Revista Zip Nr 2

File de jurnal poetic al Cenaclului de Seară.

ZIP

ZONA Interferenţelor POETICE

”Cu penele altuia te poţi împodobi dar nu poţi zbura!” Lucian BLAGA

21.05.2008 ZIP nr. 2

Publicaţie tipărită în 4000 de exemplare distribuite gratuit

Pălăria de fetru

Clipa dă sens!

Imagini de la Târgul de carte pentru elevi ’’Elena Farago, Constantin Chiriţă’’ Bârlad 18-20 mai 2008 Standul ADSUM Foto Adina Stoicescu

Sus Florin Iordache în timpul lansării de la Târgul de carte pentru copii ’’Elena F ar ag o, C on s t ant i n Ch iri ţ ă’’ Bârlad 18-20 mai 2008 j os A nn e M ari e B ejli u ş i Alic e C ord aş d up ă l ans ar ea d e c art e

Pe 25 februarie mă întorceam cu trenul de la Bârlad, unde alături de familie serbasem cele 81 de ierni la care, bunica mea, Chirvase-Balica Adela opinteşte cu spor. Obosit moţăiam alături de soţia mea Adina când aud o doamnă din compartiment discutând la telefon pe un ton îndeajuns de ridicat ca să nu mă oblige să trag cu urechea. Discuţia era despre un târg de carte organizat la Bârlad cu ocazia zilelor Culturale Bârlădene. Bineînţeles că la sfârşitul conversaţiei am luat legătura cu doamna respectivă şi aşa am ajuns între 18 şi 20 mai să fiu prezent în oraşul copilăriei mele ca participant la un târg de carte. Astăzi îmi scot pălăria de fetru în faţa tuturor prietenilor Cenaclului de Seară care au dăruit între 5 şi 60 de cărţi pentru publicul bârlădean. Şi am să le trec numele aici pentru a se şti că într-o lume a orgoliilor scriitoriceşti mai există şi Oameni care dăruiesc cartea fără dorinţa neapărată de câştig. Nu există o ordine a lor ci îi voi consemna aşa cum îmi vin în minte Melania Cuc , Alexandru Ciocoi, Victoria Milescu, Florin Iordache, Anne Marie Bejliu, Adina Ungur, Vasile Mustaţă, Diana Zlate, Ioan Raţiu, Ana Cojocaru, Dan Iordache, Puşi Dinulescu. Jos pălăria de fetru în faţa acestor oameni. Vă daţi seama ca nu ştiam -înainte de această frumoasă întâmplare pe care am trăit-o cu maximă încântare – mai nimic despre un târg de carte. Dar acum stiu şi multe dintre cele învăţate le datorez directoarei Bibliotecii Municipale, doamna Toni IOSIPESCU, omul care a făcut ca acest târg de carte să aibă impactul dorit de editorii prezenţi. Îmi scot cu respect pălăria de fetru în faţa doamnei Toni Iosipescu şi o asigur că anul viitor -aşa cum am promis- voi fi la Bârlad special pentru Târgul de carte pentru elevi ’Elena Farago, Constantin Chiriţă’ . Am fost impresionat de faptul că Primaria a donat 20 000 lei şcolilor bârlădene pentru achiiţie de carte. Acest gest face cinste edililor municipiului moldav. Desigur noi nu am avut carte pentru copii, aşa că nu am făcut altceva decât să dăruim cartea cititorilor bârlădeni , să dăruim REVISTA ZIP şi să facem cunoscuţi pe membri Cenaclului de Seară şi pe prietenii lor care au donat cele 24 de titluri şi peste 270 de exemplare de carte. Am să îmi scot pălăria de fetru în faţa celor doi autori care au cheltuit timp şi bani pentru a fi văzuţi şi cunoscuţi de cititorii Bârladului. Tocmai iam numit pe Anne Marie Bejliu şi dom’ Profesor Florin Iordache. Desigur din întâmplarile petrecute la Bârlad -vorba românului, ce ar fi nunta fără circ?- nu au fost toate rupte din rai. Am văzut la Târgul de carte şi lăcomia care se citea pe chipul unei vânzătoare de carte -cu pretenţii de editor- când a aflat despre banii daţi de primărie, am simţit ura care clocotea în ea când mi-a vorbit de ’greşeala’ pe care o facem la Cenaclul de Seară încurajând tinerii să scrie şi să facă exerciţii de conversaţie critică dar mai ales am văzut tupeul nesimţit şi desconsiderarea cu care i-a tratat pe organizatorii acestui eveniment. Dar cele rele să se spele. Poate la anul nu se mai împiedică nimeni de ea. Mai presus de toate ne rămâne amintirea unor oameni de calitate care au fost prezenţe plăcute la târg cum ar fi Dănuţ Pecheanu acel editor modovean şugubăţ, primitor şi săritor, sau vechiul meu amic Dan Horgan, artistul sculptor de măşti, un om modest şi aşezat la locul lui. Nu pot încheia fără să vă împărtăşesc cea mai emoţionantă clipă a tâgului. Am vorbit despre cenaclu cu mai mulţi elevi de liceu, iar dintre ei o fată, elevă în clasa a X-a la C.N. Gh.Roşca-Codreanu mi-a adus un manuscris. Numele ei este Damian Oana Diana. Oare mă aud conducătorii de cenacluri şi scriitorii din Bârlad care se plâng că nu vrea nimeni să mai vină la sesiunile de cenaclu? La bună revedere! Ion Gabriel Puşcă

