Studiu Sociologie.docx

Violența împotriva femeilor și violența în familie este un fenomen larg răspîndit în Republica Moldova. Estimările naționale realizate prin Studiul Violența față de femei în familie, desfășurat de Biroul Național de Statistică în anul 2011, sugerează că mai mult de 63 la suta dintre femei și fete în vîrstă de 15-65 ani au suferit de cel puțin o formă de violență pe parcursul vieții. Violența în familie este un fenomen care afectează întreaga comunitate indiferent de vîrstă, statutul economic, sex, rasă sau naționalitate. Violența de obicei este însoțită de abuz psiholog precum și acțiuni de intimidare sau control din partea abuzatorului. Efectele violenței în familie pot fi clasificate ca fiind de lungă durată care afectează nu doar victima agresiunii dar poate influența și generații după astfel ea devenind parte din viața noastră. Recunoscînd fenomenul în calitate de problemă socială, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr 45-XVI din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie, astfel statul și-a asumat rolul de a interveni în soluționarea actelor de violență în familie, oferind în acest scop mecanisme concrete și stabilind autorități și instituții abilitate cu funcții de prevenire și combatere a violenței în familie. Astfel adoptînd cadrul regulatoriu în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie a fost creat și mecanismul intersectorial de intervenție și soluționare a cazurile de violență în familie. Odată cu semnarea Convenția Consiliului Europei privind prevenirea si combaterea violenței împotriva femeilor si a violenței domestice la data de 11 mai 2011 cu ocazia celei de-a 121 Sesiunii a Comitetului de Miniștri care a avut loc în Istanbul a fost creat un mecanism practic la nivel regional de intervenție în cazurile de violență în famile. Republica Moldova fiind membru a Consiliului Europei a inițiat procedura internă de analiză și modificarea a legislației naționale din domeniu în vederea semnării și ulterior ratificării acestu tratat internațional. Astfel în anul 2016 au fost adoptate un șir de modificări la actele legislative din domeniu, sporind eficacitatea intervenției a actorilor din domeniu în cazurile de violență în familie și lărgind spectrul de drepturi pentru victimele violenței în familie. În cadrul proiectul de lege adoptat a fost introdusă prevederea cu privire la elaborarea unui raport anual cu privire la violența în familie și violența față de femei, ce va cuprinde date despre activitățile importante și realizările principalilor Violenţa în familie, discriminarea și inegalitatea de gen sunt doar unele dintre problemele sociale cu care se confruntă Republica Moldova. Drept răspuns la aceste provocări au fost adoptate legi și alte acte nor- mative ce vizează prevenirea și combaterea acestora. telefonică gratuită pentru victimele violenţei în familie și a violenței împotriva femeilor precum și a standardelor minime de calitate, care a fost transmis spre avizare instituțiilor de resort. După sistematizarea avizelor la proiect, el va fi transmis Guvernului pentru aprobare. Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a inițiat procedura de elaborare a proiectului Strategiei cu privire la prevenirea și combaterea violenței față de femei și a violenței în familie. Astfel la data de 08 aprilie 2016 în platforma Consiliului Coordonator Interministerial în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie au fost prezentate componentele de bază ale proiectului Strategiei: problemele identificate și obiectivele generale și specifice. Scopul Strategiei cu privire la prevenirea și combaterea violenței față de femei și a violenței în familie constă în asigurarea unei abordări sistemice a fenomenului violenței față de femei, inclusiv violenței în familie în vederea diminuării acestui fenomen și asigurării unui răspuns eficient al organelor de resort în cazurile de violență. Proiectul Strategiei are la bază abordarea centrată pe cei patru piloni ai Convenției de la Istanbul: Prevenire, Protecție, Pedepsire și Politici Integrate. Strategia va fi focusată pe informarea publicului larg cu privire la gravitatea acestui fenomen, promovarea toleranței zero față de toate formele de violență, combaterea stereotipurilor și prejudecăților de gen, perfecționarea cadrului legislativ și normativ în conformitate cu standardele internaționale, va include bune practici în domeniu, instrumente și mecanisme noi în vederea eficientizării activității actorilor care intră în contact cu subiecții violenței în familie, va consolida mecanismul instituțional și cooperarea multisectorială, inclusiv prin consolidarea capacităților specialiștilor din domeniu și dezvoltarea gamei de servicii specializate pentru subiecții violenței în familie. Strategia va reprezenta viziunea sistemică

asupra modului de reformare a domeniului, și totodată va asigura implementarea noilor amendamente propuse în contextul armonizării legislației naționale la Convenția de la Istanbul. Proiectul Hotărîrii de Guvern cu privire la aprobarea Strategiei pentru asigurarea egalității între femei și bărbați în Republica Moldova pe anii 2017-2021 a fost transmis spre avizare ministerelor de resort li altori actori guvernamentali. După sistematizarea avizelor la proiect, el va fi transmis Guvernului pentru aprobare.1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Republica Moldova este parte începînd cu 12 septembrie 1997 este principalul instrument elaborat în cadrul Consiliului Europei pentru garantarea drep- turilor fundamentale ale omului. Anume această Convenţie garantează drepturi și libertăţi care necesită a fi respectate de către fiecare stat membru. Statele semnatare ale Convenției au obligaţia să nu încalce drepturile și libertăţile garantate și să asigure o protecţie judiciară adecvată. Este de menţionat faptul că asigurarea unei protecţii eficiente a drepturilor și libertăţilor victimelor infracţiunilor în Republica Mol- dova este îngreunată de accesul limitat la jurisprudenţa Curţii Europene și de cunoștinţele insuficiente ale practicienilor, precum și de barierile lingvistice cu care se confrună grupurile profesionale din domeniu. Această lucrare cu certitudine va asigura accesul la jurisprudenţa CtEDO, în special la cea referitoare la Republica Moldova în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie, Convenţia avînd un efect di- rect asupra dreptului național. Specialiștii direct implicaţi în actul justiţiei trebuie să posede și să dezvolte în permanență cunoștinţele teoretice și abilităţile practice în domeniul interpretării legislaţiei naţionale în lumina jurisprudenţei CtEDO, dar și în procesul aplicării directe pe plan naţional a soluţiilor oferite de Curtea de la Strasbourg. Această publicaţie este o sursă valoroasă de referinţă și sperăm că va fi utilă profesionoștilor sistemului judiciar, și anume: judecătorilor, procurorilor, avocaţilor, în vederea asigurării unui act de justiție echitabil și eficient. În egală măsură, culegerea va prezenta un interes pentru colaboratorii de poliţie, funcţionarii publici, ONG-urile specializate și publicul larg. În afară de valoarea profesională și educaţională, această publicație va constitui un ghid indispensabil ce face trimitere la valorile democratice fundamentale împărtășite de statele membre ale Consiliului Europei. Toţi cei care participă la viaţa publică se vor inspira din această culegere și își vor realiza în deplina măsură rolul pro-activ în consolidarea unei culturi durabile a drepturilor omului în Republica Moldova.2 Progresul semnificativ obţinut în ceea ce priveşte abordarea violenţei în familie în Republica Moldova este un fapt real, dar mai există încă numeroase lacune legale, instituţionale şi de politici care persistă şi care trebuie abordate. În acest context este foarte important să dispunem de date şi evidenţe cu privire la prevalenţa violenţei faţă de femei, factorii care determină acest fenomen, precum şi impactul violenţei asupra sănătăţii şi bunăstării femeii şi a familiei în general. Întru cunoaşterea stiuaţiei în domeniul violenţei faţă de femei, Biroul Naţional de Statistică în premieră, în anul 2010, a realizat studiul Violenţa faţă de femei în familie, care a presupus o abordare mai complexă prin combinarea rezultatelor cercetărilor cantitative şi calitative. Prezentul studiu este realizat în cadrul proiectului comun ONU “Consolidarea sistemului statistic naţional ”, de către Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, în parteneriat cu Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) şi Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA) şi cu sprijinul fi nanciar al Guvernului Suediei în Republica Moldova.3

1

Raportul pentru anul 2016 cu privire în familie și violența față de femei, Chiținău 2017 Violența în familie în Republica Moldova Practică judiciară și acte normative naționale și europene (https://www.osce.org/moldova/121602?download=true) 3 Violența față de femei în familie în Republica Moldova Autori/editori: Biroul Național de Statistică (http://moldova.unwomen.org/ro/bibliotecadigitala/publicatii/2017/07/report-on-domestic-violence-2011) 2

