Studiu Electoral

RAPORT Privind Cercetările Speciale în domeniul Strategiilor Electorale PROGRAM INFORMATIC DE EVALUARE A POTENŢIALULUI ELECTORAL AL CANDIDAŢILOR („PIEPEC”) Cap. I Introducere 1.1.Obiective Generale Dezbaterile politice privind modificarea sistemului electoral actual şi introducerea votului „uninominal” impun schimbarea radicală a strategiilor electorale, bazată pe cunoaşterea şi folosirea unor metode ştiinţifice de stabilire a „ portretului robot” a candidatului cu cele mai mari şanse de succes în contextul desfăşurării unor alegeri, în sistemul votului uninominal. În ipoteza modificării actualului tip de vot, pe bază de liste, clasa politică va fi confruntată cu o importantă sfidare, căreia trebuie să îi facă faţă cu succes, altfel ea va fi pulverizată de pe scena politică: accesul în sfera de vârf a puterii a unor personalităţi fără calităţi sau aptitudini politice, dar cu mare priză la public, având celebritate, notorietate şi popularitate. De aceea, studiul de faţă, rezultat al unor cercetări laborioase, sistematice şi competente, propune conducerile partidelor politice un instrument inedit de lucru, ce poate fi folosit în vederea optimizării strategiilor lor electorale, la viitoarele alegeri. Chiar şi în ipoteza nemodificării actualului sistem electoral, rezultatele acestui studiu pot fi folosite de către utilizatori pentru ca, în fazele superioare ale confruntărilor electorale, de tip „ challenge round” („runda finală”) să le dea posibilitatea identificării, selecţionării şi pregătirii acelor candidaţi cu cele mai mari şanse de reuşită. Totodată, staff-ul electoral al oricărui partid va putea cunoaşte în mod precis care este potenţialul charismatic al propriilor lor candidaţi, în comparaţie cu cel al adversarilor lor. Având în vedere aceste rezultate, nucleul de conducere al campaniei electorale va decide ce candidat va fi ales, pregătit şi prezentat 1

electoratului, precum şi cum anume va fi optimizată strategia în contextul confruntărilor decisive, de tip „ face to face” (unu la unu, faţă în faţă).

Cap. II Metodologie 2.1. Stabilirea temei şi a obiectului Program de Evaluare („PIEPEC”) • Tema: - cunoaşterea cu grad înalt de exactitate a „şanselor de succes” ale unui posibil candidat, pe baza unor criterii ştiinţifice şi obiective de apreciere a trăsăturilor fizionomice de „tip charismatic”. • Obiectul: stabilirea „tipului ideal de candidat”, având cele mai mari şanse de succes în cadrul viitorului scrutin electoral. 2.2.

Definirea conceptelor În elaborarea acestui studiu au fost utilizate concepte specifice unor domenii ştiinţifice cum ar fi: psihologia, sociologia, politologia, imagologia etc. Ele fructifică în mod inedit rezultatele unor cercetări privind „bioritmul”, „memoria afectivă”, „imaginea subliminală” ş.a. În paralel, au fost utilizate următorii termeni specifici, pe care îi vom defini după cum urmează: a) „Indice de Compatibilitate Electorală” (Ice): raportul dintre „Tipul Ideal de Candidat (Tic)” (acesta are valoarea 1) şi „Performanţa Electorală a Candidatul Propus (Pcp)”, unde Performanţa Electorală a Candidatului Propus (Pcp) este 33%, 66% sau 99%, în funcţie de numărul de valori pozitive pe care le are bioritmul individual cu 10 zile înainte de data alegerilor. ; Ice= Tic/Pcp sau Ice= 1/Pcp b) „Maxim de performanţă electorală” (Mpe); este intervalul de zile în care maximele celor trei bioritmuri individuale (intelectual, fizic şi emoţional) se apropie cel mai mult de data desfăşurării alegerilor. c) „Indicator charismatic” (Ich) se calculează după formula: Ich= Gaf x Na, unde Gaf reprezintă „Gradul de 2

d)

2.3.

asemănare fizică” (Gaf) a Candidatului propus (Cp) cu portretul unei Personalităţi charismatice (Pc) iar (Na) reprezintă numărul total de personalităţi cu care Candidatul propus are un grad de asemănare mai mare de 50 %. „ Nota de evaluare electorală” (Nee) a candidatului propus este dată de formula : Nee= (Ice x Mpe x Ich) /3

Instrumente de lucru Potenţialul electoral al unui candidat trece prin valori de minim şi de maxim. Pentru evitarea unor evaluări cu caracter subiectiv al „potenţialului electoral al unui candidat”, potenţial concretizat în final printr-o „Notă de evaluare electorală”, PROGRAMUL „PIEPEC” utilizează cercetările avansate, cum ar fi cele realizate de un grup de informaticieni israelieni (al căror Institut de Cercetări se află în Bnei Atarot, lângă Tel Aviv): Gilad Japhet, Simon Rapoport, Nir Sharony, Uri Gonen, Guy Shalev, Schmulik Albo, Gal Gohen, Yukal Rakavi etc Aceştia au pus la punct un program de tip FDT („Face Detection Technology”). Recunoaşterea feţelor este făcută de algoritmi care compară chipul unui subiect cu o bază de date, formată din mii şi mii de fotografii scanate, aparţinând unor personalităţi din diverse domenii ( politic, artistic, sportiv etc)

Scanarea si analizarea unei fotografii

3

2.4

Finalitatea Programului „PIEPEC” Acest program specializat permite utilizatorilor să a) evalueze potenţialul electoral individual al oricărui candidat; b) să compare şansele de succes ale unui anumit candidat în raport cu cele ale altora; c) să sugereze o „strategie de imagine”, care să amelioreze şansele de succes ale unui anume candidat în contextul viitoarelor alegeri. Astfel, programul permite consilierilor de campanie să aleagă dintr-un mare număr de fotografii ale unui candidat, cea care va fi afişată, având cel mai mare impact asupra electoratului. Cap. III Fundamentare teoretică 3.1.

