Revista Zip Nr 10

REVISTA

ona nterferenþelor oetice Anul II, Nr. 10 / 21.03.2009 Publicaþie culturalã tipãritã în 4000 de exemplare distribuite gratuit.

ªi au mai fost nopþi ºi au mai trecut zile!

Cuprins

ZIPpoemul

gheaþa mea botezatã în noaptea de boboteazã am dormit pe sãrite m-am tot trezit ºi m-am rugat aproape de fiecare datã la dumnezeu am deschis cuptorul ºi din ruladã mi-a cãzut între palme un bãrbat nu erai tu, apoi în frigider am gãsit altul, pe soba de teracotã, în ghiveci cam peste tot mã împiedicam de ei, unul îmi repara siguranþa altul îmi izola fereastra, celãlalt mi-a reinstalat telefonul tãiat nici unul nu erai tu ºi deja începusem sã plâng în hohote nu mai ºtiu cum, dar m-am trezit într-un loc îngheþat aveam mâinile albastre de frig parcã tot lacul din parcul mare se mutase în apartamentul cinci cineva îmi fãcuse ordine în bucãtãrie, toate erau la locul lor chiar ºi tu, cu toate cã gheaþa de pe ciment arãta încã o parte din coºmarul meu pe care între timp l-am ºi botezat dar de ce-am plâns eu în somn când trebuia sã ºtiu cã nu voi visa cu tine cã de fapt tu locuieºti între niºte pereþi cu forme curbate cã nu stai cu mine în casã, nu aveai cum nu se iese aºa uºor dintr-o inimã

Adina Ungur

loteria românã

File de jurnal poetic al Cenaclului de Searã.

Lansare de carte .......................................... pag. 02 Invitaþie la operã ........................................... pag. 03 Evenimente ................................................... pag. 04 Poezie ........................................................... pag. 05 Fragment de roman....................................... pag. 06 Breasla Cuvântarilor ......................................pag. 07 Prozã...............................................................pag. 08 Sfertul Academic ............................................pag. 09 Prozã...............................................................pag. 10 Prozã............................................................. pag. 11 Pagina Cenaclului de Searã .............................pag. 12

Fiecare dintre noi se aflã acolo unde trebuie sã fie. Sunt doi ani ºi trei luni de când un proiect frumos, pornit boem dar continuat metodic, a început sã ºteargã din inimile si cugetele unor oameni graniþele ridicate de omniprezenta societate de consum în care trãim. Nu am scris întâmplãtor ”unor”. Sunt doi ani ºi trei luni plini doar de realizãri ºi de bucurii. Un timp petrecut frumos într-o harnicã activitate din care condeiele noastre au cãpãtat o mai mare precizie ºi o vigoare sãnãtoasã, demonstraþia acestei afirmaþii fiind cãrþile publicate de membri Cenaclului de Searã . Aºa începea prima Pãlãrie de fetru, acum un an! Dupã cum a demonstrat timpul, intr-adevãr Fiecare dintre noi se aflã acolo unde trebuie sã fie! Jocul timpului ne-a adus ºi bune ºi rele, mai mult bune dacã este sã punem în balanþã cele întâmplate. De la Evenimentul Marca Adsum organizat la Palatul ªuþu pe 21 Martie 2008 am ajuns la în Rotonda Bibliotecii Naþionale a României (unde suntem în continuare Liberi de cercuri!). De la o paginã A3 a Revistei ZIP am ajuns la formula de astãzi. De la un Cenaclu de Searã susþinut de o echipã relativ micã am ajuns la un Cenaclu de Searã cu douã filiale, fiecare cu peste 25 de membri. ªi au mai fost nopþi ºi au mai trecut zile! Au fost puse în practicã visuri din perioada de început a Cenaclului. Unul dintre ele este Editura ZIP, o editurã tânãrã dar care a pornit cu dreptul propunând titluri valoroase semnate de membri ai Breslei Cuvântarilor: Melania Cuc, Florin Iordache, Candid Stoica, ºi urmeazã romanul lui Mihail Tãnãsescu, poemele lui Srba Ignatovici, prof Mariana Sava, poetul Cãtãlin Bolohan, Antologia Cenaclului de SearãBucureºti ºi multe, multe altele. Am diversificat ºi aria lansãrilor de carte. Dacã acum un an nu îndrãzneam sã lansãm decât cãrþile prietenilor apropiaþi ai Cenaclului de Searã, acum –dupã ce am demonstrat cã avem o echipã puternicã ºi creativã- suntem solicitaþi sã organizãm lansãri pentru poeþi de talie europeanã. De exemplu, în luna aprilie vom lansa împreunã cu Editura Proema, trilogia Asimetria durerii a Marelui Vultur Adam Puslojic. Undeva în a doua decadã a lunii mai vom lansa un volum de poezii al altui mare poet, Srba Ignatovici. De la serile în care prieteni ai Asociaþiei Adsum veneau la sesiunile deschise de lucru cu tabloul sau sculptura sub brat, acum avem posibiliteatea sã organizãm vernisaje ºi expoziþii internaþionale cum va fi Atelierul de Creaþie Agrij 2009 (cu invitaþi din Germania, Franþa ºi România) sau Expoziþia Foºnet Luminos în cadrul Festivalului de la Canterbury, Anglia. Astãzi, prieteni, îmi voi scoate pãlãria de fetru în faþa partenerilor nostri, fãrã de care nu am fi reuºit sã realizãm toate acestea: Colegiul Naþional Bilingv G.Coºbuc, Biblioteca Naþionalã a României, Librãria Eminescu, Casa de culturã G.Tutoveanu Bârlad, Casa Municipalã de culturã Cluj dar ºi în faþa sposorilor care au ajutat material întreprinderile noastre: Viveo Technology, Loteria Naþionalã, Marshal Turism, Algernon. Mulþumim celor care ne-au fost alãturi ºi sã ne vedem sãnãtoºi la anul mai liberi de cercuri ca oricând! Hai, la bunã recitire!

Zona Interferenþelor Poetice

OPINII

Lansarea de carte Candid Stoica - Un Eveniment Marca Adsum de Searã. Cunoscãtorii îl ºtiu deja, iar cei care nu, au ocazia sa descopere acum. Dumnealui a fost ºi editorul cãrþii lansate vineri, aparutã la editura ZIP, o parte integrantã a asociaþiei ADSUM. Pentru apariþia acestui volum, domnul Puºcã a lucrat cu “cel mai bun tipograf al ultimilor ºi urmãtorilor 20 de ani”, cum l-a numit pe domnul Cornel Stanciu, directorul tipografiei Euro Pe data de 20 februarie 2009, într-o frumoasã zi de vineri, când afarã “ninge liniºtit”, în foaierul Teatrului de Comedie, a avut loc lansarea volumului “Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei”, semnat de actorul Candid Stoica. La eveniment au participat diverse personalitãþi din lumea literarã ºi a teatrului, dintre care amintesc pe domnul profesor Florin Iordache, doamna profesor Floarea Necºoiu, dramaturgii Constantin Turturicã ºi Dinu Grigorescu, directorul Teatrului de Comedie, George Mihãiþã, care a avut ºi un moment comic, ºi mulþi, mulþi alþii.

Dar s-a tot vorbit despre lansarea acestei cãrþi. Eu aº dori sã spun câteva cuvinte despre cei care au stat în spatele acestui eveniment ºi în spatele acestei cãrþi. În primul rând, dupã cum au putut observa ºi invitaþii, acesta a fost un eveniment marca ADSUM. Acesta este numele asociaþiei condusã de domnul Ioan Gabriel Puºcã, cel care este ºi coordonatorul ºi fondatorul Cenaclului

2

Print Company din Buzãu. Doamna Adina Stoicescu apare pe prima pagina ca “responsabil de carte”. Ceea ce dumneaei a avut de fãcut a fost poate una dintre cele mai grele sarcini: s-a ocupat de corectura textului final ºi, dupã cum ea însãºi a declarat, “a fost o sarcinã destul de grea, mai ales cã maestrul Candid tot fãcea schimbãri asupra textului”. Editura Zip este relativ tânãrã. A apãrut în anul 2008 ºi deja au apãrut 3 titluri importante: “Miercurea din cenuºã”, a prozatoarei Melania Cuc, volumul de poezii “Tiparele iubirii” al

domnului profesor Florin Iordache ºi cartea de faþã, “Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei” a lui Candid Stoica. Evenimentul în sine a fost unul bine organizat ºi, de asemenea, destul de bine mediatizat. Au fost prezenþi reprezentanþi de la Radio România ºi de la Televiziune Românã, care, însã, nu au menþionat deloc numele organizatorilor sau al editurii la care a apãrut cartea. Acest lucru nu îl voi comenta mai mult aici ºi acum. Doresc doar sã mai adaug cã publicul participant la lansare a fost unul foarte numeros, fiind prezenþi ºi diverºi artiºti. Lumea a fost foarte entuziasmatã de discursurile þinute de invitaþi, în special de micul sketch improvizat pe loc dintr-un dialog din carte de cãtre George Mihãiþa si de Candid Stoica. Aºteptãm cu nerãbdare noile evenimente organizate de Asociaþia ADSUM, mai ales cã, la fel ca ºi anul trecut, pe 21 martie are loc celebrarea Zilei Internaþionale a Poeziei ºi se va celebra cu aceastã ocazie creaþia poeticã a unor mari autori sud-americani, o literaturã prea puþin cunoscutã. De aceea este foarte binevenitã o asemenea iniþiativã culturalã. Mult succes ºi la cât mai multe lansãri de volume ºi la cât mai multe eveniment culturale de marcã.