În cunoaşterea situaţiei în domeniul violenţei faţă de femei, Biroul Naţional de Statistică în premieră, în anul 2010, a realizat studiul Violenţa faţă de femei în familie, care a presupus o abordare mai complexă prin combinarea rezultatelor cercetărilor cantitative şi calitative. Obiectivul de bază al acestui studiului a constat în oferirea informaţiei comprehensive privind violenţa faţă de femei în Republica Moldova, cu identificarea cauzelor, estimarea prevalenţei diferitor forme de violenţă, frecvenţa şi gravitatea actelor de violenţă, precum şi impactul, consecinţele acestui flagel asupra sănătăţii fizice şi mentale a femeilor-victime. Prezentul studiu a fost realizat în cadrul proiectului comun ONU “Consolidarea sistemului statistic naţional ”, de către Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, în parteneriat cu PNUD, UN Women şi UNFPA şi cu sprijinul financiar al Ambasadei Suediei în Republica Moldova.4 Caracteristicile de bază ale agresorilor: Soţii/partenerii-agresori a circa 43% din femeile-victime ale violenţei sexuale sau fizice sînt stresaţi de problemele familiale şi agresorii a circa 36% din femeile-victime suferă de consum exagerat de alcool “Fostul soț era foarte rău cînd consuma alcool, iar dacă nu consu- ma, era şi mai rău, că nu a băut.” (Ala, 59 ani, salariată, mediul urban) Raportarea cazurilor de violenţă de către femeile-victime: 7 din 10 victime ale violenţei fizice sau sexuale au raportat /au destăinuit părinţilor despre cazurile de violenţă suportate, fiecare a treia victimă -- rudelor şi doar fiecare a patra persoană s-a adresat la poliţie “Am trăit foarte greu, de două ori am alungat soţul. Era foarte violent. M-a lovit cu toporul în cap. Am stat în spital. Nivelul de informare al femeilor despre sistemul legal şi instituţional existent referitor la violenţa în familie: 83% din femeile intervievate cunosc faptul că violenţa în familie este o infracţiune Mai mult de jumătate dintre femei nu au auzit despre Legea privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi fiecare a zecea femeie nu cunoaşte despre existenţa ordonanţelor de protecţie 43% din femeile-victime ale violenţei în familie cred că legea este inadecvată şi ineficientă mai puţin de două treimi din femei cunosc despre existenţa telefonului de încredere pentru femeile victime ale violenţei în familie (0 8008 8008) ONG“La strada”, telefonul de încredere 0 8008 8008 Refugiul ”Casa Mărioarei”, Chişinău, tel.: (022) 725 861 Centrul de asistenţă şi protecţie a victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, Chişinău, tel.: (022) 553 042 Centrul de asistenţă psiho-socială a copilului şi familiei “AMICUL“ Chişinău, tel.: (022) 758 806 Unitatea naţională de coordonare a sistemului naţional de referire în domeniul protecţiei şi asistenţei victimelor şi potenţialelor victime ale trafi cului de fiinţe umane, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Chişinău, tel.: (022) 727 274 Centrul maternal“PRO Femina” pentru cuplul mamă-copil victime ale violenţei în familie, Hînceşti Centrul de criză familială “SOTIS” pentru victimele violenţei în familie /traficului de fiinţe umane, Bălţi, tel.: (0231) 92541 Centrul de plasament temporar pentru copii în situaţie de risc “Drumul spre Casă”, Bălţi, tel./fax: (0231) 32164 Centrul maternal„ÎNCREDERE”, Cahul, tel.: (0299) 44080/22918 Centrul maternal„PRO FAMILIA”, Căuşeni, tel.: (0243) 26721/26835 Centrul maternal„ARIADNA”, Drochia, tel.: (0252) 20308/23487 Centrul de asistenţă a victimelor traficului de fiinţe umane, Căuşeni, tel.: (0243) 26975 Centrul de drept, Căuşeni, tel.: (0243) 23680

4

Violenţa faţă de femei în familie în Republica Moldova. Biroul de Statistică al Republicii Moldova (http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=350&id=3626)

Centrul de medicină legală, Chişinău, tel.: (022) 738 296, 727 933 Bălţi, tel.: (0231) 70425; Comrat: tel.: (0298) 31140 Dispensarul de narcologie, Chişinău, tel.: (022) 293 685, 727 856 Direcţia municipală Chişinău pentru protecţia drepturilor copilului, tel.: (022) 242 702 Violenţă în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare a unor alte persoane, manifestată fizic sau verbal, prin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic sau prin cau- zare de prejudiciu material sau moral, comisă de un membru al familiei împotriva unor alţi membri, inclusiv împotriva copiilor, precum şi asupra pro- prietăţii comune sau personale. Violenţa faţă de femei (categoria de vîrsta 15-65 ani) din partea soţului/partenerului pe parcursul vieţii în Republica Moldova. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în 2010: 7 din 10 femei din mediul rural şi 6 din 10 femei din mediul urban au suferit de cel puţin una din formele de violenţă din partea soţului/partenerului 12% din numărul total de femei au fost supuse tuturor formelor de violenţă Violenţa faţă de femei - cea mai ruşinoasă şi cea mai răspîndită încălcare a drepturilor femeii/ omului, care este cea mai rar pedepsită. Violenţa faţă de femei distruge vieţi, nimiceşte comunităţi şi stopează dezvoltarea. În dependenţă de caracterul pe care-l comportă şi prejudiciul cauzat se disting următoarele forme de violenţă: fizică, sexuală, psihologică, spirituală, economică. În Moldova, conform datelor Ministerului de Interne, în anul 2011: au fost comise 369 infracţiuni ce ţin de violenţa în familie (art.201, Cod penal) 273 femei (dintre care 12 copii minori) şi 96 bărbaţi au devenit victime ale acţiunilor violente în cadrul familiei comise de către 334 bărbaţi şi 35 femei agresori 222 ordonanţe de protecţie au fost emise de către instanţele judecătoreşti şi supravegheate de către organul de poliţie ca măsură preventivă de protecţie a victimelor violenţei în familie. Victime ale violenţei psihologice directe au fost: 6 din 10 femei din mediul rural şi 5 din 10 femei din mediul urban. Dintre acestea: 9 din 10 femei au fost insultate cel puţin o dată pe parcursul vieţii Fiecare a doua femeie a fost intimidată sau speriată şi fiecare a treia femeie - ameninţată verbal sau umilită Au fost supuse violenţei psihologice orientate spre izolarea socială peste jumătate dintre femeile care au simţit că sunt controlate de către soţ/partener Violenţă economică: Soţul/partenenerul fiecărei a zecea femeie cel puţin o dată pe parcursul vieţii i-a luat banii cîştigaţi în mod individual sau a refuzat să-i dea bani suficienţi pentru nevoile casnice Au suferit violenţă fizică cel puţin o dată:  

5 din 10 femei din mediul rural şi 3 din 10 femei din mediul urban 6 din 10 femei divorţate/separate, 4 din 10 femei aflate în concubinaj şi 3 din 10 femei căsătorite în medie, fiecare a treia femeie a fost pălmuită cel puţin o dată, fiecare a patra femeie a fost împinsă sau bruscată (o formă moderată a violenţei fizice) fiecare a cincea femeie a fost lovită cu pumnul sau cu altceva care i-a provocat dureri şi fiecare a zecea femeie a fost bătută sau lovită cu piciorul (o formă severă a violenţei fizice)

Au fost supuse violenţei sexuale cel puţin o dată: 

19% din femeile din ţară

  

4 din 10 femei divorţate/separate, 2 din 10 femei aflate în concubinaj şi 2 din 10 femei căsătorite 8 din 10 femei-victime ale violenţei sexuale au fost forţate să întreţină relaţii sexuale 6 din 10 femei au fost forţate să întreţină relaţii sexuale cu elemente degradante şi umilitoare, iar 2 din 10 au fost nevoite să întreţină relaţii sexuale din cauza fricii sau constrîngerii

Marea majoritate a femeilor-victime ale violenţei sexuale au trecut prin experienţe multiple de abuz sexual din partea soţului/partenerului Consecinţe ale violenţei fizice sau sexuale asupra sănătăţii femeilor:    

6 din 10 femei s-au ales cu vînătăi sau dureri Fiecare a cincea femeie a suferit de răni la ochi, luxaţii sau dislocaţii Fiecare a douăsprezecea femeie s-a ales cu leziuni interne şi oase rupte/fracturi Fiecare a şaptesprezecea femeie a avut pierdere de sarcină

Actualmente organele de poliţie desfăşoară activităţi de prevenţie pentru 4688 persoane, care manifestă comportament violent în cadrul relaţiilor familiale5

Șanse egale pentru bărbaţi şi femei Pentru implementarea acestui subcapitol au fost realizate următoarele acțiuni principale: Adoptarea Legii nr. 5 din 9 februarie 2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse egale între femei şi bărbaţi. Susţinerea graficelor flexibile de lucru, în egală măsură, accesibile bărbaţilor şi femeilor care au copii minori. Nu au fost realizate următoarele activităţi: Introducerea institutului ombudsman pentru şanse egale. Crearea mecanismelor de asigurare a parităţii de sex în structurile puterii de stat şi organele executive de toate nivelurile. Restabilirea activităţii Subcomisiei pentru şanse egale a Parlamentului. Elaborarea metodologiei şi mecanismului de depistare, identificare şi lichidare a cazurilor de comportament şi de atitudine discriminatorie faţă de femei şi bărbaţi în familie şi societate. Expertiza manuscriselor de manuale pentru şcolile de cultură generală şi a materialelor didactice din perspectiva egalităţii sociale între sexe. Recomandări: Adoptarea cotei minime de reprezentare pentru ambele sexe pe listele de candidaţi în Parlament şi Guvern. Instituirea în cadrul Parlamentului a unei comisii cu responsabilități clare pentru asigurarea şi promovarea egalităţii de gen, această sintagmă sau echivalentul său să se regăsească şi în denumirea comisiei. Expertizarea manualelor şcolare din perspectiva egalităţii de gen.