Consideraţii preliminare Alegerile, ca Procesul electoral, sunt reglementate prin norme de ordin legislativ şi se desfăşoară potrivit unor reguli tehnice, de ordin administrativ-organizatoric. Aceste chestiuni formale asigură uniformizarea procedurilor de alegere a candidaţilor, fapt pentru care nu insistăm asupra lor. Dincolo de aceasta, modul în care fiecare alegător decide asupra unuia sau altuia dintre candidaţi este rezultatul unui fenomen psihosocial, în care rolul principal este avut de selecţia individuală. Aceasta nu este însă guvernată de aceleaşi criterii la toţi cetăţenii care votează. În general, se ştie că votarea unui candidat este un act de decizie, bazată pe criterii de alegere subiective, în care fiecare persoană chemată la urne face o selecţie de tipul „ acesta îmi place, ceilalţi nu”. De aceea, cunoaşterea fenomenelor profunde care guvernează procesele psihice ce intervin în momentul declanşării unei opţiuni de ordin electiv/electoral este de mare importanţă pentru experţii care asigură managementul campaniei unui anumit candidat. În cadrul alegerilor de tip „listă de partid”, motivaţia unei anumite opţiuni electorale depinde de foarte mulţi factori 4

cumulativi: apartenenţa candidatului la un anumit partid, clasă socială, simpatia faţă de o anumită ideologie, gradul de instruire, vârsta, mediul urban sau rural în care locuieşte, speranţele sau deziluziile pe care i le-au născut un anumit partid sau personalitate politică, etc. În cazul alegerilor pe baza votului „uninominal”, chestiunile privind afinităţile de ordin ideologic, apartenenţa la un anumit partid politic, etc nu contează decât în mică măsură. Selecţia prin vot are la bază alte motivaţii, mai ales pentru cei nedecişi, sau care nu au o simpatie politică fermă. Alegerile prezidenţiale sunt un exemplu elocvent asupra felului în care funcţionează mecanismul de atragere a simpatiilor electoratului nedecis. În trecut, alegerile prezidenţiale din Statele Unite ale Americii au arătat cum poate fi „ fabricat” un candidat cu reale şanse de succes, pornind de la „ charisma” unui actor, cum a fost Ronald Reagan. Mai recent, un alt personaj faimos al marelui ecran, Arnold Schwartzeneger, a câştigat funcţia de guvernator, deoarece consilierii săi de campanie au ştiut să folosească capitalul de imagine, notorietatea şi „charismă” personală.

3.2.

Stadiul cercetărilor asupra funcţionării creierului şi impactul acestora asupra strategiilor electorale. 3.2.1. Mijloace interzise. Manipularea discretă a creierului uman, în sesul cunoaşterii celor mai ascunse gânduri, precum şi influenţarea actului de decizie, este o preocupare de mare actualitate pentru serviciile de informaţii ale celor mai dezvoltate state ale lumii. Tehnicile de control şi supraveghere a emisiilor electromagnetice encefalice reprezintă în zilele noastre un subiect controversat, în special în SUA, unde sunt cunoscute sub numele de RNM (« Remote Neural Monitoring »). Pe scurt, funcţiile RNM sunt: a) Monitorizarea neuronală de la distanţă si monitorizarea legăturilor neuronale - EBL (« Electronic Brain Link »)

5

b) Contact encefalic electronic. Aceste tehnici se referă la investigarea si controlul neurologic al radiaţiilor electromagnetice generate de encefal. Ele au fost iniţiate cu decenii în urmă, prin anii 50 ai secolului trecut, pe vremea programului MKULTRA. Denumirea oficială folosită de NSA pentru aceste cercetări este: «Tehnici de investigare a Informaţiei Radiative». Această Informaţie Radiativă este definită de către americani în mod voit ambiguu drept: «informaţie provenind de la surse de emisie spontană a undelor EM din mediu, altele decât radioenergia şi exploziile nucleare». Aceste tehnici se bazează pe scanarea şi cartografierea precisă a regiunilor encefalice cu activitate de interes vital: centrul de mişcare, centrul vorbirii, al gândirii, şi regiunile scoarţei responsabile cu sensibilitatea optico-acustică şi tactilă. Echipamentele de ultimă generaţie ale Agenţiei de Securitate Naţională (NSA) pot înregistra de la distanţă activitatea electrică a creierului, prin decodificarea emisiilor de energie encefalică a oricărui individ. Care este scopul acestei cartografii ? Tehnicile medicale de analiză encefalică se bazează pe detectarea energiilor encefalice stimulate ale scoarţei, energii emise cu o frecvenţă continuă, cuprinsă între 3-50 Hz, la o putere de 5mW. Prin intermediul RNM sunt monitorizate specifice scoarţei cerebrale a subiectului.

