Infernul Rosu F.badican

INFERNUL RO U - volumul I DRAGOSTE I R ZBOI - Nepoata înv torului (5) de Florin B dican | 29 Ianuarie 2009 INFERNUL RO U - VOL. I DRAGOSTE I R ZBOI NEPOATA ÎNV

TORULUI 2

La poarta conacului din Domneasca, un slujitor îmbr cat în pantaloni de dimie alb strig de pe capra docarului la care erau înh ma i doi cai; Nervo i, bidivii ridicau din fruntea ornat cu stelu e albe. -Coni , eu taman plecas m la matale; tii, porcu trebuie t et. -Bine m Iliu , r spunse domni oara care deacum încerca s zâmbeasc printre fulgii de z pad , dar înc n-a venit ziua de Ignat? -Da coni , dar nu s r ce te cona u petru câteva zile în plus. -Cum vrei tu Iliu ; tii bine unde-l in pe Ghi porcu, r spunse frumoasa domni oar dup care se întrept spre poarta conacului. -Vede coni Ioana, exclam Vizigotu în timp ce cobora din foi orul de paz , azi toat ara este alb i poate mai curat d cât ieri! -M Vizigotule, mai întreb domni oara în timp ce intra pe poarta conacului, de unde tii tu c întreaga ar este alb i curat ? -P i cum d unde tiu coni Ioana? Matale nu- dai seama, dar din foi oru de paz toate câte s vede cu ochii, este albe i curate. -Bine m Vizigotule, dar ai gij s nu te orbeasc albul str lucitor, r spunse domni oara Ioana dup care porni pe aleea str juit de-o parte i de alta, de brazii împodobi i cu z pada proasp t nins . În cele din urm ea se opri pe peronul din fa a intr rii principale; R t cind cu privirea printre brazii din parcul conacului, frumoasa domni oar v zu silueta locotenentului Mihai Marghiloman; Cum i fiul boierului o z rise pe orfana ce r t cea printre miile de stelu e care nu mai conteneau s cad , în aceea i fatidic secund privirile lor se întâlnir într-un spa iu despre care oamenii nevoia i spun c-ar fi obositor de alb; V zând-o printre fulgii tot mai juc u i, boierul care tocmai coborâse treptele din fa a intr rii principale se apropie de tân ra i frumoasa domni oar pentru ca pân la urm s se opreasc la doar câ iva pa i în fa a ei; V dit surprins de prezen a marelui boier, domni oara Ioana abia dac mai reu i s salute în stilu-i simplu i frumos: -S rut mâna cona ule i m ierta i pentru neaten ie! -Ziua bun Ioan ! N-am de ce s te iert, dar v d c i-ai cump rat hain frumoas i poate mult prea alb pentru ni te vremuri negre. -A a-i cona ule, r spunse zâmbind complice domni oara Ioana; Vorba Vizigotului de la poart : Ast zi mai toat ara este alb . -Da Ioan , r spunse boierul care în acele clipe p rea mai îngândurat ca de obicei, dar albul care vremelnic schimb culoarea doar pe dinafar nu face decât s ne am geasc ;

Acesta-i tristul adev r! -Ave i dreptate cona ule! Ceva motive de sup rare, întreb domni oar de pe fa a c rea disp ruse orice urm de zâmbet? -De tine chiar c nu m pot ascunde, r spunse boierul care deamu încerca s ia asupr -i povara pe care Infernul Ro u o arunca pe umeri de cre tin, dar s sper m c în cele din urm ra iunea va triumfa. -A a-i cona ule, ast zi toat lumea sper ; Chiar i eu care ast zi am fost chemat s viu grabnic la conac, îndr znesc s întreb de ce? -Este foarte bine c îndr zne ti; Ioan , dup prânzul pe care vreau s -l servim împreun , ne vom retrage în bibliotec ; Acolo am a i face comunic ri foarte importante pentru tine i pentru viitorul t u. -Iart -m cona ule, insist domni oara, chiar dac p rea descump nit de planul boierului, dar împreun ce-ar putea s însemne? -Doar ceeace meri i; Ioan , la prânz vreau s fii în salon doar ca s servim masa cu to ii, ordon boierul Marghiloman dup care f când stânga împrejur se f cu nev zut printre nestematele ce nu mai conteneau s cad f r ordin, din cerul acoperit de nori atât de albicio i. Cum era înc devreme, domni oara Predoiu mai z bovi un timp i încerc s se bucure de