5

Violența față de femei. Pliant informativ. (http://www.statistica.md/public/files/SeminareConferinte/Violenta_fam_dec_2011/Pliant.pdf)

Elaborarea și aprobarea unui Program (Strategii) de Dezvoltare a Antreprenoriatului Feminin în Moldova. Crearea unui Fond giratoriu pentru creditarea femeilor în afaceri, în special pentru crearea și dezvoltarea afacerilor în zonele rurale. b) Prevenirea violenţei faţă de femei Pentru implementarea acestui subcapitol au fost realizate următoarele acțiuni principale: Adoptarea Legii nr. 45 din 1 martie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Consolidarea sistemului poliţienesc de sector în luptă cu violenţa domestică, prin instruire. Extinderea reţelei de centre de refugii sociale pentru victimele violenţei domestice. În perioada implementării PNADO 2004-2008 nu au fost create serviciile de reabilitare a bărbaţilor agresivi în propria familie, precum şi a programelor de instruire. Recomandări: Îmbunătăţirea legislaţiei prin introducerea următoarelor prevederi: (1) posibilitatea emiterii în regim de urgenţă a ordonanţei de protecţie, (2) stabilirea modalităţii de compensare pentru victimele violenţei domestice, (3) finanţarea Centrelor de Asistenţă şi Protecţie, (4) Măsuri mult mai dure pentru atragerea la răspundere penală a agresorilor. Semnarea şi ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie (Convenţia de la Istanbul). Sporirea alocaţiilor publice pentru extinderea serviciilor şi programelor destinate atât victimelor violenţei domestice cât şi agresorilor.6 Motivatia alegerii temei. Motivele care m-au determinat in alegerea unui astfel de subiect sunt de ordin obiectiv, dar si de ordin subiectiv. Motivele care tin de partea obiectiva ar fi cele potrivit carora subiectul violentei familiale reprezinta o preocupare relativ noua, recenta, in sfera cercetarii si interventiei psiho-sociale, existenta unui numar relativ scazut al lucrarilor de specialitate referitoare la aceasta tema, precum si un numar de asemenea scazut de specialisti pentru o interventie efectiva in aceste cazuri. Motivele de ordin subiectiv constau in ingrijorari legitime pe care problema in cauza le provoaca unui numar semnificativ de persoane, dar si o cunoastere mai amanuntita a acestei forme specifice de violenta, care se consuma in cea mai mare parte in spatiul privat. Am considerat necesara efectuarea acestei cercetari pentru vedea daca violenta familiala reprezinta intr-adevar o problema sociala care poate avea consecinte grave atat pentru familia care traieste in violenta, cat si pentru comunitatea din care aceasta face parte. Obiectivele cercetării: a. protejarea femeilor de toate formele de violență, și prevenirea, urmărirea și eliminarea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie;

6

Raport de evaluare a implimentării Planului Național de Acțiuni în domeniul Drepturile Omului (2004-2008 și 20112014). Proiect de document. Versiune pentru consultări. A nu se cita, iulie 2015

b. contribuirea la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și promovarea egalității reale între femei și bărbați, inclusiv prin abilitarea femeilor; c. elaborarea unui cadru cuprinzător, politicilor și măsurilor de protecție și asistență pentru toate victimele violenței împotriva femeilor și a violenței în familie; d. promovarea cooperării internaționale cu scopul de a elimina violența împotriva femeilor și violența în familie; e. susținerea și acordarea asistenței organizațiilor și organelor de urmărire pentru o cooperare eficien- tă cu scopul de a crea o abordare integrată la eliminarea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie. Delimitarea universului cercetarii Desi fenomenul violenta impotriva femeii a luat o foarte mare amploare am încercat sa ma limitez doar la impactul pe care îl are acest fenomen la noi în tara.În ce priveste vârsta nu mi-am impus o limita deorece se poate constata cu usurinta, din pacate, ca violenta nu are limite nici în ce priveste vârsta (exista cazuri în care fetele sunt batute, violate de mici de un tata alcoolic sau de un strain sau chiar batute de propria lor mama; iar la celalta extrema putem spune ca nici în cazul femeilor învârsta situatia nu este una buna).Astfel în lucrarea mea am încercat sa surprind efectele distrugatoare ale violentei, asupra femeii în general. Lucrarea de fata se bazeaza pe o cercetare fundamentala (pura) a carei metodologie are valoare generala iar ca obiectiv obtinerea de cunostinte noi si de dezvoltare a teoriei.De asemenea se poate vorbii si de o cercetare aplicativa deoarece are in centru analiya acestei problem sociale dar si determinarea de solutii pentru rezolvarea Alegerea metodelor, tehnicilor, procedeelor de cercetere Metoda prin care m-am hotarât sa realizez cercetarea este prin ancheta sociologica.”Ancheta sociologica este o metoda de cercetare încorporeaza tehnici, procedee, si instrumente interogative de culegere a informatiilor, specifice interviului si chestionarului sociologic.” (Catalin Zamfir coord., Lazar Vlasceanu, 1993, pag. 36) Ancheta sociologica are un character neexperimental, cu un grad relative scazut de control asupra noii variabile analizate.Ea se poate realize prin interviu sau prin chestionar. Intreviul urmareste aflarea unor informatii ce au un oarecare grad de generalitate si privesc socialul.Septimiu Chelcea (1996) realizeaza urmatoarea clasificare: -interviul fata în fata sau prin telefon (dupa genul convorbirii) -interviul structurat, semistructurat si nestructurat (dupa gradul de libertate în formularea întrebarilor de catre cercetator în cursul vorbirii) -interviul individual si de grup (dupa numarul de participanti) În interviul semistructurat sunt prestabilite temele în jurul carora se va purta discutia.Astfel încât operatorul va pleca cu un ghid de interviu.Aceste ghiduri sunt variate, începând de la unele ce cuprind teme generale, pâna la altele cu o lista lunga de subiecti si întrebari specifice. Interviul nestructurat presupune ca cercetatorul sa poarte discutii total libere cu anumiti membrii ai populatiei vizate pe o singura problema. Interviul structurat este identic cu metode fata în fata sau prin telefon, a chestionarului standardizat.

Interviul de grup se poate realize si el prin trei forme: structurat, semistructurat, nestructurat. Intreviul de grup structurat este o metoda calitativa pentru ca presupine interactiunea participantilor, schimbul de replica, de opinii, de ideii. Interviul de grup nestructurat implica mai multe complicatii de organizare, de structurare, de conducere adica intervievatorul trebuie sa-si tradeze cât mai putin propria parere fata de tema discutata, dar sa stie sa depaseasca momentele dificile, cum ar fi cele create de participanti care monopolizeaza schimbul de replica, sa stie sa-i încurajeze pe cei timizi si sa fie capabil sa planeze tensiunile ce se pot ivi.Trebuiesc îndeplinite si anumite conditii: -la ce ora se relezeaza (nu dupa orele de munca sau de clasa deci anaintea mesei);

Sondajul de opinie. •

scopul sondajului de opinie Este evidentierea si evaluarea fenomenului de violenta familiala in societatea romaneasca;

•

obiectivul cercetarii

Este de a spori constientizarea acestui fenomen si de a scoate in atentia opiniei publice problemele implicate de acest tip de violenta; •

ipoteza cercetarii

Violenta familiala este una dintre cele mai frecvente si in acelasi timp una dintre cele mai putin cunoscute infractiuni din societatea noastra; violenta in familie nu poate influenta decat in mod negativ perceperea imaginii de sine la femeile maltratate. •

stabilirea esantionului:

