Vreau Bilet - Numarul 08

ADRIAN PINTEA

Num\r special al revistei

VreauBilet-ro

„Tr\i]i, b\, tr\i]i, c\ de murit nu-i nicio scofal\!”

EDITORIAL Concept editorial [i grafic: Miron Manega

Texte de ADRIAN PINTEA

Editor: ECEAA-MIG www.eceaa-mig.com email: [email protected] Art director: Florin M\nescu [email protected] Tipar:

S.C. ROMPIT S.R.L.

Casa Presei, Nr. 1, Corp C, et. 1, cam. 34, tel.: 021/3178975

Ca [i când... Sâmb\t\ 9 iunie trebuia s\ ne vedem la c\l\rie, la B\neasa... A intervenit `ns\ o schimbare de program [i mi-a dat `ntâlnire `n foaierul Teatrului Bulandra. Era lume mult\ iar el st\tea `ntr-o cutie [i avea o sabie mare pe piept - sabia de cavaler al Ordinului Cavalerilor Templieri. {i era `mbr\cat ciudat, `n costum. Fusese anun]at `n ultima clip\ - mi-a zis - c\ nu [tiu ce contract expirase aici [i c\ trebuia s\ plece urgent `n alt\ parte, de aceea era `n haine de drum. N-am `n]eles prea multe din ce-mi tot t\cea el acolo, dar parc\ voia s\ se scuze c\ mai multe n-a putut face pentru noi, c\ doar 53 de ani `i fusese permis s\ ne dea din ve[nicia lui. {i c\, dac\ `n tot timpul \sta cât el a stat cu mâna `ntins\ - s\ dea, nu s\ primeasc\ - noi am dormit `n front [i am ratat cadoul, el ce poa’ s\ mai fac\ acum, c\, uite, trebuie s\ se mute urgent `n alt\ parte... L\sând durerea glumei la o parte, ne-am gândit (câ]iva, care se laud\ c\ l-au cunoscut pe Adrian Pintea) s\ facem cumva s\ d\m de [tire c\ a fost un mare scriitor român. Atât de mare cât nu-l putem noi cuprinde. Pentru c\ n-avem timp, nu de-alta, a[a cum n-am avut timp nici pân\ acum s\-l cunoa[tem, s\-l ascult\m, s\-l vedem, s\-l citim... Ne vom preface, a[adar, c\ el tr\ie[te [i scrie. Aici [i acum. ~n fapt, toate câte le ve]i citi aici sunt cuvinte [i idei ale lui Adrian Pintea, vorbite sau scrise. Fie exprimate `n interviuri, fie publicate `n c\r]ile sale de poezie [i proz\ (patru la num\r: , , [i ). Totul organizat jurnalistic, sub forma unor materiale de pres\ de sine st\t\toare. Textele de proz\ [i poeziile vor fi p\strate a[a cum au fost scrise. Ca [i când ar tr\i, vom ignora, pentru un timp, c\ el nu mai este, fizic, printre noi. {i nu vom mai l\sa pe altcineva s\ vorbeasc\ despre el, ca s\ nu `mpu]in\m cuvintele sale. {i, mai ales, pentru a nu c\dea cineva `n p\catul de a vorbi despre Adrian ca [i când ar fi murit. (Miron Manega)

VreauBilet-ro 3

Foto: Aurel Miron

Un actor antrenat `n România nu are probleme de adaptare, decât dac\ e un actor slab Dac\ e o mod\ s\ fii actor, atunci e o mod\ absolut nefericit\. Actorii tr\iesc foarte prost. Sunt pl\ti]i mizerabil [i ru[inos. {i aici nu m\ pot `mpiedica s\ discut problema spinoas\ a necesit\]ii apari]iei unor agen]ii [i impresari reali.

5

Arti[tii au nevoie de ni[te oameni competen]i, care s\ fie `n stare s\ discearn\ valoarea real\, din punct de vedere cultural, a unui actor, s\ se ocupe de el, s\-i asigure un trai decent - fapt pentru care ar fi retribui]i dup\ cele mai pure legi ale economiei de pia]\ -, iar nu de facatori [i organizatori de [u[e, proveni]i din fo[ti activi[ti culturali, care `n timpul lui Ceau[escu vindeau blugi [i maieuri la mare, la 2 Mai.

A dori s\ fii actor `n România `nseamn\ s\ nu fii s\n\tos la cap {ti]i cum este? Joci `ntr-un film cu Robert De Niro partituri egale. El e pl\tit ca Robert De Niro, iar tu, românul, ca unul care-i spal\ farul de la ma[in\. Or, asta e o crim\ moral\, o neru[inare, o neobr\zare f\r\ margini. Eu am refuzat oferta de a lucra cu Zeffirelli, pentru care am un mare respect, tocmai pentru c\ nu accept s\ fac parte din acest sistem nedemn, lipsit de verticalitate, care exploateaz\ talentul românesc pentru câ]iva argin]i [i care este `ntre]inut de majoritatea caselor de produc]ie, specializate `n colaborarea cu str\inii, care sunt conduse de oameni care nu mai iubesc demult filmul [i care nu mai au decât un unic zeu: contul din banc\. Eu nu-mi abandonez visul de a prinde perioada `n care s\ fiu pl\tit la nivelul muncii mele, `n ]ara mea. {i, revenind: nu cred c\ ra]iunile economice sunt `n m\sur\ s\-l `mping\ pe un tân\r c\tre aceast\ profesie. Asta `n cazul `n care mai vrea s\ [i tr\iasc\, nu numai s\ atace pioniere[te viitorul. Din aceast\ perspectiv\, a dori s\ fii actor `n România la ora actual\ `nseamn\ s\ nu fii s\n\tos la cap.

America face `n cultur\ acela[i oficiu pe care-l face `n tehnic\ Japonia: cump\r\! La teatru vin, `ntr-un procent foarte redus, e adev\rat, cei care chiar nu pot tr\i f\r\ aceast\ art\. {i ei, de obicei, devin actori. Unii chiar arti[ti. Majoritatea sunt `ns\ victimele unor spectaculoase [i pline de brizbrizuri r\sturn\ri de valori, de când cuvântul a c\p\tat conota]ii de tip sau <manele> sau prezentatori de televiziune, mai mult sau mai pu]in inspira]i. Probabil c\ ace[tia din urm\ Adrian Pintea `n rolul lui Darius

[i-au f\cut deja calculele [i [i-au spus c\, având o diploma de actor, nu se vor mai [i apuca de actorie, ci vor umple golurile viu colorate ale unor televiziuni specializate `n a ne b\l]a cu orice pre] via]a, la un nivel al lipsei gustului absolut detestabil. Aceast\ viziune asupra meseriei de actor e gre[it\. Noi, dasc\lii, incerc\m s\ le transmitem ceea ce e nobil [i valoros `n aceast\ breasl\. Ce fac ei cu aceste cuno[tinte e deja problema lor [i aici intervine propria lor con[tiin]\, propriul lor gust [i instinct al valorilor. Cert este c\ [coala care se face aici e mult mai serioas\ decât cea care se face afar\, iar actorii români care lucreaz\ cu str\inii [i spun c\ le-a fost greu s\ se adapteze sunt ni[te actori slabi. Actorii români, cei de valoare, evident, pot lucra `n regim de perfect\ egalitate cu orice actor, din orice cinematografie, oricât de industrializat\ [i de hiperglamouroas\ ar fi. {i aici includ Hollywood-ul, cu un zâmbet ironic. Un actor antrenat `n România nu are probleme de adaptare, decât dac\ e un actor slab [i atunci antrenamentul a fost intuil. {i din punctul de vedere al [colilor de teatru, adev\rul se g\se[te tot `n Europa, nu `n America. America face acela[i oficiu `n cultur\ pe care-l face `n tehnic\ Japonia: cump\r\! Americanii au bani s\ cumpere cultura din Europa, iar arti[tii europeni - paradoxal! - n-au bani s\-[i vând\ cultura decât dac\ intr\ `ntr-un sistem complicat [i globalist de marketing. Ceea ce pot cump\ra americanii din Europa e un anumit tip de sensibilitate, care are r\d\cini culturale adânci [i reale, un anumit sim] al valorilor morale, care `n America e la nivel de , [i un spirit cultural profund european, cel care le furnizeaz\ date despre ce se `ntâmpl\ cu ei pe lumea asta. Cultura american\ e aproape inexistent\, e un rudiment, un caz fericit de imigra]ie cultural\. (Acest text este, de fapt, un extras dintr-un interviu acordat de Adrian Pintea revistei , `n iulie 2002. Este r\spunsul lui la una dintre `ntreb\ri, pe care l-am structurat ca pe un text jurnalistic de sine st\t\tor. Am f\cut acela[i lucru cu mai multe texte ap\rute `n publica]ia amintit\ [i care vor ap\rea astfel `n paginile acestui demers comemorativ. Mul]umim revistei , pentru c\ ne-a prilejuit `n felul acesta omagierea marelui actor.)

Na]iunea român\ doarme `ngrijor\tor de profund Am ajuns la concluzia c\ e important s\ nu mai l\s\m s\ treac\ timpul pe lâng\ noi. Ideal ar fi s\ ne facem urgent rost de teme ale existen]ei, `n care s\ credem cu adev\rat. Din p\cate, tr\im `ntr-o lume cu care nu ne putem identifica [i vizavi de care nu po]i s\ reac]ionezi decât afi[ând o deta[are ironic\. Asta atunci când nu-]i explodeaz\ mintea de draci, de dezgust, de panic\ moral\ [i de panic\ a bunului-gust. Iar acestea sunt st\ri cu care ne confrunt\m zilnic. Eu cred c\, la ora asta, na]iunea român\ doarme `ngrijor\tor de profund, iar horc\itul acestui somn nu-mi sun\ deloc a bine. Stau uneori [i m\-ntreb ce viseaz\ [i m-apuc\ spaima. C\ci, [ti]i: sunt vise [i sunt co[maruri. Optimi[ti fiind, am putea spune c\ na]iunea român\ nu mai are co[maruri. C\ de-abia am sc\pat de cel mai aprig, respectiv toat\ perioada comunist\. Interesant ar fi de aflat dac\ am sc\pat realmente. Dar eu sper, cu toata fiin]a mea, c\ visurile românilor sunt drepte [i limpezi, pentru c\ merit\m, `n sfâr[it, o perioad\ de `nseninare a frun]ii [i a con[tiin]ei, o ie[ire din mizeria [i din cataclismul moral prin care am trecut. 50 de ani au fost de ajuns. Sunt sigur c\ [i bunul Dumnezeu e de acord cu termenul asta. Eu sunt foarte ata[at ideii solu]iilor personale. Dac\ fiecare dintre noi va g\si câte o solu]ie de bun\ calitate, pân\ la urm\ vom reu[i s\ ajungem `n punctul `n care ne vom sp\la frumos pe fa]\, ne vom strânge mâinile [i vom spune: . {i din nou zic: trebuie s\ crezi `n ceva. ~n iubire, `n Dumnezeu, `n dreptate, `n armonie. ~n opinia mea, o na]iune care-[i abandoneaza idealurile doar de dragul economiei de pia]\, mai ales s\lbatic\ [i comic\, a[a cum e la noi, face o alegere nefericit\. ( - iulie 2002)

Reabilitarea ideii de cântec Azi voi cânta pentru voi la[ilor, gra[ilor, apa[ilor, pentru cei care visa]i pitici c\]\rându-se dup\ rândunici, pentru femeile voastre, gre[it `ntrupatele coaste, voi cânta pentru voi ca un tonomat, ca un mierloi, ca o trompet\ concret\, ca un gâtlej de egret\, ca un r\gu[it disperat, ca o scândur\ de pat, ca un disc hârâit de via]\, ca un vin scump de la ghea]\, voi cânta din r\sputeri ca un scandal de muieri, ca un caporal beat [i sec, ca un câine, ca un zevzec, ca o locomotiv\ str\veche, voi cânta `ntr-o ureche, doamne! ame]it de iubire [i drag, ce cântare-am s\ trag! ce splendid am s\ rag! s\ se sperie areopagii, s\ le `nghe]e n\dragii d\t\torilor de sfaturi [i mit\!

voi cânta despre o dinamit\, despre un rând de scaune goale, despre o pereche de sandale, despre o iubit\ zevzec\ al c\rei ochi m\ disec\, despre dereticatul `n zori cu o m\tur\ c\zut\ din nori, despre grea]a u[oar\ a mor]ii, despre fericirea pe por]ii, voi cânta `ncântându-m\, hei! [i voi plânge, strâmbându-m\ r\u, dragii mei... voi cânta pe o singur\ strun\ sughi]ând pe o vioar\ nebun\ jos e-un rest, sus e-un cer de p\mânt, ca `n fa]a plutonului gri am s\ cânt, am s\ cânt ca-njunghiat, ca furat, ca iubit, pentru voi, pentru cât m-a]i min]it, asuprit, dojenit, sf\tuit, lingu[it c\ am voce frumoas\ [i cânt reu[it! am s\ cânt ca `n vinerea mare `n care am uitat s\ ]in post, ca un bec am s\ cânt, ca un prost, ca un spart rusesc de pahare! am s\ beh\i ca la prohod, am s\ v\ `ngân ca un n\rod, am s\ v\ „zic” plecat la ureche, ca un l\utar bolnav de streche! dragii mei, melomanii mei, coco[a]i, imbecili, f\t\l\i, pân\ când ve]i sim]i cu to]ii c\ vre]i s\ v\ c\]\ra]i pe pere]i!

