Eminescu Si Diplomatia

EMINESCU ªI DIPLOMAÞIA

DAN TOMA DULCIU

EMINESCU ªI DIPLOMAÞIA

 EU

EDITURA UNIVERSITARÃ Bucureºti

Tehnoredactare computerizatã: Ameluþa Viºan Coperta: Angelica Badea Copyright © 2007 Editura Universitarã Director: jur. Vasile Muscalu B-dul Nicolae Bãlcescu 27–33 Bl. Unic, sectorul 1, Bucureºti. Tel./fax. 315.32.47 http: www. editurauniversitara.ro EDITURà RECUNOSCUTà DE CONSILIUL NAÞIONAL AL CERCETÃRII ªTIINÞIFICE DIN ÎNVÃÞÃMÂNTUL SUPERIOR (C.N.C.S.I.S.) Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

MREJERU, THEODOR Punerea în executare a hotãrârilor penale / Theodor Mrejeru, Bogdan Mrejeru. - Bucureºti : Editura Universitarã, 2007 ISBN 978-973-749-298-2

CUPRINS

Contribuþii documentare ..............................................................

7

Eminescu în arhiva MAE .............................................................

17

28 iunie 1883 - Eminescu la Capºa ..............................................

22

Dr. Eugene Schuyler – personajul cheie al dramei din 28 iunie 1883. ............................................................................................

34

Eminescu apreciat de dr. Eugen Schuyler ....................................

41

Scandal la Peleº ........................................................................... „Incidentul Guillame” în corespondenþa privatã a lui Eminescu ºi Carol I ......................................................................................

48 48

O fotografie senzaþionalã .............................................................

58

Misterul simbolurilor de tip Thanatos de la mormântul lui

I. Mrejeru, Bogdan

Eminescu ...................................................................................... Marginalii la un articol bizar: „Agentul Eminescu” ....................

76 84

343.1

Cazul Eminescu: „mal praxis”, ignoranþã sau crimã? ..................

89

Raport de expertizã criminalisticã ...............................................

109

Documente din arhiva Ministerului Afacerilor Externe ..............

119

Manuscrise Eminescu ..................................................................

127

© Toate drepturile asupra acestei ediþii sunt rezervate Editurii Universitare. Distribuþie: tel/fax: 021 - 315.32.47 021 - 319.67.27 [email protected] ISBN 978-973-749-298-2

4

5

CONTRIBUÞII DOCUMENTARE

Acest studiu îºi propune sã lãmureascã unele aspecte legate de activitatea desfãºuratã de Mihai Eminescu în cadrul Agenþiei Diplomatice a României1 din capitala Germaniei. Etapa studiilor vieneze luase sfârºit în mod nefericit în primãvara anului 1872 când, datoritã dificultãþilor materiale, tânãrul poet revine în þarã. Norocul îi surâde însã din nou fiindcã, în cadrul ºedinþei societãþii Junimea din 22 septembrie acelaºi an, se hotãrãºte acordarea unei subvenþii lui Mihai Eminescu pentru a-ºi continua studiile. Sosit la Berlin în toamna anului 1872 pentru a urma cursurile Facultãþii de Filozofie, Eminescu se va confrunta încã de la început cu precaritatea mijloacelor de trai. Lipsurile se vor accentua câteva luni mai târziu, odatã cu sosirea la studii, în acelaºi oraº, a fratelui sãu, ªerban Eminovici. Pentru a ieºi din acest impas, poetul se angajeazã ca secretar de 1

Prima reprezentanþã diplomaticã a României la Berlin a fost înfiinþatã la data de 6 mai 1872 fiind, în ordinea înfiinþãrii, a cincea agenþie dupã cele de la Constantinopol, Paris, Belgrad ºi Viena. Agenþia diplomaticã de la Berlin, asemenea celei de la Viena, nu avea un caracter oficial, ci oficios, întrucât România depindea încã de legãturile cu Turcia. Dupã recunoaºterea independenþei de stat a României, la 20 februarie 1880, Germania a acceptat transformarea agenþiei diplomatice în legaþie. Pânã la acea datã, agenþia a fost condusã de Theodor Rosetti ( 1872 1874), Nicolae Creþulescu (1874 - 1876), Titu Maiorescu (1876), Al. Degre (1876 - 1878), Virnav Liteanu (1878 - 1880).

6

7

legaþie, un fel de „ fac totum”, pe lângã junimistul Theodor Rosetti, trimis în calitate de agent diplomatic al României în capitala Sfântului Imperiu Roman de naþie germanã. La schimbarea titularului postului, începând cu luna ianuarie 1874, Eminescu va duce aceleaºi poveri ºi sub noul ºef de misiune, N. Kreþulescu. Cu trecerea timpului, tot mai înglodat în datorii, tatãl nu mai ºtie pe unde sã scoatã cãmaºa. Aceastã prelungitã lipsã de bani pune însã în pericol continuarea studiilor lui Eminescu. Dintr-o scrisoare adresatã greu încercatului sãu tatã, aflãm motivele ºederii sale în acest oraº: „N-am plecat din Berlin pentru cã Rosetti mi-a fãcut cu putinþã sã rãmân. El mi-a ridicat leafa la agenþie la 10 napoleoni pe lunã, ºi fiindcã era singur aici, neavând pe nimeni la cancelarie (s.n.), am crezut de datoria mea sã rãmân, c-un om la a cãrui opinie bunã am þinut ºi þin. La urmaºul lui, fostul ministru Kreþulescu, am intrat în aceleaºi condiþii, într-o vreme în care eram de neapãratã trebuinþã aici.(s.n.)” Relaþiile amploaiatului Eminescu cu noul sãu ºef de agenþie, N. Kreþulescu, nu erau dintre cele mai bune; acesta este, probabil, unul dintre motivele pentru care poetul a renunþat la munca ingratã din cadrul misiunii diplomatice române. Cãlinescu crede cã geniul lui Eminescu se simþea plictisit, vexat de pedanteria birocraticã a lui N. Kreþulescu. Acesta îi scãzuse leafa la 30 de taleri pe lunã, fãcându-l sã alerge la poºtã pentru a comunica în þar㠄fel de fel de nimicuri”. Într-o scrisoare expediatã lui Maiorescu, studentul se plânge mentorului Junimii cã N. Kreþulescu, („Delã ºnuruit㔠zis ºi „bãtrânul pergament”) nu-i lasã, cu scriptele lui confidenþiale (s.n.), destul timp de studiu, cã acum regretã

cã a venit la Berlin, cã a rãmas aici dar cã nu poate pleca, din felurite motive, dintre care unele sunt „unaussprechliche” (und deren gibt es viele — manche unaussprechliche.).2 Sintagma unaussprechliche ne obligã sã aducem unele precizãri: oficial, plecat din þarã cu gândul, oarecum nesigur, de a-ºi pregãti un doctorat, necesarmente cerut pentru a ocupa o funcþie de slujbaº înalt al statului, Eminescu este investit ºi cu oarecari misiuni discrete, de investigare a unor arhive secrete, din care sã culeagã documente importante în legãturã cu relaþiile românilor cu POLONIA ºi alte þãri vecine Dezideratul dobândirii neatârnãrii de stat, ideal sfânt al paºoptiºtilor ºi al celor ce au realizat Unirea de la 1859, era la ordinea zilei. Dovezi ale drepturilor noastre seculare se gãseau ºi în strãinãtate. În acest cadru, Eminescu se alãturã cu entuziasm unui vast proiect cultural, cu tentã patrioticã, prefigurat de Junimea cu ani înainte: adunarea cât mai multor documente privind istoria ºi cultura poporului român. Iniþiativa sãrbãtorilor de la Putna, la care se implicase cu tot sufletul ºi Poetul, începând cu 1870, era doar un semnal al planului de ordin politic ºi cultural, pe care patrioþii români

8

9

2

Eminescu - Scrisoare cãtre TITU MAIORESCU Charlottenburg, 26/2, 1874 „……. Cum sã scap din Berlin? În legãturã cu acest scump oraº al Sfântului Imperiu Roman de naþie germanã am fãcut numai paºi greºiþi: în primul rând, faptul însuºi cã am venit aici, în al doilea, cã n-am plecat deja de mult ºi, în al treilea rând, cã sunt prins în tot felul de et cetera – ºi existã multe de acest soi – unele care nici nu se pot spune. ……. Despre poziþia mea actualã nici nu mai pomenesc. Ea este pur ºi simplu nesuferitã ºi nu poate fi schimbatã decât radical. Micul meu Dumnezeu actual nu e un creator, ci o creatur㠖 anume una de piele. (Mein nunmehriger kleiner Herrgott ist kein Schöpfer, sondern ein Geschöpf – nämlich ein ledernes); n.n. creatura este, evident, N. Creþulescu; cf. MLR, Corespondenþã Eminescu, 04/11/2, 1rv–3rv.

înþelegeau sã îl dezvolte ca un preludiu al Independenþei naþionale. Tinerii se angajeazã în acest vast proiect cu neþãrmuritã abnegaþie. Printre ei ºi I. Slavici, coleg ºi prieten cu Poetul, încã din vremea studenþiei la Viena, care este numit de ministrul instrucþiunii publice, Titu Maiorescu, în funcþia de secretar al Comisiei pentru documentele Hurmuzaki (decembrie 1874). Baronul Eudoxiu Hurmuzaki strânsese cu mari sacrificii materiale circa 2.000 de documente ( aproximativ 20 000 pagini), privitoare la istoria românilor. Din comisia de editare a acestui uriaº tezaur fãceau parte: M. Kogãlniceanu, Th. Rosetti, D.A.Sturza, Al. Odobescu ºi, vreme de douã decenii, I. Slavici. În felul acesta, în preajma anului 1877 încep sã aparã primele roade ale acþiunii de trimitere la studii în strãinãtate a unor tineri merituoºi ( A.D. Xenopol, V. Burlã, Panu, Lambrior, Cihac sau Gaster), din îndemnul sau cu sprijinul unora din mentorii Junimii. În acest context, în aprilie 1874, profitând încã o datã de numirea lui Titu Maiorescu ca ministru al instrucþiunii ºi cultelor, în cabinetul lui Lascãr Catargiu, Poetul îºi prezintã demisia de angajat al misiunii diplomatice de la Berlin, sub motiv cã se pregãteºte pentru un doctorat la Jena. Apoi, în august acelaºi an, efectueazã o cãlãtorie de studii la Königsberg, oraºul lui Kant, la Cracovia ºi la Lemberg, pentru cercetarea documentelor de arhivã. Însã, în cele din urmã, proiectul ambiþios în care fusese implicat Eminescu eºueazã. Douã cauze majore sunt subliniate de Poet: lipsa unei pregãtiri speciale pentru cercetarea documentelor istorice dar mai ales procesul greoi de obþinere a aprobãrilor din partea autoritãþilor competente.

Aceste motive sunt redate amplu într-o scrisoare adresatã de Eminescu lui I.A. Samurcaº3. Scrisoare adresatã de Eminescu lui IOAN AL. SAMURCA? „Iaºi, în 19 septemvrie 874 Stimate Domnule Samurcaº, Neºtiind încã dacã domnul ministru se aflã sau nu în Berlin, adresez domniei tale cântul întâi al Odysseei mele, care reprezenteazã cãlãtoria mea arheologicã ºi istoricã mai fãrã de rezultat. În Konigsberg n-am stat decât 5 zile, unde, locuind la unul din colegii mei de la Universitate, fiu de comerciant, ºi însoþit de el în cercetãrile mele, am putut vorbi cu directorul arhivei despre esistenþa documentelor regatului Poloniei ºi a þãrilor învecinate, am cules notiþe asupra acelora cari sunt publicate deja în Corpora documentorum, darã o cercetare cu ochi proprii a documentelor originale nu este permisã decât dupã o învoire înscrisã a guvernului central. O asemenea învoire aº fi trebuit s-o solicit sau prin Agenþia noastrã sau prin mijlocirea Ministerului nostru de Esterne, o cale nu numai lungã, dar care-mi inspirã ºi multã neîncredere în puterile mele proprii. E altceva a face cercetãri pentru sine însuþi, cari, greºite chiar fiind, nu au nici un caracter oficial, ºi altceva când, ca reprezentant (cel puþin à peu près) al unui guvern, cercetezi cu toatã responsabilitatea moralã documente vechi – de-a cãror autenticitate ºi analizã arhaicã atârnã; tranºarea unei cestiuni de politicã militantã poate. În sfârºit, pentru a încerca deschiderea uºelor arhivei pe calea mare a relaþiilor internaþionale îmi lipseºte încrederea în mine, nefiind speþialist în descifrarea documentelor ºi având în aceastã privinþã mai mult rutinã ºi bun-simþ decât înþelegerea tuturor greutãþilor ºi criterielor de cari chiar scriitori însemnaþi sunt învinºi. Iatã dar preocupaþiunile, rãzgândite în douã zile de-a rândul, cari m-au decis de-a nu încerca – cel puþin nu acum ºi nu cu mijloacele mele actuale – cercetãri asupra documentelor cari poate se mai aflã încã nepublicate în arhivul din Königsberg. ……………. În trecerea mea prin Cracovia am aflat cã documentele arhivului de acolo au început a se publica ºi cã au apãrut pân-acum al 3-lea volum, editat de însuºi directorul arhivului. În Lemberg aº fi vrut sã scot fotografia bisericei Movileºtilor ºi a portretelor dinãuntrul ei (familia lui Ieremia Movilã ºi portretul unui armaº din Þara Româneascã care cu vremea a fost ajuns mare cancelar al Poloniei), dar lipsa de mijloace m-a oprit de a angaja un fotograf pentr-o asemenea lucrare.

10

11

3

Prezenþa lui Eminescu în capitala Germaniei a lãsat, din nefericire, puþine urme în ceea ce priveºte opera artisticã4. Cu toate acestea, ici ºi acolo apar ecouri ale acelei perioade. Cunoscãtor avizat al rosturilor unei agenþii diplomatice,

a muncii slujitorilor acesteia, Eminescu noteazã cu nedisimulatã maliþiozitate portretul „Diplomatului”: „O diplomaþi cu graiul politicos ºi sec, Lumea cea pingelitã duceþi de urechi. Îmi place axiomul cel tacit, firi spurcate: Popoarele existã, spre a fi înºelate”. (O, adevãr sublime….1874)

Biserica în cestiune se numeºte pânã azi „biserica româneasc㔠,,woloska cerkiva”, deºi e-n mâna ruºilor uniþi. ………………….. Pe la mijlocul lui noiemvrie mã întorc în Germania pentru examene – se înþelege cã caelesta deorum gratia favente, nefiind caz împiedecãtor. Cãlãtoria mea va avea de scop înainte de toate depunerea doctoratului. Pânã atunci mã voi pune însã în corespondenþã cu d-nul Hîjdãu, pentru a afla de la el numele dicþionarelor auxiliare (a limbei latine corupte din acel timp ºi a prescurtãrilor uzitate pe atunci) ºi toate prezervativele critice pe cari cineva trebuie sã le aplice la documente pentru a afla dacã sunt autentice sau apocrife; cãci în critica documentelor nu e permis a visa. Înainte de plecarea mea ºi înarmat cu toate mijloacele necesarii pentr-o asemenea activitate, vã voi anunþa pentru ca sã binevoiþi a mijloci eliberarea actului sus-menþionat, cu permisiunea de a vizita arhivele secrete (s.n.) ale statului prusian. Apud, Convorbiri Literare, LI (1919), nr. 6, iun., p. 394-395 4 Cu excepþia a douã-trei poezii de valoare artisticã recunoscutã ca atare (Floare Albastrã, Împãrat ºi Proletar), celelalte creaþii sunt mai degrabã un fel de jurnal sentimental berlinez. Ele înfãþiºeazã portretul unui student neadaptat ( „Privesc oraºul – furnicar - / Cu oameni mulþi ºi muri bizari./ Pe strade largi cu multe bolþi/Cu câte-un chip l-a stradei colþ./), aflat în „ þara berei mândre ºi a cârnaþilor cu piele/….. „în patria musteþei iubitoare de pomade”, pendulând între „Cãrþi vechi, roase de molii, cu pãreþii afumaþi,/ le-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bãtrâne./ Strâmbe ca gândirea oarbã unor secole strãine,/Triste ca aerul bolnav de sub murii afundaþi.” ºi cãlãtorii pe drum de fier, din Berlin la Postdam, cu bilet de-a treia, „cu o foame de balaur, între dinþi o pipã lungã,/Subsuori pe Schopenhauer”, dar având numai „un taler ºi doi groºi…../ºi de gât cu blonda Milly/C-ochi albaºtri, buze roºi.” Tânãrul poet, adesea „ cufundat în stele/ºi în nori ºi-n ceruri nalte” are cruda revelaþie a descoperirii unor „Bismarqeri de falsã marc㔠ori a unor specimene de genul „ Excelenþa, Beizadeaua, care cu mândrie poartã steaua/ Ce cu stimã i-a fost datã/C-a putut a fi licheaua/Ce la rus ºi-a plecat capul/ºi la turc a-aprins luleaua.”

În ciuda aversiunii faþã de servituþile muncii de zi cu zi în cadrul unei misiuni, putem afirma cã Eminescu a fãcut faþã cu brio multora dintre obligaþiile ce revin unui funcþionar ce îndeplineºte funcþia de „referent relaþii”. Deºi nu era convins de necesitatea trecerii unui doctorat, Eminescu a pus pe plan secund, putem spune, studiile universitare, respectiv o strãlucitã carierã academicã, prin angajarea sa la agenþie. Lãsând timp atât de puþin studiului, el a fost copleºit cu desãvârºire de activitãþile administrative desfãºurate în cadrul acestei ambasade: secretar, translator, curier, arhivar ºi nu, în ultimul rând, cifrator. Totuºi, multe din deprinderile dobândite de Poet la Agenþia diplomaticã de la Berlin îi vor fi folositoare acestuia în anii ce vor urma. G. Cãlinescu, rememorând perioada când Eminescu îndeplinea funcþia de revizor pentru judeþele Iaºi ºi Vaslui (1 iulie 1875 – 4 iunie 1876), observã cu temei urmãtoarele: „Reminiscenþã a activitãþii de la Berlin, Eminescu va reuni, într-o singurã persoanã, toate activitãþile unei cancelarii, fiind curier, copist, registrator, administrator, examinator etc.” Am adãuga la acestea o îndeletnicire pe care el a deprins-o cât a lucrat la agenþia diplomaticã: realizarea de

12

13

analize ale situaþiei politice, economice, sociale, interne sau internaþionale. Ce sunt, în esenþã, articolele publicate de Eminescu la „Timpul”, dacã nu adevãrate rapoarte - sintezã, asemãnãtoare celor redactate de un diplomat de meserie, care urmãreºte evoluþia evenimentelor semnificative din þara în care este acreditat? Trecerea în revistã a subiectelor importante din presa autohtonã sau strãinã („press review”), citarea unor pasaje relevante din presa obedientã puterii sau purtãtoare de cuvânt a opoziþiei, folosirea ºtirilor transmise de agenþiile de ºtiri, menþionarea surselor, stilul concis ºi exact, precum ºi comentariile pe marginea unor subiecte „fierbinþi”, la ordinea zilei, reprezintã o parte din mijloacele de informare utilizate de diplomaþii de carierã. La aceasta se mai adaugã ºi dorinþa de a întreþine raporturi amiabile cu lumea diplomaticã din capitala României. Sunt cunoscute legãturile cordiale pe care le-a avut Eminescu cu emisarii strãini, acreditaþi la Bucureºti, prilejuite de seratele oferite în saloanele lui Maiorescu sau Mite Kremnitz, printre ei ºi ministrul american în România, dr. Eugen Schuyler sau consulul Prusiei, Eduard Griesbach.. În acest context, nu trebuie sã surprindã faptul cã, în perioada când se îndeletnicea cu „scriptele confidenþiale” la Agenþia de la Berlin, Eminescu a cunoscut ºi tainele Criptografiei, a codurilor ºi cifrurilor. Într-o scrisoare adresatã Veronicãi Micle, în toamna anului 1882, Eminescu deplânge modul în care mesajele cifrate adresate Regelui Carol I ajung pe mâna unor persoane neavizate. „Scandalul de la curtea regalã de la Sinaia”, notoriu în presa vremii, nu i-a scãpat Poetului. Însã reacþia lui Eminescu este a unui om în deplinã cunoºtinþã de cauzã: numai cine a trecut printr-o agenþie diplomaticã, cum a trecut ºi Eminescu,

într-o anumitã perioadã, putea înþelege cu adevãrat ce regim trebuie sã aibã depeºele cifrate! În aceastã ordine de idei, mai trebuie însã amintit un aspect mai puþin cercetat: la Secþia de manuscrise a Academiei Române existã documente eminesciene cu un caracter misterios. Pe multe pagini se înºirã numere ºi formule ciudate, catalogate de unii exegeþi drept aberaþii matematice, manifestare bolnãvicioasã a minþii obosite a Poetului. Aceste inexplicabile alãturãri de numere, aparent fãrã logicã, amintesc însã de alte înºiruiri de numere, care la prima vedere nu au nici o noimã: scrierea cifratã. Simple jocuri ale minþii ori reminescenþe ale perioadei în care Eminescu îndeplinea funcþia de cifrator la Berlin? Putem sã avansãm ipoteza cã aceste texte alambicate, „cifrate” dupã o cheie pãstratã doar de Poet sunt, probabil, o dovadã a reacþiei sale faþã de eventualii ochi indiscreþi, o formã de apãrare împotriva intruºilor care îl urmãreau pas cu pas, îi cotrobãiau printre manuscrise. Cauza acestei aparent aberante atitudini nu este greu de intuit: aflat în atenþia autoritãþilor române, agenþilor ºi informatorilor serviciilor de informaþii strãine, Eminescu se temea. Se temea pentru viaþa sa, motiv pentru care poartã un pistol asuprã-ºi. Dar fricã îi este lui Eminescu sã nu i se sustragã, fure sau distrugã preþioasele manuscrise. Grija de a-ºi proteja fizic comoara, într-o ladã asemãnãtoare unui seif cu documente secrete - singura sa avere, apare ca un leit motiv în amintirile contemporanilor sãi. De altfel, existã o mãrturie documentarã conform cãreia, dupã arestarea ºi internarea Poetului într-un ospiciu, doi necunoscuþi ar fi venit la domiciliul unde locuia Eminescu, pentru a prelua un cufãr cu manuscrise ºi documente aparþinând acestuia. Conþinutul ca ºi destinul acestor hârtii constituie ºi în prezent un mister.

14

15

În panoplia mijloacelor de exprimare, Poetul recurge adesea la metode ale limbajului codificat, mai ales în momentele critice din existenþa sa. Trebuie amintite obscurele cuvinte rostite de Eminescu, în 1883, pe peronul Gãrii de Nord, în drum spre Sanatoriul de la Ober Dobling, de lângã Viena, precum ºi straniul conþinut al aºa numitului interogatoriu luat Poetului, la Sanatoriul dr. ªuþu, în 1889. Dacã cele de mai sus stau sub semnul supoziþiilor, exemplele de mai jos sunt relevante: utilizarea frecventã în opera poeticã a unor termeni cu aluzie la cifru, ( sau „cifrã”, termen vechi, cu sensul de criptogramã, mesaj criptic). Iatã câteva exemple de utilizare în opera poeticã eminescianã a termenului „cifru”, „cifrã”: - „Lumea îmi pãrea o cifrã, oamenii îmi pãreau morþi,” (Lumea îmi pãrea o cifrã); - „Sã citesc din cartea lumii semne, ce noi nu le-am scris. La nimic reduce moartea cifra vieþii cea obscurã”; (Memento Mori Panorama deºertãciunilor)

- O, cer, tu astãzi cifre mã înveþi (O, înþelepciune, ai aripi de cearã!); - „ªi dacã tu de fricã sau poate de ruºine În faptele ei rele nu vei încifra bine; (Andrei Mureºanu Tablou dramatic într-un act) - „Palid stinge-Alexandrescu sânta candel-a sperãrii, Descifrând eternitatea din ruina unui an. Ce e cugetarea sacrã? Combinare mãiestritã Unor lucruri nexistente; carte tristã ºi-ncâlcitã Ce mai mult o încifreazã cel ce vrea a descifra” (Epigonii) - „Din ºtearsa, nenþeleasa a istoriei runã A descifrat al ginþii puternic viitor” (Tãceþi, Cearta amuþeascã….) „-Pe ce domnim?... pe cifre ºi pe semne.. ( Îmbãtrânit e sufletul din mine…..)

- „De-a vieþii grea enigmã þie-acuma nu-þi mai pasã, Cãci problema ei cea mare la nimic o ai redus. Pe când nouã-ncã viaþa e o cifrã nenþeleas㔠(La moartea lui Neamþu);

Toate dovezile de mai sus pot conduce la o singurã concluzie: Eminescu avea cunoºtinþe criptografice!

- „Când cartea lumii mare Dumnezeu o citeºte Se-mpiedicã la cifra vieþii-þi fãr- sã vrea.

O sursã neexploatatã suficient de eminescologi pânã în prezent este arhiva MAE. În volumul 241, intitulat „Corespondenþa cu Agenþia României la Berlin” (1852 – 1879), am avut ºansa sã descopãr, în 1992, un numãr de documente relevante, care atestã prezenþa lui Eminescu la Agenþia noastrã din capitala Germaniei, în anii 1873 – 1874.