Tudor Sicomaº Foto: Roxana Tache

* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! * * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * * BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *

Zona Interferenþelor Poetice

CRONICà “TEATRALÔ

“Strãini în noapte” la Operã “Bunã seara doamnelor ºi domnilor! Este foarte neplãcut ºi neobiºnuit pentru un actor, cum sunt eu, sã iasã în faþa publicului înainte de a juca un rol.” Aºa începe Florin Piersic introducerea la spectacolul “Strãini în noapte”, comedia romanticã a scriitorului francez Eric Assous ce se reprezintã în anumite seri de luni în sala Operei Naþionale din Bucureºti. Trebuie sã menþionez cã aceastã introducere a fost inclusã în spectacol în urmã cu vreo lunã, în urma unui eveniment destul de neplãcut care a avut loc la Constanþa ºi care este legat de telefoanele mobile. De aceea, echipa acestei piese, adicã maestrul Radu Beligan, regizorul, ºi actorii Florin Piersic ºi Emilia Popescu au hotãrât sã facã acest gest de atragere a atenþiei asupra închiderii telefoanelor mobile îinaintea începerii spectacolului. O iniþativã foarte bunã, de altfel, nerespectatã întodeauna, însã. Comedia “Strãini în noapte” a lui Eric Assous a avut premiera în 2002 la Teatrul Marigny din Paris, cu Alain Delon ºi Astrid Veillon. Iatã cã dupã aproape 50 de ani de film, idolul tinereþilor multor doamne sa hotãrât sã joace ºi pe o scenã de lemn în faþa unui public. ªi asta la vârsta frumoasã de 70 de ani. În jurul aceleiaºi vârste, marele nostru Florin Piersic a luat ºi dumnealui o hotãrâre: sã revinã pe scena teatrului românesc. ªi nu numai cã a revenit, dar a fost o revenire în plinã forþã ºi martore stau biletele vândute cu câte o lunã înainte la aceastã piesã. Florin Piersic face deliciul spectatorilor interpretându-l cu mult profesionalism ºi haz pe Pierre, un bãrbat de vârsta a treia, care întâlneºte într-o searã, într-un bar din Paris o frumoasã fatã, mult mai tânãrã decât el. Maestrul începe prin a creiona un bãrbat foarte sigur pe el, cãruia îi place sã vorbeascã despre el însuºi, cãsãtorit ºi având ºi un bãiat de 14 ani. Dupã cum declarã chiar el în începutul piesei, are o cãsnicie modernã, liberã, în care soþii nu se suspecteazã între ei, ba mai mult, nici nu se interogheazã: “Dacã am eu chef sã îi povestesc ce s-a întâmplat azi, bine! Dacã nu, nu! ªi nu facem din asta o dramã!”. Iatã, deci, prototipul cuplului modern: ea tânãrã ºi frumoasã, el, mult mai în vârstã, au un copil ºi trãiesc împreunã, dar în acelaºi timp separat. Pe parcursul piesei, Florin Piersic trece cu foarte mare uºurinþã de la o stare la alta. De unde la început era atât de încrezãtor în propriile forþe, ajunge

încet, încet sã se îmbete pânã în momentul când adoarme, iar a doua zi, trezindu-se, nu îºi mai aminteºte foarte mult din seara trecutã. Se vede în jocul maestrului Piersic experienþa de 40 de ani pe scenã, maturitate lui ca actor, dar ºi ca bãrbat trecut prin viaþã ºi mereu îndrãgostit. Finalul piesei il creeazã extraordinar, trecând cu naturaleþe de la enervare, la situaþii comice, la plâns ºi, în cele din urmã, la fericirea supremã, când Juliette îºi dezvãluie adevãrata identitate. Emilia Popescu este la fel de fermecãtoare ºi in rolul Juliettei ca ºi în toate celelalte jucate de dumneaei de-a lungul anilor în filme ºi în teatre. Doamna Popescu are un farmec aparte care se desluºeºte în toate prestaþiile ei. În “Strãini în noapte” iese la ivealã versatilitatea acestei actriþe talentate. Trece de la o personalitate la alta cu cea mai mare uºurinþã pe care am vãzut-o pânã acum: începe cu tipul “fetei cuminþi”, continuã cu “femeia uºoarã”, lipsitã de orice scrupul, “prostituata de lux”, cu alte cuvinte, apoi este “ziarista sub acoperire”, “manichiurista”, pusã de nevasta lui Pierre sã îl spioneze ºi terminã prin a îºi dezvãlui adevãrata identitate, pe care nu o voi da de gol aici. Atât voi mai spune despre Emilia Popescu. Cã vãzând-o în atâtea roluri diferite (“Marlene”, “Chiriþa”, “Mariana” din “A douãsprezecea noapte”) îmi dau seama într-un final cã este una dintre cele mai bune actriþe românce din actualitate, care poate rivaliza cu actriþele de la Holywood foarte uºor. Comedia “Strãini în noapte” prezentatã la Opera Naþionalã din Bucureºti este un mare success de public. Poate datoritã distribuþiei, care readuce pe scenã doi mari artiºti ai teatrului românesc. Poate ?i datoritã regiei semnate de maestrul Radu Beligan, veteranul scenei româneºti, un mare actor ºi om de culturã ce nu poate fi uitat niciodatã ºi pe care trebuie sã îl respectãm mereu. Sau poate cã acest success este datorat necesitãþii publicului român de a asista la un act cultural complet ºi, în acelaºi timp, de a scãpa de problemele zilnice prin râs, modul cel mai sãnãtos de a te relaxa ºi de a învãþa. Nu putem ºti sigur, deoarece ar trebui fãcut un sondaj printre spectatori, lucru destul de dificil. Dar cel mai îmbucurãtor fapt este cã teatrul are public ºi mai ales public tânãr .

În final, vã doresc sã veniþi la teatru cât mai des, pentru cã el ne învaþã multe lucruri bune, el ne relaxeazã ºi ne întinereºte prin zâmbetele prin care le aduce in suflete. Veniþi la “Strãini în noapte”, mãcar pentru a îl revedea pe “Mãrgelatu'” scenei, Florin Piersic.

Tudor Sicomaº "Trebuie sã încerci necontenit sã urci foarte sus, dacã vrei sã poþi sã vezi foarte departe" Constantin Brâncuºi

pace odatã cu mine s-a nãscut pãmântul din apã, la început era o câmpie limpede, - aºternut neatins de visul mizer -, lumina era planã ºi … oricât ai fi mers înainte, nu-þi regãseai paºii cum a îndrãznit sã moarã Columb, se spune cã am crescut, poate din aceasta pricinã þãrâna apãsatã se-ntoarce în apã, câmpia magnetizatã de lanuri în vânt se micºoreazã lumina e pe undeva rotundã în gând, odatã cu fiecare asfinþit încerc sã mor cu ochii largi mã întind în aºternut boþit de mersul vieþii mã plouã inima-n blândeþe ºi-mi spun banal fãrã a fi neapãrat religios: nu lãsa dragostea sã se stingã de tot.

obsesie am un fel de obsesie a somnulului când mã întrec prin labirint cu cineva de sus, întunericul inundã oasele începând de la gleznã, pe coridoare dau de þeasta mea oferitã soarelui de alte ºi alte palme, vãd un cal prãvãlit pe nisipul vieþii într-un þarc cu vedere nocturnã la fereastra ce muºcã din tãlpi cu maxilare de iarbã, am un fel de obsesie.

Dan Iordache * ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! * * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * * BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *

3

Zona Interferenþelor Poetice

EVENIMENTE

Candid Stoica. Cartea este un jurnal savuros al întâmplãrilor consemnate de autor timp de 19 ani. Prefaþa volumului este semnatã de maestru Radu Beligan ºi este o realã recunoaºtere a meritelor autorului, a talentului pe care Candid Stoica îl trece de pe 02.03.2009 În fiecare lunã, în prima zi de luni, vine KARMA! Aºa s-a întâmplat ºi în data de 02 Martie când prietenii noºtri de la formaþia de muzicã folk au dãruit tuturor domniºoarelor ºi doamnelor din salã câte un mãrþisor ºi tuturor celor prezenþi câte un exemplar din Revista ZIP. Un gest frumos care aduce primãvara mai devreme în inimile noastre.

ÎNTÂLNIRE

scenã pe teritoriul deloc uºor de stãpânit al suportului de hârtie. Volumul poate fi achiziþionat de doritori de la Librãria Eminescu ºi Compania de Librãrii Bucureºti. Filmul lansãrii îl puteþi viziona pe www.asociatiaadsum.ro.

20.02.2009 În foaierul Teatrului de comedie EdituraZIP a lansat volumul Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei autor

Sub talpã sfârâind prundiºul Vin înspre tine mai curat Cu o mirare ªi mi-e sete Lãsând în urmã chipurile moarte Pãrerile cu noduri strânse lacom Izbânzile târându-se ca ºerpii Rãcoarea mâinii tale Scrâºnirile alungã Ce-aproape eºti acum Frumoaso Cã s-a-nclinat ºi cerul Chiar trebuia s-ajung Sã las în urmã veºtede surâsuri Pãrerile Izbânzile De aºteptare buzele crãpate Sã-þi murmure ªi-mi pare cã te ºtiu Demult de tot când lumea se zbãtea Într-un grãunte fãrã de prihanã Plutind în beznã muzical Îndrãgostito. PRIETENIE

11.04.2009 A doua sâmbãtã din lunã înseamnã o nouã sesiune deschisã a Cenaclului de Searã Bucureºti. Manifestarea are loc începând cu orele 17.00. Locul de desfãºurare este Sala 10 a

4

Colegiului Naþional Bilingv G.Coºbuc, strada Olari, nr 29-31. (punct de reper Foiºorul de Foc.) Nu uitaþi de sfertul academic! Dar mai ales nu uitaþi cã existã douã tipuri de sferturi academice : cel european care înseamnã cã poþi întârzia 15 minute peste ora întâlnirii ºi cel englezesc care presupune sã vii cu un sfert de orã mai devreme. Noi preferãm sfertul academic englezesc ! Intrarea este liberã de cercuri　 !