VreauBilet-ro 7

Lupta pentru Eminescu cel adev\rat Fiecare ins are propriul s\u sentiment despre Eminescu. Ceea ce mi se pare important de men]ionat aici - este lupta permanent\ pe care trebuie s-o duc, o lupt\ de foarte multe ori scrâ[nit\, cu prejudec\]ile obi[nuite. {i anume, lupta pentru Eminescu cel adev\rat, a[a cum `l simt eu, `mpotriva <pozei> lui de pe copert\ [i din paginile manualelor [colare. Cred c\ adev\rul se afl\ `n obsesia lui de a `nv\]a sanscrita, `n marile lui poezii, `n <Scrisori>. Dac\ ar fi tr\it `n Rena[tere, Eminescu ar fi fost, cu siguran]\, alchimist, mason, ar fi inventat ma[ini de zburat... Probabil c\ ar fi fost un fel de Leonardo. Un Leonardo... venit de la gurile Dun\rii. Eu cred c\ Eminescu a fost a[a, un fel de stea `ntrupat\, care a ars repede [i a plecat mai departe!... ( - decembrie 1998)

Vis despre Domnul tuturor românilor ~ng\duit sau mai pu]in `ng\duit de lumea filmului românesc (meseria mea pân\ la urm\, totu[i!), nimic nu mi-a putut vreodat\ altera bucuria de a n\v\li s\pt\mânal `n cinematografiul meu de cartier pentru a m\ minuna de colegii mei actori [i regizori, pentru a respecta, mereu emo]ionat, saltul lor mortal prin v\zduhul `nstelat copil\re[te al sufletelor noastre. Dar ce s-a `ntâmplat, ce cutremur `nl\crimat a r\v\[it ce mai era de r\v\[it `n mine când, cufundat `n balconul pustiu al s\lii, l-am z\rit trecând furtunos pe Domnul tuturor românilor, cu sabia `n\l]at\ spre cerul

VreauBilet-ro

`nsângerat al drept\]ii, `nfipt `n [a, cu p\rul vâlvoi, asemenea zeilor cei vechi ai p\mântului, doar cu obrazul ascuns sub bra]ul ridicat, cu privirea ascuns\ celor care, pentru a-l `n]elege, au neap\rat nevoie s\-l [i z\reasc\ `n `ntregime. Domnul Mihai, zvântat de vântul mu[c\tor al C\lug\renilor, zdrobind `n copite orice `ndoial\ ce ar fi putut ap\rea `n visul fostului s\u c\pitan, Costea cel bun, interpretat aici de minunatul Ion Besoiu, cu inima sfâ[iat\ de febra sfânt\ a iubirii pentru Viteaz. Atât. O n\luc\ sfânt\, `nv\luit\ `n fum ro[cat [i chiote r\gu[ite de lupt\ purtând ca pe o ostie steagul p\tat de sânge care a biruit nerozia [i scepticismul istoriei; vis despre un b\rbat drept care a schimbat am\r\ciunea unor veacuri `n scrâ[netul b\rb\tesc al unui neam d\ruit mândriei sale vechi [i nemuritoare. Filmul se nume[te [i cu adev\rat nemuritorii actori care l-au `mplinit (doi dintre ei se plimb\ de pe acum prin pulberea gânditoare a stelelor) p\reau, erau, ce sigur sunt!… erau `nfrumuse]a]i de patima iubirii pentru cel mai nemuritor dintre nemuritorii no[tri: m\ria-sa Mihai, Dom-

nul tuturor românilor, trecând prin visul `ncrâncenat al lui Costea, ca un t\i[ de sabie, luminos [i curat, prin carnea r\zvr\tit\ de dor a iubirii: , murmur\ trezitul din vis [i lacrimile din panoplia celor ce `i duceau grija [i dorul, mantia pentru nop]ile `nghe]ate [i scutul. P.S. Fruntea plecat\ [i lini[tea unei dimine]i `nrourate, dup\ atâtea furtuni…

Cântec Nor f\r\ patrie [i mut suflat din gând `n gând aiure nici bun de dragoste nici scut ci numai suflet de p\dure floare de câmp [i f\r\ nume vânt f\r\ urm\, tunet stins soare `n crucea ta aprins pas\re vitreg\ de lume [i moarte, tu, mireas\, jar pe]indu-m\ f\r\ sfial\ d\-mi un r\gaz s\ cer m\car iubirii mele socoteal\. 9

Foto: Aurel Miron

F\r\ machiaj Adun\ cu palmele cojite de nuc\ [i firimiturile de pâine de pe mas\, le strânge, pe gânduri, `n pumni, apoi le azvârle `n cu[ca goal\ de al\turi. Maimu]a `l aplaud\, plictisit\. ~[i aprinde ultima ]igar\ din acel ]inut [i o fumeaz\ pân\ la cap\t, ca `ntr-un ritual. Mucul stâlcit este scuipat de maimu]\, cu furie. Lighenu[ul cu ap\ de b\rbierit [i p\m\tuful… Oglinda. O doamne, oglinda! De aceasta `i este cel mai team\! ~[i scoate jobenul [I m\nu[ile f\r\ degete [i `[i cufund\ obrazul albit cu var `n apa c\ldu]\ [I st\tut\ din lighena[. Varul se `nmoaie greu. Când ridic\ ochii z\re[te `n ciobul oglinzii un fel de perete cr\pat, locuit de doi ochi omene[ti mânji]i caraghios cu ruj de dame [i cerneal\ ieftin\. Ofteaz\ din fântâna secat\ a pieptului… ~ncearc\ o grimas\ de pe vremuri care nu-i stârne[te decât mil\ de sine `nsu[I, iar maimu]ei un c\scat r\ut\cios. Strâmb\tura din vremurile bune, ehei!… Vremuri bune? Oare chiar atât de bune s\ fi fost? Hm. Oricum nu mai are nici o importan]\. ~[i mai cufund\ o dat\ chipul `n ap\, se freac\ bine cu o e[arf\ aurie, primit\ de la

trapezista Alfonsa `nainte ca aceasta s\ cad\ pentru totdeauna… A[a, f\r\ machiaj, pare chiar un om cumsecade, de[i pu]in ciudat. Primul care se apropie pe sub valtrapul ro[u al cerului este ghitaristul, care vrea s\-i d\ruiasc\ ghitara lui. S\-]i poarte noroc la drum lung… , surâde mimul [i ghitaristul pleac\ mâhnit murmurând: . Piticul vrea s\-i d\ruiasc\ pamponul cu buline [i un covrig de carton. Dresorul de cai, o copit\ de filde[, `mbl\zitorul de [erpi un falut care cânt\ singur… To]i vor s\-i d\ruiasc\ ceva care s\-l ajute de acum [i care s\ fac\ s\-[i aduc\ aminte. . D\ruie[te el `nsu[i ceva, `ns\, directorului circului: pacostea de maimu]\, care `ncepe `ndat\ s\ se lingu[easc\ pe lâng\ noul st\pân. U[urat, se spal\ `nc\ o dat\ pe fa]\ (hot\rârile, ca [i gagurile

Efectul de rigol\ al teatrului românesc

Din p\cate, teatrul românesc se afl\ `ntr-un mare impas, `n sensul c\ noi mai avem o sum\ de actori fabulo[i, `ns\, din cauza vârstei, num\rul lor scade, iar alte talente remarcabile n-au prea mai ie[it de pe b\ncile [colii. Totu[i, `n ultima perioad\, lucrurile par s\ se `ndrepte. Actualmente, eu chiar exersez un optimism care le pare multora deplasat. ~i prive[te. Cert este c\ eu tr\iesc cu credin]a c\ talentul românesc teatral rena[te, c\ apar tineri care nu e musai s\ semene cu cei americani, ci care sunt ei `n[i[i [i care aduc farmec, valoare [i energie moral\. Cea de-a doua gigantic\ problem\ a teatrului românesc este vulgaritatea. Din p\cate, ea face parte din noua `nf\]i[are a societ\]ii de ast\zi, care sufer\ de efectul de rigol\. S\ v\ explic ce `nseamn\ asta! Efectul de rigol\ apare dup\ o furtun\ teribil\, cu ploaie mare-mare, care cur\]\ ora[ul [i atmosfera. Ceea ce e excelent. ~ns\, dup\ ce urgia a trecut, observ\m c\ din canale iese ceva. {i ce poate s\ ias\? Mâzga, mizeria, murd\ria [i urâ]enia. Acesta este efectul de rigol\. ( - iulie 2002)

comice sunt eficiente doar când sunt f\cute de trei ori) [I, fredonând un mar[ vechi, porne[te la drum, cu traista pe um\r, c\lcând ap\sat `n bocancii lui de smal] colorat. ~n traist\ a a[ezat cu grij\ cele dou\ aripi demontate, cele cu care a zburat toat\ via]a. P.S. Noul mim `ncadrat `[i `ntrerupe exerci]iile [i prive[te lung `n urma celui care pleac\ [i `[i pip\ie obrazul spoit cu var, cuprins de o stranie presim]ire.

Comandantul pie]ii Comandantul pie]ii este trist din stricte motive personale; defileaz\ singur, `n sandale, doarme `ntr-un cinema `nchis, viziteaz\, palid, mahalale, morm\ie nemul]umit [i bea a[ezându-se la masa mea. Eu citesc c\-n felul cum se las\ pe un scaun r\t\cit de mas\ e un dor nimicitor de cas\... Comand\m un rând. Dar `n curând se aliniaz\ alte rânduri, o foarte disciplinat\-armat\ de pahare goale stând pe gânduri. Trece peste noi aceast\ zi care-a[teapt\ frigul, desfrunzit\... Vine dinspre mici buc\t\rii un miros nefericit de pit\; {i, când, `n sfâr[it, este târziu, dând pe gât am\r\ciunea toat\, comandantul trist `mi d\ruie[te uniforma lui `nzorzonat\. - E-n dulap. ~n dreapta. E curat\. Epole]ii-n cârpe, `n sertar. Ca s\ te-n]eleag\, pune-o-ncet, `ncheindu-i nasturii mai rar... spune-i c\ n-am mai putut veni, c\ sunt prins cu treburi importante; c\-s silit s\ trec prin civilii necesare, ca s-ajung la moarte; - Bine, zic. V\ `n]eleg. {i bem importan]a mor]ii mai departe...

VreauBilet-ro 11

Cartoanele de amortizare Drag\ mam\, pentru c\ [tiu c\ tot ce mi se `ntâmpl\ are `n tine rezonan]a pe care o are pân\ [i c\derea unei castane pe asfaltul acestui Bucure[ti `ncenu[at de toamn\, `]i scriu acum despre una dintre cele mai splendide `ntâmpl\ri normale ale vie]ii mele. Norocul meu capricios, dar mereu fidel pân\ la urm\, m-am azvârlit, cândva, `ntr-un munte `nz\pezit, `n mijlocul unor cai de film, sub bur]ile c\rora dormeau câ]iva b\rba]i foarte ciuda]i. Ei erau `mbr\ca]i cu cizme scorojite de haiduci

h\itui]i [i i]arii respectivi, iar `n partea de sus se `ncheiau pân\ la gât cu fermoare italiene[ti, `n bluzoane americane, cu ab]ibilduri sclipitoare fabricate, de fapt, `n Hong-Kong, fumau „Carpa]i f\r\” [i `[i ap\rau ochii de soarele ascu]it al piscurilor `nghe]ate cu ochelari de tip „Dior-Sport”. Ei vorbesc de obicei foarte pu]in [i `[i fac totdeauna semnul de victorie [i noroc al pilo]ilor, atunci când `[i iau zborul de pe buza unei pr\p\stii, aterizând epuiza]i, de mult spre nesigurul grupaj de cartoane de amortizare din spatele aparatului de filmat. Curajul este pentru ei gustul vie]ii. ~nham\, scot ma[ini din derapaje, dramatice, strig\ „ura” `n atac de o sut\ de ori pe zi, dac\ e nevoie, asambleaz\ poduri, dac\ e nevoie, c\l\resc la un centimetru de actorul principal, ca o veritabil\ gard\ personal\, defri[eaz\, se las\ lovi]i cu sabia de protagoni[ti mai ne`ndemânatici, se lupt\ bezmetic cu câini-lup, `noat\ `n apa `nghe]at\, trec prin foc, [i nu exist\ modestie mai mare [i credin]\ mai mare `n film decât a lor. Se bucur\ ca ni[te copii neb\tu]i la vreme la fiecare cadru de lupt\ reu[it, iar când li se repro[eaz\ bigot zv\p\iala vie]ilor personale, au un surâs ironic [i amar, dup\ care `[i preg\tesc con[tiincios [i f\r\ ranchiun\ cartoanele pentru o nou\ c\z\tur\. Lor le este foame [i sete la alt\ mas\ decât cea a actorilor, ceea ce este nu numai nedrept, dar [i un grav viciu de bun sim] [i o recuno[tin]\ [chioap\. Nu exist\ actor care s\ nu-[i doreasc\ s\ fie propriul s\u cascador. ~n fa]a acestui orgoliu, nici un cascador nu `[i dore[te s\ fie actor. Ei au o imunitate b\rb\teasc\ la orgoliu [i o siguran]\ suveran\ a propriei profesii. Specia so]iei de cascador pare s\ fie una dintre cele mai rare `n lumea matrimonial\, ba unii prieteni de-ai mei, ceva mai tri[ti, afirm\ c\ ar fi chiar pe cale de dispari]ie. Dispari]ia tragic\ a doi dintre cei mai mari cascadori ai no[tri a fost pentru mine ca [i cum cineva mi-ar fi interzis s\ mai citesc vreodat\ „Zorro”, pentru c\ n-a[ mai avea vârsta, de[i mai am [i acuma atâta nevoie de „Zorro” uneori... Un cascador prieten a p\r\sit spitalul pentru a fi la premiera filmului la care lucraser\m `mpreun\ [i a stat drept pe scena de la „Scala”, ascunzând sub un smoking impecabil un trup plin de arsuri de gradul `ntâi. Chiar [i specia sufletului elegant pare a fi pe cale de dispari]ie. Una dintre ultimele rezerva]ii ale acestei specii curate se g\se[te la Buftea, printre cascadori. ~ntinde]i primul mâna când `ntâlni]i un cascador român. Ei sunt singurii care au p\strat intact curajul nebun `n fa]a vie]ii, curaj pe care l-am avut cu to]ii, pe când eram copii. ~nchei, drag\ mam\, dorindu-]i s\ fii mereu s\n\toas\ [i frumoas\, care s\n\tate [i frumuse]e le-o dorim noi, amândoi, [i lor.

VreauBilet-ro

oarele, sp\rgând r\scrucile cerului, undeva, `n ]ara Gorjului. ~mi petrec diminea]a `ntr-o ma[in\ decapotabil\, marca STUTZ 1914, care din când `n când nu porne[te. Se taie creanga unui copac [i `n tristul loc r\mas se instaleaz\ ochiul rece al aparatului de filmat. Norii vin [i trec... Când vin e r\u, când trec e bine. Figuran]ii `[i feresc servietele de fo[ti contabili, din care scot ro[ii fabuloase [i nuci. Actorii stau cu ochii pe ceas, trenul spre Bucure[ti pleac\ la cinci treizeci. Satul e destul de sceptic vis-a-vis de ce se petrece,

Foto: Aurel Miron

S

Pe-aici când plou\ cresc strugurii lui Gulliver. Toamna este, deci, un lucru serios. ~n virtutea acestei seriozit\]i [i chiar miezul ei, eu [i calul meu descoperim p\mânturile fermec\toare ale gândului despre tot: o vale, o vâlcea cu ap\ pu]in\, o privire a caselor m\runte, p\durea... Ne `ntoarcem ferici]i, amândoi ferici]i... Dar.... Omul cu caii. Biografie vizibil\ (a fost comandant cu <spatele> sau jandarm rural), via]\ de formular pentru complet orice. - Ce faci, B\?!?

