Eminescu și Jan Tomáš
Însemnările de mai jos conțin câteva lămuriri privitoare la prezența la Praga a lui Mihai Eminescu, în toamna anului 1869. Pornit cu bune intenții să vindece orgoliul rănit al severului său tată, după o aventuroasă dar ratată carieră de slujitor al scenei, Eminescu se arată dornic să urmeze studii academice într-una din capitalele de prestigiu cultural ale fostului Imperiului Habsburgic. Cum actele sale școlare nu erau în bună regulă, tânărul de 19 ani se vede nevoit să renunțe la visul de a fi student al celebrei Universități Carolina din capitala Boemiei. Birocrația ingrată și sterilă a secretarului academic
al aulicei universități a văduvit panoplia absolvenților de
fotografia unui neobișnuit dar talentat student, pe nume său de poet Mihai Eminescu. TotușI, ”orașul de aur”, și-a arătat generozitatea față de refuzul primirii la studii a unui geniu, dăruind posterității chipul angelic, de o unicitate netăgăduită, surprins în atelierul fotografic al unui mare artist praghez – Jan Tomas- a cărui biografie o vom creiona mai jos. Dintre cele 4 fotografii de o autenticitate indiscutabilă, din oglinda cărora îl aflăm pe Eminescu cel real, două sunt opera unor artiști cehi: Jan Tomas șI Frantz Duschek. Cât despre cea de a treia, semnată de unul dintre frații Bielig, pe nume Jean, judecând după nume, șI aceasta este opera unui artist străin.
1
În perioda când Eminescu copilărea la Ipotești, la București existau doar patru, cinci importanți artiști fotografi: cehul Wilhelm Weniger, care însă s-a stabilit la Iași, Herman Leon, alsacian de origine, Robert Heinrich și doamna Wilhelmina. Unele voci afirmă că aceasta din urmă este una și aceeași persoană cu Wilhelmina Priz, considerată drept primul artist fotograf intinerant cunoscut în Țara Românească. Oricum, istoria artei fotografice de pe malurile Dâmboviței începe, indiscutabil, cu acest nume. Venită în București în martie 1843, ea trage la casele pictorului ceh Anton Khladek, aflate pe Podul Mogoșoaiei, în mahalaua Boteanu, deci nu ar fi exclus ca ea să fie originară din aceeași țară cu pictorul amintit. În cele cinci zile petrecute aici, artista imortalizează chipul soților Khladek ( Anton și Rebecca, născută Lazarus). Se crede că s-a stabilit pentru mulți ani în capitala Munteniei, căsătorindu-se cu un anume Dorner. Un alt mare artist fotograf a fost vienezul Ludwig Angerer, dar mult mai cunoscut este Carol Pop de Szatmary, considerat primul fotograf corespondent de război din lume. Între el și cehul Frantz Duschek ( 18301884) s-a născut o veritabilă rivalitate artistică. Este interesant să amintim câteva date din biografia lui Duschek, în al cărui atelier s-a fotografiat la București însuși Eminescu. Acest mare artist fotograf, poposit în capitala Principatelor în luna decembrie 1862 (era cumnat cu Angerer) provenea dintr-o cunoscută și respectată familie de cărturari, muzicieni și oameni politici din Cehia.
2
El era descendentul familiei de muzicieni praghezi Dușek (Frantisek si Josefa). În casa lor (Vlia Bertramka) se întâlneau mari artiști, aristocrați și prieteni de familie, în onoarea cărora se dădeau săptămânal concerte. Se spune că aici ar fi poposit și aventurierul Giovani Giacomo Casanova. În casa străbunilor lui Duschek, de la Praga, a locuit însă și compozitorul Wolfang Amadeus Mozart, care a terminat de compus capodopera sa, Don Giovani, în anul 1787. În prezent, aici funcționează un muzeu, care poartă atât numele lui Mozart dar și pe cel al soților Duschek. Așadar, artistul fotograf Frantz Duschek-Tatăl (este numit așa pentru a nu se confunda cu fiul său, remarcabil mai ales prin creațiile realizate după 1884) s-a stabilit la București, însoțit se spune de părintele său, fost ministru în guvernul cosmopolit al lui Kossuth.