Prietenie, Apã vie... Dacã te beau, dau celuilalt un nume Strãvechi, fãrã de murmur. E cum aº frânge-o pâine... Prietene, Sã scrijelim în scoarþa Stejarului cu frunza de aramã Un glas. Un jurãmânt. Tu, încrustatã àripã de fluture În ranã!

Robert Toma

* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! * * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * * BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *

Zona Interferenþelor Poetice Plajã

Rondelul frunzelor uscate

pe cearºaful alb lumina mirosea a valuri, a vânt ºi a leandri. steagul acela vorbitor era sufletul meu împãienjenit de fericire. cãutam poezia de nicãieri în oglinda soarelui. pe buzele ei setea îºi aruncase nãvodul rãdãcinilor în carne. voluptatea umbrei era atât de blândã încât dumnezeu, pe un mãgãruº, râdea ocolind smârcurile.

Dan Iordache

Grãmezi stau frunzele uscate Printre copaci un trist decor... Sã fi avut ele pãcate În lunga varã de amor?

Sunt brazii logodiþi pe viaþã Cu frunzele ca niºte ace... Grãmezi stau frunzele sub ghiaþã Ca-ntr-o imensã carapace... Pãcatul lor se pierde-n ceaþã!

ÎNSINGURAT

PRESIMÞIRE Pe la ureche pliscul Tot ºuierã flãmând, Sã-mi cearã, poate, numele. Cere-mi orice, fãptura toatã, anii Sau vorbele care se frâng pe-ntinderi De oase ºi zãpezi necunoscute, Dar nu-mi ucide gândul, Nemiºcat În sinea lui, Prea bucuros pe sine Întrebându-se.

FEMEIE Femeie, tu, Cu mâinile tale Mirosind prefãcut a zãpezi, Cu focul tãu cu tot Suind ºerpesc! Pe umãrul meu gârbovit de ispitã Nu-þi mai culci tâmpla cu griji ªi-n graba ta veselã abia recunosc, Abia mã cunosc, Femeie. Robert Toma

Ura ºi neîncrederea împietrite în plãmâni s-au dizolvat în privirea ta ascultând înscrisurile trupului astral. În urmele spiritului posedat de umbre acum este viaþã. Cãtãlin Bolohan

În timpul ãsta, verzi ca ace Stau frunzele pe crengi de brad În munþi e liniºte ºi pace În plinã noapte stele ard.

Florin Iordache

Însingurat fãrã pricine, Uitat în mine însumi chiar de mine, Atâþia m-au vãzut fãr' sã mã vadã, M-au ascultat þinând aceeaºi sfadã. Frânturi de fricã ºi de vorbe reci Prin lume umblã coperind poteci ªi-aº vrea sã recunosc mãcar un jind, O strângere de mânã licãrind. Dar nu-i nimic decât auzul meu – Plesnit cãrbune într-un ºemineu.

POEZII

…paºi Lumina îþi învãluie chipul; Rãsfiratã printre degetele perdelei Se aºeazã liniºtitã în palma mea. În glasul adierii Vin paºii ce-mi vor dãrui O îmbrãþiºare. Picurã urmele pierdute Prin fardul risipit pe obraz mã sãruþi cu ochii închiºi. Braþul mov al apusului mã refuzã Ochii rãsar pe ºevaletul ultimei raze Din ziua ce se sfarmã la orizont. Te aud cum alergi prin mine, Te simt în tremurul pleoapei.

Nu existã umbre ale cuvintelor Luna plinã din ceruri e smulsã De braþele crescute în mine Din dorinþa de a nu exista umbre Ale cuvintelor ºoptite, Din dorinþa de vorbi de sãrutul Ascuns în razele ei. Petalele irisului se frâng în cãutare, Sub paºii femeii. Izvoare ascunse lumineazã tãcerea Ce m-a ascuns de mine În macabrul timp al celor ce regretã.

Doinã la puterea a doua bogãþiile din toamnã se strecoarã prin canea. ca-ntr-un joc înc-o petalã strânge sâmburii de nea. împletind dorinþe grele, pruncii stau lipiþi de geamuri, codrii zornãie de stele, caii se spetesc în hamuri... iernile îºi cern pe sticlã Vinovate stãri de ghiaþã priponind pentru o clipã limba flãcãrii, semeaþã... lemnul cântã lângã sobã zgândãrind fumul din horn, cand Moºnegii stau de vorbã ºi vorbind, parcã, adorm... Pedigree Þi-am povestit cum te iubeam asearã? cum îþi sfâºiam cu dinþi albi, de lup tânãr ºi iute...(la mânie, doar!) gleznele inspirate de dorinþe? cum fãceam piruete impecabile de matador -aproape- neînvins? * Þi-am povestit cum zâmbeam superior, strivind -între dinþii mei albi, de lup tânãr ºi iute...(la mânie, doar!)un chelãlãit de cãþelandru ud ori de câte ori sãrutul tãu mã rata, ricoºând elegant pe alte buze? * Þi-am povestit de ce eu -cu dinþii mei, atât de albi, de lup tânar...(la mânie, doar!)mã pierd, dupã toate uzanþele, în menuetul tremurãtor din privirile tale? * Þi-am povestit? ce dreptate avea tata, cu dinþii lui, cândva albi, de lup (la mânie, doar!): "iar te împiedici în cerurile din fântani? împiedicã-te, lupiºorule, poate rãmâi aºa!" Ion Gabriel Puºcã

* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! * * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * * BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *

5

Zona Interferenþelor Poetice

FRAGMENT DE ROMAN

Preambul la o acþiune de divorþ

În timp ce în România anului 1988 se mai dãrâmau biserici ºi se sistematizau sate, la comanda istericã a soþilor Ceauºescu, Gorbaciov a surprins lumea printr-o nouã iniþiativã ºi anume renunþarea statului sovietic la politica ateistã. Cu mare fast Biserica Ortodoxã Rusã a aniversat 1000 de ani de la creºtinarea ruºilor. Reprezentanþii clericilor ruºi de pe Mapamond au fost invitaþi la Moscova. Erau vizaþi cu deosebire clericii Bisericii de rit vechi ai lipovenilor, aºa numiþii raskolnici. Printre ei s-a aflat ºi teologul Andronic Bobrescu din Brãila, cumnatul Iuliei Semionovna. În vara lui 1971, înainte de perfectarea cãsãtoriei, lui Florin Genoiu i s-a fãcut o propunere nãucitoare ventitã din partea h a b o t n i c u l u i c l e r i c . -Domnule Florin,cel mai bine pentru dumneata ºi trãinicia unirii cu Iulia ar fi ca sã treci la Biserica noastrã de rit vechi prin rebotezare...Vei avea numai de c â º t i g a t . Propunerea a declanºat o furtunã în familia Genoiu, mama Geta ameninþând cu sinuciderea dacã se va întâmpla aºa ceva. ªi nu s-a întâmplat, dar relaþiile lui Florin Genoiu cu cumnatul teolog au rãmas de atunci tensionate. Andronic Bobrescu ºi-a continuat planul de prozelitism cu ªtefãniþã, pe care se poate spune cã la vârsta de 3 ani l-a þinut ostatec la Brãila mai multe luni...Numai ameninþarea cu divorþul l-a adus pe copilul ªtefãniþã în sânul familiei de d r e p t . . . Acum ,când relaþiile cu lipoveanca deveniserã ºi mai tensionate, Florin Genoiu se apucã sã studize la Biblioteca Academiei date despre istoria