O cupã cu versuri, cu cifre de maur Stau în jurul cupei cu cifre de maur”; (Din vremi trecute ….) 16

Eminescu în arhiva MAE

17

Apãrutã în perioada 1870-1877, publicaþia giratã de Ulysse de Marsilac se alãtura altora de limbã francezã: Le glaneur moldo-valaque (1841), L’Etoile du Danube (1856-1858), La Voix de la Roumanie (1861-1866) Le Pays Roumain (1867-1871) etc, fondate ºi conduse de strãluciþi condeieri francezi stabiliþi în þara noastrã, ca Ange Pechmeja, J.A. Vaillant, Frédéric Damé, A. Ubicini, Jules Brun etc.

Cancelariei Agenþiei de aici. Cel mai important este însã procesul verbal încheiat între Theodor G. Rosetti ºi înlocuitorul sãu, N. Kreþulescu, document întocmit de Mihai Eminescu ºi datat 2 ianuarie 1874. Acest act menþioneazã dosarele curente ale agenþiei, dintre care cele mai importante sunt cele aparþinând fostului Comisar de Stat pentru cãile ferate române Bucureºti – Vârciorova, fãcându-se precizarea cã numai 4 dosare se mai aflã efectiv în custodia agenþiei, respectiv dosarele cu numerele 1,3,4 ºi 6, celelalte fiind trimise în þarã sau la Parchetul german. Tot în legãturã cu aceastã problematicã, au fost predate ºi dosarele nr. 9, aparþinând fostului Comisar de Stat pentru cãile ferate, Ludovic Steege, respectiv 10,11,12, aparþinând fostului Comisar Rosetti, inclusiv trei volume dosare ale procesului cu foºtii concesionari ai Cãilor Ferate (Afacerea Strussberg). Urmeazã un numãr de 12 dosare (de la nr. 13 la nr. 24), având ca subiecte urmãtoarele chestiuni: a) Douã dosare cu Corespondenþa agenþiei cu diverse ministere ºi persoane pe anii 1872 ºi 1873; b) Un dosar intitulat „Chestiunea evreilor”; c) Douã dosare cu chestiune de contabilitate ºi personal, pe anii 1872 ºi 1873; d) Un dosar cu legalizãri acte; e) Douã dosare cu corespondenþã diplomaticã (1872 ºi 1873); f) Un dosar al paºapoartelor; g) Un dosar al Depeºelor Wolf; h) Un dosar al actelor de stare civilã; i) Un dosar cu corespondenþã privind Creditul Funciar Român.

18

19

Supuse atenþiei eminentului specialist, prof. dr. Lucian Ionescu, ºeful Laboratorului Central de Expertize Criminalistice din cadrul Ministerului Justiþiei, pentru o analizã de specialitate, acesta confirmã prin Raportul de Expertizã Criminalisticã nr. 202 din 31 mai 1993, cã trei dintre documentele aflate în acel dosar sunt scrise, fãrã nici un fel de dubiu, de Mihai Eminescu. Interpretarea documentelor amintite aruncã o nouã luminã asupra unor aspecte ale activitãþii curente desfãºurate la Agenþia României la Berlin, în perioada în care Poetul a fost prezent acolo, implicit asupra naturii sarcinilor pe care trebuia sã le îndeplineascã Eminescu. În scrisoarea nr. 104 din 15 septembrie 1873, fila 84/ Dosar 241 Fond MAE, Th. Rosetti rãspunde Ministrului de Externe al României cã este de acord cu propunerea lui Ulysse de Marsillac de a trimite benevol la Berlin exemplare din „Journal de Buckarest” 5, urmând ca agenþia sã stabileascã care vor fi „cabinetele de lectur㔠academice sau universitare la care sã se distribuie publicaþia amintitã. În rãspunsul sãu, Agenþia indic㠄deocamdat㔠sala de lecturã a Academiei, situatã în Georgenstrasse (Lesehalle). Aceasta este fãrã îndoialã una dintre bibliotecile preferate de Eminescu. Se face însã precizarea cã ulterior vor fi indicate ºi alte biblioteci similare. Douã alte documente interesante se referã la sosirea la Berlin a noului agent, N. Kreþulescu, ºi luarea în primire a 5

În continuarea Procesului Verbal sunt amintite un numãr de 19 acte privind afacerea Strussberg (procese verbale, protocoale, traducere legalizate, procuri, cheltuieli avocaþiale, declaraþii etc). Afarã de aceasta, Rosetti a mai predat noului titular: - un registru intrare-ieºire pe anii 1872 ºi 1873; - douã sigilii ale agenþiei; - un timbru pentru legalizãri; - douã timbre aparþinând fostei Comisii Legislative; - un formular de paºapoarte; - 32 coli hârtie timbru de câte un leu; - 17 bucãþi timbre de câte 25 de bani; - 25 bucãþi timbre de câte 10 bani: - diferite formulare, cãrþi ºi altele aparþinând acestei agenþii; - prezentul Proces-Verbal de predare – primire, încheiat în trei exemplare, din care unul va fi înaintat Ministerului de Externe iar celelalte douã în pãstrarea semnatarilor 6. Din parcurgerea acestui sumar Proces - Verbal, observãm cã Eminescu, în calitatea sa de funcþionar al cancelariei agenþiei române, trebuia sã se implice în rezolvarea unor probleme diverse, de ordin consular ºi administrativ. Dar cel mai important fapt este acela cã Eminescu, care avea acces la corespondenþa diplomaticã cu caracter confidenþial, se bucura de încrederea deplinã a ºefilor de misiuni Rosetti ºi Kreþulescu. Prin urmare, el putuse afla conþinutul

unei problematici importante: „Chestiunea evreiasc㔠ºi „Afacerea Strussberg” 7. De aceea, atunci când va intra în ziaristicã, Eminescu va aborda, în cunoºtinþã de cauzã, chestiuni de mare importanþã pentru naþia românã, legate de recunoaºterea Independenþei de stat a României ºi acceptarea de cãtre puterile europene a proclamãrii Regatului. Lungul ºir de articole (analize ºi comentarii) din anii 1880 ºi 1881, publicate în „Timpul”, trebuie corelate cu calitatea gazetarului de cunoscãtor din interior al unor chestiuni vitale, cum ar fi cele douã menþionate mai sus. În plan poetic, „Doina”, rezumã într-un mod concis, evident în limbaj metaforic, atitudinea poetului faþã de problema concesiunii cãilor ferate române: „ªi cum vin pe drum de fier/toate pãsãrile pier”. Manuscrise eminesciene din Arhiva MAE au fost editate pentru prima datã împreunã cu Ion C. Rogojanu, în anul 1988, în lucrarea „Biblioteca Eminescu, Arhive, Biblioteci – Ambrozie ºi Aguridã”, apãrutã la Botoºani, sub egida Memorialului Ipoteºti Centrul Naþional de Studii Mihai Eminescu ºi a Inspectoratului pentru Culturã al Judeþului Botoºani8. 7

Aceste documente nu menþioneazã însã predarea sau primirea vreunui dicþionar cifrat. Explicaþia este urmãtoarea: în uzanþa diplomaticã a acelor vremi, fiecare agent primea propriul sãu dicþionar cifrat, pe care urma sã îl predea în centralã la terminarea misiunii.

În 1880, la douã sãptãmâni dupã legiferarea actului prin care statul român dãdea satisfacþie acþionarilor strãini ai falimentarei afaceri Strussberg, marile puteri europene, recunosc, ca prin farmec, Independenþa de stat a României. Deloc întâmplãtor, desigur! Iar artizanii acestei „panamale” care a fost rãscumpãrarea cãilor ferate erau reprezentanþii Partidului Liberal. 8 Ulterior, regretatul D. Vatamaniuc reia aceastã problematicã printr-o suitã de articole: Vatamaniuc, Dimitrie. „Eminescu, secretar al Agenþiei Române din Berlin ºi câteva documente „ ( Eminescu, secrétaire de l’Agence Roumaine de Berlin et quelques documents). în: ANB, 2000, 7, nr. 1, p.253-257; VR, 2000, 95, nr. 1-2, p. 150-155.

20

21

6

Momentul 28 iunie 1883, zi de hotar în viaþa lui Mihai Eminescu, a fost cercetat în ultimul timp cu sârg, pe toate feþele, de mulþi biografi. În acea zi toridã de varã, viaþa politicã româneascã era marcatã de gesturi fãrã precedent: a fost expulzat din þarã Emil Galli, directorul ziarului „L’Independance Roumaine”, sub acuzaþia cã ar fi cauza scandalului diplomatic în care a fost angrenatã România, un alt indezirabil - Zamfir C. Arbore - a primit acelaºi tratament, au fost devastate sediile unor organizaþii ale iredentei române, s-a declanºat prigoana împotriva activiºtilor de peste munþi. Nicicând o zi mai încãrcatã de evenimente: AustroUngaria recurge la retorsiunea relaþiilor sale diplomatice cu România (se pare cã timp de 48 de ore au fost suspendate), Germania ameninþã cu rãzboiul (Bismark transmite o depeºã ameninþãtoare lui Carol I), autoritãþile scoteau în afara legii „Societatea Carpaþii”, dând satisfacþie baronului Von Mayer, consulul Austro-Ungariei în Bucureºti iar vocea lui Mihai Eminescu este redusã la tãcere. P.P.Carp, prezent la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale tratatului secret cu Austro-Ungaria, îl implora pe Titu Maiorescu, de fapt îi comunica un imperativ politic: anihilarea incomodului ziarist de la Timpul („Mai potoliþi-l pe Eminescu”).

În timpul negocierilor ce au precedat încheierea acestuia, Junimiºtii (prin Petre Carp, în special), au înþeles cã încheierea Tratatul Secret de alianþã între România ºi Austro-Ungaria, Italia ºi Germania (acesta a fost semnat în 1883, la 18/30 octombrie, de cãtre miniºtrii de externe ai României ºi Austro-Ungariei, D.A. Sturdza ºi Gustav von Kalnoky, în aceeaºi zi aderând la el ºi Germania) era condiþionatã de îndeplinirea anumitor condiþii prealabile, printre care ºi înlãturarea cu orice preþ, prin orice mijloace, a indezirabililor. Eminescu nu putea fi expulzat, nici arestat, invocându-se raþiuni politice. Împotriva sa, o acþiune de ordin violent era exclusã. Trebuia „izolat” într-un spital de boli nervoase; era plauzibil ºi mult mai eficient. Ca urmare a aderãrii la acest tratat, autoritãþile de la Bucureºti erau obligate sã se alinieze politicii promovate de Austro-Ungaria în aceastã zonã a continentului. Totodatã, România nu mai putea sã-ºi manifeste interesele legitime în raport cu Ardealul. Prin semnarea Tratatului, România intra în sfera de influenþã a Puterilor Centrale. Astfel, ardelenii erau pãrãsiþi în mod laº, dupã ce, timp de un deceniu, revigoraserã cultural viaþa bucureºteanã. În plus, pe lângã acþiunea culturalã, ei erau cei mai motivaþi în plan politic, militând pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile naþiei române asuprite. Or, blestematul de tratat anihila, dintr-un foc, toate acþiunile patrioþilor ardeleni, interzicându-le sã lupte pentru interesele lor cele mai arzãtoare. Dupã cum bine s-a spus, Ziua de 28 iunie este ziua înfrângerii luptei lor pentru Transilvania dar ºi începutul campaniei duse de unii singuri, peste munþi.

22

23

28 IUNIE 1883 - EMINESCU LA CAPªA

Astfel, convins de trãdarea politicienilor regãþeni, Ioan Slavici pãrãseºte capitala þãrii, în 1883, ºi întemeiaz㠄Tribuna” (1884), în jurul cãreia se coaguleazã forþele militante pentru Ardeal. Dupã încã un deceniu, Miºcarea Memorandistã îºi încheie lupta, în 1894, cu un rãsunãtor proces, ale cãrui ecouri au fãcut senzaþie mai mult în Europa decât la Bucureºti. Atunci, în acea decisivã zi de 28 iunie 1883, se petrec o seamã de evenimente minuþios regizate, având ca scop acreditarea ideii cã demenþa de care suferea Eminescu este motivul scoaterii din viaþa publicã a celui mai periculos exponent al liniei politice ostile alianþei cu Puterile Centrale. Aºadar, incomodul Eminescu trebuia înlãturat, dând astfel satisfacþie numeroºilor sãi adversari, atât din interiorul dar ºi din afara þãrii. Motive erau destule: Eminescu este cel care a înfierat corupþia politicienilor români în afacerea soldatã cu comisioane grase a concesiunii de cale feratã Warshawsky, Kalinowsky, Horowitz, Hirschler, Rafalovitch, Boboritz si Rubinstein, culmea - toþi asistaþi de avocatul Titu Maiorescu! Dar curajosul ziarist deranjase prin articolele sale ºi alte entitãþi interne sau externe. Astfel, în 1879, acesta publicase în ziarul „Timpul” studiul intitulat „Chestiunea evreiasc㔠(numerele din 24 mai, precum ºi 12,13 ºi 21 iunie), subiect extrem de sensibil, asupra cãruia România trebuia sã vegheze, þinând cont de condiþionãrile impuse þãrii noastre de cãtre puterile europene, ca monedã de schimb a recunoaºterii Independenþei. La 5 august 1880, redactorul ºef al ziarului „Timpul” declanºeazã o incitantã campanie de presã în chestiunea dunãreanã (cea mai lungã campanie de presã), fapt care nu putea sã nu intereseze marile puteri ale Europei.

În sfârºit, chiar în preajma datei de 28 iunie 1883, Eminescu abordase o altã problemã sensibilã: prezenþa catolicismului în România, în contextul unui moment istoric atât de complicat. Pentru a defini dimensiunea acþiunilor deranjante ale lui Eminescu, în conjunctura deja existentã, amintim ºi plecarea sa la Iaºi, la începutul lunii iunie, ca trimis al ziarului „Timpul”, pentru a asista la inaugurarea statuii lui ºtefan cel Mare, dar ºi pentru a citi poezia manifest „Doina”. Sunt cunoscute detaliile privind imensul scandal iscat de ceremoniile din capitala Moldovei ºi modul cum au reacþionat autoritãþile. Ultimul articol semnat de Eminescu în „Timpul”, apãrut în ziua de 28 iunie (dar, dupã obiceiul vremii, datat 29 iunie 1883) era un violent protest la adresa încãlcãrii libertãþii presei, a dreptului de liberã exprimare, lansând un semnal de alarmã împotriva mãsurilor represive luate de cãtre Brãtianu ºi guvernul pe care îl conducea. De aceea, cu ziarul „Timpul” sub braþ, Eminescu se duce la Titu Maiorescu, evident, nu pentru o vizitã protocolarã. Nu vom insista asupra acþiunilor întreprinse de Titu Maiorescu et comp. pentru internarea lui Eminescu la stabilimentul Dr. ªutzu, pentru cã ele sunt cunoscute ºi analizate îndeajuns de mult în studiile dedicate acestei zile. Se ºtie cã, în dimineaþa acelei fatidice zile, prima soþie a lui Slavici, Ecaterina Szöke Magyarosy, cu un trecut destul de dubios (se cãsãtorise cu Slavici la 11 septembrie 1875, folosind un ºantaj: ar fi rãmas însãrcinatã de el) ºi cu comportãri reprobabile ( „Am luat ca soþie pe o femeie, cu care trebuie sã mã credeþi nenorocit”, mãrturisire fãcutã la 30 octombrie 1875 de nefericitul soþ într-o confesiune scrisã, adresatã lui Titu Maiorescu. Cf: D. Vatamaniuc, „Ioan Slavici ºi lumea prin care a trecut”, p.200) îi trimite lui Maiorescu

24

25

o abjectã delaþiune, consemnatã în Jurnalul sãu ca o justificare moralã: „ Astãzi, marþi, la ora 6 dimineaþã, o carte de vizitã de la d-na Slavici, la care locuieºte Eminescu, cu aceste rânduri scrise: „Domnu Eminescu a înnebunit. Vã rog faceþi ceva sã mã scap de el, cã foarte reu.” În jurul orelor 10 a.m., Eminescu soseºte în casa Maioreºtilor, fãrã a da semne de manifestãri anormale, aºa cum te poþi aºtepta din partea unui iresponsabil. Are loc o discuþie importantã, pe care însã mentorul Junimii nu o dezvãluie în totalitate în ale sale însemnãri zilnice. Apoi, Maiorescu îi propune lui Eminescu sã meargã la „Societatea Carpaþii”, pentru a se întâlni cu Simþion, urmând sã analizeze cu acesta situaþia creatã. Bãnuim cã, înainte de a pleca, Eminescu, expune un plan de acþiune îndrãzneþ, ceea ce îl îngrozeºte pe Maiorescu. Pentru a putea înþelege faptele precipitate sãvârºite de Eminescu în cursul acelei zile, ar trebui sã rãspundem mai întâi la urmãtoarele chestiuni preliminare: Era CAPªA unul dintre localurile favorite ale jurnalistului? De ce a ales Eminescu sã meargã la CAPªA ºi nu la sediul Societãþii „Carpaþii”? La prima întrebare, este util sã rememorãm câteva consemnãri privind localurile, cafenelele ºi restaurantele frecventate de Eminescu în timpul ºederii sale la Bucureºti.

Se ºtie cã Eminescu s-a stabilit în Bucureºti în 1877. Necãsãtorit, fãrã ajutor gospodãresc, obiºnuia sã intre în birturi, berãrii, restaurante, cafenele ºi cofetãrii bucureºtene pentru a mânca frugal sau pentru a se întâlni cu diverºi prieteni – ziariºti sau literaþi - dar ºi datoritã faptului cã aceste localuri se aflau în apropierea sediilor redacþiei la care lucra.

La începutul activitãþii sale de jurnalist, redacþia ziarului „Timpul” era situatã la Etajul I, în Palatul „Dacia”, de la intersecþia strãzii Lipscani cu Calea Victoriei. În perioada octombrie 1877 – octombrie 1879, redacþia ziarului „Timpul „ a funcþionat pe Str. Academiei la nr. 19, în apropiere de Grãdina „Union”, dar ziarul era cules în Tipografia Gregoire Louis, situatã în Calea Victoriei nr.21, aflatã în Casa Hristodor, vis à vis de Cofetãria CAPºA. Ulterior, redacþia funcþioneazã în str. Luteranã, din primãvara anului 1880 pânã în octombrie acelaºi an, când se mutã în Str. Covaci nr.14, iar din 3 martie 1881 se transferã în Calea Victoriei nr.102 (Casa Mandi), în apropiere de Cafeneaua Fialcowski ºi de Clubul Conservator (Casa Vanicu). În perioada 23 aprilie 1882 - 2 iulie 1883, redacþia se gasea în Str. ºtirbei Vodã nr.2, lângã locuinþa lui Slavici, din Piaþa Amzei, unde Eminescu era primit în gazdã. O parte dintre contemporanii lui Eminescu îºi amintesc de prezenþa Poetului, desigur, atunci când avea bani, la Birtul ºtefãnescu, de la parterul Hanului „Kiriazi” (Strada Blãnari nr.3, colþ cu Strada Bãcani), unde lua masa. Alteori, intra la Berãria ºi Cafeneua „Iordache”, din Str. Covaci nr.3 În mod cu totul întâmplãtor, când se întâlnea cu vechi amici din tinereþe, Eminescu intra la Bodeguþa lui Dedu, de pe Bulevard, cinstindu-se cu botoºeneanul Leon Nicoleanu, sau mânca cu Slavici la restaurantul situat pe Str. Doamnei (Blanduziei), þinut de un machedon, pe nume Duro. În general, Eminescu ocolea localurile frecventate de politicieni, ziariºti sau literaþi cu care acesta polemiza. Deci, la cafeneaua „Oteteliþanu” nu prea se ducea, deþi se afla vis à vis de redacþia „Timpului”. Obligat însã de munca de comentator politic, Eminescu venea aici, foarte rar, mai mult

26

27

Localuri frecventate de Eminescu

pentru a citi sau copia, prin apãsarea cu unghia, articolele din presa germanã. În schimb, îi plãcea sã se ducã în localurile frecventate de „gaºca” ardelenilor: G. Ocãºeanu, C. Simþion, Irimie Manole, N. Danielescu, N. Fãgãrãºanu, Tit. Dunca, mai rar Anghel Saligny, adicã la „Iordache”, pe Covaci nr. 3, la Fraþii Mircea, lângã Universitate, la „Enache”, pe Str. Academiei. În 1882, Eminescu discuta cu compozitorul Alexandru Podoleanu ºi institutorul Elie Baican, la Restaurantul Cosman, la o halbã de bere. Tot aici, criticul N. Petraºcu îl întâlnea pe Eminescu, prin 1880-1881. Un alt local frecventat de Poet în vremea gazetãriei sale la „Timpul” este Coloseul Oppler, situat pe Calea Rahovei nr. 151, anexã a fabricii de bere cu acelaºi nume. Acelaºi local era vizitat de Eminescu ºi în ultima parte a vieþii sale. Eminescu nu ocolea, mai ales in zilele toride, grãdinile de varã, de pildã cea numit㠄Waldemar”, situatã pe Calea Târgoviºtei, în apropierea uneia dintre locuinþele efemere, unde se întâlneºte cu D. Teleor. Dar cel mai mult îi plãcea lui Eminescu sã intre la cafeneaua „Labes”, din hotelul cu acelaºi nume, de pe strada Germanã (Str. Stavropoleos nr. 5), colþ cu Lipscani nr. 22. Alte localuri situate lângã redacþia „Timpului”, cum ar fi cafeul-ºantant „Raºca”, de pe Academiei, sau „Union” nu erau frecventate decât foarte rar. Intra destul de des la „Imperial”, situat pe Calea Mogoºoaiei, însoþit de Vlahuþã, iar în ultima parte a vieþii, în 1888, de pildã, intra ºi în luxosul restaurant „Hugues”, situat tot pe Calea Victoriei. Din amintirile ºi evocãrile contemporanilor sãi rezultã cã Eminescu intra extrem de rar în localul cofetãriei CAPªA, cãci atmosfera rafistolatã ºi cosmopolitã de aici nu-i

plãcea. Nu vitupera el oare aerul cosmopolit promovat de acei „stâlpi de cafenea”, ºcoliþi din tinereþe pe la Paris, mai mult pentru a ºti cum trebuie legat nodul la cravatã? De fapt, Restaurantul CAPªA a fost inaugurat abia în anul 1886, iar Cafeneaua în 1891. Iatã încã un argument pentru a ne întreba din nou: care a fost motivul real al prezenþei lui Eminescu la Capºa, la 28 iunie 1883?

Ne apropiem aºadar de un adevãr mai amplu, care aratã cã Eminescu nu putea rãmâne pasibil în faþa mãsurilor fãrã precedent luate de guvernul Brãtianu. Nici Titu Maiorescu, nici Junimiºtii sãi („opoziþia miluitã”), nu-l puteau sprijini. În schimb, Eminescu ºtia destul de bine mecanismele Diplomaþiei, el însuºi fiind angajat timp de aproape doi ani (1872-1874) la Agenþia diplomaticã a României de la Berlin, unde a putut cunoaºte modul în care se desfãºoarã misiunile de informare ale unui diplomat, precum ºi urmãrile posibile ale unui raport diplomatic. Deci, prezenþa sa la CAPªA era cu mult mai importantã decât s-ar putea crede. Din nefericire, date precise cu privire la evenimentele de la Capºa nu se cunosc, prima relatare a episodului petrecut la CAPªA apãrând destul de târziu în ziarul „Adevãrul”, sub semnãtura lui Alexandru Ciurcu („Eminescu. Din amintirile mele” în nr.7937, din 17 octombrie 1911). Aceast articol reprezintã singura versiune cunoscutã asupra celor petrecute atunci. Este destul de ambiguã ºi incompletã. Accentul cade mai ales asupra aºa-zisei ameninþãri cu pistolul în incinta localului, potrivit relatãrilor lui Grigore Ventura,

28

29

Eminescu protesteazã în sediul unei misiuni diplomatice strãine!

care cãuta o justificare cât de cât plauzibilã a incalificabilului act al arestãrii lui Eminescu. În realitate, gestul belicos al lui Eminescu dorea sã demonstreze ideea cã lui nu-i este teamã de cei ce vor încerca sã-l ameninþe sau sã-l aresteze. Un posibil martor ocular, Marie Obeline Vautier, soþia lui Grigore Capºa, invocatã ca fiind persoana ameninþatã cu pistolul, nu menþioneazã acest episod în cartea sa de memorii, publicatã la Paris, în anul 1909. Totuºi, abia în ultimii ani, unii autori, în special Theodor Codreanu, sugereazã cã prezenþa lui Eminescu la CAPªA ar avea cu totul alt scop: „Bãnuind cã nu e în regulã, Eminescu nu s-a dus la „Carpaþii” direct. A tras la CAPªA, unde spera sã întâlneascã alþi confraþi cãrora sã le aducã la cunoºtinþã cele ce fãceau în acea zi guvernul ºi curtea regalã.”(Theodor Codreanu, „Dubla sacrificare a lui Eminescu”, Ed. Serafimus, Brasov, 1999, p.125). Autorul se apropie foarte mult de adevãr, dar numeºte doar una dintre þintele demersului lui Eminescu ºi anume - Curtea Regalã. Aºadar, la CAPºA Eminescu îl întâlneºte pe Grigore Ventura, împreunã cu care are o discuþie aprinsã. Se creeazã o agitaþie de nedescris. Este ceea ce vrea, de fapt, însuºi Eminescu. Momentul culminant este atins prin exclamaþia, atribuitã de Ventura protestatarului: „ºi la toate acestea nu este decât un leac: sã împuºc pe rege”. Apoi, Gr. Ventura îi propune sã meargã la Cotroceni, dar ajungând acolo, nu este primit de Rege, astfel încât, acelaºi Grigore Ventura îi sugereazã lui Eminescu sã facã o escalã la baia Mitrashewski. De ce aici? Simplu! În planul arestãrii fãrã incidente a lui Eminescu, baia publicã era singurul loc în care acesta era nevoit sã intre fãrã a avea asupra sa arma de apãrare. Bãnuim cã Poetul a

fost încuiat, pentru a fi sigur cã nu va pleca mai devreme de venirea celor ce urmau sã-l imobilizeze. Altfel, în oricare alt loc, cine ºtie ce s-ar fi putut întâmpla, dacã Poetul ar fi opus rezistenþã. Apoi, Ventura îl pãrãseºte. Anunþã imediat Poliþia cã trebuie sã ridice un „nebun”. Îi informeazã pe Secãºeanu si Ocãºeanu, prietenii lui Eminescu, care sosesc imediat la locul respectiv. Aceºtia stau de vorbã cu Poetul, care, oribilã crimã, lãsase apa fierbinte sã curgã ºiroaie. În ce þarã din lume, pentru risipa de apã trebuie sã arestezi un ziarist? Pentru ce motiv legal, dacã nu pentru unul secret, Poliþia inventariazã bunurile personale ºi percheziþioneazã domiciliul unui ziarist, rãsfoind cãrþi ºi manuscrise, care sunt apoi sigilate? Procesul Verbal întocmit cu aceastã ocazie este relevant, demonstrând cã acþiunile Poetului sunt urmãrite pas cu pas, cãutându-se dovezi incriminatoare privind un eventual document scris, care sã-l acuze pe Eminescu de cine ºtie ce complot. Nu era o noutate, mai ales cã el mai avusese de-a face cu autoritãþile române (judiciare, în primul rând) dar ºi cu serviciile de informaþii strãine. Membru al câtorva organizaþii cu caracter subversiv ºi antidinastic din Bucureºti (cum era „Românismul”, organizaþie care repudia aducerea lui Carol I în þarã, unde Eminescu figureazã ca membru cotizant încã din 1869, sau „Orientul”) dar ºi din Viena („România” ºi „Societatea Literarie ºi Sciinþificã”, unificate mai apoi sub numele de „România Junã”, organizatoarea sãrbãtorilor studenþeºti de la Putna, din 1871) Eminescu este considerat un dizident periculos.