albul fulgilor de nea; Îndemnat de-o fireasc ambi ie nepoata înv torului tocmai se preg tea s urce treptele spre fruntea rii când, un proiectil se ab tu asupr -i lovind-o în spate; Întorcând privirea pentru a-l vedea pe slujitorul ce vroia s-o ademeneasc , printre stelu ele de un alb imaculat frumoasa domni oar z ri pentru a doua oar silueta locotenentului care, f când uz de cuno tin ele militare încerca s mai trimit o alt ghiulea de z pad ; Încerca s declan eze un r zboi pe care cu siguran l-ar fi câ tigat? Vrând parc s nu r mân în nici un fel datoare, domni oara Ioana Predoiu trimise printre fulgii de z pad privireai de un albastru pe cât de fascinant pe atât de ireal; Bulg rele de z pad se topi în mâna locotenentului care atras de magnetul ochilor de Vorone se apropie de frumoasa domni oar ; În numai câteva clipe, printr-o minune de care se f cea vinovat bunul Dumnezeu, corsetul de cast care în strânsoarea lui barbar a otr vit sentimente care libere dac erau lumea ar fi ar tat cu totul altfel, disp ru pentru totdeauna i l s cale liber iubirii ce nu va întârzia s î i fac sim it pl cuta-i prezen . -Bun ziua domnule Mihai, salut domni oara care deacum încerca cu disperare s - i struneasc inima ce din pricina emo iei era cât pe ce s -i sar din pieptu-i feciorelnic, dar nu m mai bombarda i? -S rut mâna domni oar Ioana, raport c-o nedisimulat bucurie în glasu-i cazon locotenentul Mihai Marghiloman în timp ce se apropia cu pa i m run i dar hot râ i de poate cea mai superb crea iune. -Sunt tare încântat domnule Mihai; Vreau doar s ti i c dumneavoastr sunte i primul b rbat care-mi spune i s rut mâna. - tiu c n-am un asemenea drept, dar a vrea s fiu ultimul. -De ce ultimul domnule Mihai? Sunte i chiar a a de modest? -Ioan , raport ofi erul într-o manier care s -l apropie de frumoasa domni oar , s tii c eu n-am uitat jur mântul f cut într-o frumoas zi de var ; Î i mai aduci aminte? Poate c-a fost un joc, de i nu cred.

-Cum s nu-mi amintesc domnule Marghiloman? M bucur c n-a i uitatl jur mântul imi place s cred c nici tefan n-a uitat. - tii ce nu în eleg eu, întreb tân rul locotenent f când pe sup ratul? Iart -m domni oar , poate c nu trebuia s - i reamintesc. -Domnule Marghiloman, eu nu tiu ce i cât în elege i dumneavoastr , dar fi i ceva mai explicit; Timp s v ascult am berechet. -Cum vrei Ioan ; Atunci spune-mi, întreb locotenentul de pe fa a c ruia disp ruse orice urm de zâmbet, de ce b iatul argatului este tefan în timp ce eu sunt domnul Marghiloman i numai atât? -V rog s m ierta i, deocamdat nu tiu ce naiba s r spund. -Eu cred c tii Ioan -am s - i spun f r ocoli uri, ordon locotenentul Mihai cu aceea i voce cazon , poate îndulcit pe alocuri. -Ce vre i s -mi spune i domnule Marghiloman, mai întreb domni oara crispându-se la fa ? S cred c este vorba despre un secret pe care l-a i inut ascuns atâta amar de vreme, sau poate c altu-i…? -Ioan , raport indignat tân rul ofi er, în timp ce pe fiul argatului îl iube ti cu adev rat, pe mine m respec i dintr-o recuno tin pe care vrei s-o ar i tat lui meu; Greu de crezut, dar acesta-i tristul adev r. -Dar nu-i adev rat, ripost domni oara cu toat for a sentimentelor ce p reau atât de curate; Ba dimpotriv domnule locotenent. -Tot nu în eleg ce înseamn acel dimpotriv , dar în sfâr it; Poate c a a- i place ie s te joci, sau poate eu sunt cel care gre e te. -Mihai, r spunse domni oara retr ind pentru o clip anii copil riei, s tii c eu niciodat nu mi-am permis un asemenea joc. -Da Ioan , dar pentru mine lipsa jocului nu este o garan ie; Iart -m , poate c cer prea mult i nu vreau s -l sup r pe Dumnezeu. -Dumnezeu nu se sup r niciodat ; El blagoslove te dup iubirea i în elegerea meritat de oamenii pe care tot