6

lipovenilor, cu speranþa cã va înþelege în sfârºit mentalitãþile ºi obiceiurile a c e s t o r a . . . Aºadar cine erau lipovenii?...Rãspunsul este indubitabil: ruºi refugiaþi din Imperiul Rus în mai multe valuri succesive din cauza persecuþiilor religioase. Mai în glumã mai în serios descoperind faptele istorice, Florin Genoiu îºi zise în sinea lui...”cât se poate de ciudat, dacã ruºii nu l-ar fi avut Þar pe Alexei Mihailovici Romanov (16291676), care a domnit 31 de ani (16451676), n-aº fi dat peste lipoveancã ºi nici ªtefãniþã nu s-ar fi nãscut… “ Chiar ºi relatatã pe scurt, domnia ºi faptele Þarului Alexei Mihailovici, tatãl lui Petru cel Mare, sunt impresionante. Dupã ce a preluat domnia la vârsta de 16 ani, tânãrul Þar a trebuit sã înfrunte o rebeline antiboiereascã în 1648, cu consecinþe dramatice pentru stabilitatea tronului sãu. Un sprijin neaºteptat dar ºi condiþionat i-a venit din partea Mitropolitului Nikon al Novgorodului(1605-1681) devenit Patriarh la 1 august 1652. De la 1652 pânã în 1658 Þarul ºi Patriarhul Nikon au condus Rusia împreunã ºi în urma rãzboaielor cu Polonia ºi Suedia, au alipit Rusiei: Smolensk, Ucraina ºi o parte din Belarus. Pentru a îndepãrta influenþa catolicismului, Nikon a introdus ritualul grecesc-bizantin prin reformele sale religiase. Cea mai controversatã mãsurã a fost obligarea credinciosului ortodox de a se închina cu primele trei degete de la mâna dreaptã, strânse mãnunchi, simbolizând în acest fel pe Tatãl, pe Fiul ºi Sfântul Duh. Mulþi crdincioºi ruºi refuzau acest rit ºi rãmâneau la cel vechi, închinându-se cu douã degete de la mâna dreaptã. Reformele lui Nikon au fost respinse de o parte a Sinodului, cel mai vehement cleric arãtându-se Protopoul Avakum Petrovici(1620-1682). Sinodul din 1658 ºi unii prieteni ai Þarului au reuºit sã-l înlãture din Scaunul Patriarhal pe Nikon, Rusia râmânând timp de 6 ani fãrã Patriarh. Discuþiile canonice ºi frãmântãrile populare continuã pânã în anul 1666 (numãrul Fiarei, 666) când reformele lui Nikon sunt adoptate de Þar ºi Sinod, iar raskolnicii sunt anatemizaþi. La rãscoala atamanului cazacilor de pe Don, Stenka Razin, raskolnicii participã în numãr mare ca duºmani ai Þarului. Înfrângerea lui Razin ºi decapitarea lui în Piaþa Roºie în 16 iunie 1671, atrage ºi represiunile þariste împotriva raskolnicilor, care au culminat cu

arderea pe rug a patronului lor spiritual Avakum în 14 aprilie 1682. O bunã parte din ei migreazã din Rusia în mai toatã lumea. Cei ajunºi la gurile Dunãrii, în Imperiul Otoman se vor numi lipoveni datoritã codrilor de tei pe lângã care s-au aºezat. Îndeltnicindu-se cu pescuitul, ei ºi-au confecþionat lotcile din lemn de t e i . . . -Vezi tatã, aceasta este istoria adevãratã a lipovenilor ºi nicidecum bazaconia cã sunt niºte barbari cu bãrbi, beþivi ºi care castreazã bãrbaþii dupã ce au fãcut un n u m ã r d e c o p i i . . . -Mãi bãiatule aici nu e vorbã nici de istorie ºi nici de literaturã!...Lipoveanca ta nu se comportã ca o norã adevãratã!...Cum sã ne interzicã sã vizitãm apartamentul fãcut cu bani munciþi de mine ºi de maicã-ta?...Cum sã-i interzicã nepotului nostru sã ne viziteze când l-am îngrijit ºi i-am salvat viaþa când avea 10 luni?...Nu mai e de suportat!... Cu lipoveanca la divorþ, mãcar sã-i tragem o sperieturã!

Florin Iordache

OCHIUL PAMÂNTULUI Ochiul solar al Pãmântului Ne vede prin oceane, Prin mãri albastre ªi ne plânge Prin fluvii ºi izvoare. ªi, uneori, îl doare Nisipul deºertului Care îi intrã în ochi. În ochiul solar, Neînchis niciodatã...

RITUAL Eu am dorit mereu sã-mi fac Bisericã dintr-un copac, Cu-altar de frunze ªi de crengi foºnind. ªi-asupra mea Cruce sã-mi steie Calea Lactee. Clopote sã-mi fie Tunete de vijelie ªi cu lumânãri din fulgere La slujba de ungere. Astfel sã simt ºi eu Degetul lui Dumnezeu.

Costache Popescu

* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! * * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * * BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *

Zona Interferenþelor Poetice

BREASLA CUVÂNTARILOR

VAPORUL ALB Stãtea în aºteptarea startului în poziþia aceea devenitã pentru el aproape fireascã, cu un genunchi pe linia de start ºi cu cele douã palme alãturi pe aceeaºi linie. ªi ca întotdeauna îºi privea pantofii aceia speciali, gândiþi de alþii a fi numai buni pentru alergare, pentru a fi ocrotitorii picioarelor care trebuiau sã doboare recorduri. Aveau niºte tãlpi foarte subþiri, apoi pe deasupra erau tot felul de dungi ºi de petice în culori de obicei vii ºi clare, mai totdeauna trimiþând cãtre firmele care sponsorizau jocurile sportive. Asta pentru cã nimic nu se mai putea desfãºura fãrã bani ºi sponsori, iar el acum se gândi ce bine ar fi fost sã alerge desculþ, chiar pe pista de beton aspru. I se pãru o idee bunã ºi se gândi sã ridice mâna dreaptã în sus, aºa se vedea cã el cere încã un moment de amânare a startului ºi arbitrii trebuiau sã þinã seama de el. Se duse pe marginea pistei ºi se descãlþã. I se pãru imediat cã e mult mai uºor, se întoarse ºi privi pantofii aceia cu o curiozitate nouã, vãzu culorile de pe fondul alb de piele finã ºi uºoarã ºi îi veni în minte iar visul repetat de mai mult timp. Zâmbi ºi confirmã cã acum startul poate avea loc, se aºezã la locul lui pe un genunchi ºi pe palme, se simþea privit de toþi ºi ºtia cã dacã va învinge se putea ca arbitrii sã îi conteste victoria din cauza vreunor prevederi de regulament neºtiute de el. Dar dacã nu îi atrãseserã atenþia acum, el se considera apt de cursã ºi o va alerga. O mie de metri, de zece ori câte o sutã, de o sutã de ori câte zece, de o mie de ori câte unul. Doar atât ºi vãzu iar pentru o clipã vaporul lui alb din vis. Acum, cu auzul atent, asta îl fãcu sã se gândeascã la o pãdure ºi nu putea sã înþeleagã prea bine legãtura dintre aceastã pãdure ºi vaporul lui alb, visat de câtva timp noapte de noapte. Pãdurea ºi pãmântul, copacii ºi frunzele, apa ºi cerul, vaporul lui cu pânzele albe ca laptele, umflate în vântul blând. O plutire linã aºa cum presimþea cã va fi aceasta cursã de o mie de metri. Era finala cursei la acea olimpiadã ºi chiar în ziua aceasta el împlinea douãzeci ºi unu de ani. Îi vorbiserã toþi ceilalþi de semnificaþia aceasta, de acea stare de majorat care se acorda altãdatã la vârsta asta, de maturitate, de tinereþe, de multe altele. El asculta aºa cum ascultase de când avea ºapte ani, atunci i se privise trupul la ºcoalã ºi fusese comparat cu un cal slab. Apoi fusese dus sã alerge ºi pe la paisprezece ani simþise cã devine cu adevãrat un cal slab ºi ºtiu cã va alerga. Nu avea importanþã unde ºi cum, el va alerga. Îl cãlãuzirã spre club, antrenorii îl adulmecarã cu simþuri numai de ei cunoscute, lui nu-i pãsa, va alerga ºi atât. Mai pe urmã se trezi cum ascultã cu atenþie pe Bach ºi arta fugii, ca un fel de ironie istoricã a lui, ºtia cã se poate alerga ºi pe clapele pianului ºi ale orgii, asta îl ajutã ºi mai mult ºi observarã asta ºi antrenorii lui, aceia care credeau cã ºtiu totul. El râdea în sinea lui aºa cum râd poate caii tineri.

Pe mãsurã ce se apropiase de ziua asta aflase cã cele trei cifre de ºapte adunate de cei douãzeciºiunu de ani ai lui aveau puteri nebãnuite. Cã poate chiar în clipa asta, auzind focul cel orb al pistolului de start, se realiza semnul acestor de trei ori ºapte, cã poate acele puteri magice ale visului vor umfla pânzele albe ale vaporului lui, la fel de albe cu maioul lui, cã poate alt cal aleargã odatã cu el în alte lumi. Porni cu piciorul puþin dezechilibrat, se forþã sã îndrepte, efortul lui se simþi, pe alãturi se vedeau trecând ceilalþi, strânse din dinþi ºi recuperã. I se pãru un semn rãu chiar de ziua asta numai a lui. Depãºi cu aerul în piept, sub presiune ca întrun cazan, ºtia cã alergarea asta cere oxigen cu o foame de neînchipuit, ºtia ºi cã muºchii lui sunt la apogeul vârstei lui magice de trei ori ºapte în aceastã zi ºi la aceastã olimpiadã a lui. Auzi de alãturi suflul neritmic al celui care se apropia ºi înþelese cât de greu alerga acela din cauza culorilor de pe trupul lui, nu erau decât o sumã de reclame þipãtoare. Asta îl îngreuna ºi atunci simþi ce bine e sã ai pânzele albe ale corãbiei tale cu tine mereu, ce bine e sã simþi bucuria vântului care îþi dãruie aerul atât de necesar în fuga asta destinatã nu numai þie, ci ºi altora, dar poate fãrã acelaºi sens cu al tãu. Culoarele, da, culoarele de alergare, culoarele sau culorile, un joc la care se gândi la prima sutã de metri. Era primul. La paisprezece ani se schimbase. Picioarele i se lungirã deodatã, capul crescu ºi el, iar dacã se privea în oglindã se strâmba ca atunci când era mic ºi îºi scotea limba. Dar era altcineva ºi se agita fãrã sã ºtie de ce trebuie sã devinã o maºinã de alergat impecabilã, aºa cum i se spunea, lui îi plãcea totuºi asta ºi se vedea alergând ca pe o vale de munte cu gura larg deschisã, uneori chiuind de o bucurie fãrã margini, alteori gemând din adâncul pieptului cu o durere necunoscutã. Simþea cã creºte ºi mai simþea cum cresc ºi cerinþele de la el, noi limite, noi performanþe ºi recorduri, mereu mai repede, mai iute, mereu alte secunde împuþinate, zecimi, miimi ºi alte diviziuni ale acelui ceva cu care se lupta parcã toatã lumea ºi cãruia ei îi spuneau timp. El de-abia începuse sã viseze corabia sau vaporul lui alb. κi simþea sudoarea curgând contra curentului de aer pe faþa lui ºi ºtia cã e bine, asta reducea frecarea cu aerul ºi sporea viteza. ªtia multe despre ceea ce trebuia sã facã. Mecanica acestei alergãri era în genunchii lui fini, dar puternici, în fibrele muºchilor supli ºi în gleznele lui. Acum era desculþ ºi alerga liber. Fãrã nimic altceva decât ceea ce era de folos acestei mecanici. Genunchii lui erau asemenea unor roþi de locomotivã, iar viteza doar el o doza cu mãiestria celor mai buni mecanici. O mecanicã biologicã în care ceilalþi se grãbiserã sã investeascã. Gândul acesta îl pãtrunse acum cu tristeþe ºi nu-ºi mai dori decât sã se simtã cu adevãrat un cal cu suflet