NOI FACEM CĂRŢILE! NU POŢI CREA UN LUCRU ÎN CARE NU CREZI DECÂT PE JUMĂTATE Mircea Eliade

e-mail [email protected]

tel. 0728 586 680 Bucureşti, str.

Ion Ţuculescu nr. 19, bl. C 37, Ap. 7, cod 031611

Zona Interferenţelor Poetice – 21 mai 2008

pagina 2

Din depărtare

Adolescenţa, vârsta întrebărilor

SEMN DE CARTE

O, las ă-mă să cânt până la c apăt înf l ăc ăr at u l visc ol di n r ăc oar e p es t e p ăm ântu l c ar e î nc ă d oar e des povărând aromele din geam ăt O, lasă-mi sufletul întreg de cânturi în palma t a de r aze şi f urtună din vina răs ăritului de lună coboară peste pleoape, peste gânduri Dă-mi focul viu şi stele să aprindă pe a iubir ii b olt ă f ăr ă m oar t e ivit ă din pr i vir ea- ţi op ali nd ă Şi dac ă nu îţi c er c e nu s e poate o, las ă-mi sufletul s ă te cuprindă aşa cum eşti, şi veşnic şi departe…

Victoria MILESCU

Sssst!

-Bună, Ilinca. (de ce oare Ilinca?) -Hei, salut, Ionuţ! (de ce oare Ionut?) De ce aici? De ce noi? De ce Lazăr? De ce oare eu? Şi iată, începe spectacolul! Cortina imensă, impunătoare, plină de surprize şi emoţii, încărcată cu aplauze, cu lacrimi, e viaţa mea. Semne de întrebare migrează în jurul meu fiecare atrăgându-mă, impresionându-mă atât pe mine, cât şi intreaga sală amuţită. Recunosc, deşi mai greu, semnele eterne ce nu-şi găsesc niciodată odihna. Semnele esenţiale, de rutină, sunt cele mai puţin mascate, mai strălucitoare, fiindu-mi imposibil să le ocolesc, să le ignor. Ceea ce este curios, este faptul ca o mare parte din ele înclina spre mine, acum şi aici. Undeva spre centrul scenei, călătoresc alene pe un drum necunoscut. Intru la fel de alene, fără să ştiu, într-un nou deceniu. Poartă un nume ciudat şi tot ce e în jurul meu se pune în mişcare. I se spune adolescenţa, vârsta întrebărilor. Eu păşesc încrezătoare, atotştiutoare, însă cu teama. Oare aşa o fi? Ştiu eu, am descoperit eu totul? Aici s-a încheiat primul episod... Azi se deschide din nou cortina încetul cu încetul. Societatea, populată de atâtea personaje fiecare principal pentru actul sau, redeschide noi orizonturi, noi dorinţe şi ţeluri. Pot oare să mă compar cu celălalt? Pot fi ca el? Pot schimba ceva în lumea asta? De ce suntem toţi atât de diferiţi? Şi totusi de ce suntem aşa de comuni? Lumea se schimbă fără ajutorul nostru, păşind tot mai alert spre capătul unui tunel interminabil. Gândirea mea stă o clipă, încercând să găsească răspunsuri ce nu exista la întrebări ce s-au strecurat până în adâncul meu. Inima mea aşteaptă un răspuns ce pare ca s-a înecat în marea de mulţime. Şi, totuşi, îmi continui mersul, “rutinul”, comunul. Nu pot schimba nimic, nu pot păstra nimic! Unicul meu domeniu de lucru sunt eu, persoana mea, care are nevoie de o mână puternică pentru a se modela, pentru a se susţine. Cineva care, fără întrebări sau răspunsuri, să mă cureţe de întrebările iscoditoare. Există Dumnezeu? Ştie El ce e în sufletul meu? Viaţa mea e scrisă deja acolo sus pe o tăbliţa. Voi reuşi să trec prin tot cemi va fi dat? Deocamdată stagnez înlănţuită de “comunul rutinei”. Toţi trecem pe aici, toţi ieăim de aici, fără niciun preaviz, fără niciun termen. Acum e rândul meu să visez într-o lume sub semnul intrebării. De fapt, a noastra-i lumea, ale noastre-s răspunsurile! Viaţa fără frământări, fără încercări sau reuşite, speranţe sau vise, meditaţie sau distracţie ar rămâne o simplă cortină veche şi uitată într-o sală pustie şi amară. Adolescenţă, nu vreau să te pierd, nu vreau să te irosesc, nu vreau să mă stăpâneşti! Vreau... nu ştiu... ce vreau de fapt??

