Politica De Folosire Rationala A Fortei De Munca In Agricultura

Capitolul V 32/,7,&$'()2/26,5(5$

,21$/

$)25

(,'(081&

Ì1

$*5,&8/785

“Resursele umane reprezint totalitatea aptitudinilor fizice úi intelectuale pe care omul le utilizeaz în procesul de produc ie. Ele includ úi experien a, fie acumulat , fie ob inut prin calificare úi se dezvolt pe m sura evolu iei societ ii omeneúti.”1 Munca ocup un loc important în procesele de produc ie agricol , reprezentând resursa de produc ie cu caracter activ úi determinant pentru punerea în valoare a resurselor naturale úi de capital. Trebuie re inut faptul c

asigurarea securit ii alimentare a

rii, revigorarea satului

românesc úi orientarea agriculturii c tre un sector durabil al economiei, nu mai pot fi concepute f r o analiz temeinic a resurselor umane din agricultur , a calit ii biologice úi profesionale a acestora, a structurii pe grupe de vârst , cu situarea în prim plan a r nimii, a statutului economic úi profesional al acesteia. În prezent, România dispune de o pondere ridicat a for ei de munc în agricultur (35,2%), ceea ce o distan eaz evident de

rile cu agricultur dezvoltat , în care for a de munc ocupat în

aceast ramur este cu mult sub 10% fa munc

de for a total de munc . În fapt, resursele de for

din agricultur sunt mult mai mari întrucât, pe lâng

sezonierii. Cel pu in dup popula ia rural

popula ia ocupat , particip

de ú

i

ú

i resursele de munc din agricultur , România devine,

încet dar sigur, o ar agrar . Este cu totul de neîn eles c în pu inele studii ce s-au f cut în perioada postdecembrist

ú

i în unele studii úi programe de relansare a agriculturii, problema resurselor de

munc din agricultur

ú

i a specialiútilor din acest domeniu este subestimat . În jurul omului din

agricultur , ca úi în jurul satului, s-a aúternut, ca úi în trecut, un v l de neiertat al t cerii.

1

Voicu R., Organizarea úi strategia dezvolt rii unit ilor agricole, Ed. A.S.E., Bucureúti, 1999.

5.1. Concepte metodologice În ceea ce priveúte problemele metodologice ale resurselor de munc din agricultur , exist unele neclarit i atât în ceea ce priveúte popula ia activ

ú

i cea ocupat , cât úi fondul de timp, ceea

ce face ca o serie de date în analiz s devin necomparabile pe plan intern úi, mai ales, pe plan interna ional. Prin urmare, trebuie delimitat clar popula ia apt de munc , popula ia activ disponibil

ú

i

popula ia ocupat : a). Popula ia în vârst de munc reprezint popula ia care, potrivit legisla iei în vigoare, este cuprins în urm toarele grupe de vârst : - b rba i între 16 - 60 (62) ani; - femei între 16 - 55 (57) ani. b). Popula ia inapt de munc este popula ia în vârst de munc , dar care nu dispune de capacit i fizice sau mentale pentru a putea presta o activitate util (invalizii de gradul I úi II). c). Popula ia apt de munc este cea cuprins în vârsta de munc

ú

i care este capabil s

presteze o anumit munc util . d). Popula ia activ

disponibil

reprezint acea parte a popula iei apt de munc ce

lucreaz în activit i utile sau se preg teúte în mod organizat în vederea ob inerii unei calific ri sau este temporar disponibilizat (aici se include popula ia ocupat , elevii, studen ii úi militarii în termen, úomerii). Popula ia activ disponibil constituie resursele de mân de lucru (mâna de lucru poten ial ). Volumul popula iei active disponibile este influen at de o serie întreag de factori structurali úi conjuncturali. Factorii structurali sunt: durata de úcolarizare, vârsta de pensionare, gradul de folosire a for ei de munc

feminine. Factorii conjuncturali sunt reprezenta i de

participarea la activitatea economic a tinerilor, a vârstnicilor úi a femeilor. Aceútia pot fi folosi i într-o m sur mai mare sau mai mic , fenomen denumit “flexiune conjunctural ”. Elementele care caraterizeaz