de om. Se bucurase mereu de trupul lui, suplu ºi atletic, slab ºi cu plãmânii tari, cu oasele asemenea celor ale pãsãrilor, uºoare ca fulgul de parcã ar fi avut aer în loc de mãduvã. Fusese comparat cu o pasãre dupã recordurile lui, iar odatã a fost întrebat de un reporter cât de sus poate sã mai zboare ºi nuºi mai amintea decât cã la auzul întrebãrii timpul se oprise. El însã nu se putea opri, ajunse tot primul la douã sute de metri. Zbura cu adevãrat ºi auzea mulþimea de pe acel stadion la fel cum auzea cântecul brizei mãrii. Paºii lui se desfãºurau normal, deºi era desculþ. Clipele astea de oprire din gândurile lui supravegheau adrenalina ºi ceilalþi hormoni. Oxigenul ºi apa din muºchi, totul trebuia sã-l asculte, acum la aproape trei sute de metri. Corabia lui se pregãtea sã atingã viteza maximã ºi încãlzirea se apropia de sfârºit. Se apropie iar un altul, din partea dreaptã, cu un suflu care i se pãru foarte regulat ºi uniform încã la trei sute de metri. Dar acela nu-l depãºi, doar i se alãtura ºi simþi cum încearcã sã-i dubleze ritmul picioarelor ºi apoi pe acela al respiraþiei. Era mult mai mare ca el, mult mai greu ºi simþea cã nu-l va depãºi din cauza asta. Patru sute de metri. Urma o cotiturã a pistei ºi vãzu deodatã chiar în lumina ochilor lui fulgerul blitz-ului de reporter scãpat probabil din vedere de oamenii de ordine. Lacomi de imagini ºi de dureri vândute bine, reale ºi transparente ca sudoarea, dar mereu sudoarea altora. Îi cunoºtea bine, nu-l lãsaserã nici o clipã în pace. Acum auzi numai trosnetul sec al genunchiului drept spart de asfaltul pistei, doar acel sunet rupse totul în aºchii mici ºi mai simþi curentul de aer al celor din urmã sãrind peste trupul lui asemene unor cai. Calul nu calcã niciodatã un om cãzut pe pãmânt, asta o ºtia bine ºi el. Calul e o fiinþã nobilã din altã lume ºi gândul ãsta îi alina durerile de parcã ar fi plutit pe corabia lui albã. Se mai gândi cã la cinci sute de metri se oprise totul, dar cã aceste cinci sute de metri fuseserã doar ale lui ºi nu mai aveau nimic în comun cu cei trei de ºapte ai zilei lui. Ceilalþi alergau, el nu. Cel care câºtigã cursa lui rupse panglica de la capãt cu pieptul. Arena vuia ºi dupã aceea lui i se înfãºurã genunchiul cu o altã panglicã, tot albã, la fel ºi coatele. Iar cursa lui abia acum începea. Cu tot felul de metale nobile purtate pentru tot restul vieþii în piciorul lui drept. Nu-i nimic, pe vaporul lui alb va putea sã þinã timona cu ambele lui braþe ºi i se va pãrea cã vântul îi duce corabia prin pãdurile în care crescuse tocmai lemnul acelei corãbii. ªi va respira aerul bogat ºi curat cu plãmânii lui de alergãtor. Sub copacul cerului. Abia atunci se va opri cu adevãrat.

Costache Popescu

* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! * * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * * BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *

7

Zona Interferenþelor Poetice Eterna Evã

Cocoºi, floricele, pop-corn….

Primentuþa era o þigancã încã tânãrã ºi ar fi putut fi ºi frumoasã, dacã albeaþa nu i-ar fi cotropit ochiul stâng, reumatismul nu i-ar fi îndoit ºira spinãrii ºi nu ar fi umblat cu mâna întinsã, pipãind aerul, nu cerând pomanã. Era sãracã dar mândrã, nu venea la noi decât sã ne spele rufele, sã ºteargã sticla de lampã, sau, în Postul Mare sã facã floricele (cocoºi) din porumb. 'merican. Atunci, Primentuþa purta ciurul, larg cât gura fântânii, pe umeri, ca pe o cobliþã îl cãra ºi, cu bãþul de alun fãrã noduri ne bãtea în poarta, care nu era nicicând încuiatã. Aºa era ritualul. - La coocoocoºi, copii! ….Cocoºi. Mama lãsa þesãtura-n rãzboi, bunica plãcinta pe vatrã, tata … ei, tata lãsa paharul cu vin nebãut, ºi urca în pod dupã ºtiuleþi, care trebuiau sã fie uscaþi cum îi, sfarogul. Ce-o fi „sfarogul” nu ºtiam atunci, nu ºtiu nici acum. Între timp, în tinda cu tavanul înãlþat peste vatra cuptorului, mama aþâþa focul cu fuior de cânepã peste care arunca vreascuri anume adunate din gardul vechi al grãdinii. Mirosea a licheni ºi iarbã topitã în apã de varã, a sudoare de om sãnãtos, a lapte dulce de vacã ºi respiraþie de copil. Apoi, focul devenea vâlvãtaie, sare roºie pe rana jãraticului pe care Primentuþa îl înteþea suflându-i aer proaspãt cu foiul. Când limbile se întindeau cât nu îi era voia, lua apã în gurã apoi o þâºnea printre dinþi, potolind cu ea vâlvãtaia. Descânta mai întâi boabele, apoi le turna ca pe o apã, în ciur. Îl ridica pe braþele ei slabe ºi dezgolite de mânecile cãmãºii subþiate de atâta purtat. Îl legãna, îl balansa ca dansatoarea din Orient o tamburinã pe care a aºezat în strat subþire, o avere de preþ. Þinea ochii închiºi, cu genele fardate de funingini ºi obrajii vopsiþi în culorile focului care, o urmãrea, i se supunea ca un amant obiºnuit cu toanele femeii.

8

de Floarea Necºoiu

κi unduia ºoldurile, zvâcnea din buric, ridica ºi-ºi lãsa fruntea în flãcãri doar cât sã-i sarã sãmânþa scandalului sau, sã-l domoleascã, sã-l stingã, dupã cum cerea lucrarea aia de împlinit. Þiganca borborosea întruna descântecul trecându-ºi umbra de zeitate pãgânã peste peretele nostru dat în var coºcovit. Era o fãrâmã din vremurile care trecuserã peste locul în care oamenii se priveau în oglindã o datã pe an ºi fãrã sã se mai recunoascã. În prezenþa ei nimeni nu dorea nici nu îndrãznea sã scoatã un cuvânt nici bun, nici rãu. Apoi, la un semn doar de ea ºtiut, primul bob, al doilea, zeci de boabe plezneau, împroºcau miez diafan în falduri de ninsori ºi petale ca din flori de spin sãlbatic. Tinda bunicii se umplea de poveºti nespuse, de taine gata sã fie destãinuite ºi, de la un capãt la altul al cãtunului, câinii începeau sã latre, sã-ºi transmitã mesaje. Peste noi toþi trecea Îngerul. Îngerul? Nu l-am vãzut niciodatã la faþã , dar îl ºtiam acolo, sus, ca pe un copil în cãmaºã lungã ºi albã. Acum ºtiu, trebuie cã va fi fost doar o boare de aer, un fuior de omãt venit dinspre Nord, peste ciurul în care cocoºii Primentuþei cuceriserã spaþiul, nu mai aveau loc sã se învârteascã, sã se ia la bãtaie. - Fãrã sare, cã-þi asudã picioarele! Repeta aceeaºi povaþã, cam arþãgoasã, bunica. Apoi, fugea la cuibar, de unde se întorcea, în ºorþ, cu ouã de puiucþã. Câte unul pentru fiecare „pocniturã”. Primentuþa rãsturna cocoºii din ciur în ligheanul cu email roºu. Singurul lighean de pe uliþa noastrã, ce-ºi avea un loc al lui printre copãi, coveþi ºi albiile care, toate s-a evaport mai apoi, ca un strop de rouã stins de soare. Þiganca sta cu noi la aceeaºi masã. Morfolea în gingii floricelele de porumb ºi ne bea delevarul, cu care, tata nu uita niciodatã sã o cinsteascã. Când se lãsa fumul serii peste zãpada de pe acoperiºuri, Primentuþa îºi lua ciurul la spinare, legãtura cu cele câteva ouã de gãinã tânãrã ºi, cu ghetele ei uriaºe ºi scâlciate, se îndrepta spre prãvãlie, unde, negocia pentru un pachet de „Naþionale”. În lumea aia, banii, ca monedã de schimb, nu se inventaserã.

