Infernul Rosu Fl.badican...

INFERNUL RO U - volumul I DRAGOSTE I R ZBOI - Oameni i lupi (6) de Florin B dican | Februarie 4, 2009 INFERNUL RO U - VOL. I DRAGOSTE I R ZBOI OAMENI I LUPI 1 Se înserase când încet s mai ning ; Norii î i c tar de drum, vântul se mai potoli, iar peste întregul inut se l s un ger care prevestea înghe ul nop ilor cu lun plin ; Cum pân atunci mai era ceva vreme, soarele tot mai prietenos scoase din tolba-i de aur câteva s ge i de foc i în doar câteva ceasuri topi z pada i o parte din ghia a care de ceva timp împov ra sufletele oamenilor; Din p cate bucuria muntenilor din satul Domneasca nu dur prea mult; Mai erau doar câteva zile pân la s rb toarea Cr ciunului; Iarna care da târcoale se ab tu peste oameni i sat; Era înc lumin când, primii fulgi de z pad începur s cad din cer, anun ând viforni a care avea s se dezl n ue; Rafale puternice de vânt spulberau z pada ce c dea f r contenire din norii ce p reau a se pr v li peste dealuri, peste v i, peste case; Ninse toat noaptea i nu se opri decât a doua zi spre sear ; Vântul se mai potolise iar norii, epu-iza i s tot cearn milioane i milioane de stelu e argintii, st teau gr -mad peste sat; Se înoptase când un b rbat îmbr cat într-un cojoc de oaie intra pe poarta conacului din Domneasca; Din cale-afar de gr bit, el nici nu încerc s ia aminte la admonest rile Vizigotului care l sând deoparte sticla cu uic , încerca s coboare cât mai repede din foi orul de paz ; B rbatul se opri la un grajd din spatele palatului i furios pes-te m sur , începu s urle de parc-ar fi luat foc întregul conac: -Culae; Culaeee, unde mama dracu dormitezi m boule? Dobitoc ce e ti, dac nu vrei s i croiesc câteva p spinare scoal mai repede. Auzindu-se strigat i recunoscând vocea care nu odat -l amenin ase, bietul gr jdar s ri ca ars din locul unde abia dac a ipise. -Mata e ti dom Bade? P i veni i taman acu în prag d iarn ? -Eu b ugulanu dracu; Ce m ta în cur, chiar nu m mai cuno ti? La cât e ti d prost i d dobitoc, nici nu m-ar prinde mirarea. -Ce dracu s fac dom Bade? Nu te sup ra, dar a a m f cu mama; De ce veni i atât de r tutit? Doar nu d du i d cine tie ce belea. -D dui d m ta! Taci dracu din gur i preg te te dou perechi d cai; Ai în eles m bou dracu, sau vrei s te bumb cesc oleac ? -Am în eles dom Bade, dar ce Doamne iart -m face cu caii?

-B , r spunse nervos fostul argat, fac p dracu s te m nânce. -P i dom Bade, acu d ce s m ia încornoratu? Iaca-i preg tesc, dar mai întâi s -l anun p cona u cum c trebuie s plec cu caii. -M bou dracu, ordon argatul cu aceea i voce aspr , tu preg -te te caii mai repede; Cu boieru vorbesc eu; Ai în eles? Dou ceasuri mai târziu, caravana care plecase din Vla ca înc din zori î i f cu apari ia pe peronul din fa a intr rii principale; Mai în-ghe a i ca în multe alte d i, oaspe ii coborâr din ma inile poate la fel de înghe ate i încercar s - i dezmor easc piciorele rebegite în atâtea ore de mers; V zând cum stau ca ni te statui p r site de vreme, boierul care tocmai le ie ise în întâm pinare, le ur din toat inima: -Bine a i venit dragilor! Da ce face i, nu urca i? Doar nu v este team de un eventual dezghe ; Argat Badea, ordon acela i mare boier în timp ce cobora treptele care la acea vreme înc mai desp r eau lumea de sus de cea de jos, dac nu vor s onoreze casa preg tit special, i-ai cu biciul; Doar n-ai renun at la arma care te-a f cut celebru. Din grupul înghe a ilor se desprinse c-o vioiciune demn de invidiat domni oara Paulina Vl sceanu; Sc pând din îmbr i area marelui boier, frumoasa domni oar abia dac mai reu i s exclame: -S rut mâna i bine v-am g sit domnule Marghiloman! -Ce pl cere s te v d frumoas domni oar , raport încântat fostul ofi er dup care jucând cu mult d ruire rolul de gazd primitoare, îi îndemn pe distin ii oaspe i s intre cât mai repede în cas ! În timp ce dezbr ca mai vechea lui ub , boierul Vl sceanu excla-m nu f r invidie, fa de muntenii ce îndr geau aceea i credin : -Alexandre dragule, la voi este iarn serioas ! Aici totul este alb i frumos, în timp ce la noi vremea se scald în b l i mocirloase. - i tu ce-ai vrea Vl scene, r spunse boierul în timp ce- i îmbr i a cu drag mai vechiul prieten, s fie numai prim var i numai flori? -Bine te-am g sit Alexandre, dar ia spune-mi dac nu te inoportunez prea tare: Aici la munte totul este în cea mai bun rânduial ? -Nu tiu despre ce rânduial vorbe ti, r spunse f r prea mult convingere boierul Marghiloman, dar la munte înc este lini te. -Înseamn c-am nimerit bine domnule drag , inu s - i arate bucuria doamna Adelle Vl sceanu; Doar pentru asta-am venit aici!