„Suspin” de cal adic\ a mai v\zut film\ri, ceea ce se pare c\ nu i-a schimbat ritmul vie]ii cu nimic. Plutonu’ `[i `ncarc\ armele [i ia `nfior\toarea <pozi]ie>. Fetele de la machiaj preg\tesc un sos minune: bulion + sânge animal + coagulant luat din import. Pentru primplanurile <mor]ior>. Un actor blazat cu [i f\r\ motiv ascult\ muzic\ la ni[te c\[ti minuscule [i bea `ntr-un [ez-long... Prin fa]a lui trece un car cu boi [i porumbul las\ semne ale trecerii muncii pe uli]a blocat\ de autocare, microbuze [i cai gata `n[eua]i. Ei, da! Caii... ~n sfâr[it! Soarele s-a culcat `n r\scruce, norii vin iar.... Pe [aua calului (care mi-a pl\cut din prima clip\), atârn\ un valtrap ro[u. Ochii lui de om mai om decât oamenii i-am mai v\zut cândva... Costumul de filmare `mi d\ un avantaj serios, dat fiind c\ presupune cizme ofi]ere[ti, grele [i cu pulpa moale. ~ncalec [i sunt fericit, iar calul, devenit al meu, este tot ce-mi doresc acum [i mâine [i de mult\ vreme...

N\ucit uit mâna pe o pleoap\ a calului... - B\, tu nu vezi c\ \sta are suspin? - Ce are, v\ rog? - Suspin, b\, nu te holba la mine!... ~i scot [aua, `l mângâi, `i cer iertare, pentru c\, `mi aduc aminte cutremurat: <suspin> `nseamn\ ceva la pl\mâni. R\ceala suav\ a cailor. ~mi vine s\ plâng, s\ scrâ[nesc, s\ fug... ~n egoismul bucuriei mele de-a `nc\leca nu i-am ascultat atent respira]ia. L-am chinuit, oare? L-am chinuit...?! Nu mai aud mitoc\niile omului cu caii. Ele nu mai au nici o importan]\. ~ngenunchez `n fa]a calului meu [i `l privesc adânc `n ochi. El m\ prive[te la fel. Dup\ o vreme, lung\ cât remu[carea mea, `n ochii lui apare o fant\ juc\u[\ de lumin\… Zâmbetul. Un suspin de u[urare `mi sparge pieptul. Un suspin ca al lui. Apoi zâmbesc, stânjenit… Norii trec [i vin. Când vin e r\u, când trec e bine. Totul pe lume suspin\ `n clipa asta, blând… P.S….

VreauBilet-ro 13

Foto: Aurel Miron

Frumosul vis plutitor al mamei mele despre fiul s\u Te-am visat ast\-noapte, dragul mamii! {i s\ nu te superi c\-]i scriu, dar visul acela m-a fr\mântat tare mult [i nici n-am mai [tiut diminea]a unde s\ g\sesc ibricul [i c\nu]a cu zah\r [i celelalte spre a-i face cafeaua lui tata [i pe urm\ pâinea, [i pe urm\ sarea [i câte mai trebuiesc diminea]a `ntr-o cas\ de oameni, dup\ cum bine [tii. Cred c\ am plâns. ATÂT DE TARE TE-AM VISAT! Dragul mamii drag, cine o fi oare de vin\ c\ nu te mai pot ]ine `n bra]e când ]i-e urât, a[a crescut `n ale lumii cum e[ti, ori, cine [tie, de ce nu m\ po]i ]ine tu `n bra]e când mi-e urât, fiindu-mi [i mie `n acest fel uneori, c\ci lumea mea a [i `nceput s\ stea `n loc, vicleana. Ieri am visat c\ de-acuma p\rul alb-alb, cum `]i place ]ie [i cum o s\ ai [i tu `n curând [i mie o s\-mi plac\ foarte. Mult mai voiai s\ bei ap\, dragu’ mamii, c\ci `]i era sete [i ridicai ochii spre mine [i m\ rugai numai cu ei. Erai cam tren]\ros, cred [i deosebit de trudit, v\i vinete st\teau sub ochii t\i. Parc\ veneai pe jos de la cap\tul lumii, ori din r\zboi, ori din vreo tr\dare de prieten, ori mai [tiu [I eu… Iar eu, `n visul meu, nu prea eram sperioas\ cum sunt eu de obicei, ci `]i turnam ap\ proasp\t\ pe mâini [i pe gât [i `]i ziceam: din câte cunosc ce s-o `ntâmplat cu mine pe lume de te-am f\cut,

Sunt conservator, filo-eenglez [i superlatin Ce bine ar fi s\ luam exemplul BBC-ului `n ceea ce prive[te produc]ia de teatru de televiziune! Noi am putea exploata cu un succes neb\nuit teatrul istoric românesc. Cine [tie ce surprize `ngrozitor de pl\cute ar putea avea cineva care cite[te sau vede ecranizarea unei piese ca ! Eu prefer de o mie de ori s\ mizez pe decât s\ preiau o pies\ din literatura de ultim\

eu cred c\ b\iatul meu n-are voie s\ `mble pe jos, ci numai c\lare, mândru [I drept, dragul mamii! Tu râdeai c\-s proast\ [i c\ ce bine-i c\ `s a[a [i c\ m\ g\se[ti lâng\ tine… {i te stropeai tot cu ap\… O vreme nu mai [tiu. Pe urm\ ai dat ap\ calului [i i-ai zis: <Ea e maic\-mea, m\, d\ [i tu din cap s\ te cunoasc\ bine dac\ o s\ te `ntorci singur…> {i (ce mai râdeam, ori plângeam, ori amândou\) se f\cea c\ `mi c\deai `n genunchi [i `mi s\rutai mânurile [i tot ceva despre p\mânt ziceai cât e de bun c\ te rabd\ pe el cu t\lpile s\ te po]i uita la mine… Pe urm\ era `ntr-o odaie larg\ [i luminoas\ [i cam r\coroas\. Eu `]i spuneam: Aici iar\[i nu mai [tiu bine urmarea c\ci tu plecai, dup\ cum ]i-e felul [i `mi strigai: A[ vrea dac\ s-ar putea!> <{i cu ce s\ ning\, mam\?> [i m-au podidit florile, susurând, luminând, [i tare nu ma[ mai fi trezit, dragul mamii… P.S. Cu grij\ `]i spun, aibi grij\ de tine, fiule, c\ci nu toate visele sunt chiar\ prostii. No, amu’ m\ duc c\ s-o sculat tat\-tu [i-i fl\mând.

or\ a unor experimentali[ti germani, s\ zicem, care mie nu-mi spune nimic, dumneavoastr\ nu v\ spune nimic [i nici studen]ilor mei nu le spune absolut nimic. {i-atunci zic: pe cine intereseaz\, cu excep]ia unei adun\turi de snobi care sunt conecta]i zi [i noapte la ultimele ]ipete, r\cnete sau strig\te culturale ale lumii?! {tiu c\ par tradi]ionalist dar, `n realitate, eu sunt conservator ca forma]ie, filo-englez ca educa]ie - fiindc\ `mi plac rigoarea, armonia [i disciplina - [i superlatin, pentru c\ sunt un român care-[i iubeste ]ara nu cu furie, cum se spune despre Lucian Pintilie, ci cu speran]\. ( - iulie 2002)

VreauBilet-ro 15

Hamlet - un cutremur de con[tiin]\

Foto: Aurel Miron

Hamlet a `nsemnat o experien]\ esen]ial\ pentru mine! Nu sunt deloc ipocrit: a fost un cutremur de con[tiin]\ foarte clar pentru mine. a produs schimb\ri mari `n propriul meu sistem de prejudec\]i. A fost foarte important c\ l-am f\cut, c\ am trecut prin aceast\... [i am putut p\[i mai departe. Meditând la soarta [i gesturile acestui personaj, mi-am rebalansat valorile personale. Adic\ cele ce se refer\ la rela]iile cu oamenii din jur, la rela]iile cu aceast\ meserie, la rela]iile cu bibliotecile pe care le-am r\v\[it pân\ la 40 de ani. Da, a fost un cutremur. I-au c\zut victim\ foarte multe iluzii, i-au c\zut victim\ foarte multe c\r]i proaste [i câteva rela]ii de prietenie care nu erau reale. Dar ceea ce a r\mas, cred eu c\ este destul de pre]ios. {i chiar restrâns. Ca atare - mai de `ncredere. A[ zice c\ exist\ un moment de gra]ie `n via]a unui actor, care, dac\-[i joac\ bine rolul, poate spune lini[tit: . ( decembrie 1998)

P\c\leal\ de Lumea este frumoas\. Nimeni nu ur\[te pe nimeni. Nu exist\ moarte, ci doar absen]e `ntâmpl\toare. Fericirea este zilnic\, asemenea luminii. Este de-ajuns s\ te sperie o umbr\ pe un zid [i din senin r\sare un prieten care-]i spulber\ teama. E de-ajuns s\ te doar\ o secund\ dintr-o iubire pentru ca alt\ iubire s\ izbucneasc\ miraculos, `n clipa imediat urm\toare. Câinii, p\s\rile, caii, mestecenii, marea, obiectele dragi `n]eleg la perfec]ie limba oamenilor. Nu exist\ r\u. R\ul [i binele stau la mas\ [i râd de lipsa de sens a luptei dintre ei. Nu exist\ `ntre oameni decât un singur [i splendid salut: privirea limpede. Cel mai sever examen la facult\]ile de orice profil este mângâierea ueni [uvi]e de p\r. Cea mai obositoare ocupa]ie a vie]ii este tandre]ea. Cele mai frumoase case se ridic\ doar privind `dr\gostit un loc gol. Cei mai frumo[i copii sunt copiii visa]i `n timp ce `no]i pe sub nuferi albi [i uzi, `ntr-un lac curat. Frumuse]ea p\rin]ilor este egal\ cu frumuse]ea

gândurilor copiilor despre ei. Aritmetica este [tiin]a de a da timp vie]ii s\-[i numere minunile. Nu exist\ r\utate. Drumul de la ceea ce vreau s\-]i spun pân\ la ceea ce reu[esc s\-]i spun cu cuvinte este o m\iastr\ oboseal\, un drum b\tut cu merindea speran]ei. Nu exist\ r\zboaie. Calendarul conflagra]iilor mondiale `ncepe cu mucenicul râsului; soldatul Svejk. S-a `nfiin]at o gr\dini]\ mondial\ unde sunt trimi[i to]i generalii belico[i ai lumii s\ `nve]e s\ se spele ca lumea pe mâini, pe gât, `n urechi [i pe din]i [i s\ se joace cu cuburi [i cercule]e colorate. Nu exist\ cinici. Nu exist\ foame. Nu exist\ sete, frig, singur\tate [i disperare. Nu exist\ minciun\, tr\dare, nerecuno[tin]\, invidie, murd\rie, gânduri schiloade, nu exist\ umbr\! Nu exist\ poveste care s\ nu se poat\ petrece `n miezul `nsorit al zilei pe orice strad\ din lume. F\t-Frumos descalec\ la chio[cul de ziare de lâng\ Athénée [i `i cump\r\ flori Ilenei Cosânzene care are câte o inim\ parfumat\ pentru fiecare fir din buchet. Exist\ pe lume o risip\ de inimi calde [i `ndr\gostite de propria lor nevoie de a iubi [i `ndr\gostite de propria lor nevoie de a iubi. Lumea este cea mai ame]itoare `ntâmplare a firii. P\mântul este steaua purt\toare de noroc a frigului din univers.

Sunt un optimist deplasat [i incurabil

Eu am trecut printr-o perioad\ de dezgust fa]\ de realitatea cotidian\, pu]in mai lung\ decât ar fi trebuit. Ajunsesem s\ nu mai suport imbecilismul, desincronizarea cu lumea cea adevarat\, agresivitatea prostiei [i a tembelismului de partid [i de stat, care au efecte cumplite la nivelul artei. Toate astea m-au determinat ca, la un moment dat, s\ fiu bântuit de gândul de a renun]a. Iat\ `ns\ c\ lucrurile au `nceput s\ se schimbe [i, victim\ a aceluia[i optimism deplasat [i incurabil, m-am hot\rât s\mi re`ncep via]a. Pentru c\ `mi doream, pentru c\ am convingerea c\ `ntotdeauna trebuie s\ `ncerci [i c\ trebuie s\ dai foc corabiei trecutului, obicei viking foarte s\n\tos, pentru c\ `nc\ mai cred `n luatul de la cap\t, cu o for]\ nou\ [i cu un gând mai bun. Ceea ce m\ anim\ pe mine, oricât de greu mi-ar fi, e credin]a `n Dumnezeu - sunt convins c\ Dumnezeu s-a apucat s\-l creeze pe om nu dintr-un capriciu - [i `n singura calitate care deosebe[te omul de animal [i anume - capacitatea de a iubi con[tient. ( - iulie 2002)

P.S. Dragul meu copil, acum, dup\ ce ai adormit, te rog s\ m\ ier]i c\ te-am p\c\lit cu cele mai grave speran]e ale mele, speran]ele mele de om `ngrijorat.

Roman]q Ce form\ vesel\ ar trebui s\ am! ca sârgul z\p\cit din tamburine, spre moarte dac\ a[ avea un geam prin care totul s\ se vad\ bine; ce ce cu cu

form\ vesel\ ar trebui s\ am! prin] s\ fiu, cu gât de pelican, [old u[or leg\n\tor [i gu[\ care s\ te-nveselesc la u[\;

ce form\ vesel\ ar trebui s\ am! ce zile norocoase [i senine! spre moarte dac\ a[ avea un geam prin care totul s\ se vad\ bine.

VreauBilet-ro 18

~ntâi April 1984 Presupus M\ bate gândul c\ nu sunt c\-s numai presupus cu umbra fiec\rui gând `n alte vie]i sunt dus bolnavii mei prieteni buni muri]i mereu `n mine Rilke nem]esc, Esenin rus Labi[ român, b\trâne;

Foto: Aurel Miron

[i fruntea mi se culc\-n mâini ca la serb\ri anume scriu `mpotriva mea, visând alt suflet [i alt nume.

Scrisoare de dragoste, uimitor de simplq De un dor f\r\ de cap\t ~n fântâna nop]ii scap\t ochiul, mersul t\u nu-l cap\t... mi se face r\u de zâmbet, de privitul t\u, de umblet, de sfâr[itul unui cântec... mi se face r\u de stea, r\u de vis, de temenea, de-ntrupata dumneata...

Lupta Limpede paz\, buna mea, s\-]i pun, paz\ suav\, altfel fo[nitoare, `ng\dui lupta, luptei m\ supun [i umilin]ei c\ s-a pus prinsoare; `ng\dui lancea, bra]ul `l `ntind, sunt cufundat `n golul din armur\, stropul de vin, arzând, se face gând, visez s\rutul de sfâr[it, pe gur\; doar coif nu pun, s\ nu te mânii, vânt; [i-acel potrivnic cunoscut la mers `ntinde umbra vie pe p\mânt; apoi lupt\m, eu [i cumplitul Vers.