Melania Cuc

Se zice cã Dumnezeu, dupã ce l-a plãmãdit pe Adam, i-a dat în stãpânire grãdina Edenului, observându-l clipã de clipã – ca orice Pãrinte dornic sã-ºi vadã odrasla în evoluþie ... L-a vãzut cã a mirosit florile, a pipãit corolele, de care ºi-a apropiat obrazul ... A mâncat pe alese fructele, s-a jucat cu gâzele ... S-a împrietenit cu toate animalele cu care se zbenguia. A bãut apã la toate izvoarele, s-a scãldat în oglinda lacurilor, a admirat rãsãritul ºi apusul soarelui,a alergat prin ploaie întrecându-se adesea cu vântul ... În nopþile cu lunã plinã se juca de-a v-aþi ascuns cu umbrele. Când Selena arãta ca o secere, tãia snopi de raze din stele ºi le arunca pe ape, cãci nu avea cui sã le dãruiascã. În nopþile de varã se urca în Carul Mare, vizitând în iureºul trãsurii celeste constelaþiile ... În lungile nopþi de iarnã colinda cerurile în Carul Mic. Se apropia ºi de Pãmânt ... dar aici era liniºte ... Uneori Adam cãdea pe gânduri, mai ales când vedea cum se jucau mâþele cu pisoii lor, cum îºi hrãnea leoaica puii, cum îºi alãpta orice femelã progeniturile. A vãzut Tatãl Creator tristeþea din ochii lui Adam ºi a înþeles cã suferea din cauza singurãtãþii ... ªi i-a venit ideea: a luat un pumn de tinã, pe care l-a frãmântat cu migalã ºi dragoste. A adãugat un strop din gânguritul porumbeilor, un ciripit din gãlãgioasa ceartã a vrãbiilor, ceva din zborul diafan al fluturilor, un crâmpei din grija cloºtii pentru puiºorii ei din puf de aur, o parte din hãrnicia ºi tenacitatea furnicii, puþin din priceperea albinei. A adãugat maiestuozitatea si puterea leoaicei, unduirea ºerpilor, zvelteþea ºi agerimea veveriþei,arcuirea ºi torsul pisicuþei, ºiretenia vulpii, neastâmpãrul maimuþei, ataºamentul ºi devotamentul câinelui, docilitatea mãgarului, rezistenþa ºi elasticitatea calului, blândeþea oii ...

Continuare în pagina 10

* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! * * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * * BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *

Zona Interferenþelor Poetice

Sfertul Academic

Noi va propunem, dumneavoastra decideti! Dragi prieteni, Mai aveti cateva saptamani in care puteti decide spre ce activitati de interes public sa fie directionata o mica parte din impozitul pe care il platiti la bugetul statului. Acest lucru nu cere nici un efort financiar din partea dumneavoastra, banii fiind oricum retinuti sub forma de impozit. Dar puteti decide ca un mic procent, 2% din acesti bani, sa intre in bugetul unei anumite organizatii neguvernamentale, a carei activitate doriti sa o sprijiniti. Noi va supunem atentiei Asociatia Adsum, organizatie care isi propune sa promoveze cultura. Puteti afla mai multe despre activitatea Asociatiei pe www.asociatiaadsum.ro Pentru a veni in intampinarea dumneavoastra, in caz ca va decideti sa ne sprijiniti, v-am atasat si formularul 230, completat cu datele noastre. De asemenea puteti trimite si altora aceasta solicitare, orice contributie este binevenita. Va multumim, Asociatia Adsum Despre sistemul 2% Sistemul "2%" permite contribuabililor persoane fizice sa directioneze 2% din impozitul lor pe venit catre o organizatie neguvernamentala. Acum aveti posibilitatea sa va implicati si sa decideti în mod direct ce se întâmpla cu impozitul dumneavoastra. Ce este sistemul 2%? - Este un sistem prin care avem posibilitatea de a decide în mod direct la cine ajung 2% din impozitele platite anul trecut. - O posibilitate de a sprijini financiar asociatii si fundatii cu programe de interes public. - O optiune personala, confidentiala, de a întari financiar organizatii civile pe care le cunoastem si avem încredere ca pot face ceva pentru comunitatea în care traim. Ce nu este sistemul 2%? - Nu este o sponzorizare. - Nu este o donatie sau contributie. - Nu influenteaza impozitul de recuperat de catre cetatean în urma regularizarii, acolo unde este cazul.

- Nu ne costa nimic, doar efortul de a completa un formular simplu. Direcþionarea a 2% din impozitul pe venit nu vadã dreptul de a cere vreun beneficiu financiar sau de altã naturã de la organizaþia în cauzã, însã puteþi urmãri activitatea acesteia ºi puteþi decide dacã o veti sprijini ºi în anii urmãtori. Nu trebuie decât sa completati formularul atasat cu datele personale, conform explicatiilor de mai jos si astfel ne sprijiniti în munca noastra de promovare a culturii romanesti. Cum trebuie procedat? Daca aveti venituri din salarii: Completati declaratia 230 (punctele A si B). V-am atasat formularul, in format PDF, completat cu datele Asociatiei. Nu trebuie decat sa il printati si sa il completati cu datele dumneavoastra. Nu va faceti probleme daca nu cunoasteti suma corespunzatoare a 2% din impozit. Va fi calculata de catre organele fiscale. La formularul completat atasati fisa (fisele) fiscale primite de la angajator (formularul 210) si le depuneti la administratia financiara pâna pe 15 mai 2009.

Daca aveti venituri din alte surse: Completati declaratia 200, punctul III. Cei care obtin, pe lânga salarii, si alte venituri, vor completa declaratia 200 "Declaratie speciala privind veniturile realizate în anul 2008", la toate capitolele aferente tipului de venit obtinut, inclusiv capitolul III. Destinatia sumei reprezentând 2% din impozitul pe venitul anual datorat. Formularul poate fi descarcat aici. La formularul completat atasati fisa (fisele) fiscale primite de la angajator (formularul 210) si le depuneti la administratia financiara pâna pe 15 mai 2009.

Ion Pillat

(n. 31 martie 1891, Bucureºti - d. 17 aprilie 1945, Bucureºti), poet, membru corespondent al Academiei Române. A fãcut parte din cercul „Gândirea”, colaborând cu principalele reviste literare din epocã. A condus, împreunã cu alþi scriitori, revistele „Flacãra”.

Lalele De pe podele urca valuri moi De umbra si pe masa se intind. Oglinda-si limpezeste iazul mort Intr-un izvor cu seara cristalin. Lumina zboara vie peste geam. Amurgul din afara le-a uitat Lalelele ce galbene mai ard In sfesnicul subtirelui pahar. Potirul nou al florilor e pumn Inchis usor pe cate-un licurici, Potirul lor de portelan acum Isi strange-n umbre focul licarit. Lalele stinse din odaie fug, Oglinda-n apa mortilor le ia, Naluca lor, in vis, ramane fum. Asa doresc si sufletu-mi sa stea. Poemul într-un vers Un singur nai, dar câte ecouri în paduri. Trecutul În ochii verzi porþi marea spãlatã de furtuni. Ciocârlia Din praºtia câmpiei lumina cântã sus. Zvon E roiul de albine sau numai amintiri? Întâlniri O piersicã pufoasã ºi fraged un obraz. Amurg Iubirea ta m-ajunge cu umbre tot mai lungi. Plaja Nisip, talazuri, spume ºi scoici – tu, nicãieri…

* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! * * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * * BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *

9

Zona Interferenþelor Poetice

Eterna Evã A amestecat totul picurând aromele lanurilor de grâu ºi floarea soarelui, ale ierburilor, ale apei, ale tuturor florilor, impregnându-i-le în piele ºi în plete ... A luat un strop de cer ºi i-a dat culoarea ochilor, o razã de soare i-a pus-o în priviri, o picãturã de ploaie i-a aninat-o în colþul ochilor, iar pe buze i-a fixat râsul stelelor ºi zâmbetul zorilor ... ªi i-a suflat duh de viaþã minunii zãmislite din toate ale cerului ºi pãmântului, Dumnezeu insuºi iubind aceastã creaþie. L-a chemat pe Adam: - Uite, Adame, ca sã nu mai suferi de singurãtate, îþi dãruiesc prima femeie, pe care am creat-o anume pentru tine. Ia-o, cunoaºte-o, iubeºte-o ºi fiþi fericiþi .. Se numeºte Eva – adicã viaþã, pentru cã, o sã vezi, împreunã veþi da naºtere vieþii, dar numai ea va purta în pântecele ei copilul vostru – puiul de om cu care veþi popula Pãmântul.. A luat Adam mâna Evei ºi a pornit-o pe întortocheatele cãrãri ale Edenului. Eva s-a agãþat naivã ºi jucãuºã de o creangã ºi s-a dat huþa, apoi s-a cãþãrat în pom ºi þintea coºul pe care-l þinea Adam ... râdea când fructele cãdeau alãturi ... Apoi Eva se tãvãlea prin iarbã, se arunca în valurile apei, se bãlãcea fericitã ... Dispãrea o vreme ... Au trecut aºa câþiva ani ºi intr-o zi Adam a luat-o de mânã pe Eva ºi s-a dus la Dumnezeu. Doamne, te rog, ia-o înapoi pe Eva! De ce? A întrebat mirat ºi contrariat Tatãl Ceresc. - De când mi-ai dãruit-o, nu i-a tãcut gura o clipã, m-a alergat prin toatã Grãdina, nimic nu-i place, mereu vrea altceva, e zvãpãiatã ... Ce mai! N-o înþeleg nicicum! Nu-i ghicesc gândurile ºi intenþiile ... Nu-i ºtiu dorinþele ... Nu-i pricep nici plânsul, nici râsul ... Cert este cã Eva este o mare pacoste pe capul meu ... S-a uitat Dumnezeu la cei doi, admirându-le tinereþea, trupurile vânjoase ºi frumoase, pãrul ce le strãlucea în soare, ochii cu priviri drãgãlaºe... - Dar de iubit, ai iubit-o, Adame, pe Eva ta? - Ce este aceea – iubire, – Doamne? - Nu cred cã ºtiu, Adame! Vezi tu, eu sunt cel ce v-am plãmãdit pe voi din lut ºi vam duh de viaþã din chiar duhul meu. Speram sã-mi spuneþi voi cum este când iubeºti ... Eu vã iubesc ca Pãrinte ºi Creator – voi vã veþi iubi ca bãrbat ºi femeie. Adam a cãzut pe gânduri. Eva, nemulþumitã ºi rãvãºitã, a plecat

10

singurã, fãrã chef, sã colinde grãdina. Era preocupatã, îngânduratã. „Ce a vrut sã spunã Dumnezeu? Ce nu am fãcut noi în rãstimpul în care am zburdat pe malul izvoarelor, prin poieniþe, prin tufiºuri?” A strãbãtut aleile, s-a uitat la fiecare copac ºi, deodatã, s-a trezit în faþa unui pom din ale cãrui roade nu se înfruptaserã nicicând ºi, cu agerimea maimuþei, s-a cãþãrat în pomul necunoscut, care a îmbiat-o cu fructele lui roºii ca apusul, galbene ca luna ... A rupt fructul cel mai mare ºi ºi-a înfipt dinþii în coaja lui, în care zãceau arome necunoscute ... „Ce zemos! Ce parfumat! Ce gust rãscolitor! ªi întreaga fiinþã a Evei a fremãtat! Mintea s-a agitat, inima a bãtut altfel, mai repede, mai puternic! A luat câteva fructe ºi a fugit sãl caute pe Adam. L-a gãsit ghemuit undeva, nãpãdit de tristeþe. „Adame, uite ce fructe am cules eu astãzi! Vezi, noi, în jocul nostru, n-am ajuns niciodatã la acest pom cu roade atât de ...”ªi Eva, uitându-se la Adam, a rãmas înmãrmuritã. Îl vedea parcã pentru prima datã pe cel cu care se jucase pânã acum. I-a cãutat ochii lui negri, ºi-a adâncit privirea în profunzimea lor ºi o altã lume s-a deschis: sufletul lui Adam. La rându-i, acesta a mâncat fructul adus de Eva ºi ... deodatã, ca într-o strãfulgerare, a privit o altã Eva. Mai întâi i-a luat mâna ºi i-a mângâiat-o pentru prima datã ... ªi un fior i-a strãpuns inima. S-a oglindit în ochii ei ºi a vãzut parcã cerul cu toate stelele lui ... I-a atins pãrul ºi pielea ºi toatã fiinþa a tremurat: „Aceasta-i Eva de ieri? Dar eu de ce nu am vãzut-o astfel atâta amar de ani?” ªi, într-un colþ al minþii lui rãscolite de zeci de întrebãri, un gând i-a rãspuns: „Pentru cã nu mâncaseºi din pomul cunoaºterii!” „Ce este pomul cunoaºterii, Doamne?” „Este acela care face poame din al cãror miez vor izvorî toate întrebãrile tale referitoare la ceea ce vei vedea, vei auzi, vei simþi, vei pipãi, vei gusta ... Te vei strãdui eoni ani sa capeþi rãspunsuri. Vei trãi mii ºi mii de vieþi, încercând sã te cunoºti pe tine ºi pe cei ce te vor urma, cãci tu ca spirit eºti deja veºnic!” ªi, deodatã, s-a luminat! Avea ce sã facã. Se plictisise sã tot alerge dupã umbre ºi dupã Eva, sã se scalde, sã ia totul din pom fãrã grija ... Eva mesteca alene un sâmbure din fructul acela miraculos ... S-au privit îndelung ºi au vãzut cã sunt diferiþi în anumite zone ale trupului. „De ce?”, a fost prima întrebare. ªi nu se ºtie din ce colþ de trup a zvâcnit dorinþa de a se apropia altfel decât pânã

acum. Adam era încântat de ce vedea. Eva avea umeri rotunzi, sâni tari, asemãnãtori fructelor din care mâncase, ºolduri bine arcuite .... ochi senini ... privire ademenitoare, pãr din soare ... Eva îi simþise toate furnicãturile din suflet, din minte ºi din piept. Adam încerca sa pãtrundã misterul fiinþei de lângã el. „De ce plângea uneori Eva? Dar când râdea, ce voia sã spunã? Când stãtea îngânduratã, ce se petrecea în fiinþa ei? Trupul ei îºi dorea ºi altceva în afarã de hranã, somn ºi apã? Dar sufletul ei dupã ce tânjea?” I-a mângâiat atunci trupul ce vibra sub atingerea lui ... Ochii strãluceau ... Inima bãtea nebuneºte ... Buzele s-au apropiat ... ªi amândoi au auzit ºoaptele venite de undeva din suflet... ªi atunci au descoperit cã în corpul lor sãlãºuieºte în abis un alt eu – îºi spuneau ce nu-ºi ziseserã niciodatã pânã atunci .... Erau nãpãdiþi de emoþii necunoscute, care nu aveau nici mãcar nume: erau dorinþe, pãreri, chemãri tainice ale hãului interior. Peste câtãva vreme, trupul Evei se rotunjea altfel. Într-una din zile, Eva a luat mâna bãrbatului ºi i-a pus-o pe pântecele ei. O zvâcnire dinlãuntru i-a provocat o necunoscutã tresãrire: simþise inima micului Adam ce pulsa în una viaþã. L-au copleºit emoþii ºi a fremãtat de fericire. „Aha! Iatã primul locuitor al Pãmântului ... Minunata mea Evã!” ªi o cãldurã l-a învãluit, l-a ameþit, l-a înalþat. „Aceasta sã fie iubirea?”, s-a întrebat Adam. „Toatã aceastã emoþie ce te ridicã lângã Dumnezeu simþindu-se tu însuti Dumnezeu? Toatã aceastã luminã in care sclipesc florile pãmântului? Acest zbor de rândunele ºi de fluturi? Ameþitorul cântec al îngerilor ºi freneticul dans al stelelor? Susurul izvoarelor ºi freamãtul pãdurilor? Rãcoarea zãpezii ºi zbaterea vântului? Miracolul ploii ºi murmurul spicelor? Focul macilor ºi cerul albãstrelelor?” Peste alte câteva luni, Adam si Eva s-au dus în faþa lui Dumnezeu, ducând în braþe o micã fripurã! - Þi-am adus, Pãrinte, viaþã nouã, pe care noi am zãmislit-o din dragoste, cu dragoste! - Aºa, carevasãzicã, acum ºtiþi ce este dragostea! - Pãi, Doamne, nu este starea aceea sublimã ce nu poate fi spusã în cuvinte?

continuare în pagina 11

* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! * * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * * BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *

Zona Interferenþelor Poetice Continuare din pagina 10

-　Nu ºtim cum s-o exprimãm, Stãpâne al nostru, dar simþim cã numai Tu eºti iubire ºi ce naºte din Iubire. - Dacã voi aþi dat viaþã puiului de om cu iubire, înseamnã cã ºi el e Dumnezeu, cosubstanþial mie! ªi, când toþi locuitorii Terrei vor înþelege asta, pe Pãmânt va dãinui Iubirea! Naivul Adam ºi curata sa Evã au înþeles ei atunci ceva, dar micul Adam a luat povestea de la capãt, aºa ca pãrintele sãu. ªi toþi bãrbaþii de la al doilea Adam încoace se întreabã ce este, cu adevãrat, Iubirea. Dar Eva? CineCe este Eva? ªi toþi sunt nãpãdiþi de întrebãri ºi dorinþa de a ºti. A fost bine sau rãu cã Eva a gãsit Pomul Cunoaºterii? Întrebãri ... Rãspunsuri ... Experienþe ... Viaþã ... Dragoste ... Destin ... ªi uite aºa avem ce face, mai ales cã fiecare Adam ºi fiecare Evã tot se mai strãduiesc sã ºtie ce este dragostea, pentru cã va trebui sã spunã cândva lui Dumnezeu. E stare sau sentiment? E cântec sau strigãt? E ºoaptã sau þipãt de dor al fiinþei? E „întâmplare” ori ne este întreþesutã în toatã fibrele vãzute ºi nevãzute ale trupurilor noastre? E jar ºi gheaþã sau luminã ºi tenebrã? E cu adevãrat Dumnezeul Suprem în al cãrui spaþiu trebuie sã trãim? E sete de tine sau foame de celãlalt? E înplinire sau dezamãgire? E triumf sau înfrângere? E umilinþã sau demnitate? Este drumul spre tine sau spre Dumnezeu? E marea tainã a vieþii noastre? E lacrimã ºi zâmbet? E zbor ºi prãbuºire? E doar o aprindere a simþurilor? E dorinþã sau vis? E realitate sau fantasmã dupã care alergãm? E amãgire sau o certitudine? E joc sau trãirea cea mai complexã a noastrã? Este experienþã ºi devenire? Este modalitatea de a ne re-crea pe