popula ia activ

sunt: durata de munc

(s pt mânal

ú

i

anual ) úi reparti ia popula iei active dup noile categorii socio-profesionale. e). Popula ia neocupat casnic este popula ia apt de munc ce nu este angajat în activitatea de produc ie în cadrul ramurilor economiei na ionale. f). Popula ia neocupat reprezint popula ia úomer sau în c utare de lucru. g). Popula ia ocupat reprezint popula ia apt de munc angajat efectiv într-una din ramurile economiei na ionale, indiferent de forma de proprietate úi de sfera activit ii economice úi sociale (f r elevi, studen i, militari în termen úi úomeri). Potrivit metodologiei balan ei for ei de munc , popula ia ocupat cuprinde toate persoanele care, în anul de referin , au desf úurat o activitate economico-social aduc toare de venit, cu

excep ia cadrelor militare úi a persoanelor asimilate acestora (personal M.Ap.N., M.I., S.R.I., militari în termen), a salaria ilor organiza iilor politice, obúteúti úi a de inu ilor. h). ùomerii înregistra i sunt persoanele care declar c într-o anumit perioad considerat de referin sunt înscrise la agen iile de ocupare úi formare profesional , indiferent dac primesc sau nu ajutor de úomaj, aloca ie de sprijin sau alte forme de protec ie social . i). Statutul profesional reprezint situa ia de inut de o persoan în func ie de modul de ob inere a veniturilor prin activitatea exercitat , úi anume: salariat, patron, lucr tor pe cont propriu.

5.2. Caracteristicile muncii în agricultur Cercet rile de natur sociologic au eviden iat faptul c munca în agricultur prezint unele caracteristici úi particularit i proprii. Se poate afirma c în agricultur munca nu este omogen

ú

i

uniform precum cea din industrie. P este fond, munca din agricultur are anumite caracteristici tehnice, economice úi sociale, determinate de complexitatea, dimensiunea úi structura proceselor din agricultur , de legit ile biologice de dezvoltare a plantelor úi animalelor, de varietatea sistemelor de cultur

ú

i a structurilor tehnologice úi de condi iile naturale.

5.2.1. Caracteristici tehnice a). Munca în agricultur nu este uúoar , iar de multe ori este nepl cut . De cele mai multe ori, ea se desf úoar în condi ii grele de lucru, cu temperaturi pozitive sau negative, la limita suportabilit ii umane. Cu mici excep ii, se desf úoar în exterior, în spa ii deschise, sub influen a direct a factorilor climatici. De asemenea, munca în agricultur este periculoas , gradul de periculozitate fiind sporit datorit diversit ii extreme a cauzelor generatoare de pericole. b). Munca în agricultur este diversificat , nu cunoaúte acea specializare a modelului industrial. În regiunile în care se practic policultura, diversitatea opera iilor creúte propor ional cu num rul culturilor úi al tehnologiilor agricole practicate. Acest fapt determin în mod obiectiv ca lucr torul agricol s posede cunoútin e din domenii diferite. Chiar úi acolo unde se practic monocultura, în viticultur de exemplu, num rul úi complexitatea opera iilor solicitate este extrem de ridicat. c). Munca în agricultur este variabil în timp, fiind dependent de anumite perioade calendaristice. În sectorul vegetal, unde în fiecare decad

ú

i lun se execut lucr ri agricole

specifice, apare fenomenul de sezonalitate. În produc ia vegetal , exist numeroúi timpi mor i care determin dificult i în salarizarea personalului angajat temporar.

d). Munca în agricultur este subordonat

în mod obiectiv necesit ilor fiin elor vii.

Indiferent de sistemul de creútere adoptat pentru animale, îngrijirea acestora este zilnic (hr nit, ad pat, etc.). În cultura plantelor, executarea anumitor tratamente se face (sau ar trebui s se fac ) numai la momentele oportune. Aceste tratamente nu sunt diferen iabile în timp, neexecutarea lor poate s compromit în totalitate recolta respectiv .