30

31

De altfel, la data de 14 martie 1876, când Eminescu þine la Iaºi o prelegere intitulat㠄Influenþa austriacã asupra românilor din Principate”, acest fapt este semnalat prompt în raportul lui Hans Wenzl, consulul austriac din Iaºi, care îl informa pe contele Iulius von Andrassy, ministru de externe la Viena, asupra conþinutului de idei al acestei comunicãri. Mai mult, diplomatul traduce în limba germanã textul studiului, publicat între timp în „Curierul de Iassi”, ºi-l trimite în anexã pe lângã amintitul raport. Acest moment indicã faptul cã Eminescu intra în atenþia agenþilor serviciilor secrete austro-ungare. Se afirmã cã urmãrirea lui Mihai Eminescu de cãtre agenþii secreþi ai puterilor strãine a început încã din anul 1876, printr-un agent evreu F. Lachman, aflat în solda Ambasadei Austriei de la Bucureºti. La 7 iunie 1882, deci cu un an înainte ca Eminescu sã fie anihilat, ambasadorul austriac la Bucureºti, baronul Mayer, transmitea un raport secret despre Eminescu, urmãrit pentru activitatea sa de la „Societatea Carpaþii” ºi bãnuit de uneltire împotriva Imperiului, în vederea unirii Transilvaniei cu þara mamã: „Societatea Carpaþii a þinut în 4 ale lunii în curs o întrunire publicã cu un sens secret. Dintr-o sursã sigurã, am fost informat despre aceastã întrunire... S-a stabilit cã lupta împotriva Austro-Ungariei sã fie continuatã... S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenþã. Eminescu, redactor principal la Timpul, a fãcut propunerea ca studenþii transilvãneni de naþionalitate românã, care frecventeazã instituþiile de învãþãmânt din România pentru a se instrui, sã fie puºi sã acþioneze în timpul vacanþei în locurile natale pentru a orienta opinia publicã în direcþia unei Dacii Mari.”

Societatea „Carpaþii”, înfiinþatã la începutul anului 1882, tot la 24 Ianuarie, ca ºi „Românismul” (a se înþelege prin aceasta ºi conotaþiile republicane) avea totodatã caracter iredentist împotriva Imperiului Austro-Ungar. Ea numãra mulþi membri, în toatã þara: studenþi, gazetari, comercianþi, îndeosebi transilvãneni. Atras de prietenii sãi ardeleni, câþiva dintre ei colegi de gazetãrie - Slavici, Teodor Nica, G. Ocãºanu, G. Sãcãºanu, N. Oncu, N. Droc-Barcianu, A.Ciurcu, Corneanu ºi alþii -, Eminescu se înscrie de îndatã în aceastã organizaþie conspirativã. Dintre toþi, cel mai apropiat era Simþion, cu care se vizita zilnic la „Timpul” ºi care îl împrumuta cu bani. Rezumând cele de mai sus, credem cã rãspunsul logic, care elucideazã motivul prezenþei lui Eminescu la Capºa este acesta: Eminescu nu a venit întâmplãtor la CAPºA, întrucât ziaristul urmãrea un scop mult mai înalt: el dorea sã se întâlneascã cu ministrul american la Bucureºti, dr. Eugene Schuyler, pe care îl cunoºtea personal ºi cu care se vãzuse ultima datã chiar la 23 iunie 1883, în casa lui Maiorescu. Aici, Eminescu, având sub braþ ultimul numãr din ziarul „Timpul”, cu articolul de fond dedicat libertãþii presei, subiect extrem de sensibil pentru un diplomat ºi ziarist redutabil, în egalã mãsurã, de talia lui Eugene Schuyler, voia sã protesteze în mod vehement, în calitatea sa de membru al Consiliului de Administraþie al „Societãþii Presei Române”, înfiinþatã în februarie 1883, din care fãceau parte 33 de gazetari, reprezentând periodicele importante ale vremii. Totodatã, Schuyler trebuia sã fie informat în mod oficial asupra gravelor mãsuri luate de autoritãþi, diplomaþii prezenþi la Capºa urmând evident sã informeze prompt guvernele lor în legãturã cu situaþia de la Bucureºti.

32

33

Dr. Eugene Schuyler – personajul cheie al dramei din 28 iunie 1883. Puþini ºtiu cã primul sediu al Legaþiei SUA în România a fost CASA CAPºA, de unde se trimiteau telegramele diplomatice spre Departamentul de Stat. Aici locuiau ºi diplomaþi strãini, nu numai cel american. Începând cu anul 1876, Grigore Capºa dezafecteazã Salonul Slãtineanu ºi amenajeazã, la etajul I, apartamente luxoase, destinate oamenilor politici ºi diplomaþilor strãini, printre ei ºi dr. Eugene Schuyler. În Jurnalul lui Titu Maiorescu este menþionat numele acestui diplomat ºi ziarist în acelaºi timp, cunoscãtor al limbii române, ales membru de onoare al Academiei Române, o personalitate care a influenþat decisiv evoluþia situaþiei unora din þãrile balcanice. Intelectual de mare valoare, Schuyler era desigur interesat de amplele analize de ordin politic publicate de Eminescu, pe care îl cunoºtea personal, ºi ale cãror articole erau de mare folos pentru diplomatul american. În anul 1883, în luna mai ºi iunie, Dr. Eugene Schuyler era la CAPªA, ºi avem dovada cã, în ziua de 23 iunie, Eminescu a avut o lungã convorbire cu acesta, acasã la Maiorescu: „Prea cald! Astãzi la 6 1/2 la cinã la mine ministrul american E. Schuyler, Beldimano, Gane, Jacques [Negruzzi] si doamna, al-de Kremnitz, Annette, Eminescu. Rãmas cu toþii în cea mai plãcuta atmosferã pânã 11 1/2”. (Titu Maiorescu, „Însemnãri Zilnice”). Abordând situaþia complexã din Peninsula Balcanicã, Eminescu afirmã cã ar dori sã înveþe limba albanezã. Informaþia aceasta, scoasã cu abilitate din context, este menþionatã de Maiorescu în însemnãrile sale amintite drept o dovadã a „nebuniei” incipiente a ziaristului rebel!

Dacã Eminescu ar fi dat semne de nebunie, atmosfera nu mai putea fi „cea mai plãcutã”! afirmã pe bun temei adversarii teoriei alienaþiei mintale a lui Eminescu. Pentru a înþelege rolul avut de acest mare diplomat ºi ziarist de peste Ocean în drama cãreia i-a cãzut victimã Eminescu, sã prezentãm câteva date biografice sumare: Fiul lui George Washington Schuyler, Eugen Schuyler s-a nãscut în Ithaca, New York, la 26 Februarie, 1840. A fost cãsãtorit cu Gertrude Wallace. A absolvit în 1859 Universitatea Yale ºi Columbia Law-School în 1863. Dupã terminarea facultãþii, s-a stabilit în New Heaven, susþinând un doctorat în domeniul filosofiei ºi psihologiei, dar ºi al filologiei moderne, în 1861. A fost cel dintâi titlu de doctor în ºtiinþe, acordat de o universitate din America. Practicã dreptul dar se dedicã studiilor de literaturã, mai mult ca hobby. Încã din tinereþe, Schuyler a fost atras de Rusia datoritã unei întâmplãri: în timpul Rãzboiului Civil, el a vizitat o navã de rãzboi þaristã, ancoratã în portul New York. Publicând articole despre Rusia ºi slavi în reviste ºi publicaþii de interes general, a fost ales ca membru de onoare al Societãþii Geografice Imperiale a Rusiei. În anul 1866 intrã în diplomaþie, fiind numit consul al SUA la Moscova, în perioada 1867-1869, la Reval în 1869-1870, secretar de legaþie la St. Petersburg în 1870-1876. În anul 1873, a efectuat o cãlãtorie de 8 luni prin Rusia, Turkestan, Khokan, ºi Bukhara. În anul 1876 devine Secretar de legaþie ºi Consul General la Constantinopol. În timpul verii acelui an, a fost desemnat sã investigheze masacrele turceºti din Bulgaria, trimiþând un raport extins guvernului sãu. Cele prezentate de Eugene Schuyler au influenþat substanþial evoluþia situaþiei din

34

35

aceastã parte a Balcanilor precum ºi poziþia marilor puteri faþã de situaþia din zonã. Doi americani, diplomatul ºi ziaristul Eugene Schuyler ºi jurnalistul Januarius MacGahan au fost primii care au alertat Occidentul, la mijlocul anului 1876, asupra atrocitãþilor comise cu ferocitate împotriva civililor bulgari. Rãzboiul Ruso Turc din 1877-1878 a fost o consecinþã a repulsiei resimþite de puterile vest europene faþã de brutalele masacre sãvârºite în Aprilie 1876 de cãtre turcii baº-buzuci la Koprivºiþa ºi Panagyuriºte, la nord vest de Plovdiv. Aceste atrocitãþi au îndârjit atât de mult pe occidentali împotriva turcilor încât, în Decembrie 1876, s-a organizat o Conferinþã a reprezentanþilor þãrilor vestice la Constantinople, care a condamnat acþiunile sultanului ºi a cerut independenþa Bulgariei ºi Roumeliei. În 1878 Schuyler a fost trimis la Birmingham în funcþia de consul, iar în 1879 a fost transferat la Roma în calitate de consul-general. Bun cunoscãtor al situaþiei din Balcani, în preajma declarãrii ca Regat a României, acesta primeºte însãrcinarea de reprezentant diplomatic al Statelor Unite la Bucureºti, la data de 11 Iunie 1880. La 13 August 1880, ministrul român de externe ºi-a exprimat formal dorinþa de a avea relaþii diplomatice cu SUA, dar Schuyler ºi-a prezentat scrisorile de acreditare, abia la 14 decembrie 1880, într-o audienþã privatã. Apoi, la data de 21 decembrie 1880 este numit „Chargé d’Affaires” (Însãrcinat cu afaceri) ºi Consul-General la Bucureºti, prezentându-ºi scrisorile de acreditare la 25 ianuarie 1881. Deoarece România s-a proclamat Regat, dr. Eugene Schuyler ºi-a prezentat din nou scrisorile de acreditare, la 16

mai 1881, de data aceasta în calitate de Ministru Rezident-Consul General, fiind acreditat în aceastã funcþie ºi în Grecia ºi Serbia. Ca urmare, îºi mutã temporar reºedinþa la Atena. În 1881 a fost autorizat de Secretariatul de Stat sã perfecteze ºi sã semneze un acord comercial ºi consular cu România ºi Serbia. La data de 7 iulie 1882 este numit în calitate de Ministru Rezident-Consul General, la Bucureºti, prezentându-ºi din nou scrisorile de acreditare, la data de 8 septembrie, 1882. La începutul lunii ianuarie 1883, Eugene Schuyler îºi schimbã din nou reºedinþa la Atena, dar revine în România, în cursul lunilor mai ºi iunie 1883, pentru a participa la ceremoniile consacrate proclamãrii Regatului precum ºi pentru parafarea Tratatului Comercial dintre România ºi SUA. Este rechemat de la post la data de 7 Septembrie 1884. Temporar a îndeplinit ºi misiuni diplomatice la Cairo. Dupã rechemarea în SUA, s-a dedicat studiilor literare. A fost ales membru corespondent al Academiei Române precum ºi membru al societãþilor geografice din Londra, Rusia, Italia, ºi America, primind decoraþii din partea guvernelor din Rusia, Grecia, România Serbia ºi Bulgaria. A murit de malarie la Veneþia, Italia la 16 iulie 1890 Este înmormântat în Cimitirul Protestant San Michele, din Veneþia. A publicat în reviste de specialitate din America ºi Anglia. A editat traducerea lui John A. Porter „Selections from the Kalevala” (New York, 1867); a tradus din Ivan Turgdnieff’ „Fathers and Sons” (1867) ºi L. Tolstoi: „The Cossacks, a Tale of the Caucasus” (1878); Este autorul lucrãrii „Turkestan: Notes of a Journey in Russian Turkestan,

36

37

Khokand, Bokhara, and Kuldja” (1876); „ Peter the Great, Emperor of Russia” (2 vols., 1884); si „American Diplomacy and the Furtherance of Commerce” (1886). Revenind la evenimentele capitale din data de 28 iunie 1883, este destul de plauzibil ca Eminescu sã se fi dus la Capºa în speranþa de a-l întâlni pe acest influent personaj diplomatic, pentru a atrage atenþia ºi altor diplomaþi strãini, cazaþi aici, într-un mod zgomotos, scandalos am spune, ºi a arãta astfel cã nu întreaga opinie publicã româneascã aprobã schimbarea radicalã a politicii autoritãþilor de la Bucureºti. Un prieten al României pe care Eminescu nãdãjduia sã-l avertizeze asupra pericolelor ce ameninþa aceastã þarã. În concluzie, abordând subiectul „Eminescu la CAPªA”, credem cã am luminat douã chestiuni extrem de importante: a fost Eminescu prezent la Capºa, în fatidica zi de 28 Iunie 1883? ºi a doua: care a fost scopul prezenþei sale la Capºa? Susþinem cã Eminescu a fost prezent la CAPªA, dar nu dintr-un exces de Iresponsabilitate, ci animat de o adâncã Luciditate, în încercarea de a contacta un diplomat strãin, pe marginea unui act politic important, cu urmãri considerate de Eminescu extrem de grave. Dr. Eugene Schuyler, personalitate cunoscutã pentru influenþa sa majorã în capitala SUA (la un moment dat se punea problema numirii sale în funcþia de adjunct al Secretarului de Stat american), dar ºi pe lângã autoritãþile din Anglia, Franþa ºi, mai ales Rusia, avea posibilitatea, în opinia lui Eminescu, sã alerteze din nou Europa cu privire la fãrãdelegile criminale ale baº-buzucilor politici de la Bucureºti, comise împotriva reprezentanþilor oprimatei naþii române din Transilvania, aºa cum fãcuse cu evident succes, cu câþiva ani înainte, în cazul Bulgariei. De aici ºi spaima duºmanilor lui Eminescu faþã de urmãrile contactelor dintre acest înverºunat opozant ºi diplomatul american.

Modul în care dr. Schuyler a reflectat situaþia creatã prin tratativele de aderare la Tratatul secret rezultã, fãrã îndoialã, din telegramele transmise Departamentului de Stat, în perioada mai – iunie - iulie 1883. În mod logic, dupã sechestrarea lui Eminescu într-un azil de nebuni, nimic nu mai putea sta în calea Tratatului secret: motivând diverse scopuri, I.C. Bratianu s-a întâlnit cu Bismarck, în iulie 1883, apoi Carol I ºi Bratianu, în august, cu împãraþii Germaniei ºi Austro-Ungariei la Potsdam ºi, respectiv, Viena. Pe bazele acestor înþelegeri secrete, I.C. Brãtianu este liber sã întâlneascã cu Bismarck la Gastein precum ºi cu ministrul de externe Kalnoky la Viena. Intuitiv, putem afirma cã diplomatul american era conºtient, în calitatea sa de fin ºi avizat cunoscãtor al situaþiei þãrilor din Balcani, cã Regatul Român intra în sfera de influenþã a Puterilor Centrale, aºa cã eforturile sale de promovare a intereselor americane aici nu ar fi putut avea succes. Din acest motiv, rezultã, probabil, ºi absenþa pentru mai mulþi ani a unor relaþii dinamice între cele douã þãri, dupã plecarea lui Schuyler din postul deþinut la Bucureºti.

38

39

Eminescu ºi meandrele Diplomaþiei Un studiu scris în urmã cu 15 ani, dedicat prezenþei lui Eminescu în capitala germanã (1), pe care l-am înaintat conducerii ministerului român de externe din acea vreme, sublinia un adevãr istoric surprinzãtor, asumat prompt de ministrul în funcþie al momentului: pe vremea cât a fost la student la Berlin, Eminescu a fost angajat al Ministerului Afacerilor Strãine al României, îndeplinind activitãþi caracteristice unui veritabil diplomat, inclusiv pe aceea de cifrator! Ca urmare, în toamna anului 1992, printr-o scurtã ceremonie desfãºuratã într-o atmosferã plinã de recunoºtinþã,

dar de o discreþie nemeritatã faþã de memoria Poetului, statuia lui Eminescu a fost aºezatã sub fereastra clãdirii Ataºaþilor Culturali, în curtea MAE de la Bucureºti. Mai mult, o salã din sediul ministerului a primit numele genialului reprezentant al spiritualitãþii româneºti. Pentru a înþelege legãturile lui Eminescu cu lumea diplomaþiei acelor vremi, evocãm numele a trei personalitãþi care au influenþat în bunã mãsurã existenþa acestuia.

EMINESCU APRECIAT DE DR. EUGEN SCHUYLER

Se ºtie cã primul sediu al Legaþiei SUA în România a fost CASA CAPªA. Aici locuiau ºi alþi diplomaþi strãini. Începând cu anul 1876, Grigore Capºa schimbã destinaþia iniþialã a Salonului Slãtineanu, amenajând, la etajul I, apartamente luxoase, destinate oamenilor politici dar mai ales pentru diplomaþii strãini. În Jurnalul lui Titu Maiorescu este menþionat numele diplomatului Eugene Schuyler, ziarist redutabil, ca ºi Eminescu, cunoscãtor al limbii române, ales membru de onoare al Academiei Române, o personalitate care a influenþat decisiv evoluþia unora din þãrile din aceastã parte a continentului. Observator avizat al situaþiei din Balcani, Schuyler era desigur interesat de minuþioasele analize de ordin politic publicate de Eminescu, pe care îl cunoºtea personal, ºi ale cãrui articole erau de mare folos pentru diplomatul american. Contactul dintre Eminescu ºi diplomaþii strãini acreditaþi la Bucureºti a fost facilitat de cãtre Mite Kremnitz. În salonul sãu, ale cãrui uºi erau larg deschise elitei bucureºtene, cumnata lui Maiorescu primeºte literaþi, politicieni ºi diplomaþi strãini: „ Mi-aduc aminte cã diplomaþii care erau de faþã la un dineu, îl plãceau foarte mult (pe Eminescu, n.n.) ºi finul american Mr. Schuyler observase numaidecât cu ce cap spiritual avea a face” (2). 40

41

Eminescu ºi R. Kunisch sau despre rolul unui diplomat mai puþin cunoscut

În anul 1883, în luna Mai ºi Iunie, Dr. Eugene Schuyler era în Bucureºti. Acelaºi Jurnal aminteºte cã, în ziua de 23 Iunie, Eminescu a avut o lungã convorbire cu acesta, acasã la Maiorescu: „Prea cald! Astãzi la 6 1/2 la cinã la mine ministrul american E. Schuyler, Beldimano, Gane, Jacques [Negruzzi] si doamna, al-de Kremnitz, Annette, Eminescu. Rãmas cu toþii în cea mai plãcutã atmosferã pânã 11 1/2”. (Titu Maiorescu, „Însemnãri Zilnice”). Admirând abilitãþile lingvistice ale diplomatului american, cunoscãtor al limbii române, dar nu numai, Eminescu, la rândul sãu, afirmã cã ar dori sã înveþe limba albanezã. Expresia aceasta, scoasã cu abilitate din context, este menþionatã de Maiorescu în însemnãrile sale amintite drept o dovadã a „nebuniei” incipiente a ziaristului rebel! Dacã Eminescu ar fi dat semne de alienare, atmosfera nu putea fi caracterizatã ca fiind „cea mai plãcutã”! Cu toate acestea, în opinia noastrã, momentul 28 Iunie 1883, atât de amplu comentat în ultima perioadã, ar putea avea o altã explicaþie decât cele cunoscute pânã în prezent. Avem motive sa credem ca prezenþa lui Eminescu la Capºa a fost motivatã de speranþa de a-l întâlni pe acest influent personaj diplomatic, prieten apropiat, în acelaºi timp, al Poetului. Apreciem cã, în disperare de cauzã, Eminescu intenþiona sã atragã atenþia diplomaþilor strãini, cazaþi aici, într-un mod zgomotos, scandalos am spune, arãtând astfel cã nu întreaga opinie publicã româneascã aprobã schimbarea radicalã a politicii autoritãþilor de la Bucureºti. Printre ei, desigur, ºi Eugene Schuyler - un prieten al României - pe care Eminescu nãdãjduia sã-l avertizeze asupra pericolelor ce ameninþa aceastã þarã.

Dupã cum se ºtie, timp de decenii s-au purtat discuþii aprinse, ce par a nu avea nici azi sfârºit, cu privire la sursa de inspiraþie care a stat la baza capodoperei eminesciene, „Luceafãrul”. Majoritatea exegeþilor au plecat de la însemnarea aflatã pe una din filele de manuscris, care atribuie unui misterios „K”, cãlãtor, memorialist dar ºi culegãtor de folclor românesc („Fata în grãdina de aur” ºi „Frumoasa fãrã corp”) cheia de înþelegere a „Luceafãrului”. Mose Gaster este primul care abordeazã problema modelului literar ce a stat la baza creaþiei inegalabilului poem. În studiul sãu, intitulat „Literatura popularã românã”, dezvãluie încã din 1883 numele lui R. Kunisch ºi cele douã basme traduse de acesta în germanã. N. Iorga precizeazã contextul apariþiei acestor traduceri din folclorul românesc: Richard Kunisch face o cãlãtorie pe Dunãre, ajungând ºi la Bucureºti, în urma cãreia publica la Berlin, în 1861, memoriile sale privind Þãrile Române ºi Orient, sub titlul: „Bûkarest und Stambul, Skizzen aus Ungarn Rûmanien und der Türkei”. El observã un Bucureºti cosmopolit, care pãstreazã însã mult din farmecul Orientului. Deºi este un oraº select, având spectacole de operã italianã, francezã ºi teatru în limba românã, Capitala nu i se pare un oraº european, semãnând mai degrabã cu Algerul. Kunish ne povesteºte cã, în timpul unei petreceri, o doamnã a cântat arii italiene, iar la o altã reuniune, o invitatã,,ceteºte uºor manuscrise greceºti”. În tot acest timp,,autorul este uimit de farmecul femeilor”. N. Iorga, care a abordat acest subiect, mai ales prin prisma cãlãtorilor strãini în trecere prin Þãrile Române, aminteºte

42

43

Primiþi Domnule Ministru, asigurarea deosebitei mele consideraþiuni. Domniei Sale, Domnului Ministru de Esterne, S.S. Th. Rosetti „

cã Richard Kunisch a scris ºi o nuvelã, intitulat㠄La belle Florica”. Dar cine este acest Richard Kunisch ºi cum a ajuns Eminescu sã se inspire din cele douã poveºti traduse în germanã? Cercetãri datând din deceniul 9 al secolului trecut (3) dezvãluie identitatea misteriosului „K”: este vorba de colonelul Richard Kunisch, care efectuase o cãlãtorie la Bucureºti ºi Istanbul, cu sarcini diplomatice, primite din partea Austro – Ungariei. Aceastã lucrare memorialisticã a avut-o la îndemânã Mihai Eminescu, pe când era angajat al Agenþiei Diplomatice de la Berlin ºi, desigur, a fost impresionat de conþinutul ei. Iatã, aºadar, încã un diplomat care influenþeazã biografia marelui nostru poet. De altfel, în setul de documente eminesciene, aflate în Arhiva MAE, pus în valoare prin studiul nostru din 1988, existã unul, scris de Eminescu, dar semnat, evident, de       Th. Rosetti, care demonstreazã cã la sediul Agenþiei de la Berlin exista practica de a se distribui celor interesaþi lucrãri traduse în germanã, evocând realitãþile româneºti. Iatã conþinutul acestuia: „ Agenþia României Domnule Ministru, Fiindcã D. Ulysse de Marsillac, dupã cum anunþaþi prin adresa D-Voastrã No 7646, se oferã a distribui la cabinete de lectur㠄 Journal de Buckarest”, Vã rog sã mijlociþi ca, deocamdatã, aceastã foaie sã se trimitã la „Akademische Leschalle”, Berlin, Georgenstrasse, rãmânând a vã comunica mai în urmã ºi alte asemenea locale.