frecvenţele

Odată obţinută această cartografiere se poate deţine controlul asupra persoanei respective. Trebuie menţionat că totalul de intrare/ieşire al frecvenţei bio-electrice (calculat prin însumarea frecvenţelor specifice ale diverselor regiuni cerebrale) ale unei persoane este unic. Nu se poate transmite un semnal în creierul uman decât prin folosirea frecvenţei specifice acelei persoane. De regulă frecvenţele bioelectrice uzuale ale regiunii encefalice sunt: - centrul de mişcare - 10 Hz - regiunea acustică - 15 Hz

6

- regiunea optică - 25 Hz - regiunea tactilă - 9 Hz - centrul gândirii - 20 Hz Orice gând, orice comandă de mişcare, orice imagine acustico-optică creează o activitate neuronală caracteristică, generând vârfuri de emisie specifice. Prin intermediul actualelor mijloace de investigare medicală, orice analiză de tipul EEG (electroencefalografie) se poate stoca într-o bancă de date personale. În prezent, din motive de securitate naţională, NSA deţine deja o bogată arhivă cu hărţile electroencefalografice a mii de americani. Cu ajutorul unui algoritm de decodificare a acestor reprezentări specifice se obţin pe computer toate informaţiile generate de scoarţa cerebrală. Prin intermediul unor programe informatice speciale, acestea sunt traduse ulterior în gânduri vorbite si imagini audio-video, ce sunt vizualizate pe un monitor TV. Cu alte cuvinte, se foloseşte acelaşi principiu ca pentru sustragerea de informaţii din computer, prin intermediul unei aparaturi de captare de la distanţă a radiaţiilor electro-magnetice ale calculatoarelor sau maşinilor de cifrat. În planul manipulării comportamentului uman, tehnicile RNM şi EBL au posibilitatea de trimitere, prin intermediul unor emisii de unde electromagnetice codificate, a semnalelor audiovizuale sau a comenzilor de mişcare direct pe centrii de pe scoarţă, evitând organele de simţ şi nervii optico-acustici. Aceste imagini se pot codifica, transmiţându-se sub forma unui simple transmisii de semnale de tip audio-video, chiar şi în timpul somnului de tip REM al subiectului, influenţându-i întregul comportament. Astfel, cele două tehnici formează împreună un sistem perfect de supraveghere/influenţare a vieţii umane, subiecţii devenind simpli «zombi telecomandaţi». Într-o etapă ulterioară, cu ajutorul tehnicii EBL se realizează contactul de la distanţă între echipamentul de modulare a frecvenţelor şi creierul uman, putându-se citi gânduri clar formulate şi înregistra toată activitatea acustico-optică a individului. 7

Totodată i se pot transmite în creier comenzi de mişcare sau imagini audio-video. În plus, “Electronic Brain Link” poate realiza contactul bidirecţional nu numai computer-creier, ci şi contact inter-cerebral. Concluzie: Orice partid politic responsabil trebuie să ştie de existenţa unor asemenea mijloace sofisticate, pe care adversarul său politic le poate folosi. În acest caz, conducerea partidului în cauză va trebui să îşi formeze un nucleu propriu de specialişti, care să vegheze ca adversarul să nu utilizeze asemenea mijloace, ori să le contracareze ori de câte ori se constată folosirea nepermisă a acestora. 3.2.2. Mijloace legale. Folosirea mijloacelor de persuasiune asupra electoratului este legală, alegerea acestora rămânând la latitudinea strategilor si consilierilor de campanie, care decid în funcţie de publicul ţintă, de vârsta şi de gradul de pregătire intelectuală, de mediul din care provin etc. Dintre cele mai percutante mijloace, Televiziunea are însă şi unele particularităţi, ce trebuie bine cunoscute, pentru ca mesajul electoral să fie targetat judicios şi corect receptat. 3.2.3. Efectele Televiziunii asupra creierului omenesc. Orice campanie electorală este o competiţie între diferite team-uri specializate în operaţiuni de imagine şi de manipulare. Televizorul, prin puterea sa de sugestie, a devenit un mijloc puternic de manipulare a omului. Televizorul se dovedeşte a fi un instrument ideal pentru doparea (intoxicarea) subconştientului. Prin modelarea acestuia, televizorul reuşeşte să condiţioneze anumite dorinţe sau comportamente, să influenţeze, de fapt, din umbră, minţile oamenilor. Pentru a înţelege acest fenomen, ar trebui cunoscut mai întâi modul în care mediul influenţează viaţa omului şi care este legătura între cultura modernă şi mesajele lumii TV, rolul acestuia în viaţa societăţii contemporane. Psihologii susţin că 90% din informaţiile pe care le primeşte omul despre realitate sunt percepute pe cale vizuală.

8

Putem afirma cu certitudine că imaginea are un rol major în formarea personalităţii. Tot ce vedem are un impact direct asupra psihicului (în mod conştient sau inconştient, direct sau indirect). Mijloacele cu cea mai mare influenţă vizuală asupra omului sunt televizorul, computerul, Internetul şi cinematograful. 3.2.4. Imaginile subliminale Imaginile subliminale, care vin de la televizor şi Internet, (imagini ce nu sunt conştientizate de către cei care le receptează deoarece sunt sub pragul de percepţie vizuală a omului),sunt elemente foarte periculoase pentru psihicul uman. Ele sunt depozitate în subconştient, influenţându-ne comportamentul. Asemenea imagini, prezente sub forma imaginilor flash, sunt folosite foarte des în publicitate, videoclipuri, dar mai ales în timpul campaniilor electorale.