5.2.2. Caracteristici economice úi sociale a). Munca în agricultur , în mod tradi ional, este o munc de tip familial. În mod aparent, aceast munc nu cost nimic, în gospod riile agricole individuale sau în cele familiale nici nu se cuantific aceast munc , de unde incita ia de a nu face economie. În exploata iile de tip familial, de dimensiuni mai reduse, munca are importan

ú

i semnifica îi mult mai mari decât în celelalte

activit i umane. Lucrând pentru el, pe propria sa parcel de teren, agricultorul nu simte greutatea úi dificultatea muncii executate, de unde randamentul în munc este superior atât calitativ, cât úi cantitativ, comparativ cu al altor categorii de lucr tori agricoli mai pu in motivate în efectuarea unor lucr ri agricole. b). Munca în agricultur este pu in specializat , neexistând nici pe departe specializarea extrem de îngust

din industrie. Pentru exploata iile agricole în care se practic

policultura,

diversitatea opera iilor creúte propor ional cu num rul culturilor úi al tehnologiilor agricole. Chiar úi în exploata iile specializate (viticultur , pomicultur ), num rul opera iunilor cerute de lucr rile agricole este suficient de mare. Unul úi acelaúi lucr tor este obligat în timpul anului s execute o VHULH vQWUHDJ

de lucr ri, ca: dezgropat, t ieri în uscat sau în verde, palisat, copcit, copilit, diverse

tratamente, recoltat etc., ceea ce face ca diviziunea muncii s fie aproape imposibil . c). Munca în agricultur este dificil de controlat úi, ceea ce este mai important, calitatea muncii în agricultur este mai greu de apreciat. În mod normal, efectele muncii se stabilesc úi devin vizibile la sfârúitul ciclului de produc ie, în momentul recolt rii. Datorit faptului c la rezultatul final - cantitatea de recolt ob inut - îúi aduc aportul totalitatea lucr rilor executate, poten ate în sens pozitiv sau negativ atât de factorii naturali, cât úi de modul în care reac ioneaz plantele úi animalele la acelaúi efort depus de om, devine aproape imposibil cuantificarea calitativ a fiec rei lucr ri agricole. Procesele de produc ie din agricultur sunt mai greu de controlat (dar nu imposibil). În agricultur , activitatea se desf úoar pe spa ii extinse, în grupuri mici, dac nu chiar izolat, de unde rezult o productivitate sc zut în cadrul organiz rii necorespunz toare úi a lipsei de supraveghere.

d). Munca în agricultur este pu in sigur pentru salaria i. Necesarul de for

de munc

este sezonier úi lucr torii prefer , cum este úi firesc, o slujb , un serviciu mai regulat, ca în industrie. Salariatul agricol sezonier se afl

într-o permanent

nesiguran

datorit

deselor

întreruperi ale lucrului, cauzate, în general, de timpul nefavorabil. Apar deseori conflicte sociale, generate de aceast stare de lucruri, a “timpilor mor i”. Rezolvarea este una singur : garantarea unui salariu minim pentru timpul nefavorabil. În agricultur , num rul salaria ilor cu contract de munc pe durat nedeterminat este extrem de sc zut. Munca salariat de acest fel este mai pu in adaptat condi iilor din agricultur , unde munca cunoaúte ritmuri úi intensit i extrem de diferite, unde nesiguran a locului de munc este aproape permanent , unde aprecierea lucr rilor executate este destul de greoaie úi unde procesele de produc ie sunt dificil de controlat. e). Condi iile de via

din mediul urban sunt superioare celor din rural, ceea ce face ca, mai

ales tineretul, care úi-a format instruc ia în mediul urban, s refuze întoarcerea la sat. f). Nivelul sc zut al productivit ii muncii úi al veniturilor ob inute din agricultur determin perpetuarea s r ciei la sate. Veniturile agricultorilor nu sunt uniform repartizate în decursul unui an calendaristic, iar m rimea lor este aleatorie, determinat de condi ia anului agricol úi de factorii conjuncturali de pia . Astfel, fa

de veniturile popula iei urbane, cele ale popula iei rurale

reprezint 93% iar ale familiilor de

rani 67%. În timp ce în veniturile popula iei urbane cea mai

mare pondere o de in salariile, pensiile úi alte transferuri sociale, în veniturile popula iei rurale, îndeosebi ale

ranilor, o pondere important o au consumurile de produse agroalimentare proprii.