SĂ NE FRACTURĂM Înainte de a citi această poezie, vă rog să închideţi telefoanele mobile să faceţi timpul fărâme şi să-l daţi hrană peştilor să vă daţi de trei ori peste cap pentru o mai bună condiţie umană să scuturaţi bine toate literele din cărţi să rupeţi cu dinţii limitele şi hainele amantului să coborâţi în şerpi pentru a învăţa stăruinţa să escaladaţi ploaia pentru a învăţa căderea să citiţi iubirea şi s-o daţi mai departe să zburaţi în vârful picioarelor să mângâiaţi în şoaptă să devoraţi strugurii din vin grâul din pâine mierea din săruturi aşezaţi confortabil în balansoarul viselor să vă lăsaţi celulele inundate de linişte apoi să aşteptaţi răbdători această poezie încă se scrie Noi, cei de-o seamă Noi, cei născuţi de acelaşi nor ne recunoaştem uşor după umărul stâng ciuruit, scorojit de sufletul celor ce plâng după ochiul drept rotunjit de mângâierea pleoapei obişnuit cu privitul din piept după felul cum ne mirăm: uite o lebădă uite un strigăt uite o moarte - ce-i drept, uneori mai uităm. Noi, şerpi descâlciţi din unul şi-acelaşi ghem n-am învăţat să cădem dar am învăţat să ne ridicăm. În răstimpuri, zburăm.

Adriana BOCHIŞ Cluj-Napoca

TRITEAN ILINCA clasa a X-a I

Să ne rupem mâinile Să ne scoatem ochii Să ne dăm şuturi în burtă Să ne simţim bine... Ce mai, să ne fracturăm Deoarece suferim de singurătate, De melancolie... Şi nu putem accepta că primăvara trece Şi noi nu avem un ritm interior Şi iubim poate cu adevărat O singură dată... o singură dată, iar apoi ne hotărâm să ne sinucidem în fiecare zi Şi ne ducem dumineca la biserică Şi dăm boschetarilor 5 lei Şi ne închinăm ipotetic Pentru a avea parte de preot La trista noastră groapă.

Cenaclul de Seară nu îşi uită niciodată prietenii ! Archiud 2007 la deschiderea Muzeului din Archiud împreună cu scriitoarea Melania CUC. Archiudeni vom reveni curând ! Foto Silviu Tănase

Să ne rupem mâinile Să ne scoatem ochii Să ne dăm şuturi în burtă Să ne simţim bine... Să ne fracturăm cu alte cuvinte Şi să scriem scenarii Şi să ne găsim sponsori Printre florărese Şi să facem cu ele filmul de suces "SAFTA FLORĂREASA" Cu PROSTITUATA de la colţul străzii în rolul principal pentru studiourile de la Buftea... Unde se află un cimitir istoric, cu morţi istorici Şi unde avioanele cad din cer Şi cadavrele se carbonizează Şi se face economie de combustibil Pentru ritualul de ardere al morţilor Ce trist Viaţa e un scenariu În care iubim o singură dată... O singură dată! Iar apoi ne hotărâm să ne sinucidem în fiecare zi Şi ne ducem dumineca la biserică Şi dăm boschetarilor 5 lei Şi ne închinăm ipotetic Pentru a avea parte de preot La trista noastră groapă.