El ia creat. - i eu de ce n-a avea un asemenea merit, întreb tân rul locotenent dup care f când stânga împrejur încerc s se fac nev zut printre fulgii care deacum acopereau fie i vremelnic p catele lume ti? Doar tân ra i frumoasa domni oar mai r mase o vreme-n ploaia de stelu e argintii, meditând i nu f r motiv la întrebarea formulat într-un moment de o profund sinceritate masculin . ***** Jocul începuse cam pe la jum tatea anului trecut; La conac sosise cu oarece treburi doamna Aneta Badea i fiul s u tefan; Era luna lui cuptor i-o c ldur sufocant p rea s striveasc via a; Încercând s se salveze, Mihai, Ioana i tefan au plecat la stâna unde se puteau bucura de pu in r coare, dar i de brânza f cut de ciobanul pe care toat lumea-l tia de mo Lucu ; Ie iser de ceva vreme din satul Domneasca i f r a se gr bi prea tare o apucar pe drumul care urmând firul apei, pân într-un loc unde urmele ro ilor ar tau celor trei tineri c pe acolo se putea traversa râul; În timp ce tân ra i frumoasa domni oar c uta din priviri un loc unde apa mai pu in adânc permitea o trecere mai

u oar , b ie ii care între timp se a ezaser pe un bu tean adus de apele învolburate, se desc l au t cu i i îngândura i peste m sur . -Domnule Mihai, dumneavoastr care cunoa te i cel mai bine râul, nu ti i un loc unde cona ul a ordonat construirea unui pod? -Ioan , r spunse pu in ofensat fiul boierului Alexandru Marghiloman, tat l meu a construit multe pentru oamenii locului, dar la un pod pe care cineva s - i treac ironia nu cred c s-a gândit vreodat . -Cum domnule Mihai, ripost domni oara de pe fa a c rea zâmbetul care d farmec i bun dispozi ie disp ruse cu des vâr ire, dumneavoastr crede i c doar pentru asta este util podul peste timp? -Dac voi v certa i aiurea eu m duc acas , amenin vl sceanul care în elegea doar vorba bolov noas i râsul ranului român. -Cum tefane, întreb domni oara poate pentru a vedea cam cât gelozie era în capul bietului om, chiar atât de u or te dai b tut? -Ioan , r spunse fl c ul care involuntar se angaja-n tragedia care va urma nu peste mult vreme, atunci când este vorba de ceva pe care trebuie s -l ap r cu orice pre , eu niciodat nu m dau b tut. -Auzi tefane, aten ion fiul boierului Marghiloman, eu nu tiu unde vezi tu un asemenea pre , dar pân una alta trebuie s trecem râule ul acesta; Tu dac n-ai pic de curaj, te po i întoarce la conac. Vrând s dea un exemplu b rba ilor care f r un rost imediat î i continuau disputa, domni oara Ioana Predoiu î i ridic rochi a pân dincolo de genunchi, dup care intr în apa nu prea adânc . Cum picioarele frumoasei domni oare îl atr geau mai mult decât pietroaiele care se g seau din bel ug pe fundul râului, fiul marelui boier c zu în apa nu prea adânc i stârni râsul prietenilor s i. -Domnule Mihai, dac privind unde i când nu trebuie ai c zut pân i într-un râule ca acesta, armata nu folose te la mare lucru. -Eu nu tiu dac sunt potrivite glumele pe seama milit riei, dar s nu dea bunul Dumnezeu ca vreodat , o domni oar ca tine s ajung printre solda ii sfârteca i de obuzele care-i fac una cu p mântul. -Am în eles Mihai, dar ce naiba te-a apucat? De ce vorbe ti cu atâta patim ? Doar este pace în ara M riei Sale, sau poate c nu? -Ai dreptate domni oar , dar mai bine s nu tii decât s tii ceeace nu trebuie, raport viitorul ofi er dup care o prinse de mân . -Eu nu prea tiu ce trebue i ce nu trebuie, admonest domni oara Ioana mai mult în glum decât în serios, dar pentru ca inamicul s nu ne ajung din urm v ordon s mergem pu in mai repede. -Ioan , p i vezi c habar n-ai de milit rie? Altfel ai ti c adev ratul inamic, vine mai totdeauna, din fa a forma iunilor de lupt . -Chiar dac n-am f cut nici m car o zi de milit rie, raport domni oara, amintindu- i de slova c r ii pe care-o citise în biblioteca boierului Marghiloman, s ne fereasc