Mon[trii mari au un umor devastator Eu cred c\ sunt un tip foarte norocos. Probabil c\ Dumnezeu m\ iube[te foarte tare. A[a c\ mi-a dat [ansa s\ `ntâlnesc `n via]\ o colec]ie de oameni extraordinari. Al\turi de Mircea, (Veroiu) pe care-l iubim cu to]ii, este [i domnul George Constantin (eu `i zic tot a[a pentru c\, pentru mine - [i, desigur, nu numai pentru mine - el este viu). A[adar, domnul George Constantin jucase rolul \sta acum 24 de ani. ~n timpul repeti]iilor, l-am avut al\turi de mine `n teatru. Cabina `n care m\ imbr\cam avea lâng\ u[a de la intrare o poz\ a lui George Constantin `n Henric al IV-lea. N-am reu[it s-o fur de la teatru, dar timpul nu e pierdut! {i mai ]in la rolul \sta pentru c\, in diminea]a zilei de 21 decembrie (1989) - eu am ie[it la demonstra]ie purtând cizmele lui... Henric al IV-lea!

Am avut ocazia s\-l joc pe... Tat\l-lui-Vlad-Dracul Dintre rolurile jucate `n film, ]in foarte tare la cel jucat `n filmul lui Nicolae M\rgineanu, , dup\ Slavici. Filmul \sta mi-a dat bucuria - printre altele - de a m\ putea juca cu câteva dintre obsesiile mele reale. {i s\-mi pot utiliza o parte extrem de violent\ din mine, pe care, altminteri, nu o exteriorizez. Din bun sim]. Mai exist\ un rol episodic, pe care a[ dori s\-l men]ionez - a[a, ca pe o glum\. Am avut ocazia s\-l joc pe... Tat\l-lui-Vlad-Dracul.

„Popor, cavaleri, mul]ime” A[ `nfiin]a un club fantezist `n inima Capitalei. Numele lui ar fi [i ar reuni to]i figuran]ii din teatrele noastre. M\ redescop\r foarte sentimental, gândindu-m\ la o asemenea `ntreprindere, din a c\rei via]\ posibil\ nu va r\mâne, desigur, decât joaca duioas\ a gândului. Trecem prea u[or, prea gr\bi]i printre ei: nu re]inem chipul celui care, aduce mesajul de la contele d’Artois, `ngenunchind mut pe scândura prost geluit\ a scenei... Lu\m cupa cu otrav\ f\r\ s\ [tim c\ b\trânul elegant [i m\runt, strâns

Ha! Ha! Da, da, `ntr-un film f\cut de un om extrem de sever - lucru pentru care-l admir - un om extrem de puternic [i un bun organizator - lucru pentru care-l admir - un om extrem de p\rtinitor, lucru pentru care nu-l admir, [i care este un foarte prolific regizor [i un foarte prolific senator. M\ opresc aici! Tot `n[irând la roluri mai mari sau mai mici, n-a[ vrea s\ uit unul la care ]in `n mod deosebit. Este vorba de Gelu Ruscanu - personaj din filmul , al lui {erban Marinescu. }in la rolul \sta foarte tare, fie [i pentru faptul c\ am reu[it performan]a de a juca al\turi de {tefan Iordache. M\ mândresc mai ales pentru scena realizat\ `n <podul> cl\dirii somptuoase a C.E.C.-ului, unde am filmat la minus 11 grade! E o scen\ `n care am stat fa]\ `n fa]\ cu... un Monstru Sacru! {i am v\zut pe pielea mea cam cum vine asta. E cumplit. E cumplit, pentru c\ mon[trii mari - `n aceast\ meserie - au un umor devastator. Un astfel de <monstru> are aparen]a celei mai fantastice seriozit\]i. Nu i se poate opune nimic. Crede]i-m\, eu nu sunt un tip timid. Deloc. {i totu[i, pentru scena cu Iordache, eram foarte preg\tit, [tiam cadrul, venisem cu textul `nv\]at pe dinafar\, cu o umbr\ de stare cât de cât exact\, având `n cap o biografie detaliat\ a situa]iei... Ei bine, simplul fapt c\ {tefan Iordache a hot\rât s\ m\ <dezechilibreze> [i a spus - ceea ce nu era `n text: - mi-a distrus toat\ personalitatea artistic\ pentru 5 minute! Devastat am fost! A fost un uragan! ( - decembrie 1998)

`n livrea, a condus pân\ la pensionare un muzeu de numismatic\ [i c\ prezen]a lui pe scen\ este un fel de pensie romantic\. S\ tr\ie[ti, m\ria ta! R\sun\ `n bolta teatrului glasurile celor câteva zeci de `ndr\gosti]i pasiona]i ai Thaliei, fo[ti ingineri, po[ta[i, corp-ansamblu, medici de plas\, osp\tari la Cap[a, abona]ii de fiecare sear\ ai trupelor particulare de pe vremuri... Coboar\-]i privirea, m\ria ta, asupra acestor copii teribili ai teatrului, figuran]ii maiest\]ii-sale, Iluzia! Ei ne cunosc mai bine decât noi `n[ine, ne pot povesti despre noi ceea ce am uitat `n graba neiert\toare a vie]ii de actori. Sunt aten]i, genero[i, mode[ti, arhivari sentimentali sui-generis memorii subtile. Scopul `nfiin]\rii acestui club al

figuran]ilor de teatru ar fi recunoa[terea public\ a devotamentului lor emo]ionant, a felului `n care `ntre]in cu r\bdarea lor frumoas\ speran]a noastr\ cea mai fierbinte, [i anume: Teatrul nu va muri niciodat\. Mul]umesc pe aceast\ cale tuturor celor care mi-au oferit un foc la vreo filmare de noapte, celor care au trebuit s\ alerge <`nsp\imânta]i> `n fa]a calului meu de cinema, care au aplaudat f\r\ chip `ntr-o secven]\ din filmul . Gândul la acest club `mi `nsenineaz\ ziua de martie, pe la orele 16 [i câte ceva. P.S. Deschiderea clubului ar trebui s\ fie un bal, `n care figuran]ii s\ `[i aleag\ partenerii de dans dintre cei mai mari actori ai scenei contemporane.

VreauBilet-ro 21

Minunatul rqzboi

Valea cu armuri

Din fiecare cas\ ca un soldat câte un poet pleac\ `n lume a [i `nceput acel r\zboi minunat dup\ câte se spune

Cura]ii mei, `ntuneca]ii mei, Ne-ntoarce]i mila ca pe o mustrare, Iubirea noastr\ n-are c\utare; v\ scutura]i p\mân]ii vo[tri grei [i-ntor[i cu fa]a, s\ruta]i `n zale `nalta pace, a ruginei vale;

vremurile nu s-au schimbat; au crescut r\zboi ca acesta n-a mai fost nicicând cel care a c\zut la plug e cerut s\ apuce lance [i scut [i un rost pe p\mânt de c\tre cei ai casei este binecuvântat [i odaia lui se zide[te el astfel nu mai este a[teptat c\ci va muri viteje[te din fiecare cas\ ca un soldat câte un poet pleac\ `n lume unul din trei va ajunge-mp\rat dup\ câte se spune cei ai casei privind nu tresar c\ci `ncrederea lor este mare satul se face de poe]i mai rar [i `n sfâr[it dup\ atât amar poe]ii n-or mai cere de mâncare.

cura]ii mei, `ntuneca]ii mei, suntem o cheie-a[a neiscusit\! ]\rm senin, o lini[te cumplit\ `ntinde câmpuri `ntre noi [i ei; `n valea cu armuri suntem s\rmani, parc-ar\ta]i de duhuri h\b\uce, pierind de plâns, cu suflete n\uce, [i nu mai suntem m\sura]i de ani; st\m desfrunzi]i de lips\ de iubire, avem eroi [i nu avem vorbire, [i `i p\str\m `nstr\ina]i `n v\i pân\ ne seam\n\, la fel de r\i, pân\ ne uit\ `ngropa]i de vii `n z\p\ceala cu melancolii, pân\ suntem doar o gre[al\ mare [i pâinile ne sunt pustii de sare; avem eroi dar nu le [tim vorbi [i ei n-au timp de nici o `ncercare.

Foto: Aurel Miron

Bulgakov de Moliere Ce grimas\ mizantropic\ ar `ncropi domnul de Molière dac\ ar citi biografia exaltat\ a lui Mihail Bulgakov, cea referitoare la persoana [i spiritul genialului valet regal care a scris Vicleniile lui Scapin? Probabil c\ ar tu[i nepl\cut, ar azvârli cu volumul dup\ vreun servitor idiot, ar dr\cui m\re] [i formidabil [i s-ar arunca `mbufnat `ntr-un fotoliu vi[iniu [i `nzorzonat, `ntorcându-se la lectura sa preferat\: actul oficial prin care i-a fost admis\ `nmormântarea `n p\mântul bigot al Parisului, cu imbecila condi]ie de a fi coborât la cinci nu la patru picioare sub iarba lumii, dup\ cum prevedea cu stricte]e ipocrita pudibondie bisericeasc\, ocupat\ `n vremea aceea cu selectarea mor]ilor publici: de-o parte cre[tinii cu acte `n regul\, de alta actorii - copiii blestema]i ai iadului - necura]i, nepl\cu]i priviri a vreunui nun]iu apostolic, burtos [i stupid, doct de ocazie [i moral cât ap\rea [i pe scena de la Palais-Royal, descris cu sarcasm de domnul Jean-Baptiste. Da, dragul meu Mi[a Bulgakov, `]i vine s\ urli [i te cutremuri de grea]\! Te `n]eleg, prietene, te `n]eleg. Prietenul nostru comun, maestrul ipohondru [i ciufut, frumosul vagabond de Molière a avut nevoie de aprobare pentru a se odihni `n p\mânt. Aceasta a fost semnat\ cu gra]ie de famelicul rege care danseaz\ (sic!) de atâtea ori, ca balerin `n spectacolele numitului Molière! Dragul meu Mi[a Bulgakov, scriitor de piese [i `nv\]\cel al ciudatei firi omene[ti, te rog s\ prime[ti scrisoarea aceasta a mea mâzg\lit\ pe un col] al mesei. Pe aceast\ mas\, `n stare de plutire [i de cumsec\denie trist\, lumineaz\ ca sfe[nic pentru citirea scrisorii, sufletul meu. Iubirea mea pentru tine cre[te odat\ mai mult de când ne ]inem de mân\ [i `i trezim din somn cu pumni [i picioare `n stra[nic-ferecatele lor u[i pe cei care [i-au permis s\-l jigneasc\ `n ultima clip\ pe regele râsului! Astfel c\ de acum te voi numi, f\când o reveren]\ adânc\ de cinci picioare (pân\ unde a avut voie s\ fie coborât bunul Jean-Baptiste Poquelin), duce incontestabil [i valet regal din cinul `ntâi, doctor `n]elept [i locuitor `ndrept\]it al lumii min]ii mele, [i te botez `n legea minunilor suflete[ti: Monsieur Bulgakov de Molière. P.S. Acum, când m\ gândesc la tine, Bulgakov, Sena [i Neva curg una lâng\ alta.

Poemul definitiv Veni `n odaie [i o puteam vedea acum; m\ ridicai `n picioare [i aruncai ]igara; era ora alb\ [i-mi cerea s\-mi asum nebunia clar\ care `ncepe vara; `mi aduse `n cas\ o p\dure [i-mi zise: vor fi reci [i umbroase adev\rurile scrise, ascunz\toare nu vei avea, nici plat\, `]i las aceast\ p\dure `ngândurat\, treci prin ea [i spune-]i mereu: ea va fi când nu voi fi eu! Nehot\rârea mea lu\ o form\ amar\, [i pieri cl\tinându-se afar\; lucrurile din jur luar\ loc; am fost privit toat\ ziua [i sf\tuit deloc; scrisesem câteva cuvinte necru]\toare [i calme; `ncepuse un veac `n[euat, `n armur\; numele acestei lumi `ncepuse s\-mi ard\ pe gur\.

Cum a[ `ncepe [i cum a[ sfâr[i un poem 1. Cum a[ `ncepe: aducându-mi aminte o clip\ de to]i cei care au scris poeme. Deci, t\când. Apoi ochii t\i... Ochii t\i. Apoi sp\lându-m\ pe mâini, pe obraz, l\sându-m\ de fumat [i amintindu-mi de o gr\din\ din ora[... Apoi privind `n sus la suavul spion, norul care trece peste casa mea de vreo s\pt\mân\, zi de zi... Apoi cerându-]i iertare. C\ci `n clipa primei litere a poemului inima mea nu va mai fi numai a ta. 2. Cum a[ sfâr[i: s\rutându-]i mâna. Ai fost r\bd\toare, te-ai pref\cut frumos c\ m-ai uitat cât am z\bovit pe acolo... Sfâr[esc poemul, a[adar, uitând s\ pl\tesc chiria, uitând robinetele deschise, regizând, deci, spaima vecinilor mei. Plecând deacas\ f\r\ motiv, `mbr\cat nepotrivit cu anotimpul. Jucând fotbal `ntr-o curte pustie de liceu cu un pu[ti `ntâlnit `ntâmpl\tor. Mergând pe strad\ cu mâinile `n buzunare [i visând cu ochii deschi[i... Orice vis. Un vis la alegere. Ajutând un automobilist dezolat s\

`mping\ un pân\ la col], Descoperind iar\[i cât de tare seam\n\ singur\t\]ile b\trânilor care privesc strada de la fereastr\. Uitându-m\ insistent la o mireas\ de sâmb\t\ care coboar\ din taxi. Oferindu-m\ s\ cânt la nunta cu pricina. Oferta este refuzat\ de un na[ vigilent: . 3. A[ sfâr[i poemul `n toate felurile cunoscute [i necunoscute. Dar mai ales l-a[ sfâr[i `n secunda de m\rg\ritar `n care tu ai `nceta s\ fii `nchipuirea mea [i ai intra, real\, pe u[a casei, zâmbindu-mi: 4. A[ da tot timpul poemului `napoi [i, luându-]i saco[a de cump\r\turi din mâini, buchetul de flori [i cei trei fulgi de z\pad\ din p\r a[ murmura numai pentru mine: unu plus unu fac doi... P.S. Cel mai izbutit poem este cel pe care poetul `l va scrie mâine.