Persoanele de gen feminin, casatorite si/sau in concubinaj, cu varsta cuprinsa intre 20 - 52 ani. S-a folosit esantionarea simpla, la intamplare, iar chestionarul s-a folosit ca instrument de investigare. CHESTIONAR 1. Nume/Prenume ………………………. 2. Varsta ………………………………… 3. Profesie ………………………………. 4. Loc de munca 5. Statutul social .. 6. Ati auzit de violenta familiala? a) da

b) nu

7. Credeti ca violenta are loc in familii cu probleme sau sarace? a) da

b) nu

8. Credeti ca violenta in familie este o problema privata unde nu trebuie sa se amestece nimeni?

a) da

b) nu

9. V-ati simtit violentata vreodata in viata de cuplu? a) da

b) nu

10. Credeti ca femeile provoaca violenta sau o merita in vreun fel? a) da

b) nu

11. Credeti ca alcoolul este cauza violentei domestice? a) da

b) nu

Daca ati raspuns da la ultimele trei intrebari, va rugam continuati. 12. Ati fost lovita? a) da

b) nu

13. Ati fost injurata? a) da

b) nu

14. Ati fost scuipata? a) da

b) nu

15. Ati fost imbrancita? a) da

b) nu

16. Ati fost maltratata? a) da

b) nu

17. Ati fost hartuita? a) da

b) nu

18. Ati fost fortata la acte sexuale? a) da 19. Abuzatorul este: a. sot b. concubin c. parinte

b) nu

20. Ati apelat la serviciul de medicina legala? a) da

b) nu

21. Ati povestit altor persoane cele intamplate? a) da

b) nu

Chestionarul se aplica la un numar relativ mic de subiecti, pentru a se constata daca intrebarile au fost intelese corect, daca se coopereaza la completarea chestionarului si daca problemele asupra carora au fost solicitate informatii sunt de fapt probleme reale ale persoanelor chestionate. Colectarea datelor se realizeaza prin asistentii sociali care aplica chestionarul. Prelucrarea informatiilor. Mai intai se verifica si se valideaza informatiile; se invalideaza chestionarele care au un numar de intrebari fara raspuns sau in situatia cand lipsesc raspunsuri la intrebarile care solicita informatii referitoare la caracteristici, obiective ale persoanelor chestionate. Prelucrarea informatiilor se va face cu ajutorul calculatorului. Dupa verificarea chestionarelor completatate, se trece la codificarea informatiei. Dupa codificarea informatiilor din chestionar, se intocmeste lista codurilor care devine un instrument de lucru pana la intocmirea raportului de cercetare. Analiza datelor impune utilizarea metodelor statistice si matematice, calcularea ponderii diverselor caracteristici, medii si indici ale valorilor acestora, dupa care se face analiza comparativa. Redactarea raportului de cercetare. Se procedeaza la elaborarea unei schite a raportului, ce permite punerea in ordine logica a tuturor informatiilor, dupa care se procedeaza la analiza critica a acestuia de catre autori cu participarea si altor specialisti sau colaboratori. CONCLUZII. Gama comportamentelor abuzive este foarte larga, mergand de la forme de ranire psihologica – atacuri verbale, jignire, umilire – la agresare fizica, repetata si severa. Toate acestea fac din tema “Violenta familiala” un subiect cu noi aspecte pentru cercetare. Am considerat necesara efectuarea acestei cercetari pentru a afla in ce masura este prezent fenomenul de violenta intrafamiliala in judetul nostru, pe fundalul schimbarilor rapide si spectaculoase a acestui inceput de mileniu. Scopul cercetarii este de asemenea identificarea aspectelor psihosociale care au contribuit la aparitia acestui fenomen. In societatea romaneasca contemporana a crescut numarul familiilor aflate in dificultate, care se confrunta cu tot mai multe probleme de natura economica, sociala, psihoemotionala si in randul carora sunt prezente, intr-un procent alarmant, manifestari ale comportamentului violent. Astfel s-a urmarit identificarea acestui fenomen in randul familiilor aflate in dificultate. Corelarea statutului economic, statutului social si lipsa valorilor morale cu fenomenul de violenta in familie. Corelatia intre evenimente violente din copilarie si statutul de victima in relatia de cuplu. Aflarea raportului dintre varsta si frecventa fenomenului de violenta in familie. Ipotezele cercetarii:

Ipoteza generala. Evenimentele cu conotatie violenta din cadrul relatiei de cuplu genereaza distorsiuni ale imaginii si respectului de sine la femeile maltratate. Ipoteze particulare. Masura in care imaginea de sine este distorsionata sau modificata depinde de trasaturile de personalitate manifestate si reflecta adaptarea sau inadaptarea sociala. Distorsionarea imaginii de sine genereaza o dependenta emotionala a victimei de agresorul ei, ceea ce afecteaza capacitatea de decizie a acesteia. Descrierea esantionului. Din punct de vedere statistic, esantionul ales nu este reprezentativ. El a raspuns doar nivelului de studiu al acestei lucrari, influentand doar intr-o oarecare masura rezultatele. Analiza statistica permite o orientare in fenomenul studiat. Esantionul supus acestei cercetari este format din 18 subiecti cu varsta cuprinsa intre 20 – 52 de ani; repartitia pe varste este inegala, astfel 4 subiecti au varsta cuprinsa intre 20 si 25 ani, 11 subiecti au varsta intre 25 si 38 ani, 2 subiecti au varsta intre 40 si 45 de ani si un subiect are varsta de 52 ani. In procente, acesta se prezinta astfel: - 5,4% subiecti cu varsta de 52 ani; - 11,2% subiecti cu varsta intre 40 si 45 ani; - 61,2% subiecti cu varsta intre 25 si 38 ani; - 22,2% subiecti cu varsta intre 20 si 25 ani Nivelul studiilor este variat, aici fiind incluse atat persoane cu studii superioare doua persoane (reprezentand 11,1%), cu studii medii 5 persoane (27,1%), cu scoala profesionala 7 persoane (38,2%), cu scoala generala 8 clase 3 persoane (16,4%) si o persoana cu 4 clase (5,2%). Starea civila a acestor persoane se prezinta astfel: 9 casatorite (50%), in concubinaj 6 persoane (33,3%), divortate 2 persoane (11,2%), in curs de divort o persoana (5,4%). Incadrarea in munca a persoanelor cuprinse in esantion se prezinta astfel: 8 persoane au un loc de munca (46%), 9 fara loc de munca (50%), iar o persoana pensionata (4%). Descrierea instrumentelor. Interviul. Intocmirea fisei de anamneza. FISA PERSONALA A CLIENTEI Nume ……………..………… Prenume ……………………….. Data si locul nasterii …………………………………………….. Domiciliul ………………………………………………………..

In calitate de proprietar ……………….. chirie ………………….

Numar de telefon …………………………………………………. Buletin/C.I. seria …. nr. …. eliberat de ………… la data de…….

CNP ………………………………………………………………. Ocupatie actuala/loc de munca …………………………………… Studii ……………………………………………………………… Stare sanatate ……………………………………………………… Urme evidente ale abuzului ………………………………………. Act doveditor al abuzului ………………………………………… Boli anterioare ……………………………………………………. Boli cronice sau contagioase ……………………………………… Tratament medical ………………………………………………… Consum de alcool/droguri/tutun ………………………………….. Antecedente penale/civile ………………………………………… Numar copii……………………………………………………….. De catre cine a fost agresata……………………………………… Date despre agresor………………………………………………. Persoane de sprijin/incredere……………………………………… Scurt istoric al cazului Comportamente abuzive fizic…………………………………….. ……………………………………………………………………. Comportamente abuzive non fizic………………………………… …………………………………………………………………….. Comportamente abuzive sexual…………………………………… …………………………………………………………………….. Altele ( observatii )………………………………………………..