Eminescu ºi Eduard Griesbach sau legãtura dintre un Poet ºi un exeget al lui Schopenhauer Eduard Griesbach este numele unui alt diplomat strãin, prieten apropiat al lui Mihai Eminescu, despre care s-a scris foarte puþin în studiile ce au fost dedicate acestuia de-a lungul celor peste o sutã de ani ce s-au scurs de la moartea sa. Printre exegeþi, George Muntean („Viaþa lui Mihai Eminescu”, Editura Minerva, Bucureºti, 1973) aminteºte în treacãt: „Iar cu consulul prusian Griesbach, poet de o realã distincþie ºi frecventator al Salonului Mitei, Eminescu se întreþinea îndelung acum ca ºi mai târziu”. Bãnuind cã în salonul Mitei Kremnitz se adunau numai poeþi, George Muntean îi dezvãluie diplomatului Prusiei calitãþi mai ales poetice. Acest ignorat prieten al lui Eminescu, Eduard Griesbach (1845 – 1906 ), a fost nu numai diplomat de carierã ci, mai ales, unul dintre cei mai importanþi istorici literari dar ºi editori ai operelor lui Schopenhauer. Datoritã acestei calitãþi, discuþiile dintre Eminescu ºi Griesbach nu puteau fi decât extrem de benefice. Mai mult decât atât, Eduard Griesbach îl încurajeazã pe Eminescu sã facã traduceri din marii poeþi germani iar dovada este numãrul 128 al Telegrafului Român, din 1881, în care apare traducerea baladei Der Handschuh (Mãnuºa) de Fr. Schiller, semnatã de Mihai Eminescu. Redactorul ziarului amintit semnaleazã apariþia la Lipsca (Leipzig) a unui  „fasciculu nou (V) din Schalk-Bibliothek, cuprindend: Der Hanschuh. Von Friedrich von Schiller. Eine

44

45

polyglotte Zusammenstellung von Fr. Thiel. Mit 24 Original-Illustrationen von W. Wellner. În cãrticica aceasta aflãm de traducerile în 12 limbi încã. (...) Pe noi ne intereseazã cu deosebire atenþiunea progresivã a strãinetãþii faþã cu limba românã: din prefaþa editorului vedem adecã, cum dl. Eminescu a fost anume recercat prin mijlocirea consulului german Griesbach din Bucuresci, a traduce balada lui Schiller în limba românã pentru ediþia poliglotã de faþã. Apoi ne bucurãm cã dl. Eminescu ne-a dat o traducþie, care se poate presenta fãrã cea mai micã sfiealã lungã ori ºi care din celelalte 11 traduceri, toate fiind de autori eminenþi.” Ca o recunoaºtere a calitãþii de slujitor al Diplomaþiei române, Diplomatul Eduard Griesbach era cunoscut ºi de Titu Maiorescu, încã din 1880, (anul în care sunt stabilite relaþiile diplomatice româno-germane). Rolul acestuia devine important în momentul transferului lui Eminescu la o clinicã din Viena, în toamna anului 1883, precum ºi la începutul anului 1884. Rãmâne un mister cine, când ºi cum a dat vizã lui Eminescu pentru a pleca în Austria ºi, mai ales, cine a intervenit pentru obþinerea vizelor necesare unor eventuale deplasãri ale Poetului în Italia sau Germania. Un rãspuns plauzibil îl aflãm în Jurnalul mentorului Junimii, unde T. Maiorescu consemneazã cã, la 27 ianuarie 1884, a luat legãtura cu Griesbach, care se afla în acel moment în misiune la Milano. Mentorul Junimii ar fi dorit sã faciliteze lui Eminescu o întâlnire, la Milano, cu bunul sãu prieten, Eduard Griesbach, pe care Poetul însã o evitã. Despre momentul reîntâlnirii celor doi prieteni la Milano vorbeºte ºi Eugeniu Speranþia:

„ Eminescu ºi Chibici trebuiau sã se prezinte „ la locul indicat”, decent îmbrãcaþi, deoarece se pare cã Griesbach a înlesnit lui Eminescu obþinerea documentelor pentru ºederea acestuia în Italia. Dar Eminescu nu era pe deplin în stare sã se întâlneascã cu vechiul sãu prieten. Conºtient de starea în care se afla, Poetul doreºte sã revinã cât mai iute în þarã. Este evident cã acest cãrturar german a avut un rol important în biografia lui Eminescu, rol pe care studiile ulterioare urmeazã a-l defini cu mai multã claritate.

46

47

NOTE 1. Studiul a fost publicat de noi, împreunã cu Ion C. Rogojanu, sub egida Memorialului Ipoteºti, Centrul Naþional de Studii Mihai Eminescu, sub titlul „Biblioteca Eminescu, Arhive, Biblioteci – Ambrozie ºi Aguridã”, Editura Geea, 1998. 2. Mite Kremnitz, „Amintiri fugare despre Eminescu”, Cartea Româneascã, 2000, p. 25. 3. Klaus Heitman, „ Südosteurope –Studie”, 47, München, 1988, p. 97-112.

Relaþiile lui Eminescu cu Palatul Regal au stat sub semnul unei reciprocitãþi glaciale. Prezent de voie, de nevoie în „salonul literar” patronat de Carmen Sylva, Poetul face o proastã impresie doamnelor de companie ale Reginei: „Mai mult scund decât înalt, mai mult voinic decât zvelt, cu un cap ceva cam mare pentru statura lui, prea cãrnos la faþã, nebãrbierit, cu dinþii mari galbeni, murdar pe haine ºi îmbrãcat fãrã nici o îngrijire „iatã imaginea ºocantã, aºa cum este redatã în Amintirile semnate de Mite Kremnitz; „la masã mânca cu zgomot, râse cu gura plinã, un râs care-mi suna brutal… Un om cu totul lipsit de maniere. O mânã micã de copil, neîngrijitã, poate nespãlatã”. Deziluzie neaºteptatã: „Eram atât de decepþionat㠖 spune în continuare Mite Kremnitz - încât mã durea deosebirea dintre adevãratul Eminescu ºi cel care trãise în închipuirea mea. Unde-i poezia?” Prietenia dintre Eminescu ºi Mite Kremnitz dateazã, spun biografii, de prin 1876, când Eminescu, fãcând un drum la Bucureºti, o cunoaºte pe cumnata lui Maiorescu, soþia medicului personal al Regelui Carol! Predându-i lecþii de limba românã, Eminescu face o pasiune pentru doamna de

onoare a Reginei Elisabeta, cãreia îi oferã în manuscris poezia „Atât de fragedã.” (consideratã de numeroºi exegeþi „un poem veronian”, pe care Mite ºi-l „atribuia pe nedrept”), cf: N. Iorga, Istoria literaturii romane contemporane, 1934, 295-296. Dar idolul Poetului a fost, fãrã îndoialã, Veronica Micle, aºa cum ni se dezvãluie adevãrul gol goluþ în epistolarul celor doi îndrãgostiþi. Nici Regina, la rândul ei, deºi i-a tradus în germanã câteva din operele sale, nu-l impresioneazã pe Eminescu, ba dimpotrivã. În anul 1882, legãturile dintre Mihai Eminescu ºi Veronica Micle au cunoscut trasee sinuoase. Creaþia poeticã a fost sãracã. În scrisorile trimise Veronicãi, poetul se explicã, se dezvinovãþeºte. El încearcã sã îi recâºtige încrederea, insinuând cã nici Carmen Sylva, nici Mite Kremnitz sau vreo altã damã din anturajul literar de la Palat nu îi poate fi egalã în inima sa. Ca argument, el îi destãinuie un fapt oribil, profund imoral, petrecut în interiorul chiliilor Mânãstirii Sinaia. Dar, înainte de a reda acest fapt, sã rememorãm contextul în care s-a produs incidentul amintit mai sus. În 1882, viaþa politicã a tânãrului regat al României, intratã în atenþia puternicilor Europei, datoritã complicatei probleme a naturalizãrii strãinilor, dar mai ales prin delicata chestiune a Dunãrii, cunoaºte convulsii dintre cele mai neaºteptate. În ceea ce priveºte conflictul cu Viena, politica Bucureºtiului era limpede: România accepta orice fel de control la Dunãrea de Jos, permitea libera circulaþie fluvialã a navelor austro-ungare, dar fãrã limitarea sau îngrãdirea comerþului românesc.

48

49

SCANDAL LA PELEª „Incidentul Guillame” în corespondenþa privatã a lui Eminescu ºi Carol I

Regele Carol I considera Dunãrea o chestiune de orgoliu ºi de onoare, amintindu-i lui Karl Anton von Hohenzollern, la data de 6 ianuarie 1882, urmãtoarele: „ Dunãrea scaldã castelul care a adãpostit leagãnul meu, pe cursul ei am întreprins periculoasa cãlãtorie pentru a lua în stãpânire þara ce m-a ales ca principe. De atunci i-am acordat cea mai vie atenþie, am studiat punctele pentru o trecere favorabilã, m-am ocupat de Chilia pentru a o face navigabilã ºi cu un pod ferm peste Dunãre… La Calafat, Giurgiu, Olteniþa ºi Brãila am stat în bãtaia focului în repetate rânduri ºi dupã toate acestea trebuie sã mã lupt cu extrem de dificila chestiune a Dunãrii.” (Sorin Cristescu, „Carol I, Corespondenþa privatã 1878-1912”, Tritonic, Bucureºti 2005, p.114-115) În acest complex de împrejurãri, suveranul român miza pe întãrirea capacitãþii de apãrare a þãrii, pe realizarea unui plan amplu de fortificaþii strategice, apelând la un cunoscut militar belgian: generalul Henry Alexis Brialmont (1821 – 1903). În ciuda greutãþilor întâmpinate la Bruxelles chiar din partea ministrului belgian al apãrãrii, Brialmont viziteazã România în câteva rânduri, având întâlniri cu Carol I. Celebrul strateg a întocmit proiectul fortificaþiilor pentru linia de centurã a Bucureºtiului. Construcþia efectivã a fost demaratã în 1884, cu un buget iniþial de 15 milioane lei. În final, reþeaua formatã din 18 forturi a costat 111,5 milioane lei aur, adicã triplul bugetului anual alocat armatei române. Prin sora sa, Maria de Flandra, inclusiv prin serviciile generalului Brialmont, suveranul român dorea sã aibã în Regatul Belgiei un aliat de nãdejde. Din nefericire, planurile sale vor fi serios periclitate de un incident jenant, produs la Palatul din Sinaia de cãtre ambasadorul belgian ºi consilierul acestuia - baronul Guillaume.

Fiind gãzduiþi o perioadã de timp la reºedinþa regalã din incinta Mânãstirii Sinaia, Castelul Peleº nefiind încã dat în folosinþã, diplomaþii belgieni au generat, prin comportamentul lor imoral, un imens scandal, copios reflectat de presa de la Bucureºti dar ºi cu ecouri în strãinãtate. Nefericitul incident, petrecut în toamna anului 1882, a cãrui amploare este greu de imaginat în zilele noastre, a tulburat serios apele la Bucureºti, fiind reflectatã în douã surse epistolare intrate abia în ultimii ani în atenþia cercetãtorilor: fondul de scrisori Eminescu - Veronica Micle ºi corespondenþa privatã a Regelui Carol I.

50

51

Curtea princiarã, scenã ºi culise Atmosfera de la curtea regelui Carol I este un amestec de galanterie, artã, viaþã mondenã dar ºi de intrigi ºi scandaluri. Iubitoare a muzicii ºi poeziei, regina Elisabeta, cochetând ea însãºi cu literele, sub numele de Carmen Sylva, îºi alcãtuise un select ºi exclusivist salon al artelor, compus din cunoscuþi ºi talentaþi scriitori ºi artiºti, printre care Alecsandri ºi, mai târziu, George Enescu. Dintre damele de onoare se remarcã domniºoara Eufrosina Grãdiºteanu, îmbrãcatã într-o rochie din stofã româneascã, brodatã cu aur ºi cu mãtase albastrã, principesa Bibescu purtând un elegant compleu din satin argintiu, d-na Grigore Ghica în toaleta vaporoasã de satin de „un alb rãpitor” precum ºi d-na Jacques Lahovary, „frumoasa ca o nimfã”, în „þinutã de mare clasã”, de satin alb ºi trenã regalã, brodatã cu arabescuri si motive frunziforme (cum ar spune Claymour). Personaj fermecãtor, regina pãrea o femeie între douã vârste, cu þinutã maiestuoasã, îmbrãcatã într-o rochie „princesse” din catifea albastrã. Nasul subþire, cu nãrile bine

decupate, discret arcuite. Pãrul castaniu se adunã deasupra frunþii înalte. Ochii cãprui aveau aerul unei blândeþe triste. Tenul era uºor colorat. Buze fine, zâmbet binevoitor, dinþii strãlucitor de albi, mânã cu degete fine ºi lungi, cu un singur inel de aur, ce avea încrustat un mare safir, de un albastru mai intens decât culoarea ochilor augustului sau soþ., Regina Elisabeta nu se ocupã decât de viaþa mondenã. Seara, citeºte din creaþiile proprii, în prezenþa damelor de companie. Alteori, cântã la pian piese alese din creaþia lui Beethoven, Schumann, Bach si Mozart, acompaniatã de violoniºti aflaþi printre invitaþi. Toatã lumea vorbeºte limba francezã, cu excepþia regelui, care converseazã în germanã. Acesta, mic de staturã, cu figura palidã ºi profil acvilin, avea toate trãsãturile unui prinþ prusac, al cãrui sânge nobiliar se înrudea cu Napoleon Bonaparte, dupã bunicã, ºi cu Împãratul Wilhelm al II-lea ºi Þarul Rusiei, dupã tatã. Chipul îi era alungit de o barbã castanie, ochii aveau o culoare intens albastrã, iar privirile sale pãtrunzãtoare scrutau atent interlocutorul. Subiectele favorite ale regelui Carol I sunt pictura, artele frumoase, istoria sau geografia. Privitã din afarã, viaþa la Palat nu putea fi decât idilicã: adeseori, din budoarul regelui se aud glasul înecat de tuse al Suveranului, sunetul bastonului vreunui majordom, atingând cu blândeþe podeaua, râsul discret al Reginei, sursurul paharelor de cristal sau al tacâmurilor de argint ºi sunetele sprinþare ale pianului. La Sinaia, vara, viaþa era seraficã. Curtenii luau masa alãturi de Majestãþile Lor ºi, aproape în fiecare zi, erau primiþi oameni de culturã sau figuri princiare, venite de departe, de pe la mai toate Curþile Regale ale bãtrânului continent. La o analizã atentã, un observator perspicace ar fi putut observa un amestec de „cabotinaj, ipocrizie ºi bârfã”. Bârfa era la ea acasã, nãscutã mai ales

din neruºinatul spionaj al cameristelor, un veritabil cuib de viespi. Din acest viespar au rãsuflat în presã amãnunte jenante, ce puteau sã degenereze într-un scandal de proporþii la Curtea regalã din România. Personajele jenantului episod au fost: ministrul legaþiei Belgiei la Bucureºti, Jooris, ºi baronul Guillame (1856-1918), consilier al aceleaºi legaþii, devenit ulterior membru de onoare al Academiei Române (16 aprilie 1907), precum ºi tinerele doamne Grãdiºteanu, Romalo ºi Ghica. În continuare, prezentãm o reflectare a celor petrecute la curtea regalã, aºa cum apar ele în epistola adresatã Veronicãi Micle, în toamna anului 1882. „Sã-þi povestesc ceva neauzit - ca semn de demoralizaþie adâncã, care a pãtruns în societatea noastrã greco-bulgarã. Curtea regalã e un adevãrat... otel. Toatã lumea se-ntreabã ce s-a-ntâmplat la Sinaia. Garda de acolo a prins pe secretarul legaþiunii belgice ieºind noaptea pe fereastrã de la domniºoarele de... onoare. În sfârºit... Regele ºi Regina... n-au aflat nimic. Radu Mehail depeºeazã însã Regelui o telegramã cifratã prin care-l anunþã de tot ce se petrece la Curte. Adjutanþii M. Sale împreunã cu domniºoarele trãiau toþi în concubinaj. Regele are însã obicei de-a pune tocmai pe aceste domniºoare sã-i descifreze depeºele. Din nefericire pentru ele - toate plecaserã în pãdure cu galanþii lor - nimeni nu era decât regina acasã. Regina se pune de descifreazã însãºi depeºa ºi-ºi pune mânile-n cap. În sfârºit rege ºi regina pleacã în pãdure, la pavilionul de vânãtoare, ºi gãsesc...? Întreaga companie de domniºoare de onoare lucratã ca dupã comandã de întreaga companie de adjutanþi. Scandal! Se zice cã toþi adjutanþii ºi toate domniºoarele vor fi daþi afarã... dar...

52

53

Iatã un scandal fãrã pereche în analele curþilor europene.” („Dulcea mea Doamnã / Eminul meu iubit”, Edit. Polirom, Iaºi, 2000) Ambasadorul belgian era un individ profund antipatic, vulgar pânã la ridicol, dând dovadã de proaste maniere (a înghiontit-o cu cotul pe Elisabeta ºi a scos limba la suveranul României): un adevãrat coºmar pentru Carol I. Spre deosebire de acesta, secretarul legaþiei belgiene, tânãrul Guillaume era „fermecãtor, iar prin manierele elegante contrasta mult cu Jooris”. Acesta din urmã, spune regele, a fost victima unui scandal. Cei doi au avut o ºedere mai îndelungatã la Sinaia, fiind invitaþi adesea la masã de cãtre rege. Depãºindu-ºi limitele bunului simþ, încãlcând regulile etichetei, ei au stabilit o intimitate cu doamnele de onoare de la curte, manifestatã în „supeuri ºi rendez-vous nocturne”. Astfel, într-o noapte, între orele 1 ºi 2, Guillaume a fost oprit de garda mânãstirii, când pãrãsea camera doamnelor de onoare. Aflând acest incalificabil gest, regele cere ofiþerului de gardã sã facã un raport detaliat. Confirmându-se faptele infamante, Carol solicitã poliþiei castelului Peleº o anchetã. In urma anchetei, suveranul aflã cã au fost trei vizite nocturne. În timpul acestora, Jooris intra în dormitoarele doamnelor, având câte douã sticle de ºampanie sub braþ, retrãgându-se dupã miezul nopþii, urmat apoi, la orele dimineþii, de mai tânãrul Guillaume. Din acest motiv, toata Casa Regalã era indignatã, dar nimeni nu a avut curajul sã îl informeze pe Rege. „Întors la Bucureºti, l-am convocat pe Jooris ºi i-am declarat scurt ºi rãspicat cã secretarul sãu are de ales: ori sã se cãsãtoreascã cu domniºoara pe care a compromis-o prin vizitele sale, ori sã pãrãseascã Bucureºtiul, cãci la curte nu

va mai fi primit.” (Sorin Cristescu, op.cit.p.134). În urma anchetei este concediat ºi un aghiotant iar regele face eforturi sã muºamalizeze acest monstruos scandal, în urma cãruia regina se îmbolnãveºte de supãrare. La data de 23 noiembrie 1882 regele îi scrie Mariei de Flandra: „ Chestiunea fatalã în care cei doi domni au jucat un rol atât de trist ne-a fãcut mari neplãceri. Cele trei tinere doamne (Grãdiºteanu, Romalo, Ghica) sunt înrudite cu cele mai distinse familii din Moldova ºi cu o mare parte a înaltei societãþi bucureºtene, care este foarte indignatã de mãsurile luate de noi. Ziarele ºi-au luat avânt ºi au scris câteva articole obraznice, care sunt jignitoare la adresa Curþii noastre.” (op. cit. 137). Aprofundându-se cazul, Regele mai aflã, într-un târziu, cã domniºoarele au avut repetate aventuri nocturne ºi îi primeau pe domni seara târziu, dupã ce familia augustã se retrãgea în dormitoarele ei. Regina este grav afectatã din cauza urâtei comportãri a domniºoarelor de onoare. Despãrþirea de Lucia Ghica a zdruncinat-o profund: „ Mã tem cã aceasta este însãrcinatã cu unul dintre aghiotanþii mei pe care l-am concediat, un ofiþer frumos ºi elegant, ginerele preºedintelui Senatului, Dimitrie Ghica. Dar problema este strict secretã.” (op.cit.138) Dupã luni bune de zbucium, scandalosul incident se stinge: eroii sunt reabilitaþi, presa uitã acest eveniment. În februarie 1883, baronul Guillaume se logodeºte cu Eufrosina Grãdiºteanu, regele acceptã numirea junelui diplomat în calitate de însãrcinat cu afaceri, dar ministerul belgian de externe îl transferã la Madrid, unde soþia îi dãruie, la sfârºitul aceluiaºi an, un fiu, Gustave. În 1928, baronul Gustave Guillaume va deveni ambasador al Belgiei în România, þara de origine a mamei sale. Ca ºi când nimic nu s-ar fi întâmplat, în aprilie 1883,

54

55

regele pleacã la Sigmaringen, din suita regalã fãcând parte doamna Mavrogheni ºi domniºoara Romalo, cãreia i se iartã astfel micile sale pãcate ! La rândul sãu, Jooris îºi reparã imaginea, scriind o broºur㠄 La Roumanie devant la Conference de Londres”, în care apãrã interesele Regatului dunãrean, motiv pentru care Carol I doreºte sã-i mulþumeascã, sperând cã guvernul belgian îi va gãsi un alt post diplomatic, astfel încât cele întâmplate la Sinaia „sã nu-i afecteze cariera. Aº vrea sã pun o vorbã bunã pentru el la Regele Leopold II”, mãrturiseºte Carol I. Aceste comportãri imorale nu puteau fi însã ignorate de Eminescu. Reacþia sa este nonechivocã, aºa cum se vede din scrisoarea cãtre Veronica. Însã, pe plan artistic, acum gãseºte momentul potrivit sã prezinte în faþa opiniei publice o operã la care lucrase îndelung. Astfel, la 8 octombrie 1882, în plin scandal de palat, Poetul citeºte „Luceafãrul”, dupã ce Maiorescu insistã sã se modifice anumite pasaje din poezie. Subtilitatea mesajului, conotaþiile ce se puteau naºte, nu puteau sã scape avizaþilor membri ai Junimii, ºtiind cã multe dintre doamnele prezente aici frecventau ºi Casa Regalã. Pornind de la fapte reale, petrecute în toamna anului 1882, am putea sã conferim o altã semnificaþie poemului capodoperã. Prin elementele de decor, prin atmosferã ºi personaje, creaþia de apogeu a Poetului exprimã, în formã metaforicã ºi într-o manierã artisticã ce atinge perfecþiunea, atitudinea lui Eminescu („strãin la vorbã ºi la port”) vis à vis de tentativa eþuatã lamentabil a asimilãrii sale de cãtre „cercul literar” patronat de Carmen Sylva. Universul lui Eminescu nu putea fi compatibil cu lumea „negrului castel”, populatã de tinere atrãgãtoare, „din rude mari, împãrãteºti”, unde pajii de curte împart „cupele de vin”,

ori fug în crâng cu domniþele. Dezamãgit de „cercul strâmt”, imoral ºi decadent, atitudinea lui Eminescu este rãspicatã: Poetul nu are ce cãuta în acest univers, unde totul i se pare strãin ºi fals. Geneza „Luceafãrului„ este cunoscutã, inclusiv explicaþiile autorului, scrise pe marginea manuscrisului eminescian „….iar înþelesul alegoric ce i-am dat este cã, dacã geniul nu cunoaºte nici moarte, ºi numele lui scapã de noaptea uitãrii, pe de altã parte aici pe pãmânt nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.” Dar ele sunt ºi o mãsurã de precauþie - «Honni soit qui mal y pense» - în atmosfera iscatã de „ cazul Guillaume”.