Dumnezeu de inamicul care sfidând legile r zboiului, se afl în fa , în spate i mai peste tot. -Ia mai da â-i dracu d inamici! Hai s plec m la stân , interveni fiul argatului dup care o apuc pe potecu a care ocolind câ iva bolovani uria i, în cele din urm se pierdea în desi ul p durii. În scurt timp, cei trei c l tori prin vreme i istorie ajunser -n poieni a care primise în dar de la bunul Dumnezeu covorul împodobit cu mii de flori multicolore; R t cind o vreme printre minunile de o frumuse e aproape divin , domni oara Ioana Predoiu întreb abia st pânindu- i râsul ce p rea s dea farmec unui chip încânt tor: -Mihai, vezi ce p e ti dac fascinat, te ui i dup p s rele? -Ioan , cred c mai prins cu mâ a în sac; Cum pân la urm tot trebuia s m legi, eu m bucur c în sfâr it te-ai hot rât s-o faci. -Ce vrei s spui domnule Mihai i de fapt ce-ar trebui s fac? -Mai l s -o dracu d mâ i hai s mergem; Nu dalceva, ripost oprindu-se locului fiul de argat, dar p mine m încearc foamea. -M tefane, dac nu vrei s devenim fra i n-ai decât s pleci. -Ce tot vorbe ti acolo, întreb fiul de argat, privind-o ca n uc? -M b ie i, r spunse domni oara printr-o alt nevinovat întrebare, vre i cu adev rat s fim fra i de cruce? Hai m , vre i sau nu? -Bine, dar cum s fim fra i de cruce? Nu vrei s fii mai clar ? -Am s - i explic, dar mai întâi r spunde: Vrei sau nu vrei? -De i nu îmi convine s fii surioara mea, sunt de acord, fie i numai pentru a vedea ce obliga ii aduce propunerea care- i apar ine. -Voi ce dracu pune la cale cu atâtea rubedenii? S tii c nici eu nu vreau s fiu frate cu tine, se declar împotriv fiul argatului, f r s tie c de fapt, el i domni oara Ioana Predoiu erau fra i de tat . -Auzi tefane, întreb i nu f r motiv viitorul ofi er, dac frate nu- i convine, atunci ceai vrea s fii cu frumoasa domni oar ? -P i dac m întreba Ioana, poate c tiam ce s -i r spund. - i mie de ce nu tii ce s -mi r spunzi? Este un secret pe care numai Ioana trebuie s -l tie, întreb fiul boierului Marghiloman? -De ce v certa i, întreb domni oara în timp ce încerca s se deta eze de dorin a cavalerilor care motiva i, se duelau pentru ea? -Ioan , las -l în pace pe tefan; Nu vezi c nu vrea? Acum dac nu-i cine tie ce secret, spune-mi i mie cum e s fii frate de cruce? Ioana care citise în biblioteca boierului Marghiloman, o carte în care era era descris cu liter sfânt r stignirea Mântuitorului Cristos, î i înt rise convingerea c numai prin Sfânta Cruce i cu ajutorul bunului Dumnezeu, oamenii se pot mântui cu adev rat i pentru totdeauna; Dintr-un astfel de motiv i g sind fireasc unirea prin fr ia de cruce, domni oara Ioana Predoiu raport viitorului ofi er: -V explic îndat domnule Mihai; Metoda este foarte simpl . -Ioan , l sând deoparte metoda de care vorbe ti, cum este posibil fr ia prin cruce, dac mamele i ta ii no trii nu sunt aceea i? -Chiar Ioan ! Cum s fim noi fra i dac p tatal chiam Vasile, iar p tactu cine mai tie

cum, întreb nedumerit, fiul argatului? -M tefane, la cât e ti de politicos, ai i tu pu in r bdare. F r vorb ria care într-o atare situa ie putea deveni de prisos, domni oara Ioana scoase un ac de siguran i se în ep într-un deget; Asemenea ei procedar i cei doi b ie i; Apoi, cele trei degete însângera-te se apropiar ; Când sângele celor trei tineri se amestec , nepoata înv torului Predoiu decret cu aceea i ferm convingere: -Urmare leg mântului f cut de bun voie, Mihai, Ioana i tefan au devenit pentru vecie fra i de cruce; A a s ne ajute Dumnezeu! ***** Domni oara Ioana rostise cele câteva cuvinte cu toat convingerea; Poate c tocmai de aceea nepoata înv torului Predoiu continua s cread