VreauBilet-ro 25

Scrisoare mamei (fragment) lui Esenin Mam\, la ora[ e foarte bine; geme cartierul de poe]i; to]i sunt tri[ti [i palizi ca [i mine [i se-ncoroneaz\ când sunt be]i... Odele se scriu cu mâna stâng\, Dreapta numai pentru `nsemn\ri, Circul\ o virgul\ n\tâng\ Printre ne-ntâmplatele-ntâmpl\ri; la ora[ cea mai grozav\-i noaptea: merg `ntruna, str\zile-s pustii, uite-a[a ajungi s\ nu mai [tii dac\ scrii sau ea te scrie, cartea... Dac\ ai noroc faci rost precis de o alt\ minim\ splendoare: o iubit\ cu trecut decis [i cu viitor la `ntâmplare; mai frumos e `ns\ când rezi[ti plin de demnitate la tenta]ii; dai la câini [apte p\trimi din ra]ii pentru c\ [i câinii-s foarte tri[ti; [i frumos e când s\-mpar]i mai po]i chiar [i pita de la subsioar\ sim]i c-o vei mânca a doua oar\ când vor fi s\tui [i veseli to]i... Mam\, la ora[ este sublim; bine c-am fugit la timp de-acas\; s\-mi cânta]i, când am s\ stau pe mas\ [i-am s\ dorm de toate câte sunt, [i-oi visa c\-s vesel, `n p\mânt, r\d\cin\ la o stea frumoas\... VreauBilet-ro

Maria - cel mai frumos nume de mam\ Actori, propriu-zis, nu au existat [i nu exist\ `n familia noastr\. ~n afar\, poate, de mama mea, care are absolut toate talentele din lume! Dac\ a[ fi fost medic, a[ fi putut spune - cu mâna pe inim\ - c\ talentul meu este mo[tenit de la mama mea; dac\ a[ fi fost reparator - bun! - de Mercedes-uri, probabil c\ tot pe ea a[ fi mo[tenit-o (e foarte pasionat\ dup\ ma[ini... mari!). Pe aceast\ fiin]\ minunat\ o cheam\ Maria - cel mai frumos nume de mam\, nu-i a[a? Cu ce se ocup\ ea? P\i, ocupa]ia ei principal\ este aceea de a fi mama mea [i a surorii mele. Hobby-ul ei principal? Conservarea memoriei acestui destin foarte tulburat - destinul lui Adrian Pintea un destin care, atunci când n-o `ngrijoreaz\, `i face, cred, pl\cere. Copil\ria mea s-a desf\[urat `ntr-un ora[ `n care se respir\ jum\tate ca la Viena, jum\tate ca `ntr-o Românie civilizat\. Este vorba despre ora[ul ORADEA. Un ora[ foarte important

pentru via]a mea, pentru c\ am avut parte de o [coal\ extraordinar\, de str\zi curate, cl\diri superbe, oameni bine crescu]i. {i una dintre cele mai bune biblioteci din România. Am avut acolo foarte mul]i prieteni. {i un mentor spiritual numit Francois Pamfil - pictorul. Tat\l meu, George - care m-a crescut - este un om strict, sever, un caz special de tandre]e excep]ional\, ascuns\ sub o masc\ de militar convins. Iar tat\l meu real, care n-a avut [ansa s\ m\ creasc\, pentru c\ s-a pr\p\dit foarte curând dup\ na[terea mea, a fost medic [i provenea din Lugoj - tot o zon\ . Cât despre sora mea, Rodica, ea tr\ie[te de vreo 16 ani `n Anglia. E m\ritat\ cu un englez, of course!, are dou\ feti]e-p\pu[i, pe care eu, `n calitate de unchi, le ador! ( - decembrie 1998)

Mama, o prieten\ pu]intel mai `n vârst\ decât mine

Cântec de leagqn

Prim\verile copil\riei mele ardelene[ti au fost dramatice. Pentru c\ f\ceam din via]\ un exerci]iu poetic [i ie[eau cele mai proaste poezii posibile. F\ceam un fel de literatur\ ca domnul Jourdain, visam enorm - ceea ce mi-a cauzat ulterior -, dar n-a[ da prim\verile acelea pentru nimic `n lume. Erau st\ri de profund\ melancolie [i de splendid\ poezie. Prim\verile mele ardelene[ti au fost pline de prieteni, persoane extraordinar de inteligente - oameni, `n general, mai `n vârst\ decât mine -, de la care am `nv\]at enorm, care mi-au dat c\r]ile cele mai importante din via]a mea, care mi-au vorbit despre fa]a lumii \steia, cu o `ncredere [i cu o deschidere pe care nu cred c\ le-am mai `ntâlnit de atunci. Oradea era, `n vremea aceea, plin\ de arti[ti: pictori, actori, muzicieni... Mintea `mi e acum invadat\ de chipuri: Francois Pamfil, fra]ii Chelu - care cântau Beatles ca ni[te profesioni[ti -, mul]i actori care nu mai sunt [i la care m\ gândesc atunci când intru `n biseric\, [i mama... al c\rei farmec mi-e imposibil s\-l descriu. Pe atunci, mama era nepermis de tân\r\, de luminoas\, de cald\, era o prieten\ pu]intel mai `n vârst\ decât mine. Asta `nseamn\, pentru mine, prim\vara ardeleneasc\. ( - mai 2004)

Nani, nani, puiul mamii, uite cum alearg\ anii râd [i trec prin vadul Anii... Nani, nani, fii cuminte, tata-i prunc, pruncu-i p\rinte, ce se vede nu-i, c\ci minte... Nani, nani, s\ cre[ti mare, s\-]i atârni la cheutoare cheia de la `ntâmplare... Nani, nani, pui m\runt, uit\-m\ când nu mai sunt [i leag\n\-te c\runt

Casq strâmbq M\rie, iar ni-i strâmb\ casa, gardu-i l\sat, livada risipit\ iar s-o ascuns un drac s\rac `n pit\, cuiele nu mai vor s\ ]ie masa... M\rie, iar ni-i strâmb\ t\t\ casa... m\ uit la tine [i te v\d t\când, sarea-i b\trân\ de necaz, `i vânt [i sus `n grind\ se [tirbe[te coasa... St\m amândoi cu capu-n mâini [i st\m, cre[te z\pada ca un gând s\rman, opai]ul `mp\c\rii stinsu-l-am; ni-i strâmb\ casa, fat\! Ce f\cem?

VreauBilet-ro 27

Foto: Aurel Miron

Foto: Aurel Miron

~ntâlnirea cu Lavinia m-a salvat din multe cochet\rii cu facilul, cu boema Cred c\ obsesia ridurilor e o preocupare care trebuie s\ r\mân\ feminin\, pentru c\ un b\rbat f\r\ riduri, la o anumit\ vârst\, e un mar]ian, un caz straniu. ~n general, actorii care `mb\trânesc, c\p\tând o competen]\ [i de via]\, dar [i profesional\ din ce `n ce mai mare, transform\ acest fenomen firesc `n ceva frumos. Ag\]area de imaginea din tinere]e e o naivitate, o prostie. Pentru c\ fa]a unui actor este mult mai interesant\ `n perioada de maturitate decât `n aceea de superbie imberb\. La 20-25 de ani se pot sim]i tr\s\turile unei viitoare personalit\]i, dar `n nici un caz chipul nu e reprezentativ pentru un actor care face din aceast\ meserie o via]\.

Am `nv\]at s\ pun ghilimele la cuvântul „boema” Eu, de exemplu, nu m\ uit cu `ncântare la filmele f\cute când eram foarte tân\r. ~n afar\ de Iancu Jianu, `n care `mi place postura [i admir caii. Nu regret deloc imaginea aceea. Mi se pare mult mai important faptul c\ am ajuns s\ fac Hamlet la vârsta potrivit\ [i a[tept s\ tr\iesc `n continuare frumos, a[a cum tr\iesc acum al\turi de Lavinia. Tot acest frumos, acest echilibru [i aceast\ armonie sper c\ reu[esc s\ arate pe chipul meu nu decrepitudine, ci doar cuviincioasa `mb\trânire, strict necesar\, de care nu scap\ nimeni [i care nici nu e cel mai r\u lucru din lume. E esen]ial ce por]i `n\untru, ce echilibru interior ai [i ce valori alegi din lumea asta ca s\]i devin\ proprii. Lucrurile astea se citesc pe chip. Numai cei `ntuneca]i `n interior au o apari]ie nepl\-

}ie Cum s\ m\-nf\]i[ez mai bun iubirii? tat\ [i frate-ntâi, apoi b\rbat? s\ [tiu c\ drumul l-am b\tut curat, cum s\ m\-nf\]i[ez mai bun iubirii? Cum s\-i ar\t c\ dorul meu de ea l-am primenit ca pe un prunc `n scald\? c\ pâinea vrerii mele este cald\? c\ singur am gustat `ntâi din ea `n fa]a ta, s\ [tii c\ e curat\, ca-n fa]a voievodului - un [erb?... Cum s\ m-ar\t iubirii f\r\ pat\, nelini[tit [i splendid, ca un cerb? Cum s\ m\-nf\]i[ez mai bun iubirii? Poate-n c\ma[a ce o ]ese mama, visând c\ doar cu ea voi trece vama, visând c\ e c\ma[a nemuririi...

VreauBilet-ro

cut\. Buh\ielile, stingerea focului din priviri se `ntâmpl\ numai oamenilor care nu le-au avut niciodat\ pe de-a-ntregul sau care le-au mimat. Toate astea se verific\ la maturitate. ~n perioada asta de gra]ie `n care tr\iesc acum, sunt adeptul `mb\trânirii demne [i frumoase [i, pe cât se poate, mai plin\ de energie... Da, m\ simt `mplinit: ca via]\ personal\ [i ca profesionist. Adic\ am senza]ia c\ am ajuns la o oarecare maturitate, c\ de acum `ncolo pot construi mai bine [i mai con[tient, c\ [tiu unde s\ caut, profesional vorbind. {i, cel mai important, sufletul meu e rotund, e un `ntreg, e `mplinit de tipul de armonie de care a avut `ntotdeauna nevoie, numai c\ eu n-am [tiut. ~ntâlnirea cu Lavinia m-a salvat din prea multe cochet\rii cu facilul, cu boema. Experien]e care sunt necesare [i `[i au locul [i rostul lor. Dar la maturitate am ajuns s\ `n]eleg c\ `n boem\ se ascunde una dintre cele mai mari [i mai perfide capcane posibile. Am `nv\]at s\ pun ghilimele la cuvântul . Boema nu e altceva decât un reflex egoist de a-]i satisface pl\cerea singur\t\]ii. Dar a alege s\ tr\ie[ti singur mie mi se pare un p\cat. Nu cred c\ omul e f\cut pentru solitudine perpetu\. ( - mai 2004)

Frica de singur\tate `n]elesul subtil al iubirii Dup\ p\rerea mea de om obi[nuit, Iubirea este gustul vie]ii... Un `n]eles mai subtil al ei - unul din multele - ar putea fi numit [i . Acea fric\ ce ne urm\re[te de când ne na[tem [i pân\ murim. Am observat cu to]ii, cu siguran]\, ce tandre]e special\ degaj\ cuplurile de oameni `n vârst\ pe care-i z\rim - vara, iarna - prin Ci[migiu... {i care se ]in de mân\. Cu cât\ infinit\ duio[ie se `ncarc\ o rela]ie de dragoste, pe m\sur\ ce timpul trece [i moartea se apropie. {i mai e ceva, absolut emo]ionant! Parc\, plecând spre moarte, cei doi se `ntorc `n copil\rie. Am s\ v\ spun cum v\d eu aceast\ mic\ minune: la `nceput, `n perioada de apogeu a iubirii, b\rbatul este cel ce-[i asum\ rolul de protector. ~n serile de toamn\, o toamn\ care ne zgribule[te sufletele, `n cuplurile cu p\r alb, rolurile se inverseaz\. Femeia, doamna, este cea care-l protejeaz\ pe b\rbat. B\rbatul revine, a[adar, cu pa[i mici, la rolul de copil...

Acea a existat `n via]a mea de vreo 3 sau 4 ori. {i iar zic c\ sunt norocos - [i din acest punct de vedere! Pentru c\, dac\ ar fi existat numai o <mare dragoste>, tare s-ar mai fi `ngustat orizontul meu, nu-i a[a? {i n-a[ mai fi avut prilejul s\ fac complimente mai multor persoane minunate din via]a mea! Oricum, pe fiecare dintre aceste doamne pot s\ le asigur, [i pe aceast\ cale, c\, de fiecare dat\, fiecare dintre ele a fost unic\, irepetabil\! {i, ca s\ `nchei `ntr-o not\ optimist\, am s\ spun c\ a[tept `n continuare, cred c\ o s\ a[tept `ntruna... marea dragoste! ( - decembrie 1998)

Peste 10 ani voi fi mai tân\r decât sunt acum Probabil c\-mi lipsesc dou\ calit\]i de baz\. Prima ar fi c\ nu pot s\ port pantaloni ca [i c\ nici nu m\ pot tunde ca , deci nu sunt reprezentativ pentru un larg segment de popula]ie. A doua calitate lips\ este aceea c\ nu sunt vedet\ de televiziune. Ceea ce nu `nseamn\ c\ tânjesc dup\ acest statut. Eu m\ simt foarte bine `n ceea ce fac pe cont propriu. ~mi joc, `n continuare, Becket-ul la Teatrul Bulandra. Sunt ata[at de acest spectacol, nu numai din perspectiva regizorului [i a actorului, ci [i din aceea a unui personaj `nc\p\]ânat. Fiindc\ eu `nc\ mai cred `n valabilitatea valorilor cu care se opereaz\ la nivel moral `n acest spectacol: cavalerismul, onoarea, onestitatea, iubirea, credin]a `n Dumnezeu...

Vreau o cas\ normal\, decent\ [i un petic de curte Cea mai recent\ bucurie, tot din sfera teatrului, o reprezint\ pre-

miera cu spectacolul , de la Studioul Cassandra, spectacol realizat de seria mea de studen]i din anul IV. Produsul final este extrem de colorat, de viu, de energetic, cu o abordare a textului poate surprinz\toare dup\ cum mi-au m\rturisit chiar unii dintre colegii mei -, dar care a generat un succes imens. M\ bucur c\, `n acest fel, le-am putut `ncununa ultimul an de facultate, c\ le-am putut construi o amintire final\, desf\[urat\ `n condi]ii perfect protejate. Cred c\ aveau dreptul la a[a ceva. Ce se va `ntâmpla cu ei de acum `ncolo ne `ngrijoreaz\ [i pe mine, [i pe ei, `n egal\ m\sur\. Tot ce-mi r\mâne de f\cut este s\ le doresc tot binele [i s\ m\ str\duiesc s\-i ajut, dup\ puteri, a[a cum am f\cut, de-a lungul

timpului, [i cu al]i absolven]i. La sfâr[itul anului voi implini 50 de ani [i, conform st\rii actuale de spirit, rezult\ c\ peste 10 ani voi fi mai tân\r decât sunt acum (râde cu poft\). Pân\ atunci `ns\, `mi doresc s\ devin t\tic [i s\ pot, prin munc\ cinstit\, r\bdare [i un pic de noroc, s\ construiesc o cas\ pentru copilul care se va na[te [i care nu vreau sub nici o form\ s\ creasc\ `n civiliza]ia sau de . Vreau o cas\ normal\, decent\ [i un petic de curte, pe unde s\ mai alerge [i Haiduc, lupul meu de opt luni. ( - mai 2004)