Mă doare undeva... Florin IORDACHE Mă doare undeva... Vorba lui Villon. Că tot e de bon ton... Votează careva?... Ăsta mi-i apelul: Încetaţi răzbelul! Nuţi din Pleşcoi E Bomba-tărăboi! Aş scrie un rondel Citit cu rudotel… Dar Mefisto-i chel ! Mă doare undeva,

Florin IORDACHE

ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE!

RONDEL

BLESTEM

Cu buze uscate rămîi domnişoară Şi ploaia cînd vine să nu ţi le ude! Din ramura nopţii o lacrimă chioară Ruga-vei să-ţi cadă pe ţîţele crude Şi visul spre ziuă de-o fi să te doară Veni-va să-ţi cînte mulţimea de iude; Cu buze uscate rămîi domnişoară Şi ploaia cînd vine să nu ţi le ude! Şi viaţa să-ţi fie aceea de cioară, Şi pat să îţi faci în copacul cu dude, Şi-n inima zilei cînd marea coboară Şi dorul va arde prin case zălude Cu buze uscate rămîi domnişoară...

Votează careva?... * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 *

George TEI Asociaţia Kulturală ADSUM

Zona Interferenţelor Poetice – 21 mai 2008

pagina3

De profundis

! acum, fiindcă frigul face bulboane şi fiindcă eu sînt bolnav şi mă tem, ca sălbaticul am să-mi fac leul meu pe peşteră, iar voi să spuneţi: îl vîna în fiecare zi !

! acum, fiindcă sînt sincer şi milos, vă rog să nu vă uitaţi în ochii mei prin care lacrimile găuresc pupilele şi deci nu plâng: nici rîsul meu

care vă chinuie, vă sluţeşte, feriţi-vă de rîsul meu într-însul mama e tot albă ! şi inima mea, acest cîntar social, care atunci cînd eu voi fi pur de tot se va sfărîma

într-una din părţile balanţei şi va rămîne numai un cap uimit, umed, plin de lună ca o floare scoasă din lac. O, candoarea capului din inimă, cu braţe !

! lăsaţi-mi numai lapte şi mîncare pînă mă scol mîini de dimineaţă căci acum îşi fac turul prin ochi hidoasele zile de post uman, al vinei, al neputinţei !

! şi socotiţi-mă un lepros care se vindecă şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările, şi socotiţi-mă-un lepros care se vindecă şi v-ar putea şi omorî cu-mbrăţişările !

Cezar Ivănescu

IN MEMORIAM CEZAR IVĂNESCU

! acum, fiindcă am chiar şaptezeci de ani cu cei lăsaţi de mama, îngăduiţi-mi deruta suportabilă şi bucuraţi-vă de înţetepţii tineri !