într-un leg mânt f cut în poieni a peste care mama natur a ternuse un covor esut din mii de flori multicolore; Coborând cu picioarele pe p mântul din care s-a n scut, frumoasa domni oar r t ci o vreme prin parcul cu pomi albi. Pozând într-un veritabil om de z pad , abia dac se mai putea mi ca printre milioanele de stelu e care nu mai conteneau s cad din cerul acoperit de nori albicio i; Ningea frumos i vertical când, mândru de misia încredin at , un slujitor anun cu vocea lui bolov noas : -Nu v sup ra coni Ioana, dar cona u Marghiloman o dat ordin ca s merge d grab în salon; Acolo v a teapt cu masa d prânz. -Doamne ce repede mai trece timpul, p ru a se scuza frumoasa domni oar dup care scuturându-se de z pada pufoas plec în mare grab s m nânce la aceea i mas cu boierul care în urm cu apte ani o luase la conac i mai ceva decât un tat îi purtase de grij ! i acum ca i-n clipa când îi înmânase plicul dat de mama ei, inima-i b tea cu putere; Nu citise scrisoarea pentru c nu vroia s calce vorba mamei care se afla pe patul de moarte, dar de multe ori se întreba-se: Ce motive întemeiate ar putea s aib boierul care m iube te mai ceva ca pe o fiic adev rat ? Masa-n prezen a boierului Marghiloman fusese un adev rat chin pentru domni oara care, lipsit de eticheta unor asemenea situa ii, sim ea o stânjeneal greu de ascuns; La sfâr it, dup ce mul umi Domnului pentru bucatele cu care d ruise îmbel ugata mas , tân ra domni oar privi spre peretele de unde veghea Mântuitorul Iisus Hristos i se închin de câteva ori; Apoi, într-o t cere greu de suportat, ea ie i afar , dar nu înainte de a-l mai privi odat pe locotenentul care mai mereu st tuse posomorât i nu rostise nici m car o singur vorb ; Boierul Marghiloman o g si în bibliotec ; Mai îngândurat ca-n alte d i, Ioana privea afar ; Lumea de basm, chiar dac era vremelnic i iluzorie, oferea s rmanilor pu in din dulcea a copil riei; Auzind zgomotul u ii care se închidea, domni oara Ioana Predoiu tres ri i cu toat emo ia care-o cople ise, reu i o palid motiva ie: -S rut mâna cona ule i m ierta i c-am întârziat la prima mas ; Nu tiu, dar în parcul conacului era atât de frumos i atât de alb! -Ai dreptate domni oar Ioan ! Aceast iarna a început prea frumos pentru majoritatea

românilor, chiar dac pu in cam devreme. -Întradev r cona ule, dar i iarna putea s mai a tepte ni el; M car pân când veneau prietenii no tri din Vla ca i tot era bine. -Ioan , întreb i nu f r temei boierul care deamu se a ezase la biroul s u de lucru, ce motiv te îndeamn s -i a tep i cu atâta ner bdare pe prietenii din satul Vla ca? S cred c este unul mai special? -Ar fi un motiv cona ule, dar m tem s nu râde i de mine. -S râd i mai ales de ce, întreb boierul, privind pu in mirat? -P i cona ule, în urm c-un an i jum tate, eu, fiul dumneavoastr i b iatul argatului Badea Vasile, am f cut leg mântu prin care am devenit fra i de cruce; Acesta-i motivul, dar nu este special. -Cunosc acest secret; Mi la spus Mihai câteva zile mai târziu. -Cum cona ule, domnul Mihai v-a spus despre leg mântul…? -Ioan , s nu- i fie team ; Este un leg mânt care v apropie. -M bucur cona ule; Atunci când era de acord cu cineva, tot a a spunea i biat mama; Acum ea nu mai tr ie te, dar eu ce s fac? -Întradev r Ioan ! A trecut ceva timp de când Anica s-a dus în cea lume i poate tocmai de aceea eu socot c-a venit vremea s tii cine e ti cu adev rat, dar i multe alte chestiuni despre lume i via . -Cum cona ule, eu nu tiu cine sunt i de unde am venit? -Nu prea tii fat frumoas ; S risipim îndoiala i s facem lumin în bezna care te înconjoar , hot râ boierul Marghiloman dup care înmân domni oarei Ioana Predoiu un plic îng lbenit de vreme. -Este cam vechi cona ule, întreb domni