? Di fapt boieru Marghiloman îmi zâs a a mai p ocolite cum c-ar fi f cut vor-bire cu tat l meu d spre un gând al lor, în leg tur cu noi doi. -Am în eles Anet , încerc argatul s afle ceva mai multe de la domni oara care de ceva vreme se ocupa cu tranzac ia de cereale la conacul boierului Vl sceanu, dar ce gând are boierii cu noi doi? -Habar n-am m omule, dar tu care la conacu Domneasca e ti mare i tare, n-ai nici m car o b nuial d spre ce vrea boierul t u? -Care mare i tare? Anet , eu la conac sunt doar o slug pe care boierul Alexandru Marghiloman o pune la munc în folos personal. - i tu ce-ai vrea m omule? S prime ti simbria de poman , sau poate c vrei s fii egal cu boierul care i-a dat dreg toria de argat? -Nu tiu cum este al ii, dar boieru nu d mai nimic de poman . -Nu te mai v ic ri m omule, admonest domni oara tiind bine ce spune; Nu e ti tu omul care s se lase p c lit chiar atât d u or. - i asta tot boieru -o zâs , sau poate c -i o scorneal de-a ta? -M b iatule, tu crezi c boierii timpului s âne d fleacuri? -Am în eles Anet , dar tu d ce crezi c s âne boierii no tri? -Nu tiu de ce se mai in boierii neamului, dar tu care te pricepi atât de bine s tragi cu ochiu i urechea, n-ai reu it s afli nimic? -P i ce dracu vrei s aflu? Eu m uit p lâng mine doar ca s nu m mu te câinii r i d la conac, r spunse argatul care deacum încerca s fac pe misteriosul în fa a unei domni oare h r zit de boieri. - i acum ce faci m omule, începu i s vorbe ti în dodii? -P i crezui c - place, r spunse argatul în timp ce cu privirea urm rea ni te slujitori care r t ceau prin parcul conacului. -S tr i dom Bade, salut unul dintre slujitorii care oprindu-se locului, c ta cu privirea mai mult la femeie decât la bietul argat. -Noroc m , întreb argatul care deacum încerca s par cât mai dur în ochii frumoasei domni oare, dar voi unde dracu v duce ? -P i dom Bade, r spunse acela i slujitor, noi doar c termenar m treaba la p tule i acu a mergem la povarn ; P i nu a a ordona i? -Ascult b Felie, ordon sever argatul, indiferent cum este timpu mâine sar va trebui s g ta cu treaba la povarn ; Ai în eles? -Am în les dom Bade; Mor i, cop i, mâine termen m, r spunse slujitorul dup care se f cu nev zut din fa a ranului ce se da coco . - i acu ce Dumnezeu te-a apucat, întreb i nu f r motiv domni oara care mirat zâmbea parvenitului ran, atât de frumos? -Anet , p i tu nu vezi cam ce belele m-apuc p mine? Ni te n cazuri care s âne scai d coada omului cinstit i nu-l las -n pace. -P i în cazu sta, încerc tân ra fat s glumeasc , eu cred c ai face bine s -l rogi p boieru Marghiloman s - mai scurteze din coada care nu face decât s pescuiasc numa n cazuri i numa belele. -Bravo Anet , raport argatul f r prea mare pl cere, acu a râzi d mine! A a-mi trebuie dac sunt un bou i- i caut în coarne.