56

57

Chipul lui Eminescu(1) atât de cunoscut românilor, mai ales din fotografia fãcutã în vremea studenþiei, la Praga, în toamna anului 1869, de maestrul fotograf Jan Tomas, din Piaþa Sf. Venceslas, este modelul ideal al fiinþei geniale, imaginea clasicã a poetului nepereche. Dupã cliºeul original s-au realizat 6 fotografii, dintre care o pozã era necesarã îndeplinirii formalitãþilor de înscriere la Universitatea din Viena, iar altele au fost dãruite lui Slavici, Miron Pompiliu ºi „unei femei dragi”. Alte portrete ale lui Eminescu abia de pot fi recunoscute. Din punct de vedere afectiv, asemenea fotografii sunt percepute cu reticenþã, în mentalul colectiv prevalând chipul angelic al Poetului la 19 ani. Unele dintre documentele fotografice pãstreazã fizionomia caracteristicã vârstei, redând fie un chip juvenil (cum este, de exemplu, portretul numit de G. Cãlinescu „Eminescu la 16 ani”) (2), altele sunt pline de vitalitate ºi forþã, specifice perioadei de maturitate. De remarcat cea de-a doua fotografie, fãcutã la Bucureºti de F. Duschek, în anul 1880 (3), precum ºi ce-a de a treia, lucratã în atelierul lui

Nestor Heck, la Iaºi, în anii 1884-1885. Ultima fotografie, realizatã în atelierul fotografic al lui Jean Bieling (4) din Botoºani, în perioada 1887 - 1888, redã chipul de nerecunoscut al unui om îmbãtrânit prematur(5). Sã fie, oare, acestea singurele fotografii ale lui Eminescu? Categoric, nu! Mãrturii credibile, aparþinând unor contemporani ai poetului, atestã existenþa ºi a altor fotografii, ulterior pierdute. Iatã ce spune Augustin Z.N. Pop (6): „În albumul de fotografii al Veronicãi Micle s-a pãstrat mult timp o fotografie a lui Eminescu lângã medicul curant”; „ Slavici informeazã cã a vãzut ºi reþinut din albumul Veronicãi Micle o fotografie a lui Eminescu cu doctorul sãu curant la Odesa”. Acelaºi Augustin Z. N. Pop continuã (7): „Într-un album al Veronicãi – cum atestã Slavici – s-a aflat ºi o fotografie, din aprilie 1888, fãcutã la Botoºani, înfãþiºându-o pe poetesã alãturi de Eminescu. Autorul „Pãdurenilor” susþine cã Virginia Gruber i-ar fi dãruit-o lui în 1894, fotografie extrem de interesantã, ulterior pierdutã în avatarurile vieþii acestuia, cu atâtea alte vestigii literare.” Studii mai recente abordeazã, de asemenea, istoricul „fotografiilor lui Mihai Eminescu” (8), precum ºi chestiunea unui fals celebru, atribuit lui Octav Minar (9). Cunoscând aceste relatãri, am sperat cã, într-o bunã zi, se vor descoperi noi fotografii ale lui Eminescu, necunoscute pânã în prezent. ªansa a fãcut sã intrãm în posesia unei fotografii surprinzãtoare, datând din anul 1888, înfãþiºându-l pe Mihai Eminescu, alãturi de Veronica Micle ºi Al. Vlahuþã, împreunã cu actori ai Teatrului Naþional, avându-l în prim plan pe I.L. Caragiale. Înainte de a prezenta identitatea personajelor din acest tablou cu adevãrat excepþional, subliniem o serie de elemente

58

59

O FOTOGRAFIE SENZAÞIONALÃ Eminescu, Veronica Micle, I.L. Caragiale ºi Al. Vlahuþã în mijlocul unui grup de actori.

- Note pe marginea unei legende -

de decor, care pot contribui la localizarea ºi datarea fotografiei: în fundal se observã o clãdire cu parter ºi etaj, iar în partea dreaptã turla unei biserici. Tot in partea dreaptã a fotografiei se poate distinge un personaj care þine în mânã un pachet, învelit într-un ziar, ºi un steag având pe el o emblemã. Interesant este grupul de personaje, bãrbaþi, femei, tineri, copii ºi maturi, majoritatea având la piept o cocardã. În prim plan, se desfãºoarã un duel simbolic, arbitrat de un personaj aflat în poziþie aºezat. Totul se desfãºoarã în spatele unui parapet metalic. Analizând detaliile fotografice, se observã pe peretele clãdirii din fundal o firmã având urmãtorul text: „(I)... Dumitru Ionescu”. Pe steag se poate descifra: „......Artã Muncã”, probabil un stindard al sindicatului artiºtilor din Teatrul Naþional. Titlul ziarului - „Universul” (10) - este un indiciu important, care poate conduce la dezlegarea unor necunoscute. În sfârºit, judecând dupã detaliile vestimentare îmbrãcãmintea ºi pãlãriile celor fotografiaþi - se poate deduce cã vremea este cãlduroasã, probabil miezul verii. Coroborând detaliile de mai sus, se poate localiza ºi data scena acestei fotografii: Bucureºti, în zona Pieþii Unirii, pe malul Dâmboviþei, post 1884. Clãdirea din fundal poate fi recunoscutã cu uºurinþã: „Hanul lui Manuc” (11). Dupã cum aminteºte C. Bacalbaºa, „Piaþa de flori ºi hala... din faþã nu existau”, în vremea lui Eminescu (12). Cei ce ºtiu cum arãta Dâmboviþa prin anii 70 ai secolului XX, înainte de sistematizare, pot recunoaºte cu uºurinþã parapetul metalic ce strãjuia malurile râului. În dreapta se aflã Biserica Sf. Ion.

Urmeazã sã rãspundem la urmãtoarea întrebare: ce semnificaþie are numele – …….Dumitru Ionescu – redat pe peretele frontal al clãdirii din imagine? Se ºtie cã vechiul „Hotel Dacia” („Hanul lui Manuc”, de azi), gãzduia în vremea lui Eminescu o salã de spectacole, în care se prezentau canþonetele cu iz politic ale lui I. D. Ionescu. În spaþiul de la parter, artistul punea în scenã diverse reprezentaþii. La 1 mai 1879, la „Hotel Dacia” s-a deschis noul „Teatru de Varã”, directorul sãu fiind chiar I. D. Ionescu. Grãdina avea douã rânduri de loji, cu intrãri separate, locuri la stal numerotate, precum ºi scaune împrejurul meselor. Pentru iluminaþie erau folosite peste 2000 de becuri cu gaz. Astfel se explicã prezenþa firmei cu numele (I).Dumitru Ionescu pe faþada clãdirii. Dar cine sunt, oare, personajele din fotografie? O legendã transmisã pe cale oralã, timp de trei generaþii, ne oferã un posibil rãspuns. Se ºtie cã primul proprietar al fotografiei a fost Nicolae Teodorescu (13), un ucenic tipograf care, pe la sfârºitul veacului al XIX-lea, realiza afiºele pentru Teatrul Naþional. Acestea erau ridicate de la sediul tipografiei de tânãrul actor, Nicolae Soreanu, care, din când în când, oferea tipografilor bilete de favoare ºi mici atenþii. Fotografia aceasta (însoþitã de explicaþiile de rigoare), a fost dãruitã de Nicolae Soreanu ucenicului tipograf Nicolae Teodorescu. Ea a rãmas în familie, în posesia fiului sãu, profesorul Teodorescu N. Pantelimon, fiind transmisã mai departe, nepotului acestuia, ajungând astfel pânã în zilele noastre. Teodorescu N. Pantelimon a fost cadru didactic la Liceul Gh. ªincai din Bucureºti. O interesantã fotografie, fãcutã în anul 1928, în vechiul sediu al Liceului ªincai, ni-l prezintã pe profesorul Teodorescu N. Pantelimon aºezat în rândul al

60

61

II-lea, pe poziþia a doua, de la stânga la dreapta. În primul rând pot fi vãzuþi, printre alþii, directorul liceului, Gh. Nedioglu, ºi George Cãlinescu ( penultimul din rând), în vârstã de 29 de ani, pe vremea când preda limba italianã la acest liceu. Conform explicaþiilor oferite de Nicolae Soreanu, la începutul veacului XX, personajul cu mustãþi proeminente, purtând pe cap o pãlãrie, în rândul din dreapta, sus, este Mihai Eminescu. Documentele atestã cã, în vara anului 1888, poetul se afla, într-adevãr, la Bucureºti. ªi tot în acelaºi an, în timpul guvernãrii junimiste, I. L. Caragiale este numit director general al teatrelor (pânã la 5 mai 1889), succedând lui C.I. Stãncescu. În primãvara acelui an, Eminescu venise în Capitalã, la stãruinþa Veronicãi. Însãnãtoºit, poetul îºi reluase activitatea de gazetar, mergea la teatru, era vãzut prin cafenele, unde declama prietenilor pasaje întregi din Eneida lui Virgiliu. Locuia într-o odãiþã de la etajul al treilea al clãdirii Mercuº, din Piaþa Teatrului, unde se afla redacþia ºi tipografia gazetei „Lupta”, a lui Panu. În dreapta sa, spune legenda, se aflã Veronica Micle, purtând o pãlãrie vienezã, cu panglicã, diferitã de a celorlalte personaje feminine, iar în stânga poetului, se gãseºte Al. Vlahuþã. Veronica Micle se mutase încã din 1887 la Bucureºti ºi frecventa cu plãcere Teatrul Naþional. Era o admiratoare sincerã a talentului Aristizzei Romanescu, cãreia îi dedicã poezii ºi chiar cronici teatrale laudative. Astfel se explicã prezenþa ei, alãturi de Eminescu, Caragiale ºi Vlahuþã, în mijlocul actorilor, în faþa clãdirii teatrului gãzduit de „Hotelul Dacia”.

Existenþa cocardelor ºi a steagului dovedesc faptul cã grupul din fotografie luase parte la o întrunire cu caracter sindical, cum se desfãºurau multe în acea perioadã, în sala de la „Hotelul Dacia”. În prim plan, în rândul întâi, se aflã I. L. Caragiale, având capul descoperit (14), duelându-se cu bastonul cu ªtefan Iulian, actor al Teatrului Naþional din Bucureºti. Acest ªtefan Iulian, care þine în mânã o sabie, jucase pe scena Teatrului Naþional rolul lui Ipingescu, ipistatul, în piesa de debut a lui Caragiale.: „O Noapte Furtunoasã.” Între ei, în rol de arbitru, este studentul Iancu Brezeanu (1869 – 1940), cãruia i se vede numai capul. Acesta a fost un interpret memorabil al cetãþeanului turmentat din „O Scrisoare Pierdut㔠ºi al lui Ion, din „Nãpasta”, de I.L. Caragiale. Potrivit celor spuse de Soreanu, în fotografie mai apare ºi Aristizza Romanescu (1854 – 1918), interpreta în travesti a rolului lui Spiridon, „bãiat de procopseal㔠în casa lui Titircã Inimã Rea. În sfârºit, în rândul doi apar ºi câþiva copii, probabil eroi ai schiþelor lui Caragiale: Dl. Goe, Vizita etc. Eminescu acceptã sã aparã în acest grup, la stãruinþa Veronicãi Micle. Ideea de a-l avea pe Eminescu aproape, mãcar în fotografie, o obsedase pe Veronica ani buni. În aprilie 1888, la Botoºani, ea se fotografiazã cu Eminescu, dupã cum spune Slavici. Pe una din fotografiile mai vechi ale poetului, iubita sa îi aºternea o sublimã poezie, care începea astfel: „Mã pierd uitându-mã la tine; Cuprinsã ca de-un farmec sfânt....” („La un portret”) În acelaºi an, 1888, Harieta, sora poetului, cerea lui Eminescu sã se pozeze la Bucureºti, mãrturisind cã,

62

63

neprimind portretul cerut, i-a dãruit Corneliei Emilian chiar fotografia luciferianã a lui Eminescu, fãcutã la 19 ani. În acest fel, poetul încerca sã suplineascã lipsa pozelor atât de mult clamatã de sora rãmasã singurã la Botoºani. Aceasta este, în câteva cuvinte, legenda þesutã pe marginea fotografiei. Ea este un document excepþional, din care se înþelege cã, în vara-toamna anului 1888, Eminescu ºi Veronica se aflau în compania artiºtilor Teatrului Naþional, fotografiindu-se alãturi de ei, erau solidari cu necazurile ºi suferinþele acestora. În faþa unui destin ce avea sã ducã în neant existenþele zbuciumate ale tragicilor îndrãgostiþi, aceastã fotografie este, probabil, ultima mãrturie a unei iubiri fãrã egal.

Fotografie inedita

1. Ion Scurtu, „Portretele lui Eminescu”, Buc., Minerva 1903 (extras din Calendarul Minervei); G. Cãlinescu, „Un portret inedit al lui Eminescu” ºi „Adevãratul portret al lui Eminescu”, în Adevãrul literar ºi artistic, nr. 904 din 3 aprilie 1938 ºi nr. 913 din 5 iunie 1938; „Masca lui Eminescu” în „Viaþa literarã, Buc. III, nr.90 din 20 oct.1928. 2. G. Cãlinescu, „Viaþa lui Mihai Eminescu”, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1966, p. 351 3. Portretul acesta a fost executat pentru Albumul Junimii, fiind reprodus în ediþia Princeps din 1883, precum ºi pe prima paginã, îndoliatã, a revistei Familia (1889). 4. Jean Bieling avea atelierul pe Strada Teatrului din Botoºani. Un frate a lui Jean, pe nume Otto, era de asemene fotograf la Galaþi, ambii fraþi urmând pasiunea tatãlui lor, fotograf în Bucureºti. 5. Fotografia este reprodusã prima datã în volumul Henriette ºi M. Eminescu. „Scrisori cãtre Cornelia Emilian”, Iaºi, ªaraga, 1893 6. Augustin Z. N. Pop, „ Pe urmele Veronicãi Micle”, Editura Sport - Turism, Bucureºti, 1981, p. 155 7. idem, op. cit. p. 174. 8. Ancheta revistei „Manuscriptum”, din 1975, privind cea de-a 5 fotografie înfãþiºându-l pe Eminescu; vezi ºi analiza antropologicã a celor cinci fotografii ale lui Eminescu, publicatã de un specialist al Institutului Victor Babeº, în „Manuscriptum” în anul 1976;, Casandra Cristea, ”Eminescu în inconografie”, Observator de Constanþa, nr.14-15, 11 ianuarie 2000; idem „ Fotografiile lui Eminescu”, Observator de Constanþa, nr.34-35, 20 iunie, 2000; Adrian Sãvoiu, „Fotografiile lui Eminescu ºi naºterea unui mit”, Universul ªcolii, nr.4-5/2000; interesant este ºi fotografia reprodusã în „România Literarã”, nr.12/2000; Ion Cârnu, „Chipul Poetului”, în „Drumuri eminesciene”, Editura Nona, Piatra Neamþ, 2003,De menþionat ºi eseurile lui P.P. Gogan, dedicate unor pretinse fotografii aparþinând lui Eminescu. 9. ªtefan Pleºca, „Cu dragoste de Eminescu….Falsul lui Octav Minar”, Filatelia, nr.1/2002. Autorul redã povestea fotografiilor lui Eminescu, insistând asupra unui fals publicat de Octav Minar în anul 1909, sub titlul „ Ultima fotografie a lui Eminescu fãcutã la Mânãstirea Neamþului”, fotografie pãstratã la Arhivele Statutului din Iaºi. 10. „Universul”, înfiinþat de Luigi Cazzavillan la 1884, este considerat primul ziar românesc, alcãtuit dupã principiile gazetãriei moderne. În cazul în care titlul ar fi descifrabil, datarea fotografiei ar fi

64

65

facilã: este vorba de „Universul Literar”, despre care se ºtie cu certitudine cã a apãrut în Bucureºti, la 19 septembrie 1888, iar fotografia ar putea fi datatã post septembrie 1888. 11. Un bogãtaº armean, pe nume Emanuel Mîrzaian (Manuc Bey), construia în anul 1808 un han, pe lângã Curtea Domneascã, cunoscut în prezent sub numele de „Hanul lui Manuc”. Prin 1870, noul proprietar al hanului, Lambru Vasilescu, l-a modernizat, botezându-l „Hotel Dacia”. Dupã 1880, în incinta hotelului s-a amenajat o salã de spectacole care, ulterior, a gãzduit numeroase întruniri ale unor partide politice, miºcãri sindicale, etc. 12. C. Bacalbaºa, „Bucureºtii de altãdatã”, vol.1, Editura Eminescu, Bucureºti, 1987, p. 63. 13. Tipograful Nicolae Teodorescu a lucrat timp de peste 40 de ani la tipografia Monitorului Oficial. 14. În „Restitutio”, Poezii, de Luchi Caragiale, fratele lui Matei Caragiale, sunt 5 fotografii ale lui I.L. Caragiale, în atitudine teatralã, în care acesta apare tuns.

Warner Bros. Roy Bonnell, personajul principal, interpretat de Preston Foster, este un american cinic, patron al unui club de noapte din Shanghai. Acuzat de încãlcarea legii în SUA, el preferã sã stea deoparte de politicã, cât mai departe de þara sa. Observând mulþimea de spioni japonezi, care cumpãrã în neºtire proprietãþi în China, începe sã nutreascã sentimente patriotice. Se întovãrãºeºte cu Kay Murdock, agent secret al Marii Britanii ( rol jucat de Lynn Bari), astfel încât Bonnell însuºi se trezeºte a fi spion, punându-þi viaþa în pericol pentru a comunica reprezentanþilor Marii Britanii rapoarte secrete, cu privire la activitãþile inamice.

Un afiº de cinema din perioada celui de al Doilea Rãzboi Mondial fãcea cunoscut publicului american un nou film, intitulat „Agentul Secret al Japoniei”. Spectatorii aveau posibilitatea sã urmãreascã jocul lui Frank Puglia în rolul lui Victor Eminescu, pe Steven Geray în rolul lui Mulhauser, alias Constantin Alecsandri, ºi Hermine Sterler în rolul Doamnei Alecsandri! Personaje de film, purtând nume româneºti ! De aceea, înainte de a vedea cine a fost Victor Eminescu în realitate, sã spunem câteva cuvinte despre aceastã creaþie cinematograficã. Dupã cum bine a remarcat ºi critica de specialitate, „Agentul Secret al Japoniei” pare a fi un fel replicã de mâna a doua la celebra CASABLANCA, creaþie a studiourilor

Lansat în primãvara anului 1942, filmul amintit – o realizare a studiourilor „Twentieth Century-Fox” – are un merit cert: a surclasat alte case de film cu aceastã primã versiune artisticã a evenimentelor de la Pearl Harbour. Totuºi, „The Secret Agent of Japan” este o dramã de mâna a treia. În ciuda strãdaniei de a crea o atmosferã lugubrã, cã se discutã despre coduri, jocul actorilor lasã de dorit, cu excepþia lui Preston Foster. Din nefericire, cu toate eforturile sale, Foster pierde partida iar Pearl Harbor este luat prin surprindere. Scenariul este realizat de John Larkin, regizor fiind Irving Pichel iar producãtor Sol M. Wurtzel. Rolul lui Victor Eminescu este jucat de un cunoscut actor sicilian Frank Puglia, cel care, tot în 1942, rãmânea în conºtiinþa spectatorilor cu un memorabil rol secundar, din capodopera „CASABLANCA”: simpaticul negustor marocan, care scãdea preþul pentru cumpãrãtorii ce se dovedeau a fi prietenii lui Rick Blaine (Humphrey Bogart). Tot din distribuþie ne atrage atenþia un nume: Steven Geray, actor nãscut la Uzhgorod, la 10 noiembrie 1899. A jucat ani

66

67

Victor Eminescu, personaj al unui film de aventuri realizat la Hollywood!

buni pe scena Teatrului Naþional Maghiar, debutând însã în Marea Britanie în filme jucate în limba englezã, ajungând în SUA în 1941. Pentru început, o întrebare: Cine a fost acest Victor Eminescu? Nimeni altul decât nepotul lui Mihai Eminescu! Se ºtie cã Gheorghe ºi Raluca Eminovici au avut 11 copii: 7 bãieþi ºi 4 fete (ªerban, n. 1841; Nicu, n. 1843; Iorgu, n. 1844; Ilie; Mihai, n. 1850; Aglaia, nr. 1851; Harieta, n. 1854; Ruxandra, Marghioala ºi Vasile). În sfârºit, Matei, mezinul familiei, (n. 1856) va juca un rol important în biografia postumã a lui Eminescu. Matei Eminescu a urmat cariera armelor, ca ºi Iorgu. A absolvit ªcoala de Ofiþeri din Iaºi în anul 1876. În Rãzboiul pentru Independenþã a dat dovada de mare spirit de sacrificiu ºi abnegaþie, drept pentru care i se spunea „Eroul”. Matei Eminescu a început campania din Bulgaria ca sublocotenent în Regimentul 4 linie. A luat parte la luptele de la Smârdan ºi a fost decorat cu Steaua României clasa 5-a, cel mai vechi ordin naþional, creat sub Cuza Vodã. A mai participat ºi la blocada Plevnei, fiind decorat cu ”Virtutea Militarã”. În total, 6 decoraþii ºi ordine româneºti ºi ruseºti. A mai fãcut parte ºi din Regimentul 5 de linie. Fire impulsivã, dar având un dezvoltat simþ al dreptãþii, Matei Eminescu nu a suportat regimul cazon, drept pentru care a avut conflicte chiar cu generalul Pencovici, pe care l-a fãcut „civil în uniformã„; La 5 februarie 1880, se cãsãtoreºte cu Matilda Ilian Iosefescu, profesoarã de românã ºi istorie la Liceul de fete din Brãila. În anul 1889, divorþând de prima sa soþie, Cãpitanul Matei Eminescu este mutat de la Regimentul 9 Dorobanþi, cu garnizoana în Brãila, la Regimentul 32 Dorobanþi, cu garnizoana în Mizil, în calitate de Comandant

al Companiei a 2-a. Aici se cãsãtoreºte cu Ana Condeescu. Din aceastã a doua cãsãtorie, Matei a avut 4 copii: - Lelia, decedatã la vârsta de 2 ani din cauza unui crup difteric; - Ecaterina (m.1970), cãsãtoritã cu Alexandru Persu, având trei copii cu acesta ºi anume: Ioan-Spiru (inginer, n. 1912) - fãrã urmaºi. În ultima parte a vieþii se stabilise la Braºov. Anton-Eugen (1914-1934) - Bucureºti. Sanda (n. 1930 - metalurgie) cãsãtoritã cu Florea Oprea, are doi copii: Florin-Viorel (n. 1967) - Facultatea de Mecanicã - Galaþi ºi Marina-Ioana (n. 1954 - Inst. Politehnic - Bucureºti). Fiii Ioanei Marina, cãsãtoritã NicoIae Olaru, sunt Matei-Alexandru (n. 1983) ºi Mihnea-Ioan (n. 1987). - Hanibal (decedat la vârsta de 16 ani din cauza unei peritonite) - Gheorghe Eminescu (1 iunie 1895 – 6 iunie 1988), istoric ºi memorialist. Acesta din urmã a îmbrãcat, la rândul sãu, uniforma armatei române, urcând în ierarhia militarã pânã la gradul de colonel. Cãsãtorit cu Elena Labunþeva, a avut o fiicã: Iolanda Eminescu (1921 - 1998), eminent jurist, specialist în domeniul Dreptului de Proprietate Intelectualã, prima femeie judecãtor din România. Fiica Iolandei, pe nume Roxana Eminescu (n. 1947 - Facultatea de Filologie din Bucureºti), cadru didactic al Universitãþii din Brest, la catedra de limbã portughezã, locuieºte în Franþa împreunã cu fiul sãu, Rãzvan-Ionuþ Eminescu (n. 1983), jurist. Din cei 12 descendenþi ai Poetului, prin fratele sãu Matei, doar 7 (ºapte) mai poartã aºadar numele de Eminescu. Dar, sã revenim la fratele Poetului. Din cauza unor repetate conflicte cu superiorii sãi, Matei demisioneazã din

68

69

armatã în 1892. În 1897 se desparte de cea de a doua soþie, cãreia i se încredinþeazã creºterea copiilor, pe motiv cã soþul avea un temperament violent. Ulterior, a urmat cursurile „Institutului Politehnic din Praga„. În anul 1925 s-a stabilit în Bistriþa - Nãsãud, cea de a treia soþie a sa, Silvia Maieru fiind din Bistriþa. Înceteazã din viaþã la Bistriþa, la 12 Decembrie 1929, în vârstã de 73 de ani. În ultimii ani de viaþã, a locuit într-o clãdire construitã în anul 1910, situatã actualmente pe Bulevardul INDEPENDENÞEI, la nr. 24. Matei a rãmas în conºtiinþa posteritãþii drept editor temporar al poeziilor lui Eminescu. Desigur, nu trebuie omis ºi demersul fãcut cu asiduitate pentru a intra în posesia dreptului exclusiv de a tipãri opera fratelui sãu. În acest sens, el soma pe Socec, la 10 decembrie 1894, sã înceteze sã editeze ºi sã vândã scrierile fratelui sãu. „În calitate de moºtenitor a defunctului meu frate Mihai Eminescu”, cere în acþiunea îndreptatã împotriva librarului bucureºtean ca acesta sã fie „ condamnat sã-mi plãteascã suma de ºase zeci mii lei (60.000) drept daune ce mi-a fost cauzat prin faptul cã a editat ºi pus în vânzare cãrþi ale defunctului meu frate, a cãror proprietate literarã este a subsemnatului (…) cer dobândã, cheltuieli de judecatã ºi timbre etc”. Aceleaºi insistenþe juridice, venite din partea lui Matei Eminescu, îl vor determina, mai târziu, pe Maiorescu sã grãbeascã transferul manuscriselor ºi cãrþilor lui Eminescu cãtre Academia Românã (1902, 1904), sub formã de donaþie. Se poate spune cã, exceptând o parte din erorile fãcute, Matei a încercat sã pãstreze vie în memoria contemporanilor viaþa ºi opera fratelui sãu. De aceea, el publicã date biografice despre Eminescu, imediat dupã trecerea sa la cele veºnice. Din nefericire, o parte dintre informaþii nu erau riguros exacte.