……………………………………………………………………… Data _____________

Semnatura beneficiara _________________

Pentru demonstrarea ipotezelor s-au mai folosit testul proiectiv ‘eu sunt’, precum si un studiu de caz. Testul proiectiv. Acest test ofera informatii asupra structurii imaginii de sine a subiectului, asupra dimensiunilor si dominantelor acesteia precum si asupra modului caracteristic de a actiona, de a raspunde la solicitarile sociale. Pe langa faptul ca, acest test reprezinta un act de comunicare interumana si intraumana, avand o functie de exprimare a reactiilor emotionale ce reduc tensiunea psihica, testul ofera o mare cantitate de informatii care pot fi corelate cu teste de personalitate, reducandu-se astfel efectul de cenzura.Mai mult chiar, testul scoate in evidenta capacitatea subiectului de autocunoastere, autoevaluare, introspectie si gandire critica-analitica. Pornind de la un stimul standard, testul poate fi considerat un test de completare, deoarece subiectul este pus in situatia de a realiza completari asociative.Inceputul propozitiilor este intotdeauna ‘eu sunt’, iar subiectului i se cere sa raspunda de fapt la intrebarea ‘ cine sunt eu’. Prin incadrarea propozitiilor de raspuns in patru categorii, se realizeaza de fapt analiza testului. In prima categorie sunt reprezentate propozitiile notate cu A si se refera la caracteristicile generale sa particulare ale subiectului, la imaginea de sine si permit colectarea unei cantitati semnificative de informetii privind eul fizic.Acest tip de propozitii ne atrage atentia asupra unor tendinte narcisicte, egocentrice sau asupra unor complexe ce au originea in defecte sau imaturitati de ordin fizic. In cea de-a doua categorie sunt reprezentate propozitiile de tip B care se refera la caracteristicile statutului social.Aceste tipuri de propozitii exprima de fapt nevoia acuta a subiectului de a aprtine unui grup social.Dominanta in acest caz este reprezentata de integrarea sociala activa, potentialul subiectului de coezivitate, precum si de spiritul activ de apartenenta. Dominanta in propozitiile de tip C, exprima tendinte acute de cunoastere de sine pe fond de usoara tensiune psihica privind mobilizarea resurselor in vederea unei mai bune adaptari si cuprinde complexe de informatii psihologice propriu-zise. Categoria de propozitii de tip D exprima identificarea complexa, filosofica cu lumea si societatea.Prin aceste propozitii se scoate in evidenta adaptarea ceva mai dificila la mediul apropiat si la cerintele cotidiene. Totodata, o proiectare filosofica poate indica ruperea de realitate datorita unor tensiuni crescute in actul de adaptare sau evadarea intr-o lume proprie. Interpretarea rezultatelor se face prin incadrarea raspunsurilor pe categorii si in functie de tipul careia ii apartine. In cazul in care exista propozitii care nu se incadreaza in nici o varianta, se vor analiza separat. Completarea fara omisiuni, coerent si diversificat este un indiciu al adaptarii fara dificultati la sarcina de autocunoastere, spirit de cooperare activ si transparenta psihica, omisiunile evidentiaza lipsa de cooperare, superficialitate, insuficienta cunoastere de sine, functionarea dificila a mecanismelor psihice sunt de fapt alte informatii oferite de acest test.

Raspunsurile bizare sau ironice sunt caracteristice pentru o rezistenta psihica puternica si negativism activ manifestat printr-un conformism pronuntat. Propozitiile care se abat de la schema denota o lispa de consecventa, insuficienta selectivitate intelectuala si afectiva, la care se pot adauga propozitii situationale ce denota netransparenta psihica, o oarecare rigiditate sau infantilism. Pentru scopurile cercetarii s-a efectuat o analiza cantitativa si calitativa a propozitiilor de tip C caracteristice personalitatilor adulte. De aici se pot evidentia caracteristicile psihice pozitive sau negative care domina, tendinte si atitudini, caracteristici intelectuale si vocationale. Interpretarea rezultatelor. Inainte de analiza distributia atributelor psihice semnalate cu ocazia aplicarii testului, rezultatele obtinute in urma inregistrarii atributelor fizice si sociale pe care subiectii le-au considerat a fi relevante pentru propria lor prezentare, se vor trece in revista. Astfel, desi atributele psihice de tip C sunt de departe preponderente s-au inregistrat in medie atribute fizice si referiri la statutul socio-profesional si familial, cu observatia ca s-au semnalat cazuri in care subiectii nu au mentionat nici un atribut fizic sau social, axandu-se doar pe descrierea psihica. Observatia ce se cuvine facuta consta in evidentierea unui caz la care se face referire la latura expresiv-emotionala si care sunt in totalitate negative. CONCLUZII TEORETICE SI PRACTICE Inca din copilarie incepem sa ne constientizam pe noi insine ca fiinta existenta in lume si ne formam involuntar o imagine proprie in care sunt inscrise datele fizice si posibilitatile intelectuale. Paradoxal, prima imagine pe care ne-o formam in constiinta este a celor din jur. Din clipa in care incepem sa ne reflectam constient pe noi insine, in minte apare imediat comparatia care este sursa tuturor fericirilor si nefericirilor imaginare. Prin autoobservare si prin impresiile exprimate de anturaj, ne formam o imagine de sine, care va fi oglinda tipica pe care o purtam de-a lungul intregii vieti si in care ne vedem in permanenta pe noi insine. In functie de aceasta imagine ne comparam cu semenii si o facem constient sau inconstient, ne identificam locul printre ei si ne sesizam cu amaraciune sau cu empfaza limitele. Coordonatele sociale au un rol esential in imprimarea traiectoriei unui om. Dincolo de acestea, imaginea de sine devine mobilul psihologic care ne motiveaza aspiratiile si in functie de care vom fi mobilizati sau demobilizati in atingerea telurilor.

Continutul trairilor afective nu este decat rezultatul permanentei confruntari dintre ceea ce vedem si ceea ce simtim in realitate, iar datorita ei putem trai dezinvolti sau complexati afectiv. Acesta este motivul esential cu ce impresie despre noi pornim in viata. Tot aici apare pregnant rolul parintilor, al scolii, natura psihologica a anturajului in care ne dezvoltam. Subaprecierea de catre profesori, batjocorirea de catre colegi, utilizarea de catre parinti a unor expresii frustrante, pot avea pentru temperamentele sensibile un efect dezastruos asupra motivatiei psihologice in viata. Imaginea de sine se cristalizeaza in copilarie si este influentata de tot ceea ce reprezinta educatie si mediu de

viata, insa ea se va definitiva pe parcursul vietii pana la varsta adolescentei prelungite, fara a se opri insa aici. Traind in cadrul relatiei de cuplu intr-o atmosfera stresanta, intr-un mediu caracterizat de violenta, cu aprecieri ostile si umilitoare, persoana va prelua la nivel inconstient toate aceste remarci, ajungand sa le interiorizeze sa reprecuteze negativ asupra imaginii de sine. Partenerul de cuplu cu comportament violent, instinctiv sau cu rea intentie va recurge la complexarea partenerei printr-o inoculare lenta a unei false imagini despre sine. Cu intentie sau fara intentie de jignire, expresiile formulate pot avea efecte nebanuite. Astfel, marcat de aceste aprecieri, individul va trai intr-o lume a indoielii, a amaraciunii, a revoltei impotriva neputintei. El stie ca valoarea proprie este modesta si, prin urmare, nu-si va fixa aspiratii inalte, nu va lupta un loc de frunte in societate si in viata de familie, multumindu-se cu un loc modest in viata. Increderea in ceilalti si in fortele proprii, imaginea de sine, devine nesigura, fragila, tulburata de cele mai mici disfunctii, incapabila sa faca fata unor situatii dificile, care ar cere rezolvarea unor probleme prin forte proprii si prin implicarea celorlalti. La baza planurilor de viitor, a idealurilor de viata stau de fapt imaginea de sine, impreuna cu imaginea despre lume. Cu imaginea de sine slaba, neincrezator in fortele sale, cu o atitudine defensiva si cu mecanisme defensive, cel mai adesea imature sau nevrotice, individul este sortit esecului. Asupra femeii victime, amprenta violentei suportate se concretizeaza in cateva trasaturi mai mult sau mai putin persistente, in functie de durata relatiei si in acelasi timp de fragilitatea ei psihica, dobandita in propria copilarie. S-a constatat ca pot aparea in cazul femeii victime a violentei in familie, pierderea increderii de sine, a valorii de sine si a sentimentului de control, sentimentul ca innebuneste, neglijenta personala, stres ridicat si frica, cresterea consumului de alcool si chiar a consumului de droguri. Mai mult, poate aparea comportamentul de deplasare a furiei asupra copiilor, devenind violenta cu ei, precum si tendinta de suicid. Dupa modalitatea de reflectare in constiinta a imaginii de sine, se disting trei categorii de indivizi: indivizi cu structuri temperamentale sensibile, care tind sa-si subaprecieze posibilitatile reale; oamenii care isi evalueaza corect posibilitatile si cei care isi supraevalueaza posibilitatile, insusindusi o imagine eronata. Imaginea de sine la subiectii reprezentati de femei victime ale violentei a reprezentat in cercetarea noastra un procent ridicat de 87,7%, o deteriorare in sens negativ, ceea ce ne conduce la afirmatia ca violenta familiala influenteaza in mod negativ perceperea imaginii de sine la femeile maltratate. Aceasta constatare duce la confirmarea ipotezei de la care a pornit aceasta cercetare. Este nevoie de minima intelepciune pentru a putea pricepe propriul tau adevar si nu al celor interesati intr-un sens sau altul sa te defaimeze sau sa te aduleze, insa este nevoie de multa forta si intelepciune sa poti ramane tu insuti in mijlocul zarvei starnite in jurul tau. De cele mai multe ori femeile aflate in situatie de violenta in sanul propriei familii se simt neintelese, dezamagite, tradate chiar de cel in care a avut cea mai multa incredere, fiindu-le astfel foarte greu sa discearna intre adevar sau minciuna din partea partenerului. Ele ajung sa creada tot ceea ce afirma partenerul, depreciindu-se in proprii ochi.