noi prin noi? E singulara cale de acces la infinita sursã de cunoaºtere a Spiritului Universal? E furie ºi calm? E sângerarea urcuºului pe brânci spre a atinge sublimul? Poate câte puþin din toate. Dacã chiar Dumnezeu nu ne-a spus ce este, atunci înseamnã cã drumul cãtre luminã este lung ºi greu, dar va fi fericit cel care îl va parcurge ºi va înþelege – ºi în final îi va spune lui Dumnezeu: - Oh, Doamne, ce bine cã am ajuns la Tine. Tu eºti Iubirea, Doamne, dar ne-au trebuit mii de ani sã te gãsim! Primeºte-ne, aºadar, în Cerurile Tale, precum ºi noi Te primim în sufletele noastre! Îþi mulþumim pentru tot CE ESTE! Floarea Necºoiu Pãsãrile Zaki Pãsãrile Zaki începuserã sã-mi trimitã semne în acele ore ale nopþilor întunecate ºi fãrã lunã. Sunete ascuþite pe care numai ele le trimiteau ºi numai pentru mine, cel care eram capabil sã le înþeleg. ªtiam de mult cã vor veni acele cântece, la fel de bine cum ºtiam cã pãsãrile Zaki nu puteau zbura singure. Aveau nevoie pentru asta de oameni ºi tocmai de aceea cântecul lor pãtrundea asemenea aerului mai întâi prin nas, apoi prin plãmâni ºi de acolo creºtea prin sânge ºi se rãspândea pe linia ºirei spinãrii. Când pasãrea ºtia cã are gata un asemenea cuib, atunci prin mâinile omului treceau fiorii unor aripi ºi cântecul pãsãrii primite se fãcea zbor. ªi dacã omul acela era însoþit în viaþa lui de întuneric, deºi nici o viaþã de om nu este cu totul întunecatã, atunci pãsãrile Zaki îl ridicau foarte sus, aproape de nori

ºi-l lãsau apoi sã cadã de acolo. Fãceau lucrul acesta pentru cã era necesar sã fie aºa, pentru ca omul sã cadã, sã se loveascã ºi sã-l doarã. Le durea ºi pe ele atunci, aºa cum îl durea pe omul acela. Dar numai aºa omul se trezea, numai aºa putea vedea stând la cãpãtâiul lui pasãrea Zaki având grijã de el. Atunci omul învãþa sã-ºi descopere mai mult forþa spiritului decât puterea braþelor. Putea acum sã audã cântecul fluierat de trei ori doar pentru el de pasãrea Zaki. Niciodatã pãsãrile Zaki nu zburaserã altfel. Când omul era destul de crescut ºi înþelegea, aºa cum înþelesesem eu, cã poate zbura cu pasãrea aceea care se dãruia numai lui, atunci pasãrea Zaki se bucura. Iar eu mã bucuram la fel de mult, însemna cã eram pregãtit pentru zbor ºi nu voi mai fi trântit de pãmânt ca sã mã trezesc. Asta probabil cã se întâmplase altãdatã ºi dacã eu nu-mi mai aminteam nu avea nici o importanþã. Pãsãrile Zaki aveau aripi mari ºi verzi, fosforescente, iar trupul lor era roºu ca sângele arzând. Atunci când cântau, un sunet întreit ºi ascuþit ca o tânguire, trupul ºi aripile lor erau numai setea de oameni ºi zbor. Pentru cã niciodatã nu puteau zbura singure. Iar câteodatã, destul de rar însã, omul era dus în zbor acolo sus, în lumea de deasupra norilor, în lumea pãsãrilor Zaki. Acolo omul era adoptat, îngrijit într-un mod cu totul ºi cu totul deosebit ºi devenea ºi el pasãre Zaki. Pentru lucrul acesta, toate pãsãrile Zaki se fãceau cu mult timp înainte mult mai frumoase ºi penele lor fosforescente luminau nopþile fãrã lunã în culori nemaivãzute vreodatã.

* ACEASTÃ PUBLICAÞIE POATE FI SPONSORIZATÃ ªI DE TINE! * * Asociaþia ADSUM * Cont IBAN RO57RNCB0722099169100001 * * BCR Agenþia Tudor Vladimirescu, Bucureºti, Sector 6 *

11

Atâta vreau ºi pentru mine : Dumnezeu trecând prin vine ªi þinându-mã, gând viu, Doar cu gândul mijlociu. Un vameº sau un podar Cãlãtorului hoinar Trecãtor peste hotar Dintr-o lume în zadar. Un gând viu, gând mijlociu, Pãrere suflatã în suflet, ªi ºoptitã mult prea rar De un gând intermediar...

Gând Viu

Costache Popescu

REVISTA

Zona Interferenþelor Poetice Eu sunt amantul vagabond eu sunt amantul vagabond mereu ce calc pe buzele-þi încireºate ºi mã încurc -nemernic derbedeu!în aurul întunecat din pãrul tãu ºi-n ochii tãi cu strãluciri de noapte. eu sunt -sã nu mã bei cu cana!fântâna ta cu apã vie iar unda mea îþi rãcoreºte geana ºi-þi înfioarã sânii pe sub ie. * Ce-am sã te fur o datã, Cosânzeanã, ºi-am sã te duc în satul meu ca sã-nþelegi ºi tu ce-nseamnã tãrâm uitat de timp ºi Dumnezeu. acolo-s oamnenii mai blânzi, mai buni iar ploaia parcã-i de mãtase castele de furnici stau sub goruni ºi toate-s, Cosânzeano, mai frumoase. în satul meu ºi iarna ºi furtuna sunt dulci ca pruncul alãptat la sâni. moºnegii povestesc la foc într-una de Fãt-Frumos ºi zmei hapsâni. acolo sunt copacii în pãdure mai deºi ca boabele pe un ciorchine la fiecare pas e câte-un rug de mure iar moartea ne-a uitat ºi nu mai vine. când te-oi fura- mai fatã- am sã te ascund în cea mai depãrtatã poeniþã unde un râu danseazã gol în prund iar cerbii au pe coarne coroniþe. * ºi pot sã fac acestea toate cãci sunt amantul vagabond mereu ce calc pe buzele-þi încireºate ºi mã încurc -aºa sunt eu!în aurul întunecat din pãrul tãu.

Pentru a fi publicaþi în paginile revistei ZIP aºteptãm materialele dumneavoastrã pe adresa de mail [email protected]

iar de þi se-nfioarã sânii pe sub ie. cãnd apa crudã-þi rãcoreºte geana sunt eu! -fântâna ta cu apã vieºi nu cumva sã nu mã bei cu cana! Ion Gabriel Puºcã

CANCER Se poartã cancerul acum, iubita mea, Iar eu nu vreau sã fiu la modã. Tu, de-ai veni acum la mine, Îmbracã-te în moda veche, E pentru tine floare la ureche. Culorile modei înghit tot mai mult, Actori, scriitori, oameni politici ºi proºti deopotrivã. Nu-i sta-mpotrivã acestui val de modã în vigoare. 　 Se poartã cancerul acum, iubita mea, Hai, noi sã fim de modã veche, Restul e floare la ureche, O rimã ticluitã ºi frumoasã Peste moderna lume canceroasã. 　 Nu vreau sã port vreun cancer de comandã, Doar poezia mea aduc ofrandã ªi-s îmbrãcat în ea de mult, de ani. Pentru costumu-acesta nou n-am bani. Costache Popescu

Pe data de 11 aprilie vã aºteptãm la o nouã sesiune deschisã de lucru a Cenaclului de Searã. Lucrãrile au loc începând cu orele 17:00 la Colegiul Naþional Bilingv George Coºbuc, strada Olari nr. 29 - 31. Punct de reper: Foisorul de foc.

Leucemie mieloblasticã este maladia de care suferã Micu ªtefan Cãtãlin din Bârlad. Colegii lui de liceu au strâs 70 000 de euro din cei 120 000 de euro necesari operaþiei de transplant de mãduvã care îi poate da ºansa sã ajunga ºi el cap de familie. ªI TU ÎL POÞI AJUTA SÃ TRÃIASCÃ! BRD Sucursala Bârlad, titular Micu ªtefan Cãtãlin, Cont RO21BRDE380SV22091683800 ºi Banca Transilvania Sucursala Bârlad, titular Micu Elena, Cont în RON R098BTRL03801201822962XX sau în Euro R047BTRL03804201822962XX

issn : 1844 - 6701

Director : Ion Gabriel PUÞCÃ Redactor þef: Adina STOICESCU Redactori: Mariana SAVA, Tudor SICOMAª, Lia STOICESCU Graficã ºi DTP: Cãtãlin BOLOHAN, Crãiþa-Silvana ªERBÃNESCU Contact editura Z.I.P. tel: 0728586680 e-mail: [email protected] str. Ion Þuculescu, nr. 19, bl.C37, ap.7 Bucuresti, sect.3, cod: 031611 Tipar executat la tipografia SC NoraTipcom SRL.

Clipa dã sens!