3.2.5. Experimentul Behterev În anii ‘70 ai sec.XX, în SUA şi URSS s-au făcut experimente asupra unor grupuri speciale de oameni. În timpul vizionării unui anume film, se proiectau imagini subliminale care îi îndemnau pe oameni să cumpere anumite produse. După vizionarea filmului, majoritatea oamenilor au început să cumpere acele produse. Mai pe scurt, la fiecare secunda a filmului era introdus un cadru pe care scria: "Cumpăraţi săpunul X". A doua zi magazinele au fost asaltate de cumpărători disperaţi după sus-numitul săpun. Bineînţeles ca respectivii cumpărători habar-n-aveau de reclamă. Interesant este ca nici comercianţii produsului. Explicaţia este simplă: pentru generarea iluziei de "mişcare" sunt necesare 24 de cadre pe secunda. Din motive ce ţin de specificul transmisiilor video, în televiziune sunt folosite 32 de cadre. Imaginea subliminală este introdusă într-unul dintre cele 8 cadre "lipsă". Evident că ochiul uman nu percepe conştient imaginea introdusă dar subconştientul recepţionează mesajul şi îl fixează atât de bine încât devine o obsesie. Concret: se ia un film oarecare, un editor video si din 16 în 16 cadre cadre pui textul subliminal... şi manipularea este gata...

9

Detectarea mesajelor subliminale se face foarte simplu, prin rularea filmului, la viteza de 1 cadru pe secundă. În rezumat, tehnicile subliminale transmit un mesaj, ascuns sub limita normală de percepţie vizuală, care poate fi însă “decriptat” involuntar de subconştientul individului, căruia îi determină, în opinia unor cercetători, efecte hipnotice de tip manipulator. Acţiunea poate fi dezvaluită prin folosirea de echipamente speciale, care pot surprinde de pe un film texte rulate la viteze pe care ochiul nu le poate sesiza. Metoda are şi o variantă bazată pe capacitatile receptorilor auditivi, dezvoltată la “Institutul Medical pentru PsihoCorecţie”-SECHENEV, al Academiei Medicale din Moscova, de un colectiv de specialişti aflat sub conducerea doctorului Igor Smirnov. Din aceste motive psihologul A.M. Kaşpirovski spunea că datorită transmisiilor televizate, sugestia de pe ecran se măreşte de multe ori, devenind un mijloc de manipulare în masă, necunoscut până atunci de omenire. În această ordine de idei, filozoful contemporan Karl Popper spune: ”S-a ajuns la situaţia că televiziunea a devenit o putere politică potenţial colosală, s-ar putea spune cea mai mare”. 3.2.6. Aplicaţii în domeniul campaniilor electorale În timpul alegerilor prezidenţiale din 1988, o fotografie a candidatului Francois Mitterand a fost disimulată prin tehnici subliminale în genericul jurnalului televizat al postului “Antenne 2”, fiind prezentă în subconştientul telespectatorilor 20 de ore din 24. Despre aceasta s-a aflat numai la mult timp dupa terminarea procesului electoral. În campania electorală din S.U.A., din septembrie 2000, candidatul republican George W. Bush a folosit un spot televizat în care cuvântul “RATS”, era inscripţionat subliminal imediat după o fotografie a adversarului său politic Al Gore. Timp de numai 1/30 dintr-o secundă, sfârşitul cuvântului “BUREAUCRATS”, respectiv ”RATS”, se afişa pe tot ecranul. Era insuficient pentru o percepţie vizuală, dar permitea receptarea acestui cuvânt defăimător de către nucleii optici cerebrali şi transmiterea lui subconştientului telespectatorilor. Spotul a fost retras imediat dupa ce ziarul “New 10

York Times” a dat în vileag încercarea de a folosi aceasta metodă ilegală de propagandă electorală. CONCLUZIE Dat fiind interesul unor redutabile cercuri oculte, având în slujba lor servicii de informaţii mai mult sau mai puţin oficiale, de a folosi până şi cele mai perfide forme de manipulare a mulţimilor, cele parapsihologice, este necesar ca înaintea campaniei electorale să se realizeze un Acord de Principiu, semnat de toate partidele şi formaţiunile politice angrenate în alegeri, că nu vor folosi în nici un fel tehnici de manipulare subliminală. Este obligatoriu ca, în perioada desfăşurării campaniilor electorale, Consiliul Naţional al Audiovizualului să analizeze, din punct de vedere tehnic, toate videoclipurile ce vor fi difuzate dar şi filme, seriale sau imagini difuzate în cadrul unor emisiuni cu rating, pentru a se elimina orice fel tentativă de folosire a unor metode ilegale de propagandă electorală.

Cap. IV Mijloace de testare a potenţialului charismatic al unui candidat 4.1.

Armonizarea bioritmului personal al candidatului cu calendarul campaniei electorale sau cu cel al confruntărilor finale.