VreauBilet-ro 31

Foto: Aurel Miron

Fals interviu

- Tu ai suflet? - Cei care m\ cunosc sau se laud\ c\ m\ cunosc presupun c\ am. Folosul acestei cunoa[teri se termin\, `ns\, de obicei, prea devreme. Astfel c\ unii devin l\ud\ro[i [i cam atât, `n cele din urm\... - {tii s\ stai de vorb\? - Am iubit vorbind mereu, dar vorbitul nu e prea bun `n iubire. ~n chipul acesta au murit mai multe ora[e pentru mine, chiar `n clipa `n care le povesteam frumuse]ile, deci locurile lor cele mai alese pentru iubit... - Te-ai `ntors vreodat\ `napoi? - Mereu. De fiecare dat\ altfel. Tremuram de dor [i cerul tot mai tremura deasupra dorin]ei fragile a min]ii mele de a-[i aminti. Iubisem prin locuri `ndep\rtate, `nc\run]isem, de schimbase pl\cu]ele de metal cu numele str\zilor, numerele de telefon, de asemenea... - Când, ultima dat\? - De curând. Am galopat un cal de cinema prin fa]a vechiului Muzeu al Cri[urilor, la Oradea. Mai mult cu frâul strâns `n pumn [i cu capul `n piept. Nu voiam s\ fiu recunoscut. - Ai plâns? - Nu. Am fumat `n [a. - Repet, inten]ionat: tu ai suflet? - Sub copacii de sub muzeul amintit, cu strângere de inim\, am stat acum aproape cincisprezece ani. Nu ploua prea tare, câinii erau mai frumo[i, mai tandri, mai pierdu]i `n visele lor de câini... {tiam ceva important pe atunci de[i pieream mereu jocul. Un

Starea nevoii de iubire Gesticula]ia larg\ a lui Romeo pare doar un semn al vârstei promise [i uitate mereu. Gra]ia adolescen]ei turmentate de iubire pare multora doar un loc str\in de lumea concret\, o rud\ s\rac\ a lumii corectate lucid de detalii strict folositoare, de capul-pe-umeri ai m\riei sale Banalul, de pugilismul lene[ dintre via]\ [i contururile ei fixe. Dar Romeo nu s-ar fi n\scut dac\ n-ar exista `n noi starea nevoii de iubire. Personajul shakespearian nu este decât o scrisoare deschis\ c\tre fiecare dintre noi, pe care o citim, `n fond, pe ascuns. Dac\ efetul lucidit\]ii seci este pudoarea gesticula]iei, Romeo `[i permite, cu frenezie, tirada. Cum s\ nu fim fascina]i de libertatea sufleteasc\ a acestui Hamlet-copil? De felul nes\buit `n care sare peste zidul putred al ve[nic medievalei noastre frici de patetic? O, noi, cei care ne dr\muim elanurile [i emo]iile, ca s\ nu deranj\m prin stupefiere mersul zgârcit al existen]ei <decente>!

acoperi[ de iut\ ud\, ]\r\neasc\. Griji limpezi, nu `ntortocheate, nu urâte... - A]i fost vreun ? - Fericirea este pentru mine `n fiecare clip\ altceva [i altfel. Un trotuar sau o alee pe care te po]i plimba cu mâinile `n buzunare, gândindu-te cu toat\ seriozitatea la mai nimic. Dac\ te `ntreab\ cineva: , s\-i po]i r\spunde calm: . Oricine ar fi. Nu avem de p\zit decât lumina care cre[te apa din adâncul fântânii [i misterul inconfundabil al pâinii. Mai ales când aceasta e fr\mântat\ de o mân\ de femeie bun\. Bunica, mama, iubita... - Ce vrei? - Nu [tiu `nc\ s\ vreau destul. - Cât e[ti? - Cât sunt `ng\duit. {i `nc\ ceva... ~n rest, nu chiar atât de r\u cum se gr\besc s\ cread\ al]ii. Pu]in mâhnit uneori, mai ales când v\d c\ dreptul meu de a fi sentimental este vândut unora care nu-[i pot asuma acest drept decât cumparându-l, la o trec\toare [i trist\ specul\.... Negustorii amare..... - O amintire de mâine? - Iubirea. Frumoas\ [i ordonat\, ca o munc\ cinstit\. - {i r\spoimâine? - ~mp\carea, lumina, livada r\coroas\, f\g\duit\ `n vis... Cântecul nou. S\ pot spune senin cuiva care are nevoie de asta: TU. S\ fiu om... P.S. Nu exist\ mâhnire mai mare decât clipa `n care `]i ui]i propriul chip.

Romeo este str\mo[ul nubil al lui Hamlet. Monoloagele disperate ale `nfierbântatului Montague sunt, pot fi oricând, debitate de palidul prin], `ntr-o ordine a memoriei culturale pe care o putem inversa oricând, cu un efort de imagina]ie care nu ne cost\ nimic. Romeo dispune [i de un Hora]io al s\u. Mercu]io a[teapt\ [i el iubirea `ntr-un palat al dogilor, cu toate u[ile deschise larg. Iese `n pia]\ [i `[i caut\ moartea pentru a face drumul invers spre iubire, dac\ cel direct nu `i este dat. Mercu]io este lubric doar pentru c\ durerea este lubric\ atunci când nu mai are cum s\ se ascund\. Violen]a lui este doar a epocii, nu personal\. Oceanele tulburate ale fascina]iei lui Romeo `n fa]a iubirii sunt speran]ele noastre c\ iubirea este posibil\. C\ orice `ndoial\ asupra acestei speran]e ]ine doar de povestea esopian\, cea cu vulpea [i strugurii. Iubita lui are doar patrusprezece ani, `nc\ nu sufer\ de vina b\trân\ de a exista. Ea moare `nainte de a avea timp pentru gelozie. Uzura iubirii nu are nici ea timp s\-[i desfac\ taraba cu plictiseli [i cinisme ieftine. Aceast\ lips\ de timp a iubirii dintre Romeo [i Julieta este norocul lor. Un noroc trist, `mb\iat `n splendoarea speran]ei. P.S. Nu se pot face eseuri despre `ndr\gosti]ii din Verona. Ne gândim doar, c\ci uneori, numele nostru devine, `n chip staniu, Mercu]io.

VreauBilet-ro 33

De amicitiae

Prietenul este mereu a[teptat de departe. El trebuie s\ vin\ `ntr-o zi anume a sufletului, când frunzele p\durii sunt zadarnice, când locul casei e tr\dat de vânt, când nu se mai `nfirip\ imperii de gânduri din lenea fumului de ]igar\... Când plou\ f\r\ ca asta s\ `nsemne neap\rat ceva. Când nu mai e nimeni. El ar trebui s\ trimit\ `nainte buzduganul de jar al inimii lui. De [apte ori acesta s\ bat\ `n poart\ [i-apoi s\-l ]ii `n palma ta, fierbinte, zvâcnind... Valea s\ se albeasc\ de copitele m\iastre ale calului s\u. N-am avea prea multe de vorbit. Ne-ar ajunge aprinderea l\mpii, trasul obloanelor, `mp\r]irea merindei, privitul [i t\cutul cel bun. Pe lâng\ casa mea ar trece, forn\ind s\lbatic, caii urm\ritorilor lui. L-a[ putea ascunde. I-a[ spune: Patul acesta nu a mai avut somn de când miam `nchipuit c\ exi[ti pe lume. Casa aceasta nu s-a mai `ntors spre soare de când am aflat c\ pribege[ti [i ]i-e frig. Apa din vadr\ nu a mai vrut s\-mi spele pleoapele de fier de când am aflat c\ ochii t\i sunt ar[i de asem\narea cu ai mei. Calul meu nu mai `ng\duie [aua de când calul t\u nu a mai g\sit iarb\ dulce `n steiurile mun]ilor. N-ar spune nimic. Ar `nsemna cu t\i[ul palmei sufletul pâinii, ar bea din can\, ar râde mul]umit, ca de o glum\ n\zdr\van\, [optit\ de norocul lui ciudat... Dormi, dormi, i-a[ spune, `ntorcându-i spre stele fa]a r\coroas\ a pernei [i sp\rgând un ochi de geam spre câmp, s\ poat\ auzi l\tratul primejdiilor. Noaptea ar cre[te, cu `n]elepciuni vechi, cu mirosuri de mure. S-ar zbate p\s\ri `n t\rie, de grija acestei pove[ti. Gândul cel r\u s-ar `mpiedica `nainte s\ se `ncumete s\ treac\ pragul. Toat\ inima mea ar respira, triumfând, partea uitat\ a cerului, cea pe care o ascund ploile, singur\tatea [i moartea. Apoi mi-a[ `nvârti cu iscusin]\ lene[\ o ]igar\, fiind `n aceast\ minune de rând cel mai fericit om `ntâmplat. P.S. Trebuie s\ `nve]i `ntâi ceea ce crezi c\ e[ti `n stare s\ iube[ti.

***

M\ caut de prieteni ca de o boal\ sfânt\ [i doctorul m\ ceart\ c\-l tulbur f\r\ rost sunt s\n\tos de boala iubirii [i anost vântul unei str\du]e pustii `n mine cânt\... ~mi desenez pe suflet un semn cu ro[u, clar, s\-l vad\ vân\torii de fleacuri de departe m\-ntind `n iarb\ vesel [i preg\tit de moarte dar vân\torii `mbl\ dup\ vânat mai rar... Apoi `mi fac cafeaua [i `mi aprind ]igara, un fel de stat `n umbra uit\rii-câte-un pic, ziua `ncepe iar\, [i iar se zvânt\ seara, gândacul disper\rii se suce[te `n ibric...

VreauBilet-ro 34

ia]a mi se `ntâmpl\ din ce `n ce mai des. }in la acest fel de `ntâmplare, a[a cum ]in la mecanismele secrete ale triste]ii mele. De când cineva, pe vremuri drag, mi-a d\ruit cu elegan]\ o oarecare singur\tate, am tot felul de vise plicticoase [i morale. Dar, ca `ntr-o delicat\ r\zbunare, uneori `i visez pe ei. P\rin]ii mei, b\ie]ii mei, fra]ii mei, ]â[nind din grajdurile de foc ale zmeilor,

V

rupând ostre]e meschine, cu pieptul umflat de aerul pur al libert\]ii, `ncercând p\mântul [i cerul, `n galopuri fantastice. Cei tineri, cu coamele piept\nate de zâne `ndr\gostite, arm\sari cu z\bal\ de flori, mu[când `nt\râta]i din v\zduhul colorat [i s\lbatic al viselor mele. Inima mea r\sun\ de nechezatul lor b\rbat, ca o sal\ de marmor\ din palatul cailor, `n urechi `mi pulseaz\ gâfâitul lor, r\suflarea zeilor, [i m\ pierd `n

buc\t\rie ca o cheie de la o adres\ cu necazuri. Ei alearg\ `mpro[când praful ro[cat al drumului [i stelele nop]ii. Sunt cumva excesiv de liric? D\ruiesc dispens\ oric\rui repro[ de acest fel celui care n-a `ngenunchiar niciodat\ `n z\pada atâ]at\ de soare, `nvins de tandre]ea unui bot de mânz... {i atunci? Cum a fost posibil co[marul acela, pe care ne chinuim acum s\-l uit\m? Crima stupid\ [i imperfect\ de a omor`

caii? De-a mutila, de a extermina, de a sfâ[ia `n dou\ sufletul comun al omului [i al calului s\u? Cei care au avut aceast\ idee(?!) n\road\ sunt blestema]i de iubirea mea pentru cai, dup\ cum urmeaz\: s\ c\lare pe tractor, s\ aib\

parte de o pe o biciclet\ cu ghidonul `ntors invers, s\ fie l\tra]i de cai ca decâini, s\ fie lega]i de [aua unui mustang nebun, `n]epat cu un b\rz\une, s\ fug\ din fa]a cailor ca indienii lui montezuma, s\ nu mai m\nânce niciodat\ salam!

Ru[inea acelor masacre ignobile atârn\ `n sufletul unor ca funia `n casa spânzuratului, când spânzuratul a plecat de acas\ scârbit. P.S. Dar tresar `nsp\imântat din somn, sc\ldat `n ghia]a fierbinte. ~ncepusem s\ visez filmul <{i caii se `mpu[c\, nu-i a[a?>

{i caii, nu-i a[a?

Hora]io, `n]eleptul ~n clipa `n care p\[e[te pe t\râmul Danemarcei se zgribule[te de vânt `n mantaua `nv\]at\ mai degrab\ cu frigul senin pe lungile coridoare ale facult\]ii din Wittenberg decât cu ochii de lup fl\mând al acestui Atlantic pustiu [i neomenos de mut. Tu[e[te discret, acuzând boala <de curte> a c\rturarilor vremii, `[i ridic\ fruntea spre vârful cenu[iu al speran]ei care i-a pus pe drumuri: trufa[ul, `ntunecatul, nefericitul Elsinor! Crezând `n prietenie un fel de tare ca `n `nv\]\tura c\r]ilor cale, Hora]io a b\tut frigurosul drum pentru a-l r\pi pe Hamleet. B\nuielile lui `n]elepte se vor adeveri, dar el `nc\ nu [tie. Sau nu crede. Presim]irile lui plutesc, `ntunecate, pe meterezele col]oase pe care se va plimba duhul r\zbun\tor. Tunurile zdruncin\ negura neagr\. Regele petrece! Hora]io cel `n]elept se zgribule[te [i mai tare `n manta [i ofteaz\ din r\d\cina seac\ a pieptului lui costeliv, v\zându-l deja, cu ochii obosi]i ai min]ii pe prietenul cel trist cum trece, palid, printre unchiul-tat\ [i mama-m\tu[\ c\tre viitoarea `necat\, care acum surâde `n regescul ei nenoroc... Un nor de sânge trece pe cerul Danemarcei. Dar ceasul e deja târziu, magia cre[te irevocabil, Marcellus [i-s `nceput rondul pe lespezile [fichiuite de vântul brumat. - Coborâ]i, mylord? `ntreab\ matelotul hirsut, abia a[teptând s\ scape de izul nefiresc al acestor ape blestemate. - ~nc\ o clip\, adast\ `n]eleptul Hora]io, privind din nou zarea `nc\rcat\ de destin a Elsinorului. Pletele-i flutur\ `n vântul rece, plin de miasme. S-a `mbr\cat prea sub]ire pentru frigul acestei pove[ti `nfrico[\toare. ~n curând, `n câteva clipe, mâna slinoas\ a regelui se va l\sa pe um\rul palidului prin] [i acest um\r va tres\ri de grea]\. Peste câteva clipe se vor `ntâlni, Hora]io [i prin]ul, [i `[i vor ainti duios [i umbrit de preafericitul Wittenberg pentru ca apoi s\ ia urma n\lucii regale... Apoi prin]ul va c\dea le[inat pe lespezile umede de roua coco[ilor, plângând [i sufocându-se... Peste câteva clipe s\rb\toarea de[ân]at\ care se aduse acum se va preschimba `n m\cel. ~n]eleptul Hora]io vede de pe acum sudoarea gloriaos\ de pe fruntea trufa[ului Fortinbras, cuceritorul naiv al unui ]inut blestemat [i crud. Cupele cu otrav\ risipite ridicol pe jos, spada cu vârful otr\cvit uitat\ pe catifeaua p\tat\ cu vin a unei mese lungi de la care au fugit, `nsp\imânta]i, actorii, neuitând s\ [terpeleasc\ atât cât le mai `ng\duie frica de m\rimi... Coborâ]i, mylord? `ntreab\ din nou matelotul nelini[tit, leg\nând minuscula boccea a `nv\]atului: c\r]i [i ruf\rie de trebuin]\.