Sa ajunga la o imagine de sine corecta nu va fi deloc usor, deoarece nu va putea realiza aceasta fara un sprijin din partea unui specialist, ceea ce necesita de fapt timp indelungat pentru a reconstrui o personalitate naruita de brutalitatea unui agresor. Violenta in familie reprezinta o problema sociala cu consecinte grave atat pentru familia care traieste in violenta, cat si pentru comunitatea care nu intervine si nu empatizeaza cu suferinta celuilalt. Ca si boala, se poate manifesta asemeni psihozelor cu momente de remisie si de acutizare. In faza de acutizare, ceea ce inseamna o situatie de criza, se gasesc valentele cele mai mari pentru schimbare. Aceasta schimbare poate aparea fie din interior, fie din exterior, printr-un sprijin social oferit de familia largita, colegi sau practicieni ai unor servicii de resort. Din pacate, nici mentalitatea, nici pregatirea profesionistilor, nu vin sa aduca solutii reale pentru situatiile familiilor si femeilor victime ale violentei familiale. Criza este traita de femeia victima cu toate sentimentele specifice pierderii: negarea gravitatii a tot ceea ce se intampla, depresia specifica pierderii sigurantei, vinovatia si sentimentul de responsabilitate pentru cele intamplate, anxietate cu privire la situatia prezenta si evolutia viitoare a lucrurilor, resentimente si furie fata de agresor si fata de alte persoane semnificative pentru victima si de la care aceasta ar astepta sprijin. Separarea reala de cel in preajma caruia existenta reprezinta o permanenta amenintare cu moartea este singura solutie. Femeia trebuie insa ajutata sa ia aceasta hotarare, deoarece la un moment dat poate fi incapabila sa ia decizii majore pentru ea si pentru copii ei. Ea trebuie sa simta solidaritatea umana in timpul crizei si trebuie ajutata sa vada realitatea, atat pe directia separarii, cat si pe directia pastrarii relatiei. De cele mai multe ori, dificultatea majora pentru o femeie o reprezinta lipsa unor mijloace de subzistenta indifiduala. In aceasta situatie ele trebuie ajutate sa ajunga intr-un adapost si sa-si gaseasca un loc de munca. Integrarea socio-profesionala este un pas important spre rezolvarea unei astfel de situatii. Dar pentru ca aceste lucruri sa se petreaca sunt necesare schimbari mari la nivelul viziunii comunitatii asupra fenomenului de violenta in familie. Comunitatea trebuie sa inteleaga pretul pe care il plateste in prezent pentru aceste cazuri si sa constientizeze riscul trecerii acestor modele de relationare in familie de la o generatie la alta. Familiile in care se practica violenta nu pot oferi un cadru propice de convietuire si mai ales de cresterea copiilor. Crearea serviciilor de specialitate poate fi un model de educare a mentalitatii si presupune specialisti formati sa intervina in aceste cazuri. Este vorba de politisti, juristi, psihologi, asistenti sociali, psihiatrii, medici de familie, asistenti medicali. De sigur, toate acestea au un pret, dar puse in balanta cu pierderile suferite prin continuarea si agravarea fenomenelor de violenta in familie, aceste preturi apar ca neinsemnate. Serviciile si specialistii trebuie sa lucreze intr-o retea care sa poata veni in ajutorul femeii victima si a barbatului agresor, in orice moment sau loc, cu maxima eficienta. Crearea serviciilor si dezvoltarea legislatiei, a reglementarilor legale, trebuie sa stea la baza formarii, ghidarii si muncii profesionistilor, pentru cunoasterea fenomenului, cu toate aspectele legate de cauze, implicatii, consecinte si repercursiuni. Aceasta cunoastere trecere obligatoriu prin alcatuirea unor statistici privind amploarea fenomenului. Acest sistem necesita sa fie creat si reprezinta o urgenta in conditiile in care violenta in familie ramane inca un fenomen despre care nici macar specialistii sau politicienii nu dispun de o buna intelegere.

1. Violenţa împotriva femeilor. Astfel, violenţa împotriva femeilor este recunoscută cel puţin ca o infracţiune reală. Cu 50 de ani în urmă, aceasta a fost ignorată atât de poliţie, cât şi de sistemul juridic. Acum, ea reprezintă 20% - 25% din totalul infracţiunilor cu violenţă înregistrate în unele ţări, nu pentru că a devenit mult mai evidentă, ci pentru că acum este recunoscută.7 Cercetările realizate pentru Consiliul Europei demonstrează că în Europa contemporană un număr semnificativ de femei sunt speriate, jignite şi rănite în terultatul abuzului fizic, emotiv şţi sexual din familie. Începând cu 1995, câteva ţări europene au efectuat sondaje vaste în diferite familii, dar rezultatele diferă în dependenţă de tipul de metode utilizate. În Europa există ,cel puţin, 16 studii naţionale care demonstrează că nici o ţară nu este lipsită de cazuri serioase, repetate şi severe de violenţă domestică. Totodată, acesta nu înseamnă că problema este identică pentru toate regiunile. Studiul - bilanţ al măsurilor şi acţiunilor întreprinse de Statele membre ale Consiliului Europei în combaterea violenţei împotriva femeilor, realizat de către prof,dr. Carol HagemannWhite de la Universitatea din Osnabruck, Germania, mai 2006, menţionează că : - în toate ţările, 20-25% din numărul total al femeilor au fost supuse violenţei fizice , cel puţin o dată în viaţă, şi peste 10% au fost supuse violenţelor sexuale ; - peste 45% de femei au suportat o anumită formă de violenţă ; - majoritatea actelor de violenţă împotriva femeilor sunt comise de bărbaţi din imediata apropiere, în cele mai multe cazuri de parteneri sau foşti parteneri ; - între 12% şi 15% din numărul total al femeilor în vârstă de peste 16 ani au fost obiectul violenţei domestice în cadrul unei relaţii ; - femeile cel mai des sunt atacate fizic sau sexual de foştii parteneri, fapt ce demonstrează că protecţia oferită nu este destul de sigură la sfârşitul unei relaţii abizive ; - preţul violenţei domestice pentru societate este enorm. Studiile naţionale au menţionat cifre de la 2,4 miliarde de euro anual în Spania, până la 34 miliarde de euro anual în Regatul Unit.8 Datele altui studiu demonstrează că, una din 10 femei a suferit o formă de violență sexuală începând cu vârsta de 15 ani, iar una din 20 a fost violată. Mai mult de una din cinci femei a fost supusă violenței fizice și/sau sexuale de către partenerul de viață actual sau anterior și mai mult de una din 10 femei declară că a fost supusă unei forme de violență sexuală de către un adult, înainte de a împlini 15 ani. Cu toate acestea, trebuie menționat că numai 14 % dintre femei au raportat poliției

7

Universul carceral. Culegere de studii de criminologie şi penologie. Coord. Stănişor, E., Bălan A., Pripp C. Bucureşti: Editura Oscar print, 2004, p. 229. 8 www.coe.int/spopviolence; www.bice.md

cel mai grav incident de violență în cuplu și numai 13 % au raportat poliției cel mai grav incident de violență provocat de altcineva decât partenerul de viață9. Amploarea violenței în cadrul cuplului necesită o atenție reînnoită din partea politicilor la nivelul UE și al statelor membre. Dintre femeile care au sau au avut o relație cu un bărbat, 22 % au fost supuse violenței fizice și/sau sexuale. Pentru a combate în mod eficient abuzurile din cadrul relațiilor de cuplu, statul trebuie să reacționeze la violența în cuplu tratând-o ca pe o chestiune de ordin public, mai degrabă decât ca pe una de ordin privat. Dintre femeile intervievate care declară că au fost violate de partenerul lor actual, aproximativ o treime (31 %) declară că au suferit șase sau mai multe incidente de viol din partea acestuia. Violul marital este o realitate pentru numeroase femei, iar multe dintre ele au trăit asemenea incidente în repetate rânduri. Acest fenomen impune ca legislația tuturor statelor membre ale UE să trateze femeile căsătorite ce sunt victime ale violului la fel ca pe cele necăsătorite. Violența fizică și sexuală ►►Violența fizică: Se estimează că 13 milioane de femei din UE au fost supuse violenței fizice în decursul celor 12 luni premergătoare interviurilor din cadrul anchetei. Acest număr corespunde unui procent de 7 % dintre femeile cu vârsta între 18 și 74 de ani din UE 1. ►►Violența sexuală: Se estimează că 3,7 milioane de femei din UE au fost supuse violenței sexuale în decursul celor 12 luni premergătoare interviurilor din cadrul anchetei – ceea ce corespunde unui procent de 2 % dintre femeile cu vârsta între 18 și 74 de ani din UE. Prevalența generală a violenței fizice și sexuale Una din trei femei (33 %) a fost supusă violenței fizice și/sau sexuale după vârsta de 15 ani. Circa 8 % dintre femei au fost supuse violenței fizice și/sau sexuale în cele 12 luni premergătoare interviului din cadrul anchetei (figura 1 a). Dintre toate femeile care au un partener de viață (actual sau anterior), 22 % au fost supuse violenței fizice și/sau sexuale de către un partener, începând cu vârsta de 15 ani (tabelul 1)10

9

Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE. Rezultatele pe scurt. FRA-Agenția pentru Drepturile Fundamentale a Uniunii Eupopene. Luxemburg: Oficiul pentru publicații a Uniunii Europene. 2014// fra.europa.eu/sites/.../fra-2014-vaw-survey-factsheet_ro.pdf

10

Ibidem.