Programul „ PIEPEC” integrează într-o formulă complexă valorile variabile ale bioritmurilor, precum şi pe acela specific al „bioritmului electoral”. Bioritmurile reprezintă o variaţie periodică a energiilor individuale, care influenţează viaţa fiecăruia dintre noi. Teoria bioritmului a fost descoperită în secolul 19, de către fizicianul şi numerologul Wilhelm Fliess, bun prieten cu Sigmund Freud. Fliess era fascinat de faptul că orice număr ar fi ales putea să-l 11

exprime într-o formulă matematică, legată de 23 sau 28, sau chiar cu amândouă. El credea ca întreaga lume este guvernată de cele doua numere, 28 fiind „perioada feminină" iar 23 „perioada masculină". În 1920, Alfred Teltscher, un profesor de inginerie, a adăugat cea de a treia perioadă, a intelectului, bazată pe numărul 33, observând că lucrările studenţilor săi aveau o perioada ciclică, de 33 de zile. „Bioritmul electoral” prognozează evoluţia potenţialului candidatului din punct de vedere emoţional, fizic şi intelectual. Programul indică zilele cu potenţial maxim, mediu şi minim, de care trebuie să se ţină cont în ceea ce priveşte prezenţa candidatului în faţa camerelor de luat vederi, conferinţe de presă, meetinguri electorale, confruntări „faţă în faţă” etc. Bioritmul fizic Acest ciclu are efecte asupra aspectului fizic al organismului. Acesta cuprinde nivelurile de energie, rezistenţă, puterea fizică globală şi echilibru. În perioada de maxim al bioritmului fizic este recomandabil să se realizeze şedinţa foto a candidatului, evitându-se realizarea acesteia în perioada de minim, când fotografia ar putea înfăţişa chipul unui om obosit, cu faţa inexpresivă, fără „aură charismatică” evidentă, pregnantă. Bioritmul emoţional Acest ciclu identifică starea sistemului psihic, el influenţează stările emoţionale. În perioada de maxim şi minim al bioritmului emoţional, prestaţia candidatului va fi mult influenţată, în sensul că acesta este irascibil, devine vulnerabil la provocările contracandidatului, iar manifestările sale devin de necontrolat Bioritmul intelectual El influenţează memoria, spontaneitatea, abilitatea de a raţiona, acurateţea aprecierilor si calculelor. Este important ca perioada de maxim pentru bioritmul intelectual să fie cunoscută de către cei ce conduc campania acestuia, pentru că acum îşi va dovedi superioritatea prin idei clare, discurs coerent, logică impecabilă, precizie şi acurateţe în discurs.

12

Teoria bioritmurilor spune că cele trei cicluri pornesc de la 0 în momentul naşterii, având un curs ascendent, în care energiile şi capacităţile noastre merg către un punct maxim, de la care încep apoi să scadă treptat, ajungând din nou în punctul 0, la jumătatea intervalului de timp al unui ciclu complet (11 zile si jumătate la ciclul fizic, 14 zile pentru cel emoţional şi 16 zile si jumătate pentru ciclul intelectual). A doua jumătate a ciclului reprezintă faza negativă, în care toate capacităţile şi energiile noastre sunt cu mult reduse. Dupa atingerea punctului minim extrem, curba redevine ascendentă, mergând spre punctul 0. Cele mai dificile momente - zile sunt atunci când se trece prin punctul 0, fie ascendent sau descendent, pentru că există variaţii foarte mari între capacitatile fiecăruia. Recomandări

Ciclul fizic – în fazele critice, trebuie evitată activitatea care cere efort mare. Ciclul emoţional – în zilele critice, trăirile emoţionale pun în dificultate prestaţia candidatului. În schimb, în perioada cu potenţial maxim, succesul e aproape garantat. Ciclul intelectual – în zilele cu bilanţ negativ candidatul are dificultăţi de concentrare, lipsă de imaginaţie şi un raţionament greoi, ori chiar greşit. Axa orizontala din mijloc reprezintă valoarea zero - la naştere. Valorile aflate deasupra acestei linii sunt pozitive iar cele aflate dedesupt sunt negative. O zi critica apare in momentul când ciclurile bioritmului trec prin axa zero urcând sau coborând. In zilele critice performantele ciclului respectiv vor scădea drastic deci trebuie sa aveţi mare grija ce faceţi in aceste zile. http://www.glumite.ro/bioritm.html

4.2.

Mecanismul selecţiei elective.