Astfel, într-un articol apãrut la 16 iulie 1889 în revista „Fântâna Blanduziei”, Matei afirma cã Eminescu s-ar fi nãscut la Dumbrãveni, Judeþul Botoºani, în anul 1848, luna noiembrie 8. (I.E. Torouþiu, „Studii si documente literare”, IV, 1933, p.276 Însã, în ciuda acestor inexactitãþi, Matei Eminescu a mai fãcut un lucru extraordinar: a salvat biblioteca fratelui sãu, aflatã în locuinþa lui Slavici, din str. Amzei nr. 16. Gândul lui era de a dona aceste cãrþi unei instituþii de culturã. Astfel, în luna mai 1895, Matei se adreseazã în scris Fundaþiei Universitare din Bucureºti, arãtând directorului de atunci, C. Rãdulescu - Motru, intenþia sa de a dona tezaurul de cãrþi al poetului, dar ºi altele din biblioteca sa personalã, alãturând o primã listã. Donatarul nu acceptã decât o parte din fondul Eminescu, sub motiv cã biblioteca deþinea deja o parte din cãrþile amintite. Din nefericire, preþioase piese ale acestei donaþii, prima de acest fel, în ordine cronologicã, au dispãrut în timpul evenimentelor din Decembrie 1989. În pârjolul cu accente teatrale, zeci de mii de cãrþi ºi manuscrise de mare valoare au dispãrut în mod barbar ºi inutil. Din prima sa cãsãtorie, cu Matilda Ilian, Matei a avut un fiu, pe nume Victor Eminescu (1886 - 1948), publicist ºi avocat. Al doilea copil, Maria-Lucreþia (n. 1887) a trãit doar câteva luni.

70

71

Victor Eminescu, date biografice Victor Eminescu a fost cãsãtorit de douã ori, având cinci fiice. Cu prima soþie, Eugenia Petrescu, a avut douã fiice gemene: Raluca (1912-1989) ºi Eugenia (1912-1982). Acestea nu au avut urmaºi.

Din cãsãtoria cu cea de a doua sa soþie, Alexandra Basistâi din Soroca, s-au mai nãscut încã trei fete: Natalia (asistenta medicalã - n. 1936), Aglaia Maria-Magdalena (arte plastice - n. 1938) ºi Ileana-Didona Stanislav (profesoarã n. 1942). Fiul Aglaei, pe nume Gheorghe-Mihai Eminescu, (n. 1970) trãieºte în prezent în statul Massachusetts - S.U.A. Iulia-Adriana Eminescu-Stanislav (n. 1978), absolventã a Facultãþii de Studii Economice - Secþia germanã (SELS), fiica Ilenei Didona. Victor Eminescu a studiat Dreptul la Bruxelles dar, revenit la Bucureºti, vinde una din numeroasele case ale mamei sale, din Brãila, stabilindu-se într-o camerã mobilatã pe Str. Regalã (fost 13 Decembrie). Frumos, elegant, un autentic boem, Victor Eminescu îºi petrecea viaþa la Terasa Oteteleºeanu, în compania scriitorilor. Iatã cum îl descria fratele sãu vitreg, Gheorghe Eminescu: „Victor era un boem, pe lângã care eroii lui Henry de Murger par simpli ucenici. Povestitor plãcut ºi interesant, spiritual, la curent cu toatã literatura universalã, a crezut cã dacã moºtenea firea de boem a poetului a moºtenit ºi geniul” (Gh. Eminescu, „Amintiri”, Ediþie criticã de Gabriel Gheorghe, Editura Floarea Albastrã, Bucureºti, 1995, p.31.) Victor Eminescu a scris, la rândul sãu, poezii, câteva fiind publicate de Mihail Dragomirescu în „Convorbiri Critice”, dar a renunþat, fiind conºtient cã numele Victor Eminescu nu putea fi alãturat unor producþii poetice minore. Cu toate acestea, nepotul lui Eminescu fãcea o figurã de Mecena la Terasa Oteteleºeanu, unde, în prima salã din dreapta, era o masã lungã, rezervatã scriitorilor. Aici, în jurul lui Victor Eminescu se adunau cu regularitate George 72

Gregorian, Al. George, Cazaban, Dragoslav, Victor Eftimiu ºi mulþi alþii. Care a fost, oare, soarta acestui nepot de frate a lui Eminescu în perioada în care unul dintre scenariºtii de la Hollywood îi împrumuta numele pentru unul dintre personaje? Documente editate recent de prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu scot în evidenþã o parte din existenþa necunoscutã a lui Victor Eminescu. În luna noiembrie 1943, ºeful statului, Mareºalul Ion Antonescu, primea din partea scriitorului Dumitru Moraru Slivna un memoriu succint, prin care solicita ajutorul pentru locotenentul Victor Eminescu, în etate de 57 de ani, a cãrui situaþie era criticã. Rãspunsul lui Antonescu este lapidar: „sã i se dea deocamdatã 50 000 lei”. Acest cuvânt, „deocamdatã”, demonstreazã intenþia ºefului statului de a continua ajutorul pentru nepotul de frate al marelui Eminescu. „Aghiotantul Conducãtorului Preºedinþia Consiliului de Miniºtri

7 noiembrie 1943 Statului Registratura Generalã

No. 309 889/R din 12.XI.943 NOTÃ Domnul Dumitru Moraru Slivna, scriitor, Preºedintele Cãminului Cultural din Vâlcov, înainteazã o petiþie Domnului Mareºal, în care aratã neagra mizerie în care locuieºte Victor Eminescu, feciorul lui Matei Eminescu, Cãpitan decedat, din Armata Românã, nepotul celui mai mare poet al nostru Mihai 73

Eminescu. Victor Eminescu are 5 copii - trei fete mici ºi douã mari - sãrac din cale afarã ºi locuieºte într-o casã intratã în patrimoniul Statului. Petiþionarul roagã pe Domnul Mareºal a aprecia, dacã nu este cazul ca de ziua de 8 noiembrie, când la mormântul lui Eminescu vor plânge românii, acestui ultim vlãstar al familiei eminesciene sã i se vinã în ajutor într-un mod oarecare, salvându-i în felul acesta cei 6 membri ai familiei sale. ROMÂNIA PRESEDINÞIA    Bucureºti 11 noiembrie 1943 CONSILIULUI DE MINIªTRI Nr. 309 889/R/943 Secþia Relaþiilor Departamentale 13.XI.943 Ionescu va plãti la P.C.S. (ss) Indescifrabil Cãtre CASIERIA PREªEDINÞIEI CONSILIULUI DE MINIªTRI

Preºedinþia Consiliului de Miniºtri CASSA 26 noiembrie 1943 PLÃTIT Nr. 833    Gestionar, (ss) Ionescu Bucureºti Str. Cãlãraºi No. 6 Am primit suma de cincizeci mii lei, ajutor acordat de Domnul Mareºal Antonescu. Victor Eminescu Livret militar Nr. 1/927 al Lt. Eminescu Victor emis de Depozit 2 Geniu Mogoºoaia - 26.XI.043      (ss) Indescifrabil (Arhivele Naþionale, Bucureºti, fond Preºedinþia Consiliului de Miniºtri – Cabinetul Militar, Dosar 404/1943, filele 1-2) Rãmâne în continuare un semn de întrebare: cum de a ajuns acest mai puþin cunoscut în România nepot al Poetului sã devinã eroul unui film de aventuri, realizat la Hollywood?!

Avem onoare a va trimite, alãturat, Nota privind pe Dl. Victor Eminescu, rugându-vã sã binevoiþi a lua cunoºtinþã de urmãtoarea rezoluþie a Domnului Mareºal Antonescu: ”Sã i se dea deocamdatã 50 000 lei (cincizeci mii)”. SUBDIRECTOR GENERAL, LS/ (ss) Gr. A. Basarabeanu 74

75

Teologul Dumitru Popa „este de pãrere chiar cã simbolizeazã Antihristul”.

MISTERUL SIMBOLURILOR DE TIP THANATOS DE LA MORMÂNTUL LUI EMINESCU

Privitor la biografia lui Eminescu, în goanã dupã senzaþional, unele publicaþii au acordat adesea credit nemeritat unor speculaþii ieftine, lipsite de o elementarã logicã. Astfel, ziarul „ Evenimentul Zilei” publica la începutul anului 2006 un incitant articol, semnat de Bogdan Nicolai, intitulat „Codul lui Eminescu” (Ev. Zilei, Duminicã, 08 Ianuarie 2006): „Sub teiul pustiit de frunze din Cimitirul Bellu din Bucureºti, groparii încearcã în zadar sã-ºi aminteascã când au apãrut cele douã fãclii din bronz masiv montate cu flãcãrile în jos pe mormântul lui Mihai Eminescu. Rãmâne un mister cine este autorul implantãrii celor douã torþe pe monumentul funerar al poetului naþional.” De la un capãt la altul, articolul amintit este plin de inepþii. Pornind de la afirmaþiile dr. Iosif Niculescu, potrivit cãrora „ cele douã fãclii întoarse sunt semnul unui sigiliu care închide pentru totdeauna secretul”, autorul menþioneazã ºi pãrerile unor specialiºti, privind semnificaþia acestor torþe. Astfel, Prof. Dr. Emilian Corniþescu „ crede cã este vorba de un simbol paleocreºtin, a cãrui semnificaþie nu poate fi decât maleficã”, preluându-se astfel opinia lui Edouard Schoure, conform cãreia torþa este unul dintre simbolurile lui Lucifer.

În urma acestui articol, au apãrut speculaþii conform cãrora prezenþa tortelor cu flãcãrile în jos ar ascunde un secret al Masoneriei. Cu alte cuvinte, ar fi o dovadã a condamnãrii lui Eminescu de cãtre Masoni. Aceste explicaþii sunt, evident, greºite. Analizând fotografia de mai sus, datatã 19.08.2006, pornim de la un fapt sigur: cele douã însemne existã pe placa funerarã ºi nu par a fi de datã foarte recentã. Nu ne intereseazã decât în micã mãsurã data apariþiei acestor însemne misterioase pe mormântul lui Eminescu. Credem cã prima întrebare pe care ar trebui sã ne-o punem se referã la semnificaþia acestor fãclii. Care este originea acestora? Sunt

76

77

Torþa cu fãclia, la Mormântul lui Eminescu

simboluri masonice autentice? Sunt simboluri unicat în spaþiul Cimitirului Bellu? În mod categoric, simbolul torþei are o mare vechime, anterioarã Creºtinismului. Multe personaje mitologice purtau torþe: Hecate, Comus, Eros, Hymenaeus (Hypnos), Appolo, Ilitthya, Eos (sau Aurora), Iackhaos ºi Phosphorus. În vechime, torþa rãsturnatã era simbolul lui Thanatos, personificarea Morþii. În unele situaþii, acestuia i se asociazã un alt personaj, numit Hypnos, (zeitatea ce guverneazã somnul).Semnificaþia acestei zeitãþi nu este însã de naturã morbidã. Cu aproape 8 secole înainte de Hristos, Homer introducea în Iliada personajul Thanatos, simbolul morþii. El era fratele geamãn al lui Hypnos, fiul lui Nyx (zeitatea nopþii) ºi a lui Erebus (simbolul întunericului) În reprezentãrile artistice din vechime, Thanatos era pictat sub chipul unui tânãr, având o torþã inversatã în mânã. Pe Columna lui Antonius Pius (86-161 A.D.), aflatã în Muzeul Vaticanului, este gravatã o scenã memorabilã: Thanatos, având înfãþiºarea unui înger, îl conduce pe Împãratul Antonius Pius, precum ºi pe soþia sa Faustina, spre Rai. Pe multe dintre monedele emise de cãtre oraºele greceºti sau de cãtre coloniile romane din Imperiul Roman, Thanatos este reprezentat sub chipul unui personaj cu aripi având în mânã o torþã cu vârful în jos. În Creºtinism, artiºtii folosesc o serie de simboluri codificate, mai ales atunci când era necesar a se decora anumite monumente funerare. Printre acestea: urna, torþa aprinsã sau stinsã, etc. Astfel, apariþia unei torþe pe monumentul funerar poate avea urmãtoarele semnificaþii: o torþã aprinsã este simbolul

vieþii ori al vieþii eterne. O torþã stinsã simbolizeazã moartea. O torþã situatã în registrul superior al monumentului semnificã Reînvierea. Amplasatã pe unele sanctuare, torþa mai poate cãpãta ºi simbolismul martiriului. În limbajul heraldic, deºi torþa nu este un simbol comun, reprezintã adevãrul, purificarea ºi dragostea. În planul imagologiei politice, Torþa este simbolul Partidului Conservator britanic. În sfârºit, Torþa olimpicã este un simbol modern, care îºi are rãdãcinile în vechea Eladã, unde locuitorii acesteia credeau cã focul le-a fost adus pe Pãmânt de Promoteu. Focul avea proprietãþi sacre, de aceea în faþa templelor greceºti ardeau flãcãri eterne. În Evul Mediu, semnul torþei apare ºi în cuprinsul unor documente scrise. Astfel, celebra Psaltire de la Paris (Biblioteca Naþionalã, Ms.gr. 139) conþine 449 file, din care 14 sunt pagini cu miniaturi clasice greceºti. Printre acestea din urmã sunt portretele Profetului Isaia, precum ºi ale unui personaj feminin, pe nume „Nyx”, care are în mânã o torþã îndreptatã cu flacãra în jos. În unele ritualuri religioase creºtine torþa este de asemenea prezentã. Anglicanii, precum ºi unii dintre luterani, dar mai ales romano-catolicii, folosesc torþele în liturghii solemne, mai ales în procesiuni eucharistice. Concomitent, torþa a fost simbolul artelor ºi ºtiinþelor oculte, a dogmelor prin „Lumina” cãrora „Adevãrul” devine vizibil. În Masonerie, torþa este un simbol având semnificaþii profunde: „Lumina Adevãrului” sau „Flacãra Raþiunii”. Cel mai bun exemplu îl reprezintã celebra Statuie a Libertãþii. Aceasta a fost dãruitã masonilor americani de Marele Orient al Franþei (la 1884), cu ocazia Centenarului creãrii SUA, consideratã prima republicã masonicã din lume.

78

79

Operã a sculptorului Bartholdi, realizatã tehnic de G. Effel, ambii masoni notorii, aceastã creaþie simbol poartã numele oficial „ Liberty Enlightening the World”, cu alte cuvinte este un simbol al Luminii, reper al Iluminãrii. Cu toate acestea, torþele cu vârful în jos, aflate pe mormântul lui Eminescu nu sunt simboluri cu semnificaþii masonice. În opinia noastrã, cele douã fãclii sunt simboluri de tip thanatic, aflate pe multe din monumentele funerare de datã recentã sau mai vechi. Astfel, pe monumentul funerar al lui Shakespeare existã o reprezentare a torþei cu vârful în jos. Ca ºi pe piatra mormântului lui Eminescu, la monumentul marelui Will existã câteva rânduri gravate într-un mod aparte, despre care se spune cã ar ascunde o tainã importantã:

este plasat ºi deasupra întregului monument funerar. Din acest ansamblu de simboluri, este evidentã conotaþia morþii..

„GOOD FREND, FOR JESUS SAKE forbeare, To DIGG T.E DUST ENCLOASED HERE, BLESE BE T-E Man T/Y spares T-E-S STONES, AND CURST BE HE T/ Y MOVES MY BONES” Folosind litere mari sau mici, autorul acestui text a lãsat, formal, sã se înþeleagã cã aceste cuvinte reprezintã un blestem dar ºi o binecuvântare. „Good friend, for Jesus’ sake forbear To dig the dust enclosed here, Blest be the man that spares these stones, And curst be he that moves my bones”.

Simbolul de tip Thanatos la monumentul funerar al lui Shakespeare (dreapta, sus, o torþã cu flacãrã)

În nici un caz nu se poate afirma cã simbolul fãcliei inversate ar avea o semnificaþie iniþiaticã, ci doar una de imagisticã artisticã. De altfel, lângã personajul ce poartã în mânã torþa cu vârful în jos se aflã ºi un craniu. Un alt craniu

Obiceiul de a plasa semne de tip simbolic (cum ar fi torþele) pe monumente funerare existã ºi în zilele noastre. Astfel, pe monumentul fostului preºedinte american, JFK,

80

81

existã simbolul torþei. Ca o curiozitate, chiar ºi deasupra tunelului unde a avut loc accidentul tragic al Lady Diana existã un asemenea simbol. Revenind la mormântul Poetului, este ºtiut faptul cã efigia acestuia, precum ºi gravarea strofelor eminesciene, sunt opera sculptorului Ion Georgescu (1856-1898), placa în cauzã fiind turnatã la Paris, la foarte puþin timp dupã moartea lui Eminescu. Elev al profesorului Karl Stork, cel care a realizat la cimitirul Bellu capelele familiei Mavrocordat ºi Al. Costescu, în stil neogotic, precum ºi monumentele funerare ale familiei Polizu Micºuneºti ºi Gh. Adam Ghermani, Ion Georgescu, al cãrui strãlucit învãþãcel a fost, pentru o vreme, însuºi Brâncuºi, realiza, în anul 1889, chiar anul morþii lui Eminescu, monumentul dedicat Iuliei Haºdeu, o operã artisticã având multe simboluri oculte. Sã nu uitãm cã, printre alte sculpturi memorabile, Ion Georgescu este ºi autorul statuii lui Gh. Lazãr, din faþa Universitãþii bucureºtene. O altã statuie dedicatã lui Mihai Eminescu este opera aceluiaºi Ion Georgescu, ea fiind înãlþatã la Botoºani, prin subscripþie publicã, la 11 septembrie 1890. Cu alte cuvinte, acest sculptor avea deja experienþa necesarã pentru a include în monumentele mortuare anumite simboluri pe care numai cei iniþiaþi le pot înþelege. Se ºtie cã pentru lucrãri laice, sculptorii au un veritabil cod de simboluri. De exemplu, dacã veþi privi cu atenþie un monument ecvestru, trebuie sã ºtiþi sã interpretaþi câteva simboluri. Astfel, dacã cele douã picioare din faþã ale calului sunt în aer, aceasta înseamnã cã eroul (cãlãreþul) a murit în luptã. Dacã primul picior al calului este în aer, înseamnã cã eroul a murit datoritã rãnilor primite în rãzboi. În sfârºit, dacã personajul aflat pe cal a murit de moarte naturalã, atunci artistul este obligat sã sculpteze calul, având toate patru picioare pe sol.

Revenind la monumentul funerar al lui Eminescu, putem presupune cã sculptorul, versat în folosirea unor asemenea simboluri, cunoºtea semnificaþia prezenþei torþei, ca simbol thanatic, pe piatra ce strãjuieºte mormântul Poetului. Era oare acest gest un act singular, unic în felul sãu? Rãspunsul nostru este categoric Nu. Pentru exemplificare, vom prezenta în continuare o fotografie a monumentului funerar aparþind familiei Polizu. Ea înfãþiºeazã prezenþa fãcliilor cu vârful în jos ! Credem cã, în acest mod, am mai demontat încã un fals mit referitor la biografia lui Eminescu.

82

83

Monumentul funerar al Familiei Polizu-Micºuneºti (Cimit. Bellu-Bucureºti)

MARGINALII LA UN ARTICOL BIZAR: ” AGENTUL EMINESCU”

de Externe al României. 26.VI.1987”, imediat însoþitã nota de o precizare mai recentã: „Textele sunt inedite încã. Le voi publica spre a se vedea cum concepea Eminescu diverse acte oficiale ce-i cãdeau în sarcinã. 27.VI.1996. G. M.” Cu pãrere de rãu trebuie sã-i spunem domnului Liviu

Neobositul Liviu Papuc, legat sufleteºte de amintirea regretatului George Muntean, înfãþiºeazã cititorilor ”Daciei Literare”, în cadrul rubricii „Junimea de ieri, Junimea de azi”, un document literar considerat de domnia sa drept un ”legat testamentar”, ce i-a fost încredinþat de marele sãu prieten, în urmã cu aproape zece ani. Cu excepþia facsimilului provenind din Arhiva MAE de la Bucureºti, care este riguros exact, textul articolului amintit conþine multe inexactitãþi. Le vom evidenþia în continuare, în speranþa cã vom contribui astfel la repunerea adevãrului în drepturile sale: 1. „Într-una din vizitele sale la Iaºi, (George Muntean, n.n.) mi-a fãcut surpriza sã-mi încredinþeze câteva file, purtând amprenta inconfundabilã a lui Mihai Eminescu, împãrtãºindu-mi calitatea de inedit a textelor respective.” (s.n.) 2. „Iatã cã acum, dupã alt deceniu scurs, dupã trecerea marelui nostru prieten la cele veºnice, constat cã, dupã ºtiinþa mea, documentele nu au fost publicate” 3. „Dupã cum stã scris chiar de mâna lui „Conu Georgicã”, pe prima filã: „Texte scrise de Mihai Eminescu în vremea în care a fost funcþionar la Agenþia diplomaticã a României în Germania. Originalele în Arhiva Ministerului

Papuc o veste neplãcutã: a cãzut victimã unui fals pueril, pus la cale de regretatul sãu prieten, George Muntean, probabil în cursul anului 1998. Atunci, cunoscutul eminescolog, dorind sã-l impresioneze pe autorul articolului de azi, afirmã cã în urmã cu destui ani a descoperit manuscrise eminesciene necunoscute, în Arhiva MAE, precizându-i cã textele, „inedite încã”, le va publica ulterior. Pentru a întãri spusele sale, îi dãruie un facsimil al unui document de arhivã, pe marginea cãruia consemneazã, pentru posteritate, faptul cã însuºi George Muntean este adevãratul descoperitor al amintitelor manuscrise, iar aceste notiþe explicative sunt considerate de Liviu Papuc un adevãrat „legat testamentar”. Pentru a dovedi inexactitatea afirmaþiilor cu privire la paternitatea descoperirii manuscriselor eminesciene evocate, aducem douã argumente principale. Primul argument þine de logica elementarã iar al doilea este dovada irefutabilã cã documentele cu pricina au fost identificate ºi publicate de cu totul altcineva, lui George Munteanu rãmânându-i doar regretul de a nu fi fost el norocosul descoperitor. Astfel, este greu de acceptat ideea cã, la 26.VI.1987, G.M. are în mânã valoroasele facsimile, dar nu le publicã, iar la

84

85

27.VI.1996 îºi propune, în sfârºit, sã le tipãreascã, ca fiind inedite, dar nu o face, pânã la sfârºitul vieþii. Formal, este cel puþin bizarã ciudata succesiune cronologicã: 26 iunie, 27 iunie! Sã fie rezultatul întâmplãrii? Este, totodatã, stranie reþinerea manifestatã de G.M. faþã de acest important set de trei originale, care nu apar nici mãcar în volumul de noi documente eminesciene, din anul 2000, apãrut sub semnãturã proprie? Sã fi fost cenzura de vinã, sã fi fost George Muntean un necunoscut, evitat de revistele literare, fãrã posibilitãþi de a tipãri un asemenea lot de manuscrise eminesciene? Nicidecum. Cauza este alta: G. M. nu avea cum sã probeze cã este autorul descoperirii acestor documente! Însã, în particular, printre cunoscuþi ºi prieteni, George Muntean putea susþine o cu totul altã versiune a descoperirii acestor manuscrise. Bãnuim cã harnicul istoric literar, simþindu-se frustrat de faptul cã alþii au avut inspiraþia, înaintea sa, de a scormoni dupã posibile manuscrise eminesciene în arhive încã necercetate temeinic de istoricii literari, cum ar fi aceea a MAE de la Bucureºti, prezintã amicilor sãi un facsimil xeroxat al amintitelor documente, pe care scrie cu acelaºi stilou (!), aceeaºi cernealã (!), ºi cu un duct nealterat de trecerea timpului (!), douã mãrturii proprii, tranºante, dar, chipurile, scrise la distanþã de 9 ani (!), care sugereazã ideea cã manuscrisele sunt „dèjâ vu, dèjâ connu”. Printre martori, desigur, este ºi Liviu Papuc. Acesta, ”dupã trecerea marelui nostru prieten la cele veºnice”, constatând „dupã ºtiinþa sa” cã manuscrisele nu au fost publicate încã, „îºi face o datorie din a le semnala” ºi (parþial) publica, ca un „legat testamentar”. Cu tot respectul pentru memoria lui George Muntean, trebuie sã dezvãluim istoria realã a descoperirii ºi publicãrii acestor documente în ultimul deceniu al secolului trecut.