Roman]q Din fr\gezimi de-ncheieturi ea toat\ noaptea mi-a dansat iar steaua albei sale guri de-aproape m-a str\luminat

dar ea un sfat mi-a dat, târziu `n timp ce inima clipea: nu l\sa aerul s\ ia conturul capului t\u viu!

aproape foarte a sunat eterul ud, ca un plafon urcu[ul care s-a-ntâmplat a fost hieratic, diaton

{i frica se f\cu mai mare ea [i pe-atuncea exista `n timp ce inima clipea de-aceast\ rece-ncoronare.

Balada jumqtq]ii de scarq

mamei mele, Maria

Mam\, s\ m\ vindeci nu po]i; te pierzi `ntre unchi [i nepo]i, ca norul roz, prim\vara; eu urc la jum\tate scara; scara se opre[te `nainte de tine, leg\nându-se de rude; serbarea din casa noastr\ seaude; nu e momentul cel mai fericit s\ afla]i c-am venit; la ora asta, a rug\ciunii de ho]i! ... am s\ stau la noapte afar\ [i-am s\ zic c\ nu po]i; spre ziu\ am s\ intru. ... buc\la]ii mei veri[ori blonzi vor ucide porumbei [i gâze, leg\nându-se pe o sfoar\ `ntins\ `ntre un fir de iarb\ [i scar\; eu am s\ le dau prietenos: bun\ diminea]a; ei au s\-mi r\spund\ prietenos: bun\ diminea]a, cu mâinile str\lucind de sângele porumbeilor la spate; iart\-i, mam\, sau cine poate, unchii mei vor avea surâsul celui ce ajunge `nainte; eu, cel venit `n urm\, am s\ le dau respectuos: bun\ diminea]a; unul va râde; al doilea `mi va mul]umi pentru buna purtare, iar al treilea va pleca s\ lentind\ veri[orilor mei - a]a; [i vom petrece o diminea]\ a revederii din `ntâmplare; mam\, s\ m\ vindeci nu po]i; te pierzi `ntre unchi [i nepo]i, ca norul roz, prim\vara; de toate, toat\ ziua au t\cut to]i; de tata nu s-a vorbit nici m\car seara; o fi plecat prin partea unde lipse[te scara.

VreauBilet-ro 37

Foto: Aurel Miron

Un ochi `ntotdeuna frumos Nu sunt convins c\ ar fi totul atât de cumsecade `n imprim\rile de teatru radiofonic, dac\ nu s-ar deschide, din când `n când, u[a grea, p\zit\ cu srtr\[nicie de Rodica Leu (o garoaf\ alb\, primi]i?), Ioana Prodan (o jum\tate de ]igar\ bun\ [i o bere rece, accepta]i?) etc... [i nu ar ap\rea - discret [i mali]ios - cavalerul mucalit al amintirii noastre ne`ntâmplate: fotograful de actori Vasile Blendea. Dânsul are un ochi `ntotdeauna frumos. C\]\rat pe sc\rile de lemn, de pe care se pr\bu[esc de obicei sau strig\ `nsp\imântat de vise urâte maurul shalesperian (George Constantin) sau se n\ruiesc utilajele de extrem\ importan]\ dintr-o pies\ de Davidoglu, Vasile Blendea opre[te timpul de câte ori se `ntâmpl\ ceva adev\rat `n forfota de actori, care `[i trec `nfierbânta]i unul altuia pagina de text. Cine o fi inventat pentru Vasile Blendea frumoasa [i exacta zare a ochiului s\u? Cine `i va fi dest\inuit grija noastr\ secret\ de actori de a R|MÂNE cumva? Cine l0a sf\tuit din stlee s\ fie mereu lâng\ noi, lâng\ omeneasc\ noastr\ trecere? Tocmai m\ gândesc ([i surâd), maestre Blendea, c\ bine e c\ treci prin studioul de teatru radiofonic [i c\

ne aduci aminte c\ suntem [i vom mai fi [i dup\ ce to]i vor uita piesa [i doar prin grija ochiului dumitale, `ntotdeauna frumos [i ascuns dulce-ironic dup\ aparatul de fotografiat. Dumneata ne rogi uneori s\ ne adun\m pentru o poz\ de grup. Ferici]i mai suntem, când ne]inem de bra] cu to]ii, privindu-te drept, `n lumina ochiului t\u bun... ~ntr-o zi (mai grea pentru mine!), l-am strâns tare aproape pe maestrul Albulescu, `ntr-alta, mai senin\, am r\mas cu Carmen Galin. Fii bun, trimite o poz\ [i mamelor noastre, s\ fie lini[tite, c\ totul e bine cu noi... Cine iuibe[te teatrul radiofonic, s\-l sune din vreme pe Vasile Blendea [i s\-l `ntrebe cine a mai imprimat zilele astea... I se va r\spunde: - P.S. Cu aparatul de fotografiat nu se poate face autoportret, nu-i a[a, nea Vasile? P\cat.

VreauBilet-ro 39

Toamna doare frumos, nu-i a[a? Ce bine ne face - `nc\ - felul `n care stelele `[i pierd capul, `nclinându-se vag spre Septentrion!... Ce elegant, ce tistins este iar\[i Domnul Vânt, cu jobenul `nclinat discret [i bastonul sub]iat de mers! Ce tandre sunt privirile acestor comeseni nev\zu]i, cu care stai de vorb\, poetule, atunci când vezi c\ ]i se aprinde ]igara din senin, c\ un scaun se trage singur lâng\ masa ta, c\ cineva nev\zut gust\ din cafeaua ta [i râde, murmurând: a venit Toamna... Doare frumos, nu-i a[a? Ce `mp\care cu toate! Ce linie sub]ire are vântul `n umbritele zori, ca un desen de copil prudent [i cuminte, care a[teapt\ via]a cu sufletul cuib\rit... C\derea frunzei ruginite, ce vizit\! Pove[tile Verii p\lind...

Verbul Verii lenevindu-se `n fraz\, ne`n]eles pe de-a-ntregul... Ochiul p\mântului, clipind obosit. UN singur orizont r\mas, o singur\ câmpie, `ntins\ pân\ departe, pentru c\l\torii din vis... S\ nu te trezeasc\ decât copiii z\p\ci]i, care culc\ `n picioarele lor mici [i parfumate via]a `n[el\toare a strugurilor... ~ntinde mân\. La cap\tul acestui gest curajos `ncepe cerul. Priviri vechi te z\resc chiar pe tine printre lucruri [i gânduri. Zâmbe[ti [i treci. Deasupra ta a

`nceput lene[a lucrare a toamnei: vi]a suspin\, norii de m\tase mângâie câteva case vechi, un câine lup `nva]\ ceva despre melancolie, `ntorcându-se mereu din drumul lui spre poarta casei. Ce `mp\cat\ [i larg\ pare lumea acum! Totul se retrage... O strategie blând\, un rac `n]elept p\r\sind plaja. Abia a trecut o femeie cu adev\rat frumoas\. Abia ne-am `ntins mâna, prietene... A[teptându-te, `nc\lzesc (a câta oar\?!!) cana cu ceai, aprind ]igara [i nu tresar când dintre coper]i cade pe covor fotografia ta, de pe vremea când nu [tiam... Iar ora[ul, acela, minuscul, ne trimite, oftând, dou\ dintre str\zile lui, `n adr... Acolo a ruginit, pe gânduri, lumina... P.S. Toamna doare frumos, nu-i a[a, dragii mei?

Întoarcerea \n Ithaca {i parc-a fost mai vesel\ Ithaca `n val privit\ seara, sub cor\bii, [i Penelopa mai `ngândurat\ [i parc\ sânge mai curat pe s\bii; [i parc-am fost cu to]ii mai `nal]i când ne luam m\sura pe catarg; ce ne-a sc\zut când am sosit din larg? sandaua casei cum nu pot s-o-ncal]? N-am fost tot noi `n casele acestea? Avut-am noi femei, copii [i case? Nu sunt acestea turmele, mai grase ca nic\ieri, de li se duse vestea?

Cine-s femeile `nfrico[ate ce ne privesc din col], f\r\ vedere? De ce plec\m `ncet, adu[i de spate, [i adormim `ntre prizoniere? Dormind `n câmp, `n loc de paturi moi, [i câte unul nu-[i scoate armura; ni se g\tesc mânc\ruri de r\zboi [i prinsele ne [terg cu p\rul gura; o nou\ Troie cre[te `ntre noi dar nu arat\ cum arat\ ura; e un noroc c\ marea-i lâng\ noi [i sub cor\bii [i-a p\strat c\ldura.

Sqrutul Nu-mi cere]i s\ s\rut tâmpla du[manului meu. Nu-mi cere]i s\ m\ apropii de el cu gustul mor]ii pe gur\. El deja a[teapt\ s\rutul, el deja se plimb\ gânditor prin gr\din\ al\turi de moartea lui care-n curând va reu[i s\-[i potriveasc\ pasul. E senin, `ntoarce spatele descoperit oric\rui r\zboinic adev\rat, el [tie c\ inima ca [i sabia sunt f\cute s\ loveasc\ din fa]\. Din capul mesei se uit\ la mine. E o lini[te c\ te po]i da de gol. Orice sc\dere a sufletului se simte de departe, ca apropierea furtunii. Nu-mi cere]i, nu mai st\rui]i tic\lo[i vorb\re]i, nu-mi mai [opti]i c\ s\rutul acesta intr\ `n pre].

Respira]ie liber\

P.S. Respira]ia este liber\ doar `n absen]a categoric\ a oric\rui fel de minciun\. Adev\rul respira]iei este oxigenul, a[a cum mersul pe jos este egal cu privitul `nainte.

VreauBilet-ro

Foto: Aurel Miron

Suntem foarte complica]i. Capricio[i, irascibili, preten]io[i, vii, buni [i r\i, capabili de pa[i fabulo[i peste pr\p\stii ca [i de pr\bu[iri r\sun\toare (ecoul `nsu[i p\le[te `nsp\imântat când ne pr\bu[im), admit c\ suntem. Asta `mi d\ruie[te un frumos r\gaz de a-mi chema pe nume prietenii, fostele iubiri, p\rin]ii, vecinii oarecari, trec\torii a c\ror privire se las\ prins\ de aparatul meu de fotografiat pe ascuns. Realitatea este real\! Ce [oc, cât\ `n]elepciune! Totul ESTE! Cariera filosofic\ a acestui adev\r este `n egal\ m\sur\ dramatic\ [i optimist\. Ca un vitraliu pictat de Chagall, ca un catren r\zbun\tor [i z\p\cit de Esenin. Ca ochii incomparabili ai mamei mele. Ca lumina v\rsat\ de reflectoare pe scen\. Ca poza mea proast\ din buletin. Ca bucuria `n galop a fostului meu cal de film, M\d\lin. Ca apa de la chiuvet\, când are destul\ presiune. Ca fericirea pe puncte. Ca un vârf de creion pe care hârtia alb\ nu-l surghiune[te. Ca o glum\ stupid\ spus\ pe front. Ca un zâmbet zâmbit oricui. Ca o sanda a casei, `nc\l]at\ cu sfial\ dup\ mult\ vreme. Ca un ceas reparat. Ca o agend\ cu adrese care s-au schimbat de mult. Ca o umbr\ de salcie dulce peste un om adormit lâng\ ap\. Ca un telefon care sun\ la timp. Totul ESTE! Abia `n]elegând aceast\ eviden]\ princiar\ `ncepem s\ respir\m liber. Vizita pe care ne-o face aerul devine o mândrie frumos `ngrijit\. O demnitate uitat\ `nflore[te `n pl\mânii no[tri deda]i la tutun. Lumea din jur `[i pune c\ma[\ curat\ [i ne d\ bun\ ziua. De bucuria c\ suntem ne repezim la garderoba de plânsuri [i `l alegem pe cel mai curat [i mai omenesc. O respira]ie liber\, ca `nceputul unui somn de copil, cu pumnii la gur\, `ntr-o lume care totu[i ne vrea. Mâine, `n zori, vom scrie piese, romane, nuvele [i mun]i alba[tri de poezii, atingându-ne ferici]i unul pe altul [i [optindu-ne emo]ionant [i strict confiden]ial: tr\im, respir\m, suntem.... Totul ESTE!

Scrisoare deschis\ c\tre soldatul Svejk Cu respect [i cu `ngrijorare v\ adres\m acest apel, stimate combatant universal, erou al batjocurii antimilitariste, str\lucit\ `ntruchipare a viselor recrutului mondial! F\r\ inten]ia de a subaprecia capacitatea excep]ional\ pe care a]i dovedit-o `n analizarea problemelor esen]iale ale conflagra]iei mondiale, v\ comunic\m c\ p\rerea dumneavoastr\ despre r\zboi sufer\ de anacronism [i, ca atare, v\ punem la dispozi]ie unele date de ultim\ or\ privind modernizarea f\r\ precendent a mijloacelor de lupt\ [i distrugere cu care, cum bine [ti]i, se mândre[te atâta, rasa uman\. Alergarea infanterismului, cu r\ni sângerânde `n bocanci, a fost abrogat\, dintr-o umanitar\ grij\ pentru b\t\turile conven]ionale ale combatantuluii de serie. Un pupitru elegant [i antiseptic, cu butoane inspirat colorate, `nlocuie[te cu cucces gâfâiala nepl\cut\ a soldatului din linia `ntâi. Cadre specializate (unde sunt speria]i de alt\dat\?!) dispun de volatilizarea instantanee a Turnului Londrei, a Louvre-ului, a Ermitaj-ului, a statuilor lui Michelangelo, a sediului ONU, a Pagodei Soarelui din Osaka etc... Efort minim, eficien]\

maxim\, câmp de vizibilitate garantat pentru ac]iuile militare ulterioare. R\zboiul modern va fi curat [i scurt. Nu vor mai exista cai. Nu se va mai râde, repet\m! V\ spune asta ceva? Sper\m c\ da, stimabile combatant universal, [i de aceea v\ adres\m o rug\minte colosal\: face]i cum ve]i [ti, dar maina[te]i-v\ o dat\ [i `nv\]a]i aceast\ lume posac\, absurd\ [i stupid de hot\rât\ s\ zbiere mar[uri [i s\ fac\ colec]ii de umbre reci din `ntreaga specie uman\, `nv\]a]i-o deci s\ râd\ din nou de propria ei prostie, de orgoliul trufa[ al r\zboinicului de meserie, de parada isteric\ a uniformelor pompoase, a tinichelelor ridicole care recompenseaz\ crima, de plesnitura palmei pe vipu[c\, ocupa]ie a palmei omene[ti care a luat locul virtu]ii ei primordiale mângâierea. Na[te]i-v\ din nou, deci, [i instaura]i ca m\sur\ de ap\rare hohotul de râs la scar\ mondial\. Ar fi singura speran]\. P.S. Semnat: un grup de poe]i ai lumii scuti]i de serviciul militar.