13

Inhibarea activităţii emisferei stângi pe perioada vizionării, ca şi nedezvoltarea normală a reţelelor neuronale ale acesteia, în urma miilor de ore petrecute în faţa televizorului, au repercusiuni puternice asupra gândirii logice şi analitice. Pornind de la constatările rezultate din studiile psihologilor şi sociologilor contemporani, care atrag atenţia asupra efectelor vizionării emisiunilor de televiziune, creatorii Programului informatic au ţinut cont de următoarele: 1. Generaţia obişnuită cu televizorul, ajunge să se mulţumească doar cu percepţia vizuală, emoţională a obiectelor şi fiinţelor, fără a mai face efortul înţelegerii lor. Din cauza bombardamentului accentuat cu imagini şi informaţii, tinerii renunţă să mai înţeleagă ceea ce văd. Când citesc, tinerii caută imaginile din text, deoarece, după cum arată studiile, atunci când un om se uită la televizor, primeşte mai repede mesajul prin imagini decât prin sunete. Ca urmare, elementul cu cel mai mare efect asupra mentalului unui alegător este fotografia, afişul şi în mai mică măsură Programul sau Discursul unui candidat 2. Deoarece programele TV sunt regizate astfel încât să atragă tot mai puternic atenţia, telespectatorul dobândeşte obiceiul de a ignora mesajul vorbit în favoarea trucurilor vizuale şi auditive. Prin urmare, realizatorii de videoclipuri şi spoturi electorale trebuie să ţină cont de acest fapt, apelând la trucuri vizuale şi auditive spectaculoase. 3. Tinerii “generaţiei TV” nu pot înţelege, nu-şi pot aminti şi nu pot aplica ceea ce au citit. De aceea, fotografiei unui candidat va trebui să i se ataşeze un logo percutant, bazat pe jocuri de cuvinte cu sonoritate memorabilă. 4. Imaginaţia tinerilor care se uită mult la televizor este foarte puţin creativă, foarte săracă, în ciuda faptului că mintea lor este prinsă în diferite scenarii mentale sau reverii mai mult decât în cazul unui om normal. Ca o consecinţă, datorită mulţimii imaginilor care au fost aruncate în cutia neagră a subconştientului, de unde se întorc pentru a ocupa mintea persoanei respective, fotografia sau afişul unui posibil candidat trebuie să trezească în subconştientul alegătorilor tineri conexiuni cu personaje, pe care le-au admirat în

14

filme, reviste mondene, videoclipuri etc. Ca urmare a acestei situaţii, creatorii programului informatic au înţeles să exploateze raportul dintre imagine şi idee (cuvânt).

Concluzie: În viitoarea campanie electorală, alegătorii crescuţi în universului vizualului, au de ales între mesajul vizual şi cel verbal. Alegerea lor este una afectivă şi selectivă. În ultimul timp, se observă un experiment de masă: obişnuirea populaţiei României cu tipul de decizii electiv/selective, care au ca fundament alte motivaţii decât cele de ordin politic, moral, profesional. Prin proliferarea pe canale TV a sondajelor de opinie de tipul: ”Mirii anului”, „Cele mai frumoase fotomodele”, „Cei mai iubiţi actori”, a concursurilor interactive (Eurovision, Megastar, Vreau să fiu vedetă etc), este pregătit din plin terenul pentru un alt tip de vot, şi anume cel bazat pe „ imagine”, nu pe „valoare” intrinsecă. În majoritatea cazurilor, motivaţia celui ce acordă un asemenea vot este următoarea: „ Cel cărui i-am acordat acest vot îmi place cel mai mult”. „Nu ştiu de ce, dar acea persoană îmi place cel mai mult dintre toţi ceilalţi ! ” Ce se întâmplă atunci când cineva face o selecţie dintr-o mulţime de persoane având caracteristici dacă nu identice, măcar echivalente sau asemănătoare ? La o primă vedere, răspunsul ar putea fi: persoana respectivă îşi exprimă o opţiune, dă glas unei preferinţe, care nu trebuie explicată sau justificată pe baza unor criterii dinainte stabilite. La o analiză mai atentă, se observă că fiecare opţiune se fundamentează pe un „proces asociativ”, care are loc involuntar în subconştientul celui care urmează să îşi exprime opţiunea. O asociere spontană între un „model virtual preexistent” şi „imaginea concretă” ce i se înfăţişează în faţa ochilor, asupra căreia trebuie să decidă. Prin urmare, a alege înseamnă nu numai a face o selecţie, ci mai degrabă a stabili o funcţie biunivocă între modelul virtual şi persoana care ni se pare că se apropie cel mai mult de acel arhetip, pe care o vom prefera, deci, altora.

15

Persoana care ni se pare că întruneşte cele mai multe dintre calităţile întruchipate în modelul virtual va fi, în final, preferată, respectiv „aleasă”, „votată”. În subconştient ni se întipăresc însă în mod intenţionat şi alte „modele arhetipale”, având conotaţii negative: un personaj politic, întruchipare a tuturor relelor societăţii, un personaj de film, cu trăsături malefice, etc. În străfundurile subconştientului, asemenea figuri monstruoase vegetează în stare latentă, ne creează o stare de antipatie subliminală. De aceea, orice asemănare între fotografia unui personaj politic contemporan şi acel „model arhetipal” ce simbolizează „ răul”, ne va face să îl detestăm, să-l antipatizăm. În cazul în care un astfel de nefericit candidat este propulsat în competiţia alegerilor de tip uninominal, există un imbold în subconştient să nu-l votăm pe cel a cărui fotografie sau afiş electoral ne trezeşte astfel de resentimente. În sfârşit, mai există o categorie de „figuri” faţă de care nu avem nici un fel de reacţie, de simpatie sau de antipatie. Sunt acele figuri „şterse” faţă de care nu avem nici un fel de atitudine „ pro” sau „contra”. Ei nu au „ sosii” în subconştientul nostru. În aceste situaţii, atunci când dăm votul unui candidat, ne exprimăm „simpatia” faţă de chipul implantat în subconştient al unei alte persoane, a cărei imagine ne trezeşte o stare de bine, de plăcere. De aceea, în paremiologia populară se spune: „ Cine se aseamănă, se adună” sau, în termeni mai sofisticaţi: „afinităţile„ creează motivaţii elective. 4.3.