Impactul s r ciei este mai redus pentru familiile ne r neúti, care au surse de venituri din salarii úi, în completare, din produse agricole. Majoritatea defavorizate fiind persoanele în vârst

ú

ranilor se situeaz sub nivelul decent de trai, mai

i familiile cu mul i copii. Protec ia social , în general, este

mai mic pentru r nime decât pentru alte categorii sociale. g). ùomajul este cronic la sate, mai ales în rândul tinerilor din gospod riile cu p mânt pu in sau f r . Acesta este generat úi sus inut de slaba dezvoltare a ramurii economice predominante agricultura - precum úi a industriilor úi a serviciilor, care s atenueze caracterul sezonier al muncii agricole. )HQRPHQHGHPRJUDILFHGLPHQVLXQHVWUXFWXU

HYROX

ie)

Evolu ia fenomenelor úi proceselor demografice dup anul 1989 este un proces cu totul negativ, deoarece natalitatea a înregistrat sc deri importante, iar mortalitatea general extern

au crescut substan ial în aceast

ú

i migra ia

perioad . Evolu ia nesatisf c toare a fenomenelor

demografice s-a reflectat prin aceea c , an de an, dup 1989, a avut loc atât o sc dere a num rului popula iei pe ansamblul

rii, cât úi o schimbare în structura pe vârste a popula iei, în sensul

îmb trânirii demografice tot mai accentuat a acesteia. Aceast situa ie demografic nefavorabil este urmarea fireasc

a condi iilor economice de dup

1989, cunoscut

fiind dependen a

fenomenelor demografice de condi iile economice, sociale úi medico-sanitare ale perioadei de referin . Popula ia total cuprinde persoanele prezente în mod obiúnuit pe teritoriul unei ri. La 1 iunie 1996, bilan ul demografic indic o popula ie total de 22.607,6 mii persoane, înregistrându-se o sc dere semnificativ

a popula iei dup

1989, când popula ia total era de

23.151 mii locuitori. Fenomenul de reducere a popula iei totale a continuat úi în urm torii ani, astfel c în anul 1999, popula ia total era de 22.458,8 mii persoane, cu aproape 44.000 persoane mai mic fa de anul precedent, ceea ce influen eaz în mod direct dimensiunea for ei de munc . Structura pe sexe relev preponderen a femeilor în popula ia total . Aceast pondere este în creútere; în intervalul 1989-1997 s-a m rit cu aproximativ 0,3%, spre deosebire de ponderea popula iei masculine, care, în acelaúi interval s-a redus de la 49,3% la 49,0%. Evolu ia popula iei totale se prezint schematic în dou secven e succesive: - bilan ul demografic global; - reparti ia popula iei pe vârste. Bilan ul demografic total, ca rezultat al miúc rilor naturale ale popula iei, poate fi caracterizat cu ajutorul urm toarelor instrumente de m sur : - natalitatea; - mortalitatea; - sporul natural al popula iei. Evolu ia natalit ii úi a mortalit ii au afectat, în primul rând, creúterea natural a popula iei României. Dac , în primii doi ani dup revolu ie, 1990 úi 1991 s-a men inut un excedent al n scu ilor asupra deceda ilor úi a existat o creútere natural a popula iei (de 68 úi, respectiv, 24 mii persoane), anul 1992 a adus o situa ie nou , nemaiîntâlnit în România în timp de pace: sc derea natural a num rului popula iei pe total ar . Aceast sc dere a fost de 3,5 mii persoane în 1992 úi de 13,3 mii în 1993. România cunoaúte o sc dere dramatic

a natalit ii în perioada

postdecembrist , de la 16‰ în 1989, la 10‰ în 1996. În primele 6 luni ale anului 1999, num rul n scu ilor vii a fost de 117,4 mii, cu 2,6 mii mai pu in decât în aceeaúi perioad a anului 1998. Corespunz tor, úi rata natalit ii a sc zut de la 10,7 n scu i vii la 1.000 de locuitori, la 10,5‰. Se men ine decalajul existent între medii, rata natalit ii continuând s fie superioar în mediul rural, respectiv 12,4‰, comparativ cu 8,9‰ în mediul urban. Peste 54% din num rul n scu ilor au provenit de la femeile din rural. Coroborat cu acest fapt, creúterea alarmant a gradului de mortalitate (de la 10-13‰ pentru perioada 1989-1996), face ca sporul natural al popula iei s fie negativ, anul de schimbare în r u a acestui indicator fiind tot 1992. În anul 1999 a crescut cu peste

3.000 num rul deceselor fa de anul 1998, ceea ce se refelct în creúterea ratei mortalit ii generale la 13 decese la 1.000 de locuitori fa

de 12,7‰ în 1998. Distribu ia pe medii relev faptul c rata

mortalit ii a crescut în ambele medii, îns în rural continu s se înregistreze valori mult mai mari comparativ cu mediul urban (16,9‰ fa

de 9,7‰). În ceea ce priveúte sporul natural, în primul

semestru al anului 1999 se observ un deficit al n scu ilor fa

de cel al deceda ilor de peste 27.000

de persoane, ceea ce corespunde unei rate de 2,5 persoane la 1.000 de locuitori, în creútere comparativ cu anul 1998 (-2,0‰. Consecin ele sunt dintre cele mai grave, cu implica ii directe asupra speran ei de via , care a sc zut în perioada 1994-1996 la 65,3 ani pentru b rba i úi 73,1 ani pentru femei úi, din p cate, scade continuu.