-M omule, întreb domni oara de pe fa a c rea disp ruse orice urm de zâmbet, de ce e ti tu a a d boanghin i vorbe ti de parc cuvintele te-ar costa o avere? Ce dracu, fii i tu pu in mai vesel. - i ce s fac dac n-avus i când i de la cine înv a vorbirea care s - i plac , r spunse argat Badea, dând v dite semne de indignare? -M omule, îndr zni domni oara Aneta s - i duc gândul pân la cap t, s tii c un b rbat zgârcit la vorb c-o femeie p care vrea s-o cucereasc cu orice pre , este zgârcit i la inim ; Acu a pricepu i? -Ce tii tu ce este într-o inim care s perpele te toat ziua? -Vasile, dup cum bine se vede inima ta este numai dorin p care doar o femeie care tie s treac peste mofturile unui fl c u chipe , dar i pu ân încrezut, o mai poate împ ca cu cine tie ce pl ceri. -Da Anet , dar la conac nimeni nu tie ce este în inima mea; Ap i boierul Marghiloman vorbi doar cu tine care e ti tot d vi boiereasc i nu c-un fiu d ran care doar printrun mare noroc sc p d glon i d baionet ; Acu ce s fac, m mul umesc doar cu via a. -M omule, reveni tân ra fat , dându- i seama c într-un fel mersese prea departe, nu fii mâhnit c nici mie nu-mi zâs prea multe; M asigur doar c e ti a a, c e ti p dincolo i ca s nu mai lungim vor-ba, c e ti un b iat bun i un om d cas dac voi ti s te strunesc a a cum trebuie; Acum ai în eles, sau vrei s - i mai explic înc-o dat vorba boierului Marghiloman? - i cum Anet , întreb argatul care precipitat încerca s ocoleasc privirea domni oarei care-l pusese la o încercare atât de grea, a zis boierul Marghiloman asemenea vorbe despre mine i despre tine? -De ce nu crezi m omule? Tu- i închipui c un boier se joac cu vorbele a a cum v juca voi cu sentimentele r ncu elor din sat? -Eu te cred p cuvânt Anet , dar nu care cumva s m min i. -La naiba m omule, întreb mai mult retoric frumoasa domni oar în timp ce privea cu tot mai mult încredere la b rbatul ce p rea s -i fie h r zit prin voia boierilor, de ce crezi c te-a min i? ***** Povestea începuse cu câ iva ani înaintea marii r scoale; Atunci, un grup de rani moldoveni poposir în c utare de lucru la conacul boierului Vl sceanu; Aneta era fata unui basarabean, ran care la r s-crucea dintre veacuri se prip ise din numai Dumnezeu tie ce pricin în Moldova dea dreapta Prutului; Pe vremea aceea Vl sceanu junior, unic fiu i mo tenitor al conacului din Vla ca, era tân r i mai mereu dornic de amor; Domni oara Aneta, cu ochii ei negri i atât de ademeni-tori stârni dorin a tân rului boier; V zând-o cu fusta suflecat , juniorul Vl sceanu îi admir o vreme piciorele frumos modelate de mama natur i un gând îi trecu prin minte, f cându-l s a tepte pân când frumoasa moldoveanc ie i gr bit i vis toare din cote ul de p s ri. - i cum zici c te cheam , întreb craiul care deacum încerca s zâmbeasc r ncu ei care-l vr jise cu frumuse ea piciorelor sale? -Da e- trebui cona ule? Pi mini Aneta m chiam , r spunse r ncu a dând s plece când, fiul boerului Vl sceanu ordon sever:

-Peste dou ceasuri a teapt -m în casa servitorilor, dar sp lat i frumos îmbr cat ; Moldoveanco, ai în eles ce trebuie s faci? -Nu te sup ra cona ule, dar ast zi am mult treab di f cut. -Ascult moldoveanco, la i totul balt i vii unde i-am spus. -Dar nu s cade cona ule; Eu nu-s di nasu matali, încerc s riposteze moldoveanca, stârnind furia craiului care furios amenin : -Dac vrei s fie bine pentu tine i neamul t u, s fii unde i-am ordonat; Ai în eles moldoveanco, sau trebuie s - i mai repet odat ? Aneta în elegea prea bine care era dorin a fiului de boier, dar nu avea puterea s se împotriveasc ; Dintr-un astfel de motiv, în timp ce to i slujitorii munceau la câmp, biata domni oar era obligat s satis-fac poftele craiului ce p reau a nu se mai sfâr i prea curând; Norocul sau poate nenorocul frumoasei moldovence se produse pe la jum tatea lunii August; Cum avea un oarece interes, la conacul din Vla ca poposi domni oara Adelle i al i câ iva