-Cum nu se poate mai bine doamn Adelle; Cum nesuferitul de Vl sceanu nu prea ne vede, da i-mi voe s v -mbr i ez i nu f r mo-tiv s v complimentez: Pentru asemenea vremuri, ar ta i minunat! -Bun seara i v mul umesc frumos domnule Marghiloman, ripost c-un zâmbet provocator doamna Adelle Vl sceanu; M ierta i, dar dumneavoastr m flata i într-un fel care m dezarmeaz . -Dimpotriv doamn Adelle, sunte i mult prea frumoas pentu burtosul care numai Dumnezeu tie cum, a reu it s v p c leasc . -Domnule Marghiloman, r spuse cu oarece invidie feminin distinsa doamn , frumuse ea despre care vorbi i este apanajul domni oa-rei care trecând peste etichet , a vrut s v îmbr i eze prima. -Da doamn Adelle, întreb boier Alexandru Marghiloman, dar la ce bun atâta modestie? S cred c sunte i geloas pe nepoata care fiind o frumuse e blond cum greu mai po i g si, pun r m ag c într-un viitor nu prea îndep rtat va înrobi o mul ime de b rba i? În spatele grupului de oaspe i, un b rbat de o distinc ie mai aparte a tepta r bd dor s fie prezentat de boierul care dintr-un motiv ce înc ne scap printre degete, insistase atât de mult s -l înso easc -n acea vi-zit ; Ghicindu-i gându care parc nu-i da pace, st pânul conacului din satul Vla ca se adres cu oarece mândrie distinsei gazde: -Alexandre dragule, la vremea când oasele noastre b trâne au sc pat de frigu iernii i de biciul vântului rusesc, d -mi voie s i-l pre-zint pe bunul meu prieten: Senator de Vla ca Teodosiu Vladimir. -Domnule senator, ur boierul Marghiloman în timp ce întindea mâna distinsului oaspete, fi i bine venit într-un inut cu mai pu in grâu i porumb, dar înc rcat cu mult mai mult istorie na ional . -M bucur s te cunosc scumpule, r spunse zâmbind senator de Vla ca, iar asemenea vorbe le-am mai auzit cândva, de la cineva. -Multe mai aude omul domnule senator i cum v d c -i împ rt i i cuvântul, presupun c l cunoa te i bine pe conul Mihalache. -Uneori avem i p reri contradictorii, r spunse pe m sur senatorul Teodosiu, dar asta nu ne împiedic s fim prieteni adev ra i. -Ce s facem domnule senator, are i politica chichi ele ei; Altfel poate fi orice, numai politic nu, complet distinsul boier muntean.

-Când am plecat încoace, se lament b trânul senator cu am r ciunea de rigoare, am crezut c voi fi liber, m car câteva zile. -Bine, dar de unde atâta libertate? Doar sunte i politician. -Chiar a a scumpule; În fiecare zi m nânc politic pe pâine. -Foarte bine domnule senator, da m car s fie cu oarece folos. -Ceva speran e sunt dragu meu, dar cum m-am s turat de politica româneasc , m car de s rb tori s pot sc pa de eapcane i chichi e. -Da senator Teodosiu, interveni boier Vl sceanu în timp ce p ea primul în salonul preg tit pentru distin ii oaspe i, dar nu cred c -i bine s stric m bun tate de pâine r neasc , c-o politic de moment. Îl urm îndeaproape distinsa doamn Adelle,domni oara Paulina Vl sceanu, senator Teodosiu Vladimir i argatul care venea înso it de nevast -sa; Furioas , Aneta-l tr gea de mân pe fiul s u, caporal Badea tefan; Dup ce-i omeni cum se cuvine, boierul Marghiloman î i invit oaspe ii în camere bine înc lzite i dotate cu paturi moi i confortabi-le; Sim ind c este împins la marginea societ ii române ti, fostul argat prefer camera în care ani de-a rândul dormise iepure te în încercarea de al mul umi pe st pânul conacului. Lampa, cu sticla-i pr fuit i afumat , p rea s -i aminteasc de vremurile de demult; V zând cum sta ag at pe un perete scorojit i rece, argatul Badea Vasile ordon cu aceea i voce aspr : -F muere, terge-i sticla c-o buca d hârtie i aprinde lampa. -M Vasile, dac boierul Marghiloman nu prea mai are ochi i pentru familia noastr m car noi s ne mai vedem din când în când, raport v dit ofensat doamna Aneta Badea, în timp ce la lumina unui muc de lumânare încerca s preg teasc lampa românului s rac. -P i bine f muere proast , tu ce mama dracu vroiai s ne mai fac boieru? Doar st tur m la mas cu toate m rimili conacului. -A a-i Vasâle, observ nevast -sa în timp ce aprindea lampa cu petrol, dar cu noi nu schimbar nici-o vorbuli m rimili boierului. -P i dac nici tacto care for at de senator te-a recunoscut drept fiic legitim , nu te bag în sam , eu ce-ai vrea s - i fac f muere? - i dac mama m n scu iubindu-se c-un boier care ani dea-rându n-a vrut s m recunoasc , eu cu ce dracu sunt de vin omule?