Identificarea modelului arhetipal. Programul informatic de mai jos realizează, pentru prima dată în lume, o măsurare obiectivă a „potenţialului charismatic" al unui candidat, identificând „similitudini”, „asemănări” formale, de ordin fizionomic, ale candidaţilor propuşi cu „modelele arhetipale” ( prezente în filme de succes, seriale, emisiuni de televiziune, fotografii, afişe, reclame, video-clipurile, „coverpage” etc) sau ale unor conducători politici, artişti, actori, fotbalişti sau VIP-uri ) a căror imagine este întipărită adânc în mentalul colectiv. Această cuantificare a potenţialului electoral al unui candidat nu este un proces mecanic, deoarece el ţine cont şi de alte elemente, 16

de care orice staff electoral trebuie să ţină seama, cum ar fi: „maximul de performanţă electorală”, etc.

Ideea de bază a acestui program este următoarea: Din nefericire, creierul omenesc nu a fost dotat cu un sistem care să facă posibilă percepţia şi prelucrarea suficient de rapidă a imaginilor în mişcare precum o face, de exemplu, computerul, un robot - maşină perfect adaptat acestei funcţii. Cortexul fiind depăşit în capacităţile sale, renunţă parţial sau total la o seamă de funcţii şi procese dintre cele care caracterizează în mod obişnuit activitatea sa. Neuropsihologii au constată că, în timpul vizionării imaginilor de televiziune, activitatea cerebrală a emisferei stângi se diminuează la minim, comunicarea dintre cele două emisfere slăbeşte foarte mult, iar procesele mentale superioare sunt inhibate drastic, creierul trecând într-un ritm predominant Alfa. Cu alte cuvinte, activitatea electrică a creierului indică intrarea într-o stare de semi-adormire de tip hipnotic. Activităţile pe care mintea le va procesa în continuare rămân cele mediate de emisfera dreaptă şi ţin, în general, de recunoaşterea imaginilor, depozitarea lor în subconştient şi activarea intensă a emoţiilor sau a afectelor. Dacă vizionarea se desfăşoară intensiv încă din primii ani de viaţă, când efectiv se dezvoltă creierul, atunci această activitate poate cauza o anumită atrofiere corticală, o dezvoltare insuficientă a unor arii neuronale şi aceasta atât prin privarea de stimulii necesari vârstei, cât şi prin presiunea inhibitorie pe care vizionatul o exercită, spre exemplu, asupra funcţionării emisferei stângi. La mulţi dintre copiii de astăzi poate fi constatată cu uşurinţă neputinţa de a asculta sau urmări cu atenţie o expunere oarecare, chiar şi o simplă discuţie. Prin vizionarea TV, micii telespectatori, concentrându-şi atenţia, în special, asupra efectelor vizuale, nu şi-au antrenat suficient mintea ca să înţeleagă şi să reţină în mod discursiv, s-au deprins să ignore mesajele vorbite. Ca urmare, candidatul ce doreşte să obţină sufragiile acestei categorii de votanţi tineri, trebuie să renunţe la un limbaj sofisticat, academic, alambicat, pe care această categorie nu numai că nu îl va înţelege pe deplin, dar şi îi va creea o anumită repulsie faţă de cel ce îl foloseşte în mod ostentativ şi repetat. 17

În plus, deficienţele privind memoria de scurtă durată, conduc la diminuarea atenţiei. Această diminuare a atenţiei, cu care se confruntă din ce în ce mai mult învăţătorii şi profesorii din şcolile din România, constituie numai o parte din ceea ce se numeşte Sindromul LD (“ learning disabilities”). Tinerii la care apare sindromul LD nu pot reţine în minte un interval de timp suficient de lung cuvinte sau fraze abia auzite, astfel încât să poată construi înţelesul mesajului care li se comunică. Ei nu pot urmări ideea care li se comunică dacă frazele sunt prea lungi, căci au uitat ceea ce ii s-a spus cu câteva momente mai înainte. Atenţie ! Copiii/tinerii de ieri sunt alegătorii de azi ! În situaţia alegerii unui candidat pentru a-l propulsa în competiţia electorală, acesta trebuie să fie perceput de către electorat, sau de cea mai mare parte a acestuia, drept un personaj cu un „look” plăcut, „charismatic”. Chipul acestuia trebuie să aibă multe asemănări cu trăsăturile faciale ale unor personaje celebre, care au rămas în mentalul colectiv prin fapte benefice, ori sunt foarte cunoscute, datorită unor alte calităţi: frumuseţe fizică, inteligenţă, curaj, umor, dăruire, umanism, acte de caritate etc.

4.4 Sistemul auditiv în raport cu cel vizual. Deşi sistemul auditiv al tinerilor de astăzi, fiziologic vorbind, nu diferă de al acelora de acum 25 de ani, în zilele noastre sunt percepute doar 180 000 de sunete, faţă de 300 000 câte erau percepute în urmă cu un sfert de secol. Este vorba de o scădere continuă a sensibilităţii creierului în perceperea şi prelucrarea mesajelor sonore. Televiziunea constituie principala cauză a acestui fenomen, deoarece ea cultivă mai mult vizualul decât auditivul, obişnuieşte telespectatorii tineri să-şi bazeze gândirea mai mult pe imagini decât pe sunete şi cuvinte şi, prin urmare, reprimă dezvoltarea emisferei stângi, aceea care procesează mesajele verbale.