După înfrângerea Revoluției de la
1848, politicianul se refugiase la…. Cernăuți ! fiind așadar concitadin cu Eminescu. Sunt destule motive să presupunem că Eminescu a primit o recomandare să apeleze la unul dintre cele mai bune ateliere fotografice de la Praga, cel al lui Jan Tomas (1841-1912), că, mai târziu, în cunoștință de cauză, prefera atelierul lui Duschek-Tatăl, de la București. Ambele fotografii făcute de artiștii cehi au devenit celebre, mai ales aceea realizată de Jan Tomas, răspândită în România și lumea întreagă în milioane de exemplare (copertă de volume de poezie, manuale școlare, tablouri, timbre și opere de artă). Cu aceste gânduri, am poposit în Aprilie 2008, la Praga, voind a afla mai multe despre locurile prin care a trecut Eminescu în toamna anului 1869,
3
dar mai ales pentru a cunoaște personalitatea acestui valoros artist fotograf. Evident, atelierul lui Jan Tomas nu mai există de mult în Piața Sf. Venceslas, nr. 7, acolo ridicându-se de pe la 1910 un hotel impunător. Șansa a făcut însă să găsesc la colecționarii cehi 7 fotografii de epocă, purtând semnătura atelierului lui Jan Tomas. Ca și în cazul celebrei fotografii de tinerețe a Poetului, aceleași caracteristici tehnice și artistice miau atras atenția (cartoane fine, provenind de la Viena, cu intenția de a pune în evidență trăsăturile delicate ale chipului reprodus în fotografie) dar lucrul cel mai important este faptul că pe unul dintre portrete este menționat numărul de identificare al plăcii fotografice originare, care se păstra în atelierul artistului, astfel încât peste ani și ani, să se poată reproduce, eventual, la cererea clientului, o altă serie de fotografii. Acest lucru l-am întânit și în cazul unor ateliere românești, care făceau cunoscută clienților această posibilitate de reproducere a fotografiilor, folosind clișeul etalon, păstrat în atelier. Prin urmare, este interesant să reținem că, pe lângă cele 6 fotografii ale lui Eminescu, realizate la Praga, în anul 1869, cu certitudine a mai existat încă una ( pentru uz intern, incusiv clișeul, numerotat). Întrebarea este: unde se păstrează, în prezent, această arhivă Jan Tomas, și dacă mai există fotografia inițială, respectiv clișeul martor ? ! ? Spre deosebire de alți artiști ai epocii, Jan Tomas nu a fost pictor fotograf, cum se afirmă adeoseori, ci mai degrabă fotograf inventator ! De subliniat faptul că atelierul său se transformase într-un cunoscut salon artistic, unde majoritatea celebrităților vremii își dădeau aici întâlnire. Pentru
4
a fi fotografiate sau….pentru a-și imprima vocile, pe placă de gramofon, primele înregistrări, păstrate în arhivă, datând din 1889. Artistul provenea dintr-o familie de agricultori, fiind al patrulea copil din cei cinci frați. A studiat chimia alimentară la Praga iar apoi s-a angajat la fabrica de bere din Sadova. A lucrat în calitate de chimist și la o fabrică de zahăr din Modrany. Fotograf portretist de mare sensibilitate, folosind în bună măsură și tehnica retușării, Jan Tomas a realizat portretele unor mari personalități ale culturii cehe.
5
Fotografie semnata J. Tomas Potrivit documenteleor de arhivă, acesta și-a început activitatea în anul 1867, în Piața Viaceslav, pe locul unde fusese mai înainte atelierul lui Ambroz Stretti. Atelierul era amplasat inițial într-o grădină din centrul orașului, acolo poposind actori și cântăreți celebri, ale căror voci le-a imprimat imediat după ce a cumpărat un fonograf.
6
Datorită deteriorării construcției inițiale, atelierul s-a mutat în anul 1894 în grădina Casei Styblo, de lângă grădinile Franciscane. Urmând moda vremii, el și-a unit forțele cu alți artiști fotografi, astfel că, începând cu anul 1871, va colabora cu Vaclav Donata, apoi din 1880 cu Jan Zamecnik. După încetarea colaborării cu acesta din urmă, firma sa a trecut în posesia lui Vaclav Donata. De aceea, fotografiile lui Jan Tomas poarte pe verso denumiri diverse, corespunzător epocii în care au fost realizate. Un alt fapt, pentru care artistul este considerat o figură remarcabilă, este acela că a reușit să îmbunătățească tehnicile fotografice, chiar se spune că a patentat diverse moduri de procesare a fotografiei, ameliorând metodele de prelucrare a acesteia pe bază de colodiu umed. Pentru bogăția de întâmplări de viață, Jan Tomas a devenit și erou de roman biografic. Ca și fotograful Duschek tatăl, care a abandonat atelierul pentru a călători în Egipt (împreună cu cumnatul său, Andreas Reiser), Jan Tomas a vizitat multe locuri interesante: a fost de două ori în America, a locuit în Italia, în România, vizitând Balcanii, și alte țări din restul Europei. Cercetări ulterioare ne vor arăta când s-a aflat Jan Tomas în România și cu ce prilej. Să se fi întâlnit el oare, până în 1889, cu Mihai Eminescu ? Vom afla în curând…..
Dan Toma Dulciu
7