SFERTUL ACADEMIC

MAI GRAVĂ DECÂT VINA LOR E VINA NOASTRĂ „Magyar Nagylexikon” nu este singura lucrare care vehiculează minciuni la adresa românilor şi a istoriei noastre. Grav este că în timp ce ei au propriul lor „Mare Lexicon” noi nu îl avem, pentru ca de la înălţimea şi cu prestigiul pe care îl conferă o asemenea lucrare (tipărită pe hârtie lucioasă şi legat în piele) să oferim, în formă sintetică, propria noastră viziune asupra lumii. Dacă am avea, clar şi corect, exprimată propria noastră viziune, prea puţin ne-ar mai afecta contrafacerile altora. Prea ne lipseşte această operă fără de care nu ne putem numi o naţiune cultă, motiv pentru care continuăm să tremurăm în faţa a tot ceea ce spun unii şi alţii, cel mai adesea înlocuind o nedreptate cu alta, aşa cum se întâmplă şi în cazul domnului Manole Neagoe, în loc să trăim în conformitate cu drepturile pe care ni le conferă multimilenara noastră existenţă. Ei au vina lor, dar vina noastră este mult mai gravă fiindcă vechile teorii de tip Roesler pe care le promovează „Magyar Nagylexikon” în sprijinul intereselor naţiunii maghiare nu pot fi combătute în mod eficient cu un text confuz, bazat pe argumente de forma „Se zice ca sunt coloni veniţi de demult din Italia“ cum face domnul Manole Neagoe servind, astfel, alte pretexte savuroase iredentismului maghiar. Istoria ca orice ştiinţă nu se face pe ceea ce se zice sau pe ceea ce au zis nişte bieţi cronicari de curte, ci pe dovezile care în ultimii 50 de ani au înregistrat remarcabile salturi cantitative si calitative. Aşa de exemplu, în ultimii 15 ani am pus în evidenţă pentru cuvântul valah o origine mult mai veche decât cea invocată de domnul Manole Neagoe. Tot aşa, nici teoria latinizării Daciei nu-i mai poate oferi sprijin real, după ce mai mulţi specialişti au contestat-o cu argumente vrednice de luat în seamă. Nu poate fi trecut cu vederea faptul că de mai mulţi ani şi mai recent în numărul 803 al revistei Formula AS, lingvista Aurora Peţan, fostă membră în consiliul ştiinţific al Institutului de Lingvistică al Academiei Române, astăzi cu editură proprie, perseverează cu curaj, alături de Titus Filipaş şi de Dan Zamfierescu, în a ne arăta că: „Există un război împotriva limbii române, căci există un război împotriva identităţii noastre. Căile pe care se desfăşoară lupta împotriva limbii române şi, implicit, a identităţii noastre, sunt numeroase. La nivel academic, savanţii, fie ignoranţi, biete marionete oportuniste, fie vânduţi cu totul şi potrivnici intereselor neamului, depun eforturi în a ne falsifica rădăcinile. De aici dicţionare şi tratate ridicole, care caută să demonstreze că dacii au renunţat brusc, definitiv şi în masă la limba lor, iar limba româna este continuarea limbii latine.”În mod incontestabil, există în limba română şi cuvinte de origine latină, dar existenţa lor nu poate justifica extrapolările forţate şi cu atât mai puţin erorile de principiu care se fac. Dacă reconstituirea rădăcinilor zise indo-europene are sens în măsura în care aceste rădăcini pot exprima starea de înrudire a unor cuvinte, fără a se preconiza însă originea lor reală, reconstituirea după modelul celor române a unor cuvinte care ar fi existat în limba latină pentru a le considera apoi originea cuvintelor române este o mare şi gravă eroare de principiu. Din moment ce pentru a explica bogăţia funciară a limbii române a fost nevoie să fie reconstituite în mod artificial peste o mie de

cuvinte care n-au existat niciodată în limba latină, înseamnă că limba română este muma celei latineşti, aşa după cum a arătat încă din anul 1812 Petru Maior, deşi era reprezentant de seamă al Şcolii Ardelene. Tot la nivel de principiu este ignorat faptul colosal că există un substrat româno-sanscrit cu două mii de ani mai vechi decât venirea la Dunăre a lui Traian, cel care a demarat ştergerea din cultura universală a imenselor temple de la Sarmisegetuza. Cu şi mai multă înverşunare este ignorat faptul că Rig-Veda conferă statut sacru desăvârşitei spiritualităţi valahice a dacilor. În RigVeda, care este carte pentru imnuri de proslăvire religioasă, un capitol întreg este consacrat zeităţilor numite Valac-Hilyah. Deci aceasta este prima atestare a marelui cuvântului VALAH şi el se referă la noi fiindcă în aceeaşi accepţiune religioasă este însoţit de cuvintele dakşa şi dakişa, la care se mai adaugă câteva sute de cuvinte de uz comun identice (Alo Universitatea, Alo Academia, sunt identice) cu cele din limba română de astăzi. Ele sunt bine sistematizate în monografia de peste 250 de pagini a distinşilor Aurel Berinde şi Simion Lugojan, apărută încă din anul 1984. În mod deliberat şi încălcându-se orice normă deontologică au fost ignorate şi lucrările mai vechi consacrate substratului româno-sanscrit de Marin BărbulescuDacul în anul 1936 sau de Alexandru Belcic în anul 1909, după ce în anul 1895 Grigore C. Buţureanu susţinuse cu multe probe în faţa Academiei Române originea dunăreană a aryenilor. S-a rămas tot în expectativă şi după ce în cadrul Congresului Internaţional din anul 1937, renumitul antropolog Eugéne Pittard a arătat că România reprezintă spaţiul de unde a pornit formidabila gândire umană de care beneficiază civilizaţia de astăzi. Concluzia sa a fost reconfirmată din perspectivă arheologică în anul 1971 la congresul de la Belgrad, unde Marija Gimbutas, fostă profesoară la Universitatea din Los Angeles, a arătat că România reprezintă spaţiul ce trebuie denumit Vechea Europă, „axată pe o societate teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă.” În anul 2001, Prof. Dr. Mircea Itu de la Universitatea Bucureşti, urmat în anul 2006 de Prof. Adrian Lesenciuc de la AFA-Braşov ca şi de Prof. Dr. Ion D. Dunăreanu de la Universitatea din Târgul Mureş vor cere pentru fiinţa românească un statut corespunzător cu vechimea pre-vedică a limbii române. Asemenea lucrări pot fi bune sau mai puţin bune, dar respingerea sau acceptarea lor nu se poate face în mod tacit, ci exclusiv printr-o suită de dezbateri cu argumente pro sau contra ducând mai departe ceea ce este bun şi din acest punct de vedere vina, da vina, forurilor noastre culturale de a fi trecut sub tăcere asemenea lucrări împreună cu dovezile etalate este mare, echivalând cu lenta, dar sigura noastră sinucidere spirituală. De fapt, cuvintele româneşti numite „de substrat” pentru a nu include, din exces de zel, şi pe cele din limba latină se regăsesc în toate limbile din Europa şi nu numai, aşa cum arăta prin anii ’60-’70 doamna Maria Iliescu astăzi la Universitatea din Innsbruck, care a pledat pentru actualizarea abordărilor metodologice şi teoretice în studiul limbii române. Urmându-i exemplul Adrian Riza, fostul redactor-şef