18

Ca urmare a acestei situaţii, se observă că şi în domeniul presei scrise, ziarele şi revistele care abundă în imagini, sunt agreate de cititori, în detrimentul publicaţiilor care excelează prin texte lungi, plicticoase şi neinteligibile, Concluzie: Tinerii din vremea de azi, prin vizionarea excesivă a programelor TV, încă din anii copilăriei, îşi exersează mai mult capacitatea recunoaşterii imaginilor, specifică emisferei drepte, decât pe aceea care realizează analiza mesajelor verbale, caracteristică emisferei stângi . Gândirea lor se bazează mai mult pe imagini, pe vizual, decât pe sunete sau cuvinte. În viitoarea campanie electorală, mesajul cu impact la alegătorii tineri trebuie să fie concis, extrem de pitoresc, percutant, mai ales prin asocierea lui cu un mesaj vizual.

19

Anexa 1. Identităţti morfofaciale

Gigi Becali

Ioan Paul al II-lea

Simon Peres

20

Olav al V-lea al Norvegiei

Winston Churchill

Mahmoud Abbas

Hamid Karzai

21

Calin Popescu Tariceanu

Zoran Djindjic

Aslan Maskhadov

22

Kirk Douglas

Sean Connery

Rudi Giuliani

23

Traian Basescu

Marcelo Mastroiani

Louis de Funes

24

Adrian Nastase

Meat Loaf

Gerald Ford

25

Tom Jones

Michael Owen

26

Basescu si Bush

1. Basescu

Gabriel Garcia Marquez (70%)

27

Jaques Chirac 68%

Alexander Lukashenko (56%)

Johnny Deep (56%)

Louis de Funes (55%)

Gary Cooper (52%)

28

Bush

Ariel Sharon (66%)

Paulo coelho (60%)

Saddam Hussein (57%)

A. Balfour (56%)

Wernher von Braun (56%) 29

Iosif Visarionovici Stalin

Herbert Hoover (62%)

Emiliano Zapata (61%)

30

Saddam Hussein

George W. Bush (60%) Recep Tayyip Erdogan (70%)

31

Nicolae Ceausescu

Ehud Olmer (67%)

32

Emil Constantinescu

Vanghelis (60%)

Little Richard (54%)

Aleksander Soljenitin (54%)

33

Marian Vanghelie

Neil Diamond (59%)

Juan Domingo Peron (59%)

Jose Carreras (57%)

Gary Cooper (56%)

34

Michail Saakashvili (54%)

Cary Grant (52%)

George Clooney (50%)

35

Mircea Geoana

Larry King ( 63%)

36

Cosmin Guşă

Kirk Douglas ( 62%)

Sean Connery (60%)

Michael Owen (57%)

Antoine de Saint Exupery (56 %) 37

Michel Foucault (56%)

38

Bogdan Olteanu

O.G. Simson

Mihail Gorbaciov

Dan Quayle

39

Victor Ponta

Michel Foucault (55%)

Kemal Ataturk (46%)

40

Corneliu Vadim Tudor

Graham Bell (64%)

Hugh Grant (58%)

41

Joshka Fisher

Dean Martin

Corneliu Vadim Tudor

Valery Giscard D Estaing (54%)

John Ashcroft (52%)

42

Papa Ioan Paul al II-lea (47%)

Corneliu Vadim Tudor

Prinţul Philip Duce de Edinburg (60%)

Serghei Eisenstein ( 52%)

43

Radu Campeanu

Fernadel (67%)

Benjamin Netanyahu (59%)

44

Petre Roman

Gregory Peck (64%)

John Ashcroft (54%)

Dino Zoff (49 %) 45

Ion Iliescu

Mihail Barisnikov (66%)

Danny De Vito (63 %)

John Mc Enro (62%)

Peter Sellers (62%)

46

Theodor Stolojan

Ariel Sharon (62%)

Gerald Ford (60 %)

Jean Chretien (60%)

47

Varujan Vosganian

Amitabh Bachachan (61%)

Rabindranath Tagore (57%)

Pervez Musharaf (51%)

Rudyard Kipling (56%)

Johannes Brahms (52%)

48

Marko Bella

David Latterman (61%)

Elton John (57%)

Julio Iglesias (55%)

49

Dan Voiculescu

Suleyman Demirel (49%)

Spencer Tracy (47 %)

50

Sorin Oprescu

Kirk Douglas (54%)

Gregory Peck (52%)

51

Viorel Lis

Nicolae Tesla (67 %)

Rutherford B. Hayes (61 %)

Nicolas Cage (60 %)

52

Constantin Brancusi

Francois Miterrand (70%)

Fr. Engels (60%)

53

Mircea Eliade

Berthold Brecht

(64 %)

Amartya Sen (71%)

54

Henry Kissinger (72%)

Dalai Lama (47%)

55

Adriean Videanu

Charlton Heston (59 %)

Cary Grant (58%)

56

Emil Boc

Theodore Kaczynski (59%)

Slobodan Milosevic (48%)

Umberto Eco (49%)

Charles de Gaule (46%) 57

Ioan Talpes

Walter Mathau (60%)

David Bowie (51%)

58

Gheorghe Ciuhandu

Alec Baldwin (51%)

Mike Tyson (46 %)

59

Viorel Hrebenciuc

John Steinbeck (58%)

60