oara, f r s -n eleag prea bine despre ce era vorba, dar unde vre i s -l expediez? -Ioan , r spunse privind undeva în trecut distinsul boier, nu-l e-xpediezi nic ieri; Acesta este plicul pe care mi l-ai adus dup moartea mamei tale; Deschide-l te rog i cite te scrisoarea din care vei afla adev rul despre tine, dar i despre p rin ii t i adev ra i. Cuprins de o emo ie pe care nu i-o putea st pâni în nici un fel, domni oara Ioana Predoiu lu plicul din mâna boierului Marghiloman; C tând cu gândul la clipa în care aflat pe patul de moarte, Anica o ruga s deschid sertarul mesei; Cu aceea i mân tremurând , biata fat deschise plicul cu pricina i cu eforturi supraomene ti izbuti s citeasc scrisoarea mamei care încercând s asigure fiicei o cale de supravie uire, o adresase celui mai cumsecade boier din inut. -Cum naiba cona ule, întreb domni oara ce abia dac mai reu ea s se st pâneasc , argat Badea Vasile este tat l meu adev rat? -Ioan , r spunse distinsul boier, încercând s - i p streze st pânirea de sine, dac-a a spune mama ta bun înseamn c-a a este, dar spre necinstea lui argatul Badea niciodat nu mi-a spus nimic; i ca s fiu sincer pân la cap t, mai ad ug boierul Marghiloman cu oarece p rere de r u, nici eu nu l-am acuzat de fapta lui incalificabil . -P i cona ule, dac este a a cum spune mama i eu n-am nici-un motiv s nu-i dau crezare, atunci de ce argatul Badea Vasile nu m-a recunoscut niciodat ca fiic ? M car dup ce am r mas orfan . -Îmi pare r u domni oar , dar fostul meu argat a fost i din p cate continu s fie, un

ran care de regul î i m nânc de sub unghie. - i pentru a pune mâna pe averea boierului Vl sceanu, acest om de nimic a fost în stare s - i renege pân i propria fiic ? De ce? -Din p cate aceasta-i mentalitatea oamenilor m run i, dar pentru ca r ul s fie cât mai mic, n-ar trebui s pui totul la inim . -Mul umesc cona ule, dar de vreme ce ra iunea nu-i st pâna inimii, eu ce s fac? Acum sunt o fat mare i-ar fi bine s -mi spune i f r prea multe ocoli uri: Mai ave i nevoie de mine la conac? -Auzi vorb la tine, admonest zâmbind frumos distinsul boier! P i eu te-am chemat ca s - i d ruiesc aceast bibliotec str mo easc i s - i ordon ca celui mai disciplinat soldat: De acum înainte eu pentru tine sunt domnul Marghiloman Alexandru; Acum ai în eles? -Am în eles cona ule, dar nu se cade; Cum s fi i domnul…? -Ioan , în elege c este un ordin i cum în armat ordinul se execut nu se discut , cred c n-ar fi r u s te conformezi; Clar? -Eu nici m car soldat nu sunt domnule Marghiloman, -apoi pentru a nu gre i prea mult, ce Dumnezeu a putea s în eleg? -Da Ioan , dar acela i lucru a putea s te întreb i eu; Cum r spunsul nu ne-ar mul umi în nici un fel, s r mânem sub umbrela celor dou semne de întrebare; Doar a a vom putea r mâne treji i mereu aten i la ceeace suntem, dar mai cu seam , la ce va trebui s fim. În încercarea de-a înfrunta alte griji ascunse privirii de-o clip , distinsul boier o l s pe tân ra domni oar s iubeasc pe mai departe biblioteca i c r ile ei; Recunosc toare, Ioana Predoiu socotea propunerea boierului Marghiloman doar un mod de a compensa lipsa familiei i c ldura c minului; Cum via a trebuia tr it , nepoata înv torului încerc i într-o bun m sur a reu it s pluteasc pe apele tot mai tul-buri i tot mai însângerate; R spundea pe m sur destinului care-i fusese h r zit cu mai mult vreme în urm de cine tie care înger cu dare de mân , sau era doar un joc prin care încerca s amâne odioasa moarte? Cum nu g sea r spunsul la dificila întrebare, domni oara Ioana Predoiu se angaj pe drumul marcat cu sângele lupt torilor pentru dreptate i împreun cu al i câ iva prieteni de maxim n dejde, vor încerca s traverseze de ertul Infernului Ro u. Topic: Romane |