prieteni de n dejde. Mare amator de sex, în scurt timp Vl sceanu junior se îndr gosti lulea de domni a Adelle; Cum interesele de cast coincideau cu sentimentele tinerilor, cu doar câteva zile înainte ca întreaga lume cre tin s intre în postul Cr cinului se puse de-o nunt ca în pove ti; Imediat dup fericitul eveniment, tinerii respectar obiceiul boierilor cu oarece stare i gr bi i plecar s - i petreac luna de miere laViena i Paris. R mas la conacul din Vla ca, Aneta hr nea în continuare puii care cre teau v zând cu ochii; Pe m sur ce timpul se scurgea pe albia lui mai veche decât lumea, cre tea i burta care deacum stârnea dup cum era i firesc, b nuiala tat lui; Când slujitorii tocmai se preg teau s intre în lanurile nesfâr ite de porumb, Aneta hot râ s spun tat lui s u, altfel un ran iute la mânie, dar i cu mult în elepciune în tot ce f cea; Sup rat peste m sur de cele întâmplate fiicei sale, bietul basarabean se înf i boierului Vl sceanu senior i f r s ezite îl denun pe f pta ul care din porniri tinere ti, îi necinstise fata i viitorul. - i spui c fiul meu se face vinovat de o treab atât de urât , întreb boierul, privind cu oarece neâncredere la ranul revoltat? -Chiar a a cona ule; Domni oru Vl sceanu o l s bor oas . -Am s vorbesc cu el, dar când va veni din c l toria de nunt . -Bine cona ule, dar pân-atunci fiic -mea care-i cu burta la…, -Spune mai repede; Ast zi n-am prea mult vreme de pierdut. -P i cona ule, r spunse cu aceea i voce ferm ranul moldovean, noi ca oamenii s raci; Ce s ne facem dac n-avem d niciunele? -Tu s mergi la câmp împreun cu ceilal i; De fat m îngrijesc eu, ordon boierul Vl sceanu dup care-i f cu semn s ias afar . În prim vara anului urm tor, r mas singur la conac dup plecarea tat lui s u la Moldova pentru o pricin mai veche, Aneta n scu o feti dolofan ; Avea ochii negrii i era tare lacom dup l pticu pe care-l sugea de la pieptul mamei sale; Din p cate s rmana feti nu apuc a se bucura prea mult de l pticul de care orice copil are atâta nevoie; La

numai câteva s pt mâni de la na tere, a a cum deseori se întâmpl la casele oamenilor s rmani, mama ei muri secerat de-o boal nemiloas ; De feti se grijeau servitorii de la conac; tiind cu to ii cine era micu a cu ochii migdala i, o botezar Aneta ca pe mama sa; Auzind de o asemenea nenorocire, boier Vl sceanu nu- i l s nepoata de izbeli te i hot râ s-o dea în grija unei b tâne servitoare; Cum d daca era o fe-meie s rac lipit , acela i boier cumsecade îi d du câteva pr jini de p mânt la marginea satului i în fiecare an îi da câte o sum frumu ic de bani; A a mai trecut o bun bucat de vreme; Aneta abia dac îm-plinise paisprezece ani când, b tâna ei d dac se duse la Dumnezeu; S rmana fat , r mânea orfan pentru a doua oar . În tiin at de moartea b trânei, boierul Vl sceanu hot râ s - i aduc nepoata în cas ; Cu trecerea anilor, prin munc , pricepere i iscusin , domni oara Aneta Vl sceanu reu i s fac treburile cele mai delicate; În ultimul timp, fiica nelegitim se ocupa de afacerile cu cereale, motiv pentru care se afla la conacul boierului Marghiloman. ***** T cerea care deacum îi înv luia pe tineri era salvator curmat de unul dintre slujitorii care de la un timp p reau a se foi cam f r rost; Oprindu-se în fa a argatului care îl privea cu acreala proas tului parve-nit, slujitorul raport i nu f r un motiv anume: -Nu v sup ra dom Bade, da împreun cu coni a Aneta merge cât mai d grab la cona u Marghiloman; V chiam negre it. -B ugulanu dracu, întreb argatul care deacum inea mor i s pozeze într-un amant gelos, tu d unde m ta-n cur o tii p coni a? -P i cum dracu s nu tiu dom Bade, r spunse slujitorul f r s ia în seam acreala din vocea argatului? Nu te sup ra, dar mai to i slu-jitorii d la conac o tie p coni a chiar mai bine d cât p matale. Înfuriat de r spunsul slujitorului care îndr znise chiar s -l înfrunte, argatul Badea Vasile o lu pe Aneta de bra i împreun se îndreptar