fostul redactor-şef al revistei Timpul a identificat peste o sută de cuvinte româneşti în arhaica limbă afgană. În multe alte limbi pot fi identificate cuvinte de origine română, existând mai multe zeci şi în limba engleză, suficiente pentru a susţine nemijlocit componenta sa carpatică. Înainte de a oferi si un exemplu privind importanţa limbii române pentru istoria culturii universale, vom invoca aici criteriul încă nevalorificat al lui Th. Mommsen, care plasează relaţia semantică a cuvintelor deasupra controverselor etimologice, atunci când arată că: „Limba în epoca de formare, este imaginea fidelă şi mijlocul de cunoaştere a treptei de civilizaţie atinsă de către un popor. Marile revoluţii ale artei şi ale spiritului sunt păstrate ca într-o arhivă, din ale cărei acte viitorul nu va întârzia să se informeze despre acele timpuri asupra cărora orice tradiţie nemijlocită a amuţit.” Pentru sensul de la cuvântul românesc supus metaforizării, spre noul cuvânt produs prin metaforizare în altă limbă, iată mai întâi cuvântul suedez kränger – a se bălăbăni, generat de cuvântul creangă care este românesc chiar dacă există şi în Bulgaria preluat de la vlahii de pe malul drept al Dunării. Foarte interesant cuvântul armânesc climbuciu cu înţelesul de creangă, ce generează în limba engleză cuvintele climb – a se căţăra şi limb – ramură, tot aşa după cum cuvântul românesc cloambă generează tot în limba engleză prin metaforizare cuvântul lumber – a tăia lemne. În limba sanscrită, cuvântul românesc cloambă generează rădăcina verbală LAMB cu înţelesurile de a (se) legăna sau a atârna. Sensul de a atârna, evident pentru o creangă, s-ar putea să explice pe seama cuvântului climbuciu şi formarea pe teren propriu a cuvântului românesc limbă. Remarcabil este înţelesul de a (se) legăna al cuvântului cloambă, care cu un sufix adăugat creează înţelesul de leagăn în limbile cehă, latină, macedoneană, rusă, spaniolă sau sârbocroată respectiv prin cuvintele: colebka, cunabula (colabula), kolepka, colâbelj, columpio sau colevka. Cuvântul creangă sub forma variantei sale cleangă împreună cu sufixul de mai sus justifică formarea cuvântului românesc leagăn, cuvânt care la rândul său explică cuvântul grec liknon cu forma intermediară *leganon, dând astfel un răspuns la multele căutări de până acum. Pentru a alunga orice îndoială asupra faptului că acesta este conceptul şi aceasta este într-adevăr metafora care au generat cuvintele referitoare la ideea de leagăn-legănare vom face apel la eterna legănare imortalizată prin versurile prelucrate de Mihai Eminescu: Ce te legeni, codrule, /Fără ploaie, fără vânt, /Cu crengile la pământ?Aşa am ajuns de la conceptul de leagăn la leagănul graiurilor umane. În numele geniului limbii române ca expresie a spiritualităţii noastre resping toate erorile de până acum şi cer dezbatere publică pentru înlăturarea lor definitivă din modul nostru de a ne gândi existenţa.