-Da f muere proast , dar eu d unde pizda m tii vrei s

tiu?

-Nu te sup ra m Vasile, dar p cine vrei s întreb? P boier? -F muere tâmpit , poate c n-ar fi r u s -l întrebi p taic -tu. -Da Vasâle, dar cine te-a obligat s te însori c-o fat proast ? -F tâmpito, ripost argatul Badea Vasile v zându-se acuzat, tu alceva nu mai g s ti într-o c p ân ca dovleacul dat în pârg? -Mul umesc Vasile, reaminti fiica boierului Vl sceanu, dar atunci i-a pl cut de c p âna pe care acum o compari c-un dovleac copt. -Gata cu vorb ria! Acu las clan a i taci dracului dân gur . -Da m Vasâle, raport femeia f r s ia în seam ordinul fostului sergent, dar din p cate este mult prea târzâu; Ia spune omule, î i pare r u dup iubita p care-o avus i acilea în satu Domneasca? - tiu doar c -i pl cea d mine; Anet , acum e ti mul umit ? -Ia spune m Vasîle, tu -ai p r sât iubita i te-ai însurat cu mine doar pentru c eram fiica boierului Vl sceanu? R spunde omule. -Bine f muere idioat , amenin argatul ce p rea s -i sar and ra mai mult ca în alte d i, dar tu nu vrei s taci dracului din gur ? -Eu am s tac a a cum am t cut i pân-acu a, dar fata muerii cu care te-ai amorezat în tinere e n-o s mai tac prea mult vreme. -Auzi f muere, dac nu vrei s te-aud F nel vorbind prostii, tu s taci dracu din gur ; Cât prive te pâr otina de care te speria i d geaba, poate s latre cât o vrea; Eu pierd doar caii d la biciclet . -Da m Vasâle, dar cu condi ia s ai biciclet ; Cum noaptea nu va dura o ve nicie, raport fiica boierului cu mult r ceal în glasu-i plin de repro , poate c-ar fi mai bine s ne culc m. -Ai dreptate f muere chioar , dar nu mai sunt i alte nop i? -Da, dar la cât sunt de ho i, românii ar putea s fure câteva. - i tu ce-ai vrea s fac cu ele? Nici m car ghi eft n-aduce. -Cine nu poate s fure zile, se mul ume te i cu câteva nop i.