Rezultatele unor studii realizate în Republica Moldova În perioada 25 noiembrie-10 decembrie 2006 a fost efectuat sondajul de opinie « femei aflate în situaţii de risc în Republica Moldova », realizat de IMAS inc-Moldova cu susţinerea USAID şi Winrock, sponsor oficial fiind OSCE. Prin intervievarea unui grup ţintă, şi anume a femeilor între 16 şi 35 de ani, în număr de 1030 persoane, s-a urmărit scopul de a identifica dificultăţile care presează femeile tinere, provoacă disperarea şi duc la luarea unor decizii eronate. Printre aceste dificultăţi se numără : venitul foarte mic, lipsa condiţiilor de viaţă decentă, tendinţa de a imita succesul altuia, nivelul jos de aspiraţii şi, ceea ce s-a evidenţiat vădit, rata înaltă a violenţei domestice (41%) adică, în a patra familie femeia este supusă violenţei. Mediul familial descris de multe respondente este violent : 31% au asistat deseori la certurile părinţilor, 29% au asistat la violenţe între părinţi, 16% au declarat că în copilărie au fost adesea bătute. Acest lucru indica lipsa unei atmosfere familiale din care lipseşte afectivitatea, comunicarea, dragostea. 34% de fete tinere, aflate la începutul vieţii, exprimat dorinţa de a evada din acest mediu familial, adică « să mă duc unde m-or duce ochii ». Femeile între 25-

35 ani au recunoscut că în 30 cazuri din 46 agresorul era actualul soţ/partener, în 9 cazuri din 46 fostul soţ/partener. Violenţa, conform sondajului, are loc mai ales în familiile cu venituri mici unde sărăcia este la ea acasă : 40% din victime provin din familii care au suferit de foame pe parcursul ultimilor ani ; 38% fac parte din familii în care venitul a scăzut pe parcursul ultimului an, 86% provin din familii în care nivelul de trai este sub cel decent. Sondajul demonstrează că majoritatea agresorilor au un nivel scăzut de educaţie : 8% - fără educaţie, 12% - educaţie secundară, 24%şcoală generală, 25% - şcoală profesională. În consecinţă, în rezultatul violenţei se agreavează starea sănătăţii, victimele se plâng de stresuri (24%), insomnii (36%), migrene(47%), oboseală(64%), 52% din victime s-au gândit adesea sau rar să-şi pună capăt zilelor. Un studiu din 2003 confirmă că populaţia Republicii Moldova este mai tolerantă faţă de problematica violenţei în familie decât populaţia ţărilor din Uniunea Europeană, întrucât patru din zece moldoveni considerau că violenţa fizică în familie nu sunr acte foarte grave, comparativ cu ţările din UE în care doar un individ din zece este mai tolerant. În iunie-iulie 2007 la comanda centrului Internaţional « La Strada » a fost efectuat un studiu axat pe determinarea opiniei publice privind violenţa în cadrul familiei. În cadrul studiului s-au realizat 300 de interviuri în m. Bălţi, m. Chişinău şi r-nul Cahul.11 Jumătate din persoanele intervievate au menţionat că au auzit despre violenţa în familie, însă nu cunosc prea multe detalii despre acest fenomen.cei mai mulţi respondenţi, care confirmă actualitatea fenomenului locuiesc în mun. Chişinău, fiind urmaţi de locuitorii r-nului Cahul (60%) şi 47%). Preponderent, locuitorii din mediul urban consideră violenţa o problemă actuală pentru ţară. Odată cu creşterea vîrstei, se observă că respondenţii sunt mai puţini informaţi despre violenţa în familie. Violenţa fizică este cel mai bine cunoscută în rîndul respondenţilor, fiind menţionată de 84% dintre ei. Puţin peste jumătatea au menţionat că violenţa poate fi şi de ordin psihologic. Faptul că fenomenul dat poate fi clasificat ca violenţă verbală şi sexuală a fost marcat de aproximativ 40% şi doar 17% au indicat motivul economic, care contrivuie nemijlocit la apariţia violenţei în cadrul familiei. Cauzele, factorii care conduc la violenţă în familie au fost listate de către respondenţi după cum urmează : 1. Alcoolismul – 79% ; 2. Sărăcia – 54% ; 3. Nivelul scăzut de educaţie – 48% ;

11

http://www.december18.net/la-strada-molodva, o8.12.2009.

4. Somajul – 46% ; 5. Preluarea modelului autoritar din familie – 17% ; 6. Emanciparea femeii – 8%. Sărăcia şi şomajul înrunesc cota cea mai mare de respondenţi la populaţia din Bălţi, în timp ce nivelul de educaţie, emanciparea femeii şi preluarea modelului autoritar a înregistrat cote mai mari la respondenţii din capitatală. Respondenţii de peste 45 de ani înregistrează cea mai mare pondere (62%) atunci cînd vorbim de sărăcie ca motiv al violenţei în familie. O cercetare din 2009 a Centrului Internaţional pentru protecţia şi promovarea Drepturilor femeii « La Strada » arată că la întrebarea de ce nu se adresează după asistenţă, 35% din femei răspund : « Îmi era ruşine », 23% spun : « Nu cred că mă poate ajuta cineva »sau « Nu ştiu unde puteam să mă adresez », iar 16% recunosc : « Îmi era frică ».12 Studiul reprezentativ desfăşurat de BNS şi publicat în anul 2011 atestă faptul că violenţa afectează un număr mare de femei, indiferent de vârstă, mediu de reşedinţă şi statutul socioeconomic - rata prevalenţei totale a violenţei din partea soţului/partenerului pe parcursul vieţii (psihologică, fizică sau sexuală) de la vârsta de 15 ani este de 63%, iar cele mai mari rate de prevalenţă a formelor multiple de violenţă pe parcursul vieţii au fost raportate de către femei din mediul rural al Republicii Moldova.

În opinia specialiștilor din sistemul de justiție, numărul adresărilor VVS la sistemul de justiție, dar și la serviciile sociale este redus. „Vă spun оn cunoștință de cauză, din vreo 10 cazuri de VS maxim 3-4 ajung оn atenția autorităților” (IIA_32_S). Infracțiunea de viol conjugal este declarată și mai rar. „Puține cazuri care ajung оn instanță, femeile practic nu declară” (IIA_23_S). Specialiștii din sistemul social sunt de acord că numărul adresărilor din partea victimelor este redus. „Nu cred că la noi se declară toate cazurile de abuz sexual. Nu cred că fiecare copil sau matur care a trecut prin experiența respectivă ajunge să apeleze sau să fie cumva ajutat, protejat sau consiliat” (IIA_10_S). Situația dată este determinată de mai mulți factori: (i) stereotipurile din societate care blamează, de obicei, victima, și nu agresorul; (ii) neîncrederea VVS în persoanele care o

12

Familia sănătoasă este familia fără violenţă//Jurnal de Chişinău, 13 noiembrie 2009, p.14.