Descrierea felului în care au apãrut la ivealã aceste manuscrise este publicatã de I.C. Rogojanu, sub forma unui interviu cu Dan Toma Dulciu, în revista „Colloquim” de la Botoºani, anul II, nr. 3 (7), 15 martie 1998, p.1 ºi 16. În cursul lunii iunie 1998, I.C. Rogojanu ºi Dan Toma Dulciu publicã întregul dosar al descoperirii acestor manuscrise, în anul 1992, inclusiv concluziile grafologului profesor universitar doctor Lucian Ionescu, ºeful Serviciului de Expertize Criminalistice din cadrul Ministerului Justiþiei, care adevereºte faptul cã documentele amintite aparþin lui Mihai Eminescu (11.06.1993). Primele ecouri ale acestei descoperiri, trecute în mod inexplicabil sub tãcere de istoria literarã (dovadã cã nici monumentala ediþie academicã a operelor lui Eminescu nu o menþioneazã), apar abia recent, la câþiva ani dupã prima editare a manuscriselor, din anul 1998. D. Vatamaniuc evocã aceste documente într-un studiu al sãu din anul 2000, fãrã a menþiona lucrarea semnatã de I. C. Rogojanu ºi Dan Toma Dulciu, apãrutã în anul 1998, unde ele sunt pentru prima datã publicate, cu explicaþiile de rigoare. Aceleaºi documente sunt amintite însã în „Studii Eminescologice”, vol. 9, Clusium 2007, în articolul nostru, „Eminescu ºi meandrele Diplomaþiei”, p.155-168, disponibil ºi în format electronic la adresa: [email protected], „Eminescu si meandrele Diplomaþiei”, 14 Aprilie 2007. Lucrarea editatã în anul 1998 este o adevãratã raritate bibliofilã ºi, deºi se gãseºte la Biblioteca Academiei, respectiv la Biblioteca Facultãþii de Drept din Bucureºti, ea nu poate fi uºor accesibilã publicului larg. Însuºi profesorul Nicolae Georgescu recunoaºte cã, deºi a vãzut documentele în colecþia domnului I.C. Rogojanu, lucrarea nu a putut fi gãsitã în vreo altã bibliotecã spre consultare. De aici ºi necesitatea ca

86

87

aceastã lucrare sã fie retipãritã într-o ediþie noua, cu tiraj mai mare. Presa ºi televiziunea au semnalat sporadic existenþa acestor documente: „Adevãrul”, în anul 1998, „Jurnalul Naþional”, „Din iubire pentru Eminescu – „Donaþie fabuloasã a unui bibliofil îndrãgostit de opera marelui poet”, interviu cu I. C. Rogojanu, 15 iunie 2006, articol semnat de Mara Rãducanu, interviurile acordate de I.C. Rogojanu?i Dan Toma Dulciu la emisiunile realizate de Mircea Micu, Daniel Stavariu etc. În concluzie: textele amintite nu sunt descoperite de G.M., au mai fost publicate înainte de anul 2007 iar reeditarea lor este o necesitate imperioasã.

88

 CAZUL EMINESCU: „MAL PRAXIS”, IGNORANÞà SAU CRIMÃ?

Un numãr din ce în ce mai mare de lucrãri de istorie literarã acrediteazã în ultima vreme ideea cã împotriva lui Eminescu s-a urzit, încã din timpul vieþii, o adevãratã cabalã. Un argument credibil, printre altele, este acela cã starea lui de sãnãtate a fost periclitatã intenþionat prin „mal praxis”. Totodatã, spun la unison aceºti autori, cauzele reale ale declinului fizic ºi psihic al lui Eminescu au fost cu grijã ascunse. Pe de altã parte, câþiva dintre biografii poetului au vehiculat cu ostentaþie ipoteza cã moartea acestuia este rezultatul unei boli blestemate, moºtenite de la mamã. La 6 noiembrie 1886, doi medici ieºeni, Iuliano ºi Bogdan, în încercarea de a justifica internarea forþatã a lui Eminescu în ospiciul Mânãstirii Neamþ, au mistificat adevãrul, susþinând cã Eminescu suferea de demenþã acutã, pe fondul unui lues congenital, asociat cu exces de alcool ºi cafea, favorizatã de o stare de surmenaj psihic pronunþat, având ca rezultat paralizia generalã În 1887, un diagnostic similar (alienaþie mintalã, produsã probabil de gnome luetice) a fost avansat de cãtre medicul Francisc Iszac, din Botoºani, unul dintre numele de tristã amintire în biografia poetului, dupã cum vom vedea în continuare. 89

În mod straniu, dr. Al. ªuþu, din Bucureºti, a acceptat diagnosticul medicului botoºãnean, ba chiar a imitat metoda de tratament a acestuia, administrându-i lui Eminescu injecþii letale cu mercur. Printre susþinãtorii infamului diagnostic s-au numãrat, din nefericire, nume notorii ale medicinii: G. Marinescu, C. Bacaloglu, Panait Zosin iar, mai recent, Petre Brânzei ºi E. Câmpeanu. La o analizã mai atentã, s-ar fi putut observa unele semne de întrebare privind maladia realã de care suferea Luceafãrul poeziei româneºti, peste care au trecut, din pãcate cu multã uºurinþã, unii dintre biografii de prim rang ai lui Eminescu, cum ar fi George Cãlinescu. Încã din anul 1934, medicul Petra Gheorghe concluziona cã Eminescu nu a fost luetic ºi, cu atât mai puþin, alcoolic, dar legenda maladiei lumeºti de care suferea acesta se înrãdãcinase adânc în conºtiinþa românilor, încât cu greu mai putea fi combãtutã.

de cap. Ele puteau fi cauza unui regim de muncã istovitor, mai mult decât ºi-l poate închipui cineva. Totuºi, ulceraþiile de pe picioare, care se deschideau dureros, nu puteau trece neobservate. Putem admite cã erau efectul unei banale dermatite, neluate în serios de cãtre pacient, ce nu avea nici timp, nici condiþii de viaþã normale. 28 iunie 1883 - începutul calvarului

Primele semnalãri ale stãrii de sãnãtate a Poetului se regãsesc în însemnãrile sale epistolare. La începutul lunii iunie 1881, suferind de cord ºi reumatism, Eminescu se arãta hotãrât sã vadã þãrmul românesc al mãrii ºi, totodatã, sã facã bãi de mare, „care promit a-mi face mult bine”. Va sta la „Hotel d¢Angleterre”, în vecinãtatea falezei. Gândea sã o cheme ºi pe Veronica Micle: „La anul sã ºtii cã venim amândoi aici, bãile de mare întãresc ºi grãbesc bãtãile inimii”. Chiar credea cã acestea au menirea de a întineri. Alte îngrijorãtoare semne de întrebare privind starea sa de sãnãtate apar în 1883. În primele zile ale acelei veri toride, la 7 iunie, Eminescu se afla la Bucureºti, acuzând acute dureri

În acea zi fatidicã, care debutase aparent normal, psihicul recalcitrant al poetului se revarsã într-un ºuvoi de vorbe fãrã ºir, rostite în sala Cofetãriei „Capºa”. Se poate presupune totuºi cã, în ziua amintitã, un anonim dintre cei prezenþi în apropierea lui Eminescu a lansat o subtilã provocare, cãreia Eminescu nu-i putea intui, pe moment, urmãrile. Motive de revoltã avea nenumãrate, aºa cã nu vom insista asupra lor. Era cald, era caniculã. Voia sã se rãcoreascã sau, mai bine zis, voia sã fie singur. ªi unde putea gãsi un remediu nimerit decât la Baia „Mitraºewski” din Str. Poliþiei nr. 4? Timp de multe ore se izolã într-o cabinã, cântând ºi vai, ce risipã, lãsând apa sã se scurgã pe culoar. Între timp, cu repeziciune uimitoare, Maiorescu închiria pentru Eminescu o rezervã în „Casa de sãnãtate” a dr. Al. ªuþu - Sanatoriul „Caritas”- din Str. Plantelor. Aici, tratamentul urmat este nãucitor: „cloral, morfinã, fãrã îndoialã vezicãtoare, ºi bãi ale membrelor inferioare”. Evident, aceste medicamente i-au cauzat mult rãu Poetului, dar inamicii sãi puteau fi liniºtiþi; incomodul Eminescu era dislocat din presã, sub un motiv plauzibil - Poetul era nebun! Trimis la tratament sau…. în surghiun Era prea evidentã, chiar cusutã cu aþã albã, înlãturarea lui Eminescu din câmpul luptei politice, pentru a nu trezi

90

91

ªi totuºi, Eminescu era suferind.

bãnuieli. Familia protestase, chiar sora lui Titu Maiorescu avea serioase îndoieli asupra maladiei ºi tratamentului la care era supus Poetul. La 1 noiembrie 1883, Eminescu acceptã sã plece la Viena, însoþit de Chibici-Râvneanul, fiind internat în clinica medicilor neurologi Leidesdorf ºi H. Obersteiner, la Sanatoriul Ober-Döbling, unde ºi Lenau fusese pacient. Va sta aici aproape patru luni, pânã la 26 februarie 1884. Opinia lui Eminescu despre tratament este explicitã: „tratamentul pare a consta în mâncare puþinã ºi proastã ºi reclusiune; încolo n-am observat nimic în maniera de-a mã trata”. Foamea ºi demoralizarea, iatã cele douã rele de care suferea Poetul: „ Eu aº vrea sã scap cât se poate de curând ºi sã mã întorc în þarã, sã mã satur de mãmãliga strãmoºeascã, cãci aici, de când mã aflu, n-am avut niciodatã fericirea de-a mânca mãcar pânã la saþiu.” Neºtiind nimic asupra viitorului ce-i fusese sortit, Eminescu sperã cã nu va fi condamnat a petrece acolo „ani întregi, fãrã necesitate”. (s.n.) Avea desigur dreptate sã se îndoiascã de motivele recluziunii sale în acest sanatoriu. In plus, starea sa generalã devenise normalã, încât Profesorul Obersteiner, optimist, îi scria lui Maiorescu urmãtoarele: „E un caz unic – cã ameliorarea s-a fãcut aºa de repede.” Crezându-se cunoscãtor în ale psihiatriei, Titu Maiorescu explicã într-o scrisoare cauzele bolii pentru care, chipurile, se gãsea bietul om în spital: „Vezi, domnule Eminescu, diagnoza stãrii D-tale trecute este astãzi cu putinþã ºi este absolut favorabilã. Se vede cã din cauza cãldurilor mari, ce erau pe la noi în iunie 1883, D-ta ai început a suferi de o meningitã sau inflamare a învãlitoarei creerilor, mai întâi acutã, apoi chronicã, din care cauzã (precum se întâmplã totdeauna în asemenea cazuri, ca

adese ºi la Typhus) ai avut un deliriu continuu de peste 5 luni, pânã când s-a terminat procesul inflamaþiunii.”

Titu Maiorescu are însã alte planuri. Un Eminescu sãnãtos devenea un pericol public ! Astfel cã, dr. Obersteiner, îi recomandã lui Eminescu un voiaj în Italia, cu acelaºi tovar㺠de cãlãtorie, Chibici. Excursia trebuia sã dureze vreo 6 sãptãmâni, spre sudul Alpilor, eventual la Veneþia, Padova sau Florenþa. Era preconizatã, în final o curã balnearã, la Hall, lângã Insbruck, apoi întoarcerea în þarã, odihnã (odihnã?) de câteva luni la moºia lui Theodor Rosetti de la Soleºti. Era clar cã neprietenii lui Eminescu nu-i putea ierta însãnãtoºirea ºi doreau ca acesta sã stea cât mai departe de þarã. Intuind parcã perfida stratagemã, sub motiv cã nu se simte bine, poetul revine subit în þarã, la 27 martie 1884. Starea sa generalã începuse a se îndrepta, dar sub imperiul regimului îndurat în stabilimentul de sãnãtate al dr. Al. ªuþu, sau la Ober Döbling, Eminescu refuzã recomandarea medicilor de bunã credinþã de a face hidroterapie, la bãile Repedea, din apropierea Iaºului. Ca o fatalitate, Eminescu mai are încã o datã neºansa de a se întâlni cu zidurile neospitaliere ale spitalului: în noiembrie 1884 îºi fractureazã gamba piciorului drept, cãzând de pe o scarã. El stã internat la spitalul Eforiei „Sf Spiridon”, pânã la 1 ianuarie 1885. Iarãºi, vitalitatea lui Eminescu îºi spune cuvântul ºi acesta iese vindecat. Un bolnav luetic nu avea vre-o ºansã sã se vindece aºa de repede ! Cu toate acestea, în timpul verii, rãnile de pe picioare recidiveazã, apãrând un nou pretext pentru „expulzarea” Poetului, tot pe motive medicale.

92

93

Departe, mereu mai departe

În prima parte a lunii august 1885, un tren ducea spre Odesa pe Mihai Eminescu. Acolo, doctorul F. Iahimowicz, proprietarul bãilor de la Andrejewski –Liman, dispunea de un complex format din vile, în total 9 clãdiri, cu 50 de camere ºi un pavilion balnear, dotate cu instalaþii moderne pentru acele vremi ( 7 cabine cu bãi sãrate ºi 6 cabine cu nãmol). Se spera ca tratamentul doctorului polonez sã-i închidã dizgraþioasele „ulcere de pe picioare, neplãcute, dureroase ºi urâte”. Însuºi Eminescu scria prietenilor sãi din Iaºi despre „biata mea piele bortilitã de bube ºi boli”, dar ceea ce-l durea cel mai tare era lipsa banilor trebuincioºi. Altfel, cu primul tren, recalcitrantul Eminescu ar fi plecat spre patrie. Iar banii, desigur, vor întârzia sã îi soseascã la timp. Din nou în straie de „ deþinut politic”

acestuia insistent, la limita disperãrii: „ Te rog a spune tuturor cã se aflã în deplinã eroare (afarã de suferinþa mea de picioare) nu am absolut nimic.” (s.n.) Conºtient de conspiraþia cãreia îi cãzuse pradã, el scrie unui fost coleg de la Cernãuþi, Gheorghe Bojeicu, plângându-i-se cã a fost internat cu forþa la M-rea Neamþ, „ca alienat, deºi nu fusese”. Un indezirabil devenit cobai Scãpat din iadul concentraþionar de la Mânãstirea Neamþ, revenit la Botoºani, în preajma Harietei, Eminescu petrece aici câteva luni. Un medic dement, pornind de la premiza cã acesta este un suferind luetic, ºi hotãrât sã experimenteze o nouã metodã de tratament, l-a transformat pe Eminescu în cobai. În baza prescripþiilor dr. Isac, bolnavul fu adãpat cu iod, scãldat în bãi de romaniþã, ºi frecat cu mercur vreme de o lunã de zile. Dornic de rezultate rapide, ori, nu ar fi exclus sã admitem cã, poate, Eminescu trebuia eliminat cât mai repede, dementul medic ridicã doza la 7 grame de mercur pe fricþiune. Precaut, dr. Isac, recomandã, totodatã, o curã de nãmol la Lacul Sãrat.

Aceleaºi incorect tratate „buboaie” îl tortureazã groaznic pe bietul Eminescu încât, în 1886, ajuns la capãtul puterilor, acceptã, cu avizul doctorului Pastia, sã urmeze „bãi de putin㔠la Repedea, lângã Iaºi, plãtite de Vasile Burlã. ªi dupã acest episod, istoria se repetã: aflat sub strictã observaþie, Poetul, considerat un veritabil pericol public, ajunge din nou în stare de reclusiune, din considerente aºa-zis medicale. Deºi conºtient de adevãratele motive ale surghiunului sãu, Eminescu îndurã la Mânãstirea Nemþului, (9 noiembrie 1886 - 10 aprilie 1887) un adevãrat martiriu: gãleþi cu apã rece din fântânã, aruncate pe chipul ºi pe spinarea bolnavului, urmate de bãtãi cu funia. Medicul sãu curant, un anume dr. Ursulescu, pune un diagnostic…. delirant: Eminescu suferã desigur de „delirium tremens”. Dintr-o scrisoare adresatã în ianuarie 1887 unui prieten, Gheorghe Panu, Poetul cere

Într-o ultimã licãrire de conºtiinþã profesionalã, voind a-l scãpa din mâinile criminale ale dr. Iszac, un grup de medici din Botoºani (ªtefanovici, Hynek ºi Hajnal) recomandã, la 26 mai 1887, trimiterea lui Eminescu la Bãile de la Hall, de lângã Insbruck. „Pentru cã sângele cel rãu erupea pretutindeni pe trup”, poetul se supuse, din nou, unui consult, la 13 iulie 1887,

94

95

Soluþia exilului din motive medicale!

fiind examinat de somitãþi medicale ieºene ale timpului: dr. Otremba, Botez, Filipescu, Nagel, Riegler, care-i recomandarã bãi în Tãtãraº sau la Hall. „A doua zi, el pleca la Hall… Urma sã fie examinat la Viena de cãtre specialistul Neuman, Nathanagel ºi Meinert, iar dupã avizul acestora sã se îndrepte spre Hall, staþiune austriacã de bãi, bogatã în sãruri de brom ºi iod, în provincia Steyr. La Gara de Nord a Vienei, Eminescu a fost întâmpinat de doctorii Ciurea ºi Boghean. Din pãcate, nu s-a obþinut, nici dupã acest tratament, nici un rezultat, nici o ameliorare.” Eminescu revine în þarã într-o stare gravã. Spre sfârºitul anului, doi prieteni care îl vizitarã pe poet, veghindu-l câteva zile, consemneazã aceste cutremurãtoare constatãri: „Asearã m-am întors de la Botoºani, unde mã dusesem cu Pompiliu ca sã-l vedem pe bietul Eminescu, despre care se zvonise cã ar fi murit. L-am gãsit într-o stare de plâns; de opt zile nu mâncase ºi nu vorbise un cuvânt, în urma unui nou acces al bolii vechi ºi care a început de astã datã cu ameþeli. Revenirea bolii e cu atât mai stranie cu cât fusese cu totul bine, dovadã poeziile pe care le alãturez aici, scrise în Botoºani ºi nici nu ºtii cum sã-þi tãlmãceºti lucrul, afarã dacã nu atribui starea lui de-acum suirei sângelui la cap, în urma încercãrii dobitoceºti, dupã mine, de a-i închide cu topuzul rãnile de la picioare. Ceea ce este cu adevãrat e cã în urma redeschiderii rãnilor, Eminescu s-a fãcut ceva mai bine. Doctorii, cu toate acestea, susþin cã nu este nici o legãturã între închiderea rãnilor ºi revenirea bolii, ºi se pare cã aºa ar fi, deoarece a revenit de la Neamþ cu rãnile închise ºi cu toate acestea bine; e drept însã cã dupã trei zile rãnile i s-au deschis iarãºi ºi se poate foarte uºor cã o medicamentare contrarã cursului natural (s.n.) al boalei sã fi produs acele perturbaþiuni în organism.

Rãnile de la picioare sunt dupã mine un fel de fontenele naturale care trebuie întreþinute, cel puþin mai multã vreme, nu închise în mod brusc ºi violent. Dar vãd cã calc drepturile Facultãþii de Medicinã ºi mã abþin…. E nevoie sã-l trimitem la bãi ºi mijloace nu-s.”

96

97

„Mal praxis sau …crimã cu premeditare” Dacã simptomele descrise mai sus ar fi fost corect tratate, poate cã soarta Poetului ar fi fost cu totul alta. Eminescu a fost fie victima ignoranþei, fie a unei criminale decizii de a-l nenoroci, încetul cu încetul, prin otrãvire. Iatã ce spune dr. Ovidiu Vuia: „ Am certitudinea cã dacã Eminescu ar fi fost dat sub tutela unor oameni cuminþi….. întru-n cadru ca cel de la M-rea Neamþului, legat de veºniciile neamului sãu, departe de oraºele iritante pentru creierul lui sensibil, marele nostru poet s-ar fi însãnãtoºit complet.” Abia în aprilie 1888, Veronica se deplasã în douã rânduri la Botoºani, cu gând sã-l aducã pe Eminescu la Bucureºti, pentru tratament, ceea ce ºi fãcu. La 7 decembrie 1888, cerea oficialitãþilor din Botoºani eliberarea unui paºaport „ pe 11 luni pentru voiaj în strãinãtate”, destinat a-i fi de folos Poetului, în caz cã îl va conduce pe acesta la tratament peste hotare. Era prea târziu, cãci, la 3 februarie 1889, Eminescu recidiva, fiind claustrat la Spitalul Mãrcuþa, iar de aici fu transferat la Sanatoriul „Caritatea”. În sfârºit, ultimul popas al tragicului poet naþional a fost din nou la Sanatoriul dr. Alex. ªuþu, din Str. Plantelor nr.1, unde Eminescu a fost internat în douã rânduri. Revenit pe mâinile aceluiaºi dr. Al. ªuþu, ca într-un film de groazã, acesta amplificã criminala metodã de tratament experimentatã de

dr. Iszac: de data aceasta dozele de mercur sunt direct injectate în corpul bietului suferind. Da, Eminescu a fost otrãvit cu mercur, de unde ºi „pseudo-paralizia membrelor”. Avea dreptate I.N. Roman sã exclame: „Am avut totdeauna ºi am ºi am ºi astãzi convingerea cã poetul care s-a luptat cu mizeria ºi cu foamea a murit cu zile. Eminescu avea nevoie de un tratament serios ºi de lungã duratã, care cerea oarecare sacrificii, pe care nu s-a gãsit nimeni sã le facã.”

Precum am arãtat, Eminescu a urmat tratamente felurite, unele sub formã de proceduri hidroterapeutice, în strãinãtate: Odessa, Hall, Ober – Döbling, dar ºi în þarã: Constanþa, Bucureºti, Repedea, Mânãstirea Neamþ. Dupã astfel de rudimentare tratamente doftoriceºti, ulceraþiile apãrute pe trup pãreau a se vindeca, ceea ce însemna cã, deºi maladia nu era eliminatã definitiv, aceste terapii aveau, totuºi, un rezultat benefic vizibil. Chestiunea care a preocupat ulterior lumea ºtiinþificã româneascã a fost aceea dacã Eminescu ar fi avut ºanse de vindecare în ipoteza unui tratament corect aplicat, chiar în condiþiile în care ºtiinþa medicalã era la începuturi. Presupunând cã diagnosticul maladiei a fost corect stabilit, cã schema de tratament a fost cea optimã, deºi realitatea era pe departe alta, ne permitem sã ne întrebãm: nu era mai bine ca Eminescu sã fi fost tratat în þarã? ªi unde anume? Teoretic, poetul trebuia sã fie internat într-un stabiliment de sãnãtate care sã îndeplineascã, cumulativ, douã condiþii: un mediu natural fortifiant pentru psihicul acestuia, atât de astenizat în cei 6 ani de muncã gazetãreascã distrugãtoare,

concomitent cu efectuarea unor cure de bãi, care sã-i amelioreze, ori chiar sã-i vindece ulceraþiile apãrute pe trup. Erau atât de evidente simptomele ce indicau starea de astenie psihicã ºi fizicã a Poetului, precum ºi constatarea cã plimbãrile ºi scurtele evadãri în mijlocul naturii, pe care ºi le permitea din când în când acesta, erau atât de fortifiante, încât nu trebuia sã fii o somitate medicalã pentru a indica repaus ºi odihnã, ca remediu eficace. Începând cu anul 1881 Eminescu resimte acut nevoia unor tratamente hidrotermale: cura heliomarinã la Constanþa -1881, un tratament sui generis la Baia Mitrashewski –1883, sejur în staþiunea Odesa- 1885, încercarea de a face o curã de bãi la Repedea, lângã Iaºi, trimiterea la bãile din Hall. Se observã cã aceste tratamente de ordin hidrotermal au fãcut parte din terapia utilizatã în acea perioadã de cãtre medicii curanþi ai lui Eminescu. Chestiunea care ne preocupã acum este însã urmãtoarea: de ce au fost ocolite staþiunile termale din România? Se ºtie cã tradiþia folosirii resurselor naturale (izvoare termale sau ape minerale) în zona Moldovei are o istorie îndelungatã. Documentele vremii atestã câteva staþiuni balneoclimaterice de renume: Slãnic Moldova (1800), Vatra Dornei (compoziþia apelor minerale din aceastã staþiune a fost analizatã încã din 1806), Solca (1800), Strunga (1830), Târgu Ocna (1800), Poiana Sãratã sau Vizantea si, mai ales, Bãlþãþeºti (1839), ale cãrei ape naturale sunt recomandate în afecþiuni cum ar fi: bolile ginecologice, respiratorii, digestive sau locomotorii. Dupã 1877, obiceiul de a petrece verile cãlduroase pe la mânãstiri începuse a lua avânt. Un jurnal de vacanþã întocmit de Iancu Cerkez înfãþiºeazã deliciile unui concediu prin staþiunile balneare moldoveneºti, în anul 1886, în vremea

98

99

Era posibil un tratament medical în þarã?

când lui Mihai Eminescu i se aplicau tot felul de tratamente rudimentare ºi aberante, chiar criminale. Dupã ce viziteazã Agapia, Iancu Cerkez ajunge la bãile de la Bãlþãþeºti, staþiune aflatã la 20 de minute de mers cu trãsura. „Vizitãm parcul compus dintr-o bordurã subþire ºi câþiva brãziºori dinaintea unui chalet. Prinþul ªtirbei, proprietarul moºiei, are în adevãr un parc bãtrân, dar din nenorocire nu este al stabilimentului. Apele însã, se vede cã sunt folositoare, deoarece, la sunetul clopotului de prânz, numeroasele mese se ocupa ca prin minune ºi toþi, cu lingura în mânã, cu ºervetul la gât, ataca borºul…..”. În continuare, Iancu Cerkez viziteazã ºi Repedea: „ Ca sã mergem sus în deal la Repedea, luãm o ºosea unde praful este poate de o palmã ºi înaintãm printre vii înconjuraþi de un nor, ca zeii. Întâlnim o vilã prea frumoasã ºi cu o vedere admirabilã, poartã numele de Villa Grier. Sus la Repedea e un stabiliment de hydroterapie. Priveliºtea este însã de toartã frumuseþea: se vede Iaºul adunat pe colina lui, Miroslava adunatã mai spre stânga, ondulaþiile spre Prut ºi, în fund de tot, un punct alb, lucind în zare, care, ni se spune cã e Stânca, moºia familiei Rosnovanu.” Un set de documente originale, privind Bãile de la Bãlþãþeºti aduce în faþa ochilor un fapt incredibil: Eminescu ar fi putut beneficia la Bãlþãþeºti de un tratament eficace, în loc sã fie internat la Spitalul Mânãstirii Neamþ, unde a fost supus unui tratament bestial, dinadins parcã ucigãtor. Bãile de la Bãlþãþeºti puteau constitui o ºansã pentru ameliorarea stãrii de sãnãtate a lui Eminescu. De altfel, în apropiere sunt multe locuri, evocatoare, care au jucat un rol important în biografia lui Eminescu ºi a Veronicãi Micle. La Târgu Neamþ se afla casa de zestre a Veronicãi Micle, dãruitã de aceasta Mânãstirii Vãratic, la 1886, ca sã fie metoc

mãicuþelor bolnave, în preajma spitalului, sau loc de gãzduire surorilor ce se aflau cu treburi în oraº. Veronica Micle obiºnuia sã se odihneascã în timpul verii laVãratec, sã se plimbe în pãdurea de mesteceni, imortalizatã de poet în „Cãlin Nebunul” sau „Cãlin, file de poveste”. Aici, în verile lui 1874 ºi 1875 Eminescu închiriase de la maica Asinefta Ermoghin o cãmãruþã, de unde privea „codrul de aram㔠sau „pãdurea de argint”. La Vãratic mai stãtuse Eminescu ºi peste ani, în gazdã la maica Strãinescu.