spre palatul unde fusese chemat la ordin; Când tocmai se preg teau s urce treptele din fa a intr rii principale, jandarmul Margine Ion le a inu calea i încercând s fie cât mai autoritar cu putin se adres argatului care neluându-l în seam , mai f cu câ iva pa i spre viitor: -Noroc dom B di i a teapt numa pu ân; Cum tiu c v mai duce p la dom înv tor pacas , am a v zâce un mare s cret. -Ce dracu vrei b Ioane? Acu a numai d s crete n-am timp. -Nu te ân mult dom b di , doar numa câteva vorbe i gata. -B Ioane, acuma chiar c n-am timp d pierdut; A a cum tie i domni oara prezent i d fa , p noi ne chem grabnic cona u. -Fie cum vrei dom B di , dar mâine ar putea fi prea târziu. V zând insisten a jandarmului i animat de gâdurile care-n ultimul timp nu-i mai d deau pace, domni oara se retrase câ iva pa i. -Dom B di , raport jandarmul care dându- i oarece importan încerca s par cât mai misterios, eu aflai cum c Anica lu înv toru Predoiu are dacu a un alt gagic; Este unu

p care-l g si frati-su. -D cine vorbe ti m Ioane? Cine draci ia g sit un alt gagic? -N-auzâ i dom B di ? Frati-su, l d -i muncitor p la Pite ti. -Ia mai d -o în pizda m si; B Ioane, p mine m doare-n cur d muerili p care ofi rii i popii le arunc dup ce s satur d ele. -Da dom B di , dar nu te pune cu legea; Nu-i bine d loc. -Bine m , dar tu taman la mine veni i cu amenin area legii? -Nu te amenin e te nimeni dom B di , numai c vezi mata…, - i ce m ta în cur vrei s v d? Acu a faci p-al dracu cu mine? -Dom Bade, dac aude înv toru i v toarn reclama âune la postul d jandari? i atuncea vei spune c fac p-al dracu cu matale? -B , taci dracu dân gur ; Doar tii c -mi e ti dator vândut. - tiu dom B di , numai c fie care cet ean, are datoria lui. -P i ce b Ioane, jandaru-i cet ean? Acuma tac - fleanca, amenin argatul Badea Vasile, dup care luându- i so ia de bra , se angajar pe treptele care deacum, duceau spre o convie uire în doi. ***** Încheindu- i misiunea, câteva ore mai târziu, domni oara Aneta pleca de la conacul boierului Marghiloman; În elegând c soarta-i fuse-se pecetluit de boierii care o socoteau doar obiect de tranzac ie, încerca s se împace c-un asemenea destin; C nimeni n-o întrebase nimic, c nimeni nu inuse seam de sentimentele ei, erau chestiuni care n-o mai mirau aproape de loc; De i n-a cunoscut-o, aflase c -n urm cu dou zeci de ani, i mama ei fusese obiect de pl cere pentru boierul care cu vremea preluase frâiele conaclui din Vla ca; Boierii vroiau s scape de ea, ca de-un martor incomod? Cât vreme acela i boier îi încredin ase unele afaceri cu cereale, despre care-n treac t fie spus aduceau un mare venit, a a ceva nu era posibil; Gânduri fel de fel m reau zbuciumul domni oa-rei care pe drumul de întoarcere p rea tot mai c tr nit ; Oare, se întreba i nu f r motiv, fiica boierului Vl sceanu, i b di a s-o gândi la mine? Departe de asemenea gânduri, argatul Badea Vasile mai d du câteva dispozi ii slujitorilor de la p tule, dup care raportând cona ului oarece treburi importante i care l-ar obliga s plece cât mai urgent, el î i c t de drum, spre casa înv torului Predoiu; Se opri în poarta ap rat cu mult str jnicie de un câine credincios, dup care începu s strige, sub privirea poate pu in mirat , pe care a a R dina o arunca peste gard; Ie ind din cas , fata veni la poart i încerc s explice c între ei totul se terminase; Neluând în seam refuzul domni oarei Anica i profitând ca un mojic pervers, de lipsa domnului înv tor Predoiu, argatul care deacum p rea mai înfierbântat ca niciodat , intr în tinda cufundat în bezn i se lovi cu capul de corlata suspendat . -Ce dracu mai e -asta, înjur argatul care deacum se r t cise de turm ? Ia vin-o f încoace, ordon sergentul, dup care o lu -n bra e i c-o patim nebun , începu s-o s rute cum i pe unde se nimerea. Dezbr ca i de cârpe i mentalit i na ionale, tinerii se iubir cu patim , dup care epuiza i, c zur prad speran elor de arte.