înconjoară, dar și în societate; (iii) dependența de aggressor sau frica insuflată de acesta; (iv) lipsa informațiilor unde trebuie să se adreseze în astfel de situații; (v) nivelul redus de cunoștințe juridice a VVS etc13. Concluziile studiului la care ne-am referit sunt următoarele: 1. Nu există o metodologie clară de lucru, de acțiune în cazurile de VS (violenței sexuale) și nu se ține cont de starea victimei, nu începe cu înregistrarea cazului. Victima este nevoită să relateze de mai multe ori cum s-au întâmplat lucrurile, ceea ce poate duce la o retraumatizare profundă. 2. Deși numărul VVS (victimelor violenței sexual) care se adresează la organele de drept este redus, în cazul când VVS se adresează pentru a declara infracțiunea, polițiștii evaluează șansele de a dovedi/proba infracțiunea. Practic, în situațiile când există șanse puține eprezentanții organelor de drept încep a manipula victima să nu depună plângere. 3. Deseori, polițiștii nu au încredere în declarația victimei și nu inițiază dosarul la momentul declarării, dar abia după ce acesteia i se face expertiza medico-legală. Unii specialiști din instituțiile de drept au recunoscut că situațiile date sunt frecvente. „Victima este chemată pentru prima dată de ofițerul operativ și nu doar de unul. Ar putea să intervină zeci de ofițeri care să discute cu ea, să-i pună оntrebări provocatoare, incomode. După aceea merge la ofițerul de urmărire penală, unde trebuie să dea iarăși aceleași explicații… Ulterior urmează aceeași procedură la procuror pentru ca acesta să se convingă” (IIA_13_S). Practica actuală relevă că, din momentul adresării pentru a declara infracțiunea sexuală, victim începe să fie maltratată repetat de sistemul de drept, care de fapt ar trebui să o apere. Așadar, apare necesitatea de a dezvolta un mecanism pozitiv de înregistrare a cazurilor de VS semnalate, care să asigure accesul la justiție a părții vătămate minimalizând revictimizarea.14

13

Asigurarea accesului vicytimelor violenței sexuale la protecție legalî și socială adecvată, 2015, //sociopolis.md/asigurarea-accesului-victimelor-violentei-sexu... 48Asigurarea accesului vicytimelor violenței sexuale la protecție legalî și socială adecvată, 2015, //sociopolis.md/asigurarea-accesului-victimelor-violentei-sexu...

Conform datelor sondajului Violența față de femei în Republica Moldova (2010), circa 19% din femei au declarat că au fost supuse violenţei sexuale macar o dată pe parcursul vieţii, iar 4% -- în ultimele 12 luni. Ca şi în cazul violenţei fizice, prevalenţa violenţei sexuale atât pe parcursul vieţii cât şi în ultimele 12 luni este mai mare în mediul rural15

15

http://www.statistica.md/public/files/SeminareConferinte/Violenta_fam_dec_2011/Raport_violenta_fam.pdf

Chiar dacă оn Codul penal (CP) al Republicii Moldova au fost efectuate modificări și ajustări ținвndu-se cont de noile realități sociale, modul de оnregistrare a acestor infracțiuni de către organele abilitate (Inspectoratul General de Poliție, Biroul Național de Statistică etc.) lasă încă de dorit pentru că nu cuprind diferențierea infracțiunilor sexualpe categoriile prevăzute de Codul penal – violul (art. 171),acțiunile violente cu caracter sexual (art. 172), hărțuireasexuală (art. 173), raportul sexual cu o personaă care nua împlinit vârsta de 16 ani (actele de penetrare vaginală,anală, bucală etc., art. 174), acțiunile perverse (art. 175) și infracțiunile cu caracter sexual asupra copiilor, prin intermediul tehnologiilor de informare și comunicare, (acostareacopiilor în scopuri sexuale, art. 175’). Datele Biroului Național de Statistică din Republica Moldova prezintă actualmente doar infracțiunea de viol.Datele statistice ale acestei instituții relevă o creștere a violului ca infracțiune sexuală – de la 215 cazuri în anul 2000 la 352 de cazuri în 2014. Numărul cazurilor de violraportate la 100 000 de locuitori relevă aceeași tendințăde creștere de la 6 cazuri în 2000 la 10 cazuri în 201416. Statistica organelor de poliție prezintă 332 de cazuri de viol și 273 de cazuri de violență sexuală în anul 2014. De asemenea, se înregistrează o ușoară creștere a infracțiunilor sexuale în familie: de la 29 la 30 de cazuri a infracțiunilor de viol în anii 2013-2014 a infracțiunilor de viol (art. 171 CP) și de la 11 la 20 de cazuri de acțiuni violente cu caracter sexual (art. 172 CP) pentru aceeași perioadă

16

Asigurarea accesului vicytimelor violenței sexuale la protecție legalî și socială adecvată, 2015, //sociopolis.md/asigurarea-accesului-victimelor-violentei-sexu...

Însă nici datele Biroului Național de Statistică, nici cele ale Inspectoratului General de Poliție nu reflectcu exactitate realitatea socială. Numărul cazurilor de violență sexuală este mult mai mare, dar aceste cazuri nu sunt semnalate organelor de drept, pentru că violența sexuală este un tabu în societatea moldovenească. Datelecercetării „Bărbații și egalitatea de gen оn Republica Moldova” relevă că aproape fiecare al cincilea bărbat a făcut sex cu o fată/femeie, fără ca aceasta să-și dorească, iar aproape fiecare al patrulea bărbat cu o fată/femeie, care era prea beată ca să spună că nu-și dorește acest lucru. 18 la sută dintre bărbați au recunoscut utilizarea forței pentru a întreține relații sexuale și cu actuala prietenă/soție, iar 14 la sută dintre bărbații au utilizat forța pentru a face sex cu fosta prietenă/soție. Aproximativ 5 la sută dintre bărbați au săvârșit abuz sexual în grup. Violența sexuală este forma de violență cea mai puțin recunoscută și raportată. Marea majoritate a cazurilor nu ajung оn atenția autorităților. Factorii de bază care favorizează această situație sunt multipli: (i) normele sociale stereotip în care masculinitatea este asociată cu dominația și agresivitatea, iar feminitatea cu supunerea; (ii) învinuirea persoanelor care sunt victime ale acestorsituații, ca fiind de vină pentru producerea acestor infracțiuni; 7 (iii) frica persoanelor de a denunța astfel de cazuri,pentru a nu fi blamate, marginalizate etc17. Parcursul victimelor violenței sexuale prin sistemul de justiție este anevoios și descurajant, acestea fiind uneori victimizate și de specialiștii cu care intră în contact – polițiști, ofițeri de urmărire penală, medici legiști, procurori, judecători. Există și bariere legislative care conduc la lipsa protecției efective оn fața agresorilor, la o rată mică a condamnărilor, оnsoțită de pedepse blвnde. Protecția efectivă a drepturilor fiecărui cetățean este o condiție sine qua non a tuturor proceselor legale dintr-o societate democratică, unde supremația legii veghează asupra prevenirii oricăror atentate asupra drepturilor șilibertăților fundamentale ale omului. Deși în Republica Moldova drepturile tuturor cetățenilor sunt oficial recunoscute, există lacune evidente între prevederile legislative și modul de implementare a acestora în practică. În multe cazuri VVS se confruntă cu multiple obstacole legale, sociale, culturale și economice, inclusiv cu modul neplăcut în accesarea sistemului justiției. Conexiunea dintre sectorul justiției și serviciile sociale pentru VVS este la etapa incipientă, iar serviciile de asistență și reintegrare a acestora în comunitate practic lipsesc. Actualmente, VVS nu au acces la servicii psihologice de calitate, la asistență juridică calificată și gratuită acordată de instituțiile de stat.

17

Asigurarea accesului vicytimelor violenței sexuale la protecție legalî și socială adecvată, 2015, //sociopolis.md/asigurarea-accesului-victimelor-violentei-sexu...

În cazul copiilor VVS, semnalăm existența a 17 camere de audiere special amenajate. Potrivit recomandărilor internaționale, copiii trebuie să depună mărturii în cele mai favorabile încăperi cu cele mai potrivite condiții ținându-se cont de vârsta lor, nivelul de maturitate și oricare deficiențe de comunicare pe care ei le-ar puteaavea. În orice circumstanțe, interesul superior al copiluluieste punctul de plecare și vectorul tratamentului ce urmează a fi aplicat copilului victimă de către toți actorii pe seama cărora este pusă apărarea și garantarea drepturilor copilului. O provocare pentru Republica Moldova este lipsa unui concept clar privind instruirea specializată a profesioniștilor din domeniul legal și social, care au în gestiune cauze de infracțiuni sexuale, fapt ce duce, pe de o parte, la organizarea unor instruiri sporadice, de scurtă durată, în special inițiate de reprezentanții societății civile, pe de altăparte, nu asigură ca anume specialiștii instruiți să gestioneze cazurile VVS18. În ceea ce privește alte forme ale violenței domestice, prezentăm rata totalî a violenței, conform studiului din 2010:

18 18

Asigurarea accesului vicytimelor violenței sexuale la protecție legalî și socială adecvată, 2015, //sociopolis.md/asigurarea-accesului-victimelor-violentei-sexu...

Sursa:

Sursa:

BIBLIOGRAFIE Sorin M. Radulescu – „Sociologia violentei (intra)familiale”,Edit. Lumina Lex, Bucuresti, 2001 Elisabeta Stanculescu – „Sociologia educatiei familiale”, vol. I,II, Edit.Polirom, Iasi, 1997 Mircea Agabrian – „Cercetarea calitativa a socialului”, Institutul European, Iasi 2004