George - Liviu TELEOACĂ

ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * Asociaţia Kulturală ADSUM ACEASTĂ PUBLICAŢIE POATE FI SPONSORIZATĂ ŞI DE TINE! Asociaţia Kulturală ADSUM

pagina 4 * Pagina Cenaclului de Seară * Pagina Cenaclului de Seară * Pagina Cenaclului de Seară * Pagina Cenaclului de Seară *

VIII. (tribut ...) Îmblânzitorul de vise unu Ka o pânză... Se încrustează roua lucindă pe obraz, Decupam cerul de cuie, Două fluide roşii, Trădându-mi bucuria din geană izvorâtă, marea de gemete, răsucindu-se... Alungă îndoiala, iar clipa mohorâtă inima de inimă Răsucindu-se... Cu ea se prăvăleşte, în cioburi pe pervaz. şi lacrima se desprindea de Aripi kalde, piele umbra ei, întinsa în zbor... Rămân în urmă irişi ce ferecă în minţi, aşa cum dezlipeşti coaja de ou. Plutire, aer, Fotografii furate cu tine personaj sânge şi suflet... De basm şi la picioare, eu, preaumilul paj, Mi s-au tocit de atunci ghearele Aer! Depun în palma fină, trei sărutări fierbinţi. pe spinare fragedă de ciută, Aripi strălucind dar îmi ascut crezul în tine, într-un misterios Când mă înalţ spre tine, privirea ţi-e aprinsă, vale adâncă kontra-timp, Te-adaugi peste umăr şi capul aplecat, prizionier al sekundei, de fluturi neprinşi. Fereşte gura-ţi fragă de pătimaş păcat, kaptiv într-o zbatere... Dar nu ascunde perla peste obraz prelinsă. La lună şuieră gânduri, Iubita! din ape cuminţi, Un vis? Şi-ajungi să te-mplinească iubirea-ntr-un sărut nuferi O sine-ucidere. Prin două lacrimi calde, un meritat tribut. te sapă în mine. doi Ovidiu Oană Eu sunt o umbră mirosind a pietre... Gând către el Tu esti un fir Pentru a putea apărea în paginile revistei noastre aşteptăm materialele de iarba... Dintr-un curcubeu nu se naşte-o Învăţând ploaia dumneavoastra pe adresa de mail primăvară, sa râdă... [email protected] sau vă dar ploile pot răsări fluturi. aşteptăm la sesiunile Cenaclului de Eu o îndepărtare, tu o distanţă... Seară. Intrarea este liberă de cercuri ! Andrada Măluţan, Între noi un vis. ŞtiI tu kă zidul Cenaclul de Seară vă invită la o nouă sesiune deschisă, pe data de este o rutina a fricii? 24 mai 2008, orele 17.00, la Colegiul Naţional Bilingv ’George Kă numai împreună Coşbuc’, strada Olari nr. 29-31. Citeşte Lia Romanov. Partenerii putem Cenaclului De Seară sunt Colegiul Naţional Bilingv ’George respira prin aer. Coşbuc’, www.e-poezie.ro, www.criticaliterara.ro şi editura Unoc Suiram EuropolisEdit. Coordonator Ion Gabri el Puşcă. Lerroiv Iată, ce mai rămâne Poetul e în greva foamei în agora se face comerţ cu sângele purificaţilor monştrii aclamă monştrii vechi şi noi lângă soclul în bernă fluturând noua strategie a erorii Trec pe bulevardul spălat cu petrol aprind o ţigară cumpăr o lumânare Poetul se sinucide în anonimat în subsol se aude horcăitul orhideii Cazi în genunchi guşti piatra ciuntită de glonţ nu-ţi mai găseşti poşeta smulsă Poetul e orb… Glorie medicineii atotputernice va veni cu bisturiul de raze în salopete roşu de Congo pe care sângele debordează cursiv Glorie oamenilor medicinei care vor deschide cutia craniană a poemului pentru a ne vindeca În punctul zero poezia explodează iată ce mai rămâne: ……… ……………………………….

HERE IS WHAT IS LEFT

Caseta Redacţiei

Z.I.P. Nr. 2-05-2008

Director : Ion Gabriel Puşcă tel: 0728586680 email: [email protected] Redactor şef: Adina STOICESCU email: [email protected] Redactori: Robert TOMA, Ştefania VÂRBAN, Ioana RĂŢOI, Laura BOTUŞAN Grafică: BOLOHAN Cătălin Contact: str. Ion Ţuculescu, nr. 19, bl.C37, ap.7, Bucureşti, sect.3. - tel 0728586680 Editura EuropolisEdit Bucureşti Tipar executat la tiografia SC Nora Tipcom SRL

AFORISME Există adevăruri la îndemâna tuturor. Aşa putem vorbi despre Adevărul absolut. Dumnezeu te zăreşte fără grabă, în vreme ce t u d a i z o r s ă - L z ă r e ş t i . Orice poet este suveran în ţara sa; dar, ca să prospere, trebuie să facă negoţ şi cu alte ţări.