Se înoptase de-a binelea; Anica Predoiu coborâ din pat i ru inat îmbr c la repezeal c ma a care-i ajungea pân la glezne; O vreme, fata înv torului se foi prin camer , încercând s dea r gaz argatului care abia tr gându- i r suflarea, se gândea doar la lucruri necurate. -M Vasile, întreb femeia care din motive mai mult decât evidente era hot rât s clarifice într-un fel situa ia-n care se b l cea, eu cred c-ar fi mai bine s nu ne tot ascundem dup deget? Tu ce zici? -Ce dracu vrei s spui Anic ? Doar nu cu de tu facem treab . -Vasile, r spunse poate la fel de hot rât doamna Anica Predoiu, vreau doar s tii c nu peste mult vreme vom avea un copila . -F muere, întreb argatul coborînd din pat, tu chiar nebuni i? -Nu Vasile, dar voi na te un copil, chiar dac tu nu-l dore ti. -F muere proast , r spunse în jargonul clasei din care cu mult mândrie sergentul Badea Vasile f cea parte, doresc p dracu s te ia. -Ascult argat Badea, ripost ridicând tonul fata înv torului, prostul de care vorbe ti cu atâta r utate r neasc nu sunt eu; Clar? -F muere, întreb argatul în timp ce se îmbr ca, dom înv tor tie c e ti bor oas ? El ce p rere are d spre copila ul t u tâmpit? -Cum s nu tie argat Badea? Eu doar în tata m mai încred. -Da f muere nebun ce e ti, dar în mine n-ai pic d -ncredere? -P i ce încredere s am în tine argat Badea? Tu crezi c eu n-am aflat? tiu m Vasile; tiu c vrei s te însori c-o fat de la vale. Om simplu i f r neam de caracter, argatul Badea Vasile se de-p rt de doamna Predoiu Anica i r mase suspendat în spa iul dintre pat i fereastr ; Zb tându-se în treangul neputin ei, argatul nu tia ce s mai spun i nici ce s mai fac ; Norocos ca întotdeauna, îi s ri în ajutor fata înv torului; Printre suspine i lacrimi, ea îl îndemn : -Mergi cu Dumnezeu Bade i nu- i face prea multe griji pentru mine i pentru copilul pe care-l voi na te într-o zi de prim var . Nu se tie dac argatul a plecat cu Dumnezeu, sau cu cine tie ce demon, dar a a cum de regul se întâmpl , lumea a început s vorbeasc despre c s toria lui, cu Aneta din Vla ca; R mas doar cu amintirea clipelor frumoase, doamna Anica Predoiu c zu prad dezn dejdii, dar pentru a sc pa de pruncul ce cre tea v zând cu ochii, nu recurse la metode b be ti; Respectând porunca Domnului, ea n scu în anul urm tor, o feti frumoas ; Nevinovat , bebelu a cu p rul numai cârlion i, privea lumea cu ochii ce p reau mai alba tri decât cerul unei dimine i de pri-m var ; Cum tat care s-o recunoasc navea, bunicul o trecu la prim rie, sub numele de Ioana Predoiu; Mândru i împ cat cu voia Domnului, înv torul satului Domneasca, declara dup numai câteva oiuri b ute în cârciuma ovreului Fichman: -Nu mai bârfi i oameni buni; Voi înc nu ti i, dar fata care peste ani va lupta pentru sfânta libertate, m bucur i-mi d un rost anume; tiu c vom fi oale i ulcele, dar istoria va confima adev rul la care as-t zi doar Dumnezeu încearc s ne fac p rta i. *****

Apoi, lini tea se a ternu peste satul Domneasca i fapt mai mult decât îmbucur tor, tihna cuprinse România care-n perioada interbelic se dezvolt mai mult ca niciodat ; Din nefericire pentu românii care în bimilenara istorie, avuseser parte numai de necazuri, r gazul nu dur prea mult; Norii purt tori de furtun î i f cur apari ia pe cerul b trânului continent, aducând nelini te i spaim în sufletele bie ilor oameni; Începea o nou er glaciar ; Era calvarul care va aduce numai moarte i pr p d; Dezastrul care decenii la rând a fost continuat de ni te comuni ti, îl vom numi Infernul Ro u i sub acest nume diabolic, va fi cunoscut de urma ii no tri, spre neuitare în vecii vecilor.