***

Cât am luptat, chinuit, fr\mântat cu me[te[ug spre a putea s\ exprim mi[carea iubirii de la fereastr\ la pat sentimentul acesta profund masculin ce vigoare s-a dus, ce mir\ri au pierit! ce nemernic\ grij\ pentru declin\ri câte ]\ri cheltuite [i de asemenea m\ri cu ocazia scopului sus amintit m\ f\cusem de râs la cura]ii p\rin]i pentru care c\zusem `n boli f\r\ leac le strigam, implorându-i s\ fie cumin]i de la sob\ la pat, de la sob\ la pat, exprimarea acestei minuni a mi[c\rii m\ luase cu sine [i nu m-a mai dat `nd\r\t contempl\rii [i iar contempl\rii deci umplusem c\mara cu-aripe de lemn m\ sc\pasem de umbr\ s\ nu m\ `ncurce ascultam de un singur [i groaznic `ndemn:

VreauBilet-ro 44

Împqrq]ie

Vai, spuse F\t-Frumos r\nit de moarte atâtea me[te[uguri minunate câte am deprins `n luptele cu zmei vii tu, acuma, moarte, s\ le iei? Atâtea biruin]e `ntru tot, atâtea hohotiri de râs la toate, vii tu acuma s\ mi le duci `n pod [i s\ le spui nimicuri, sor\ moarte? Vai, spuse F\t-Frumos privit de câini, atâtea ar fi fost s\ fie pâine atâtea ar fi fost s\ fie mâine [i alte minunate s\pt\mâni. Vai, totul `n]eles târziu [i greu vai, sabia care de-un timp m\ ceart\, vai, calul care spre nimic m\ poart\ c\ci nu mai [tie urmele de zmeu. Vai, `nsu[i cântecul acesta, vai, din mai nimica potrivit s\ fie, `ncepe astfel vreo `mp\r\]ie pe care, dac\ plec, po]i s\ mi-o dai?

Un film mafiot

Nici m\car n-a[ surâde dac\ a[ auzi c\ Mafia a cump\rat cu un milion de dolari ochelarii negri care `nseamn\ singur\tatea de acum a Gretei Garbo. Sau fotografia de la trei luni a luiAlain Delon, haina de iee a lui James Dean, m\nu[ile de bal ale Bettei Davis. Undeva `n lume, `ntr-un birou silen]ios, cu firm\ fictiv\ [i revolvere minuscule `n sertare, câteva [oapte elegante ar `nlocui semn\turile [i, bine`n]eles, orice fel de legalitate. Nu am v\zut, nu am auzit, sunt mut. Crima a devenit de mult un banal breloc la purt\tor pentru ace[ti `neri exterminatori care se emo]ioneaz\ rizibil când primesc ilustrate cu oi [i dealuri pitice din Sicilia. Ace[ti mon[tri respectabili, de ascenden]\ de obicei umil\, `n memoria c\rora `nc\ str\luce[te nostalgic pu[ca retezat\ cu dou\ ]evi, nu pierd slujbele la biseric\ [i supravegheaz\ sever salubritatea moral\ a c\s\toriilor `ntre familii, cre[terea copiilor, r\sadurile crimelor organizate [i ale terorii care consolideaz\ Imperiul. Economia, ideologia, industria de armament, penibile scenarii electorale, câmpurile de maci ale Extremului Orient, sabotarea organismelor juridice de orice fel, asasinarea impertinent\ a oamenilor de ordine, nu au putut s\ satisfac\ pe depin apetitul obscur pentru putere al acestei confrerii interna]ionale. Privirea lor, care nu seam\n\ `n nici un fel cu [\galnica tragere cu ochiul a unui cumsecade gondolier

vene]ian, s-a oprit [i asupra lumii filmului. A[a a ap\rut cu Marlon Brando `n rolul titular. A[a s-a instaurat, dup\ nu prea importanta mea p\rere, o grav\ jignire adus\ ideii de cinema, de lucrare onest\ la marele-vis-pur-[i-simplu al oamenilor de oriunde, care este filmul. ~n]elegerea mea este dep\[it\ `ntr-un fel dureros de faptul c\ au existat consilieri m\fio]i ai acestei capodopere cinamtografice. C\ Marlon Brando a fost supravegheat din umbr\ de cine [tie ce fost specialist `n spaghete sau vin de Chianti, un vin ieftin ca preten]ia suburban\ a acestui cancer social [i mondial. Tristul campion al fricii animalice de moarte care a fost Al Capone pare un dulce copil. Cine este oare campionul acestei abjec]ii incredibile? Un film despre Mafia, aproape finan]at de Mafia. Ne afl\m pe o culme a absurdului, un absurd inept [i creator de precedente periculoase. Hitler, Ribentropp, Hesse - consilieri istorici ai unui film despre Auschwitz. Poza aceea insuportabil\, iubit\ de vân\tori: animalul mort [i cizma eroului cinegetic ap\sat\ mari]al pe gâtul exemplarului. Exist\ ceva nel\murit care m\ oripileaz\ mereu `n felul acesta de memorie fotografic\. ~n timp ce se turnau ultimele secven]e la , un biet agricultor sicilian c\dea `mpro[cat cu gloan]e reale `ntr-o noapte `nstelat\ liric la Palermo. Pentru el nu va mai suna niciodat\ telefonul alb al super(b)produc]iilor americane.

VreauBilet-ro 45

Mica publicitate Castel Sco]ia, plus fantom\ cumsecade. Roat\ tortur\ Horia, urme de sânge perfect conservate. Revolver sec. XIX, plus dagherotip Mayerling. Bluzon piele James Dean. Z\bal\ argint, apa]inut El-Zorab. Ploaie Macondo, astrolab, bloc de ghia]\, nori locali. Peruc\ Moliere, plus coresponden]\ Ludovic Soare. Moletier\ soldat Svejk, plus capel\ cozoroc `ntors la spate. Batist\ dantel\ Aramis, sabie, muschet\, pene stru] colonii. Pereche ochelari pilot Bleriot, Atlantida, plus moneda timpului. Minciuni duioase, apar]inând iubit\ fost\. Traist\ c\r]I, apar]inut Badea Câr]an. Insomnii subsemantul, pre] convenabil. Nod gordian, sec]ionat par]ial. Cedez: Garsonier\ tip buzunar Gulliver, ultra-central. Castel Spania, contra cas\ bunici, preferabil Maramure[. Mercedes Benz metalizat automatic, contra catâr Sancho Panza. Terminologie de specialitate, contra rotacism netradus. Costum mire de comand\, contra chimir p\durar [i topor. Orgoliu masculin, contra poian\ mesteceni, p\s\ri. Pierdut: Prim\var\ an 1983, declar nul\. Legitima]ie so] fidel, declar nul\. Iluzie adolescent, declar nul\. Compromis necesar, declar nul. Fric\ de noapte, declar nul\. Insomnie amor, declar nul\. Sac pomul l\udat, declar nul. P.S. Predau lec]ii de dus pe gânduri, la domiciliu.

Timp de gândire: o via]\! Nu mai [tiu ce s\-]i spun, domnule de Moliére! A[ râde din tot sufletul aplaudând reveren]ele tale mali]ioase `n fa]a prostiei omene[ti, dar gura mi-e strtepezit\ cumplit de gustul amar al lumii de azi. Nu mai pot tr\i `nfiorat de confiden]a discret\ a stelelor, domnule Rilke, domnului Omar Khayam, Prévert, Desnos, Valéry, b\trânule - niciodat\ - b\trân Nichita... Nu mai pot r\scump\ra cu sufletul lini[tit [i lini[tindu-m\ ru[inea acestui cer nesigur, care spânzur\ fioros deasupra secolului dou\zeci. Din biblioteca mea vine un val de frig, de când am aflat c\ <joaca> sinistr\ de-a terori[tii aerului nu s-a terminat! De când am aflat c\ un num\r chinuit de zile, ni[te oameni nevinova]i au v\zut, `n loc de cer sau chipuri omene[ti, doar g\urile cenu][ii ale mitralierelor! Din biblioteca mea vine n val de frig. Unde s\ te ascund, domnule Camus, domnule Pico della Mirandola, Esenin, Erasmus, Byron, Eminescule al meu? Unde s\ b\ g\sesc un ungher lini[tit, `n lumea asta dement\, care `[i jigne[te oribil

Lance \ntreagq Lui Francois Pamfil

Ce seri de fum, de nimeni st\pânite, (st\pâni haihui ai serilor sunt norii...) veneau, cu r\sufl\rile pierite, abia-nlesnind nevolnicia morii `n fa]a c\reia st\team cu lancea, `mboln\vit de o str\limpezime, [i de distan]a pân\ `n La Mancha, cu-armura ruginit\ de ru[ine? Unde e, Sancho, vlaga \stei lumi? Ce lenevie `mbuibat-a firea? ~n casa lumii, numai noi, nebuni, purt\m, [i doar amenin]ând, iubirea?

cerul? N-a trecut nici o jum\tate de veac de când ascundeam de bombe cl\direa Teatrului Na]ional al românilor, frescele vene]iene [i capitelul Regilor de pe Rin. Din biblioteca mea vine un val de frig. (auzi!) - de parc\ stelele ar avea vreo opinie! Acolo unde se refugiau privirile senine ale `nv\]a]ilor [i poe]ilor lumii, bântuie, secrete [i amenin]\toare `ncropiri de metal pre]ios (pre]ios pentru cine? O, pentru cine?)... Cu siguran]\, nu pentru c\rturarul meticulos [i tandru cu pagina c\r]ii, nu pentru `ndr\gosti]ii complica]i ai acestui secol complicat, nu pentru soldatul onest al pâinii zilnice. Nu, n-am acum, nu mai am ce s\-]i spun, domnule Bulgakov, de[i a[ vrea s\ râd din tot sufletul la reveren]ele ironice pe care le faci distrug\toarei prostii omene[ti; dar sufletul mi-e crispat de gustul amar al acestui secol f\r\ scaun la cap... P.S. Da]i-mi timp de gândire, s\-mi adun speran]ele de jos... Aud: <~]i d\m timp de gândire: o via]\!>

Scrâ[ni]i cereasca roat\ de v\zduhuri! Vârtej s\ stea `ntre nebun [i lume! Privi]i-mi lancea, n\luciri de frici! Ca spaimele lui Sancho mult mai mici Sunte]i! [i el o s\ v-adune `n poala unei doamne oarecare, pe care sterpe a[tept\ri au ros-o; ea râde de-a[a juc\rii u[oare! (o, dac-ar fi f\cut\ din Toboso!) Ce-a fost? Ce spintecat\ pare Lumina lunii-n iarba r\v\[it\! Nu-mi spune, Sancho, taci [i ai r\bdare, s\ pier `n nor [i-abia atunci profit\ [i gurii tale pune-i cerc de tain\, desfat\-te de gânduri [i `ngaim\ ceva mai blând, vreo vin\ mai blajin\ ascult\torilor ce-ncep s\ vin\;

R\mas-am doi s\ m\sc\rim sfâr[itul? Hei, uria[i, pitici, trufa[e duhuri, ~nveseli]i-mi moara dinainte! Arip\ de arip\ mai fierbinte,

despre aceast\ lupt\ r\u pornit\ cu duhul morii, r\m\[ag smintit, ce `n v\zduhuri reci s-a mistuit l\sându-mi lancea-ntreg\, m\sc\rit\...

VreauBilet-ro 47

Duios [i asurzitor... ~ntr-un text comemporativ, cu ocazia s\rb\toririi lui Marin Sorescu, Adrian Pintea `chipuia o scrisoare deschis\ a acestuia, de-acolo de unde este, adresat\ posterit\]ii. Ceva `n genul epistolelor lui Pavel, scris\ `ns\ colocvial [i oltene[te, `ntr-o dedublare total\ a ardeleanului din Beiu[, cu spiritul glume]-abisal al lui Sorescu... Mesajul disperat al Poetului - [i aici nu mai [tim care dintre ei, Marin Sorescu sau Adrian Pintea! - era transparent [i criptic `n acela[i timp: . ~ncerc\m la rându-ne, cu mult\ pruden]\ [i team\ de sacrilegiu, s\ ni-l `nchipuim pe Adrian Pintea adresându-ne una dintre cele mai frumoase poezii din literatura român\, ca pe un mesaj duios [i asurzitor `n acela[i timp. Poezia apar]ine lui Teodor Pâc\, se nume[te <Scurt\ desp\r]ire> [i se potrive[te `nsp\imânt\tor de trist plec\rii inexplicabile dintre noi a lui Adrian Pintea. Pentru c\ toat\ via]a sa a fost un incontinent [i istovitor galop spre Moarte, antrenament p\mântesc pentru o posibil\ cavalcad\ cu `ngeri. (M.M.)

Scurtq despqr]ire V\ las `n valea acestei stinse plângeri Orice sfâr[it veste[te-un `nceput, M\ duc eu primul - sunt mai priceput S\ pun din vreme [eile pe `ngeri .

Pe unde ne-ai trimis a fost [i bine {i r\u a fost pe drumul str\b\tut, Dar tot ce-ai scris s\ facem am f\cut {i nu te-a dat nici unul de ru[ine.

Zvânta]i cu zâmbet aripile plânse, V-a[tept la grajdurile de zmarald, Nu v\ gr\bi]i, de-abia-i amiaz, [i-i cald {i eu v-a[tept [i chingile sunt strânse .

Acuma ne-am `ntors cu to]i - ne iat\! Ce alt\ slujb\ ne a[teapt\, Tat\?>

Când ve]i veni-n amurg, sub `nserare, Vom c\l\ri frumo[i prin elizeu, ~n cavalcad\, pân-la Dumnezeu Desc\lecând la tronu-i, la picioare.

Zvânta]i cu zâmbet aripile plânse, V-a[tept la grajdurile de zmarald, Nu v\ gr\bi]i, de-abia-i amiaz, [i-i cald {i eu v-a[tept [i chingile sunt strânse. Teodor Pâc\

Foto: Aurel Miron

Ne-om prosterna cu frun]ile alese Pe lespedea de nouri, luminat\, Cel mai frumos din noi va spune:
...................................

INTERNATIONAL CLIENTS - Hemco Oil 1998 -1999 Moesian Platform and Dobrogea - Ramco Oil Plc. 1997-1998 Eastern Carpathian - Tullow Oil Plc. 2000-2002 Eastern Carpathians - Amoco Oil 1994 - Forest Oil International 1999-2000 South - Eastern Carpathians - Sterling Resources Ltd. and Palladin Resources Plc. UK, 1998-2003 - Wintershall AG, 2000-2002 Southern Transilvania - Dank SIF Kazakhstan, 2002 - Bapex Bangladesh, 2003 - Falcon Oil & Gas UK, 2003 - Regal Petroleum Plc. UK, 2003 - Crosco Croatia, 2003 in Syria (Palmyra)

52

www.VREAU BILET.ro