Robert TOMA -------------------------------------------------------

Îmi plâns-a rostu-n palme...

Milescu Victoria

O veşnicie scursă-n mâluri, Poet is on hunger strike purta veşminte negre in agora they deal in şi visul, the blood of purified plăpândă floare, monsters acclaim prin ierburi blânde new and old monsters petalele-şi pierdea... by the socle in black waving the recent strategy of error Un sunet adiere I walk along the oil-washed boulevard primea mereu secunda, light a cigarette rotundei oglindiri... buy a candle Poet kills himself Era un pas în abur. known by nobody in the basement Un alb deschis în iris, you can hear the death rattle of the privirea de lumină, orchid pleoapa-i atingea... You fall on your knees Se întrupa coroana... taste the bullet-crippled stone ce-odată zâmbitoare, can’t fiind your snatched handbag any râdea cu glas de înger more în inimi, dar valsând... Poet has been blinded… Glory to the almighty medicine Viaţă în pruncie it will come with its shining bistoury şi moarte-n bucurie dressed in Congo red overalls îi înălţa în clipe upon which blood overflows cursively florii... Glory to the medical men who will open the cranium of the poem Surâs în soare... to cure us At zero point AnneMarie Bejliu poetry is blowing up here is what is left: ………............... Victoria Milescu …………………………………….. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Am uitat să vă spun .... Timp de o privire ploaia fi-va stăpână pe cetate fiecare picătură având cântecul ei, fiecare picătură având pântecul ei.Dispărut-au bărbaţii de după ziduri, dispărut-au bărbaţii din marile pieţe. Începe să putrezească aşteptarea în cărnurile femeilor iar şoldurile lor încep să uite dansul ce chiamă îngerii la ospăţul din grădina dorinţei de a fi ţipăt începător. În zadar corăbiile îşi cheamă cârmuitorii, în zadar zbuciumul adună silabă lîngă silabă pentru a înălţa fântână celor rătăciţi în nesomn, în zadar începuturile bătucesc amintiri în porţile închise de bărbaţii pe care secundele i-au furat. Ziua încă nu s-a stins şi bunii atomi de lumină mai pot să transforme mâinile femeilor în rugăciuni. Ziua încă nu s-a stins, cele şapte păc at e m ai p ot z bur a din c op ac ul s t er p ş i î nt âr zi at din c opi l ăr i a n edus ă l a s or oc . Imnurile vii înc ă mai c olindă zborul înalt din lăuntrul c etăţii

Alexandru Ciocioi Ploaia din volumul Fântânarul de cuvinte în curs de apariţie la editura EuropolisEdit

Zona Interferenţelor Poetice - 21 mai 2008

NOI FACEM CĂRŢILE! 0728586680, [email protected] Aş dori Să-ţi picur suflete, lumină şi dar din darul tău să fie darul meu. Să-ţi picur suflete, lumină, Şi dor din dorul meu să ţi se nască zeu. Aş dori să-ţi picur trandafirul sângeriu Pe calea ta din boltă răsărită. Aş dori să-ţi picur, suflete, argintul viu In rubine si-n cristale şi-n smaralde. Să-ţi picur scântei cu privirea senină, Să-ţi picur stele printre umbre calde, Aş dori să-ţi picur suflete,lumină.

Laura Botuşan ---------------------------------------------

*** Aluneci amintire tu tînăr chip cu plete-n şerpuire inelele de sânge duruta apă leneşă răsfrânge cu pleoape vineţii de somn şi spuză Tăcerea doar acuză şi parcă-ai vrea curând să poţi îmbrăţişa curgând Dar cel ce-aleargă fără-a te privi E-ntunecat de stropii stacojii.

Molia Din zborul ei târziu o molie cu frică m-a privit pupile cafenii mă adumbreau şi-aroma lor de strugure strivit mă îmbăta vibram lunar să pot adulmeca şuvoi când toate mult mai viu mă-ntâmpinau surpate draperii a cunoscut Învolte rochii de femei bolnave şi-n preajma ei nu-s paşi de om nici pâlpâiri de stea

Robert TOMA