Într-o vreme în care Eminescu era trimis aiurea, cât mai departe de þarã, pentru tratament, în Moldova exista o staþiune

100

101

Tragedia de la Vãratic În 1889, Vãratecul era o staþiune de odihnã ºi tratament cu renume, în care se aflau Veronica ºi fiicele sale, alãturi de numeroase persoane venite din diverse oraºe ale Moldovei. La 3 august 1889, Veronica obþinu, prin doctorul Andronescu de la Spitalul din Bãlþãþeºti, o cantitate apreciabilã de arsenic. Pe atunci, se credea cã înghiþind doze reduse de arsenic starea de anemie se poate ameliora. De data aceasta, Veronica Micle luã întregul conþinut al flaconului de arsenic, pentru a nu se mai trezi niciodatã. Dr. Cantemir ºi dr. Ursulescu, de la Bãlþãþeºti, informaþi asupra tragicului eveniment, nu mai puturã face nimic. O zi întreagã s-a chinuit muribunda nefericitã. Ba chiar ºi doctorul Taussig, venit cu întârziere de la Iaºi, ridicã neputincios din umeri. La 6 august, trupul Veronicãi fu înhumat lângã bisericuþa Sf. Ioan de la Vãratic, sub arborele ei preferat: un molid. Agapia, Vãratic, Bãlþãþeºti

cu ape miraculoase, ce ar fi putut fi de folos în tratarea maladiei de care suferea poetul. Bãlþãþeºi se aflã într-o regiune foarte pitoreascã (475 m altitudine), unde pretutindeni poþi admira bogãþia naturii: coline blânde, ape „ frumos curgãtoare ºi limpezi ca cristalul”, livezi ºi izvoare. Venind dinspre Piatra spre Târgu – Neamþ, îþi iese în cale aceastã aºezare, cu ape miraculoase (predominant clorurosodice). Odinioarã, aici erau domeniile familiei Cantacuzino. Pe la 1810, ei deþineau, printre altele, moºiile Bãlþãþeºti ºi Hangu. Tradiþia localã spune cã unul dintre membrii acestei familii, vânând pe aceste meleaguri, a descoperit câteva izvoare cu „slatinã”, apã foarte sãratã. Intuind valoarea terapeuticã a acestor ape minerale, calitate certificatã de analizele de specialitate. Numeroºi oaspeþi din þarã ºi strãinãtate, care admirau Ceahlãul ºi Valea Bistriþei, se opreau la Bãlþãþeºti: Wilhelm von Kotzebue, Dumas – Tatãl, Vasile Alecsandri, I. L. Caragiale, Al. Vlahuþã, George Panu, Barbu ªtefãnescu Delavrancea, Mihail Sadoveanu etc. „Se zice cã, puþin timp dupã aºezarea principilor Cantacuzino în Palatul zis pe atunci domnesc, fie din propria lor iniþiativã, fie dupã îndemnul unui doctor, au început a întrebuinþa aceste ape pentru bãi, clãdind în apropierea izvoarelor douã barãci mari de lemn, în care aºezarã mai multe cãzi pentru scãldarea familiei lor ºi a altor boieri din þarã. Cu timpul, vestea împrãºtiindu-se printre boieri ºi neguþãtorii din Moldova cã aceste ape sunt folositoare pentru mai multe boli, se spune cã mulþi veneau în timpul verii de luau bãi, închiriind case prin sat, pe la mânãstirile vecine, iar alþii luau apã cu butoaiele ºi o cãrau în toate pãrþile, pentru a se scãlda acasã la ei.”

Prima consemnare a efectelor curative ale apelor de la Bãlþãþeºti (cunoscute atunci sub numele de Izvoarele Olga, Elena ºi Kneazul) a fost fãcutã pe la 1830 de dr. Giahac ºi asistentul sãu Frantz Humpel, care au constatat cã acestea conþin „acrime carbonicã, acrime hidrocloricã, sodã, Magnezie, Calce, Potasã, Fer ºi Iod”. Numãrul crescând al persoanelor care gãseau tãmãduire la apele sãrate de la Bãlþãþeºti l-a îndemnat pe principele G. Cantacuzino sã ridice un hotel în imediata apropiere a izvoarelor, cu 24 de camere, 6 bucãtãrii ºi 6 cabine, în care s-au aºezat câte 2 cãzi pentru proceduri hidroterapeutice. În anul 1856, în urma unui ordin venit din partea Comitetului Sanitar din Moldova, doctor în chimie Steiner a efectuat o nouã analizã a apelor minerale de la Bãlþãþeºti, punând în evidenþã eficacitatea lor terapeuticã: „Aceste ape se întrebuinþeazã mai cu seamã în scãldãtori la toate boalele de care am vorbit, la clasa apelor sãrate, în genere ºi îndeosebi la „poala albã, la gutunarul încuibat (ozenã), la umflãtura ghindurilor, la alte forme de boli scrophuloase, precum ºi reumatismul cronic, la pete (pecingeni), la noduri, la bãºicuþi ºi la alte bube, la limbrici, la trânji ºi la diferite afecþiuni nervoase”(apud dr. Fãtu). Ulterior, moºia Bãlþãþeºti a trecut în proprietatea Principilor Calimachi. Pentru cã trãiau în strãinãtate, ei au arendat bãile, astfel încât o parte din apa lor era vândutã pe la mânãstirile din apropiere, tot în scopuri curative. Cu toate acestea, în fiecare varã, bãile de la Bãlþãþeºti erau mult cãutate de bolnavi. Vizitând pe la 1870 aceste locuri, dr. Dimitrie Cantemir, medic originar din Roznov, localitate de lângã Piatra – Neamþ, constatã cã majoritatea bolnavilor ce se gãseau în stabiliment ºi în sat, „erau atinºi de felurite forme de boli scrofuloase ºi de matcã.”

102

103

Stabilindu-se în oraºul Piatra – Neamþ ca medic al Spitalului ºi al Oraºului, Dr. Dimitrie Cantemir „a avut ocazia de a vedea mulþi bolnavi amelioraþi ºi tãmãduiþi de boli ce se credeau aproape incurabile” (s.n.) Ca urmare, medicul se hotãrãºte sã cumpere de la Principele Dimitrie ªtirbei aceste izvoare minerale, ºi o suprafaþã de teren, pe care a ridicat un hotel ºi stabilimentul balnear. Într-o primã etapã, Dr. Cantemir utilizeazã sarea albã-gãlbuie, compusã din cristale regulate ºi transparente, având un gust amar, care provenea dintr-o dializã naturalã a apelor minerale, la realizarea unui prim medicament, testat cu succes la Spitalul Piatra, intitulat „ Salis athermarum Bãlþãteºciani”, un fel de purgativ. În acest scop, dr. Cantemir a înfiinþat un laborator de purificare ºi cristalizare a acestei sãri. Apoi, cere efectuarea unor analize chimice precum ºi începerea unor experienþe medicale de cãtre medicii din Bucureºti, pentru a se stabili valoare terapeuticã a medicamentului. Un document (datat 7 octombrie 1880) conþine rezultatul analizelor de specialitate privind mostra intitulat㠄Salis athermarum Bãlþãteºciani”, efectuatã de dr. Bernat din cadrul „Laboratorului de chimie al Eforiei Spitalelor Civile ºi al Facultãþii de Medicinã”. Raportul concluzioneazã cã acest produs obþinut prin cristalizarea apelor minerale de la Bãlþãteºti este la fel de bun ca ºi cele obþinute la Carlsbad, Vichy sau Marienbad. Consiliul Medical Superior confirmã la 7 octombrie 1880 valoarea curativã a sãrii de Bãlþãteºti, concluzionând: „ Aceastã sare indigenã poate înlocui cu succes sarea de Carlsbad, de Epson ºi alte sãruri analoage de provenienþã strãinã.”

Consecvent aceloraºi eforturi, în toamna anului 1883, dr. Cantemir solicitã sprijinul dr. în chimie Konia, posesorul unui foarte bun laborator de analize din Iaºi. Acesta vine la Bãlþãþeºti pentru a cunoaºte ºi mai bine compoziþia mineralã ºi a stabili „pe bazã ºtiinþificã calitãþile lor tãmãduitoare”. Redãm câteva pasaje din raportul dr.Konia (1884): „ În drumul care duce de la Piatra la Târgu – Neamþ, întâlnim satul Bãlþãþeºti, cu vreo 300 de locuitori, locuind împrãºtiaþi în cãsuþe pe un mic deal. În valea satului, paralel cu ºoseaua, se ridicã niºte edificii noi, dupã care trecãtorul de departe poate cunoaºte cã aici se aflã o staþiune balnearã. La o parte a ºoselei sunt situate izvoarele ºi bãile, pe alta Hotelul cel mare ºi diferite clãdiri, în formã de vile destinate pentru locuinþa vizitatorilor într-un parc bine îngrijit.” La 20 octombrie 1883, dr. Cantemir, împreunã cu dr. Konia conferã izvoarelor 1,2,3 ºi 4 denumirile: „ Isvorul Carol I”, „Independenþa”, „Elisabeta” ºi, respectiv, „Cuza -Vodã”. Dupã minuþioase analize de laborator, concluziile sunt urmãtoarele: 1. Aproape a patra parte din apã consistã în Clorurã de Natriu 2. Caracteristic pentru apa sãratã de Bãlþãþeºti este marea lor bogãþie în sulfate, ceea ce contribuie mult la valoarea terapeuticã a lor. „ Se constatã cã izvoarele de la Bãlþãþeºti sunt cele mai bogate în sãruri din toate apele minerale analoage de pe continent (s.n.) ºi cã, nici unul din izvoarele cunoscute din strãinãtate, nu conþine pe lângã cantitatea de Cloruri de Natriu, atâtea sulfate ca la Bãlþãþeºti, având totodatã ºi cantitãþi considerabile de bromurã de magneziu. Izvorul Carol I cu drept cuvânt se poate pune în fruntea tuturor izvoarelor de slatinã în Europa.”

104

105

Concluzii: a) Pentru afecþiunile de care suferea, Eminescu a fost tratat cu o culpabilã neglijenþã. Nu se poate exclude ipoteza unei condamnabile ºi intenþionate rea voinþe; b) Deºi tratamentul fizioterapeutic în România se dovedea a fi folositor, doctorii ce i-au acordat asistenþa medicalã au ignorat acest domeniu. Din necunoaºtere sau din interes? c) Aºa cum am încercat sã dovedim, Eminescu ar fi îndurat mult mai puþine suferinþe de ordin fizic dacã i-ar fi fost recomandat în mod corect un tratament adecvat la una dintre staþiunile balneoclimaterice din þarã, la Bãlþãþeºti, de exemplu ºi nicidecum la Spitalul Dr. ªuþu, din Bucureºti, unde aºa-zisul tratament consta în bãi ale membrelor inferioare ori la Piatra Neamþ, unde pseudo tratamentul consta în aruncarea unor cãldãri de apã asupra corpului suferindului pacient.

106

107

RAPORT de Expertizã Criminalisticã

108

109

MINISTERUL JUSTIÞIEI LABORATORUL CENTRAL DE EXPERTIZE CRIMINALISTICE BUCUREªTI

în volumele IV, V, VII ºi XIV din seria „Opere” apãrutã la Editura Academiei R.S.R. CONSTATÃRI

Pentru efectuarea examenului comparativ am utilizat specimenele de scris ale poetului Mihail Eminescu reproduse

Documentele supuse expertizãrii au fost studiate în original la Direcþia Arhive ºi Documente Diplomatice a M.A.E. Toate sunt întocmite pe fila de format 23x34 cm, pe hârtie groasã provenind din epocã. Filele îngãlbenite ale procesului verbal de predare-primire sunt protejate cu foiþã transparentã lipitã. Scrierea tuturor s-a realizat cu cernealã neagrã ferogalicã. Procedând la examinarea celor trei documente constatãm cã toate grafismele evidenþiazã aceleaºi caracteristici generale ºi speciale, ceea ce demonstreazã cã aparþin unei singure persoane. Precizãm cã este vorba de grafismul textelor (data, titlu, conþinut, formulele de adresare), întrucât semnãturile - pe numele „Nicolae Kretzulescu” ºi „Theodor Rosetti” - sunt executate de cãtre titularii respectivi. Notãm cã restul actelor din dosarele pe anii 1873 - 1874 ca ºi pe alþi ani apropiaþi din acelaºi volum 241 nu sunt scrise de autorul celor trei înscrisuri. Grafismul acestora poate fi definit ca fiind executat îngrijit, descifrabil, fãrã omiterea punctuaþiei, cu o vãditã atenþie pentru punerea în paginã, aºa cum procedeazã un copist. Cu toate acestea nu se poate spune cã am avea de-a face cu un scris artificial sau confecþionat. Dimpotrivã, atât formele literale (marcate totuºi de anumite modele specifice epocii, mai ales majusculele), cât ºi alte elemente (legãturile, finalele etc.) prezintã numeroase indicii de maximã spontaneitate ºi naturaleþã, care imprimã grafismului originalitate.

110

111

RAPORT DE EXPERTIZà CRIMINALISTICà nr. 202 din 31 mai 1993 Expert: dr. Lucian Ionescu OBIECTUL EXPERTIZEI Prin cererea înregistratã la laborator sub numãrul 217 din 17 mai 1993 dl. Dulciu Toma Dan solicitã un aviz de specialitate prin care sã se stabileascã dacã trei documente aflate în arhiva Ministerului Afacerilor Externe au fost scrise de poetul Mihail Eminescu: 1) scrisoarea numãrul 104 din 15 septembrie 1873, fila 84 din volumul 241 intitulat „Corespondenþã cu Agenþia României din Berlin”, 1852 -1879; 2) scrisoarea numãrul 2 din 3/16 ianuarie 1874, fila 97 din acelaºi volum; 3) procesul verbal de predare-primire a Cancelariei din 2 ianuarie 1874, filele 97-99 din acelaºi volum. SCRIPTE DE COMPARAÞIE

Trecând la examinarea scrisului poetului Mihail Eminescu de pe reproducerile avute ia dispoziþie observãm cã este extrem de variabil. Dimensiunea predominant redusã devine mai mare în unele manuscrise sau chiar creºte în diverse pasaje de pe aceeaºi filã (de exemplu foto 30, voi.XIV, Kant, Critica raþiunii pure, BAR 2258, p.136 v). De asemenea direcþia suitoare a rândurilor prezintã oscilaþii, putând ajunge orizontalã sau descendentã. în sfârºit, gradul de lizibilitate traverseazã toate stadiile posibile: de la scrisul aproape indescifrabil datoritã diminuãrii dimensiunii (litere ca niºte „purici”) ºi simplificãrii excesive (de exemplu, foto 52 Archaeus, BAR 2255, p. 7 r, voi. VII), pânã la scrisul clar, de facturã caligraficã (scrisoarea din 5 decembrie 1887). Indiferent de aceste fluctuaþii proprii poetului în toate cazurile morfologia literalã se pãstreazã relativ constantã, ceea ce permite un examen comparativ eficace. Referitor la scrisurile de comparaþie trebuie fãcutã o menþiune aparte pentru specimenul redat în foto 53, Archaeus, BAR 2262, p.42 v, voi. VII). Aceastã filã conþine mai multe note amestecate, mai ales în limba germanã dar ºi în limba românã. în partea de mijloc poetul a exersat diverse modele de scriere caligraficã, cu scopul evident de a-ºi forma un scris „frumos” destinat întocmirii unor acte oficiale (exerciþii de litere disparate, cuvinte sau formule de tipul „Domnule Ministru” ºi „Domnule Director”). Aceastã piesã demonstreazã nu numai preocupãrile de copist ale lui Mihail Eminescu dar, din punct de vedere grafic, reprezintã cel mai adecvat material de comparaþie întrucât conþine cuvinte care se regãsesc în actele a cãror paternitate ni s-a cerut s-o stabilim. Procedând la examinarea comparativã propriu-zisã constatãm categorice asemãnãri între documentele din arhiva M.A.E. ºi scrisul poetului Mihail Eminescu.

Sub aspect general notãm factura caligraficã, înclinarea moderatã spre dreapta, direcþia uºor ascendentã a rândurilor alternatã cu direcþia orizontalã ºi chiar descendentã (mai ales la cele douã scrisori), spaþierea cuvintelor, legarea literelor, utilizarea aliniatelor, plasarea datei în colþul de sus dreapta sub limita superioarã a filei. Marginea din stânga textului este mare, dar nu în toate manuscrisele de comparaþie. Mai importantã pentru individualizare, reprezentând o deprindere personalã, este deprinderea de a nu duce rândurile pânã la capãtul filei. Astfel se observã o inegalitate în ce priveºte terminarea rândurilor (nu se practicã despãrþirea cuvintelor în silabe), de unde forma inegalã a marginei din dreapta textului, adicã spaþiul rãmas alb pânã la marginea filei. Dintre celelalte elemente proprii poetului, ºi care se întâlnesc în documentele încriminate, evidenþiem câteva caracteristici deosebit de importante, ºi anume: - fenomenul de gladiolare, respectiv diminuarea progresivã a înãlþimii literelor dintr- un cuvânt; - aºa-numitul scris „sãltãreþ” sau „în scarã”: cuvintele urcã sau coboarã fãrã ca direcþia rândului sã fie influenþatã; - subînãlþarea minusculelor depasantei superioare: minusculele „t”, „d”, „I” etc. au o înãlþime redusã, aproape egalã cu cea a literelor nedepasante. Pentru o mai lesne observare, într-una dintre planºele anexã am ilustrat comparativ cuvinte identice, mãrite fotografic. Similitudinea caracteristicilor de ansamblu se completeazã cu similitudinea construcþiilor literale ºi cifrice, foarte constante în scrisul poetului în pofida variabilitãþii aspectului general la care ne-am referit. Pentru exemplificare am extras mai multe semne grafice corespondente morfologic, pe care le-am fotografiat la

112

113

microscopul stereoscopic, în afara literelor care fac parte din cuvintele ilustrate în planºã separatã ºi care nu au mai fost reproduse individual. Dintre asemãnãrile de structurã a construcþiilor grafice (inclusiv detaliile) am reþinut pentru descriere urmãtoarele litere: - majuscula „A”, caligraficã, se individualizeazã prin adãugarea unui fanion în partea superioarã stângã; terminaþia literei este înmelcuitã; - majuscula „IM” prezintã exact aceleaºi caracteristici ca ºi majuscula „A”; în plus notãm buclarea extremitãþii inferioare a trãsãturilor mediane ºi a extremitãþii superioare a laturei drepte; - majuscula „D”, cu sau fãrã un mic fanion la extremitatea superioarã, are bucla de la bazã alungitã spre stânga ºi finalizarea volutei în spiralã; - majuscula „C” apare aplatizatã pe verticalã; debut prin croºet rotunjit; - majuscula „O” începe frecvent printr-o trãsãturã oblicã de atac; - majuscula „B”, caligraficã, are începutul ºi sfârºitul rotunjite; bucleta medianã este redusã; - majuscula „P”, tot caligraficã, se particularizeazã prin întoarcerea spre interior a extremitãþilor volutei; deasupra acesteia apare uneori fanionul semnalat la majuscula „D”. care poate fi câteodatã întâlnit ºi la majuscula „B”; - majuscula „I”, cu fanionul uºor ondulat ºi bucletã virtualã la extremitatea superioarã a bastonatei, se individualizeazã ºi prin exagerarea amplorii trãsãturii de bazã înmelcuite; - majusculele „L” ºi „S” sunt trasate dupã modelul caligrafic cu trãsãtura incipientã concavã;

- minuscula „f” prezintã douã variante: cu depasanta interioarã simplã, redusã la o bastonatã amputatã, ºi cu aceeaºi depasanta buclatã, caz în care trãsãtura urcãtoare formeazã o fundã cu bara medianã; - minuscula „g” are punctul de intersectare a buclei depasantei inferioare mai jos decât ovalul; - minuscula „d”, caligraficã, are depasanta subînãlþatã (scurtã) ºi trasatã separat de oval; atât în scrisul încriminat cât ºi în cel de comparaþie apare uneori o variantã executatã dupã modelul gotic; - minuscula „t”, de asemenea subînãlþatã, are bara frecvent redusã (reþinutã) ceea ce nu exclude ºi bare mai lungi (energice); de remarcat preferinþa pentru plasarea barei în punctul cel mai de sus al corpului principal, precum ºi tendinþa de descentrare spre dreapta; - minuscula „t” în poziþie finalã (deci la sfârºitul cuvântului) este uneori lipsitã de barã ceea ce imprimã un : aspect unghiular (ca un „L” tipografic); - minusculele „a” ºi „e” în poziþie de litere finale sunt terminate printr-un fel de parafã urcãtoare, rotunjitã ºi dirijatã spre stânga (miºcare sinistrogirã); - minuscula „b” este terminatã în douã feluri: prin bucletã virtualã sau circular (varianta ilustratã în planºã); - minuscula „p” evidenþiazã întotdeauna modelul caligrafic; - minuscula „z” are „talpa” net descendentã; - minuscula „r” prezintã douã variante deopotrivã utilizate: caligraficã (cu platou) ºi tipograficã (cu corpul unghiular, terminat printr-un fanion uºor concav). ªi celelalte litere din scrisurile comparate se aseamãnã, descrierea tuturor nefiind necesarã pentru a demonstra identitatea de autor. O menþiune separatã trebuie însã fãcutã

114

115

pentru minuscula „s”, extrem de caracteristicã: deºi corpul se terminã pe linia inferioarã a scrisului, printr-o miºcare diferitã se reia scrierea de sus ºi se executã o trãsãturã scurtã spre dreapta, constituind totodatã atacul literei urmãtoare. În ce priveºte cifrele, deºi par a fi influenþate de un oarecare manierism (modelul epocii) ele prezintã asemãnãri concludente în cele trei documente ºi scrisul poetului Corespondenþele vizeazã nu numai forma ca atare - de altfel în general mai sãracã decât la litere - dar ºi particularitãþi pregnante de execuþie. Un exemplu îl oferã cifra „5” (în formã de secerã), la care se observã aceeaºi repartiþie a presiunii: începutul ovalului mai îngroºat ºi terminarea printr-un punct masiv. Alte asemãnãri cifrice: - cifra „2” are talpa arcadatã ºi descendentã, ca la minuscula „z” descrisã mai sus: - cifra „3” prezintã extremitatea superioarã trasatã drept (varianta ilustratã în planºã) sau rotunjit; - cifra „4” este dreptunghiularã; ca detaliu notãm bucleta virtualã prin care sunt unite prima trãsãturã verticalã ºi trãsãtura medianã orizontalã; - cifra „7” se caracterizeazã prin prelungirea excesivã sub linia inferioarã a scrisului; aceastã veritabilã depasantã este fie simplã (varianta ilustratã în planºã), fie buclatã ca un T; - cifra „9” are terminaþia frecvent supradimensionatã, curbatã ºi orientatã spre stânga. Totalitatea asemãnãrilor generale ºi speciale, deopotrivã de caracteristice, atestã fãrã nici un dubiu cã cele trei documente au fost întocmite de poetul Mihail Eminescu. Execuþia îngrijitã ºi controlatã care imprimã scrisului o oarecare rigiditate, nu au modificat deprinderile sale de scriere, constituind un bun exemplu din ceea ce înseamnã individualitatea ºi stabilitatea relativã a scrisului. 116

Faþã de cele constate mai sus formulãm urmãtoarea: CONCLUZIE Cele trei documente din arhiva Ministerului Afacerilor Externe, volumul nr 241 intitulat „Corespondenþe cu Agenþia României din Berlin”, 1852-1879, ºi anume: 1. scrisoarea numãrul 104 din 15 septembrie 1873, fila 84; 2. scrisoarea numãrul 2 din 3/16 ianuarie 1874, fila 97 ºi 3. procesul verbal de predare-primire a Cancelariei din 2 ianuarie 1874. filele 97-99 au fost scrise de poetul Mihail Eminescu. Semnãturile aparþin titularilor respectivi, Nicolae Kretzulescu ºi Theodor Rosetti.

117

Documente din arhiva Ministerului Afacerilor Externe (vol. 241)

118

119

120

121

122

123

124

125

Manuscrise Eminescu

126

127

128

129

130

131

132

133

134