-Da f muere, dar de la o vreme vorbe ti mai mult în dodii. -M i omule, r spunse femeia care în acest fel încerca s se elibereze de un gând mai vechi, vreau s spun c tu i-ai furat zilele bietei Anica i tânjind dup avere ai aruncat-o în bezna nop ii ve nice. ***** În noaptea ce-a urmat cerul se însenin ; Maestuoas , luna se ar t pe cerul stelu elor care sclipeau ca ni te licurici înghe a i i un ger n praznic se ab tu asupra întregului inut; La stâna care-n toamn fu-sese adus la margine de sat, lini tea care contaminase oi i ciobani se sfâr i la miez de noapte; Aduna i în hait , lupii nu mai conteneau cu atâtea hauhauri; Sim ind dihonia, oile începur s se agite i-n cele din urm s beh ie cu disperarea animalului care vede moartea plutind deasupra capului; Nu se tie dac oile î i iubesc cu adev rat st pânii, dar în momentele de maxim încordare bietele patrupede a teapt disperate ciobanii i câinii; Tot a teptându-i pe oamenii care niciodat n-au riscat pre ioasa lor piele doar pentru a salva bl ni a de care lupii cei mari au atâta nevoie, oi ele Domnului s-au cam în elat; Mo Lucu , ciobanul care la început de veac se angajase la conacul boierului doar pentru a sc pa de oastea unguresc , auzind hauhaurile barbarilor se scul în mare grab i încerc s - i dea seama cam la ce distan se aflau lupii cei fl mânzi; Cum prin ochiul de geam înghe at nu se vedea mai nimic, b trânul cioban începu s se îmbrace la repezeal ; În timp ce nu mai prididea cu îmbr catul han elor el începu s strige disperat la b iatul care înf urat în piei de oaie, dormea dus i f r griji. -Firfiric , ia te scoal m b iete; Hai m , hai c d lupii la oi. Cum ciob nelul continua s doarm , mo Lucu -l prinse de-o mân i începu s -l zgâl ie pân când bietul copil se ridic în capul oaselor; Speriat, b iatul abia dac mai reu i s -l întrebe pe b trân: -Ce dracu s-a întâmplat nene Lucu ? Acu de ce m scula i? -P i bine m b iete, tu n-auzi cum url lupii? Hai i îmbrac -te odat , ordon b trânul cioban în timp ce cu privirea c ta spre u a închis cu z vorul, altfel d m de dracu; Hai m b iete, hai mai repede. -Bine nene Lucu , dar cum vrei s ne batem cu atâ a lupi? -Hai mai repejor m Firfiric , altfel r mânem f r nici-o oaie. -Am în eles nea Lucu , r spunse b iatul în timp ce s rea-n i ari, dar unde dracu pus i ni te opinci am râte? -Uite-le colo m chiorule i încal -te mai repede, r spunse b trânul cioban în timp ce încerca s - i încarce arma de vân toare.

De i erau înfrico a i, cei doi ciobani ie ir din colib ; Erau înarma i c-o lamp care abia dac mai pâlpâia i c-o pu c pe care cu chiu cu vai, mo Lucu reu ise s-o încarce cu muni ie special . -Ce frigu dracu s-a l sat! i unde este lupii nene Lucu , întreb ciob na ul în mâna c ruia lampa de vânt începuse s tremure? -B Firfiric , tu vezi ni te lumini e juc u e? Acolo este ochii lupilor; Mama lor a dracu d spurc ciuni, înjur b trânul cioban dup care slobozi un foc în direc ia lumini elor care îndemnate de foame i de gerul n praznic, înaintau amenin toare spre oi e i oameni. Un al doilea foc de arm îi stârni i mai r u pe noii recru i; V zându-i atât de agresivi i într-un num r atât de mare, b trânul care în trecut mai avusese de-a face cu asemenea haimanale, ordon : -Firfiric , acu chiar c n-avem ce face; Scoate calu din staul. - i unde dracu s m duc mo ule? Nu tu pârtie, nu tu nimic. -Cum unde? Trebuie s ajungi la conac i s vii cu ajutoare; Da mai repede m b iatule, alfel o p im c-o hait atât de h mesit . -Fie cum spui matale nene Lucu ; Eu m duc s iau c lu u din staul, dar pân când m întorc d la conac stai mai cu fereal . -Bine m , dar pân s pleci d drumu la câini; Poate-i mai sperie ni lu , ordon b trânul cioban dup care sperând c va nimeri m car una dintre haimanalele care înv aser s ucid oi i oameni doar pentru a supravie ui cu orice pre , mai trase un foc de arm . -Cum vrei mo ule, da pân la urm s nu r mânem f r câini, raport s rmanul b iat dup care tot mai înfrico at, intr în staul. Câinii se repezir în direc ia lupilor înfometa i, dar nu reu ir decât s -i stârneasc i mai mult; Încurajat de dul ii care atacau orbe te, b iatul scoase c lu ul din staul; Se opri pu in i închise u a; inându-l de c p stru, b iatul înc lec cu gând s-o ia de-a-dreptul prin l st ri ; Cum mai mereu graba stric treaba, dup numai câtiva zeci de metri calul se afund în z pad pân aproape de burt i se opri; Dând s se întoarc , calul se poticni de ceva tare i c zu; B iatul se ridic cu oarece greutate din z pada înghe at i pân s g seasc lampa de vânt un lup se i repezise la gâtul calului; În timp ce încerca s fug al i doi lupi fl mânzi îi s rir în spinare; S rmanul b iat sim i col ii lupilor înfigândui-se în ceaf dup care sângele de om se amestec cu cel de animal, înro ind z pada înghe at ; Dându- i seama c pentru bietul b iat nu se mai putea face nimic, b trânul cioban renun s mai trag i intr în colib ; Aprinse cu mare greutate o alt lamp de vânt dup care, mai tem tor ca în multe alte d i, ie i afar . Topice: Romane |