Repartizarea popula iei pe vârste d posibilitatea de a putea face aprecieri asupra resurselor prezente úi viitoare de for

de munc în cadrul popula iei. Grafic, acest lucru se realizeaz cu

ajutorul aúa-numitei “piramide a vârstelor”, care nu este altceva decât un grafic care reprezint pe coordonatele sale vârsta, iar pe cealalt efectivele privind popula ia pe sexe. Se disting astfel, trei mari categorii de popula ie: - clasa tân r (sub 20 de ani); - clasa adul ilor (20-65 de ani); - clasa persoanelor în vârst (peste 65 de ani). Piramida vârstelor în 1996 ilustreaz în mod fidel c popula ia României este în involu ie. Sc derea natalit ii a dus la o diminuare relativ rapid a popula iei úi, mai ales, a propor iei tinerilor în cadrul popula iei în ultimii 10 ani. Pe ansamblu, popula ia tân r reprezint 28,4%, popula ia adult 53,8%, iar cea vârstnic 17,8%, ceea ce demonstreaz c se poate dep úi acest pasaj de trecere la un alt sistem economic f r a provoca tensiuni viitoare între genera ii, dar cu condi ia stagn rii tendin ei din aceúti ultimi ani. Îmb trânirea relativ a popula iei, mai ales a popula iei rurale, va provoca tensiuni financiare în ceea ce priveúte costul asisten ei sanitare, care va creúte în aceast perioad . 'LPHQVLXQLDOHIRU HLGHPXQF

3RSXOD LDDFWLY

Popula ia activ , din punct de vedere economic, cuprinde toate persoanele care furnizeaz for

de munc disponibil pentru produc ia de bunuri úi servicii în timpul perioadei de referin ,

incluzând popula ia ocupat

ú

i úomerii.

Popula ia activ din agricultur reprezenta la recens mântul popula iei din anul 1992, o propor ie de 22,3% din num rul popula iei active pe total economie. Aceast pondere este destul de ridicat în compara ie cu alte se refer la

ri: Anglia (19,9%); SUA (2,1%); Olanda (3,4%) etc. Alte exemple

ri foste socialiste, care au totuúi o propor ie mai sc zut fa

de ara noastr a

popula iei active din agricultur în raport cu popula ia activ pe total economie: Bulgaria (11,4%), Polonia (19,5%), Ungaria (19,5%). În 1997, popula ia activ a fost de 11.756 mii persoane, reprezentând 64,8% din popula ia de 15 ani úi peste. Mai mult de jum tate (54,2%) din totalul persoanelor active erau b rba i. În totalul popula iei active, o pondere însemnat (64,2%) o de in persoanele cu studii suplimentare secundare. Tot în 1997, rata global de activitate a fost de 52,2%, fiind superioar la b rba i (57,8%, comparativ cu 46,9% la femei) úi în mediul rural (57,6% fa de 47,8% în mediul urban). În prezent rata de activitate se situeaz în jurul valorii de 53,4%, ceea ce înseamn c peste jum tate din popula ia

rii lucreaz , îúi caut de lucru sau se preg teúte în acest sens. Pe grupe de

vârst , rata de activitate cea mai ridicat o de ine grupa cuprins între 35 úi 39 de ani, iar cea mai redus rat se înregistreaz la popula ia care se încadreaz în grupa 15-19 ani. Se consider c în urm torii ani, popula ia activ din agricultur se va reduce pân în jurul anului 2005, când, datorit progresului tehnic, probabil va creúte num rul celor care vor prefera s lucreze în ramuri neagricole ale economiei na ionale.

5.4.2. PopXOD LDRFXSDW Sub eticheta “persoane ocupate în agricultur ”, statistica îi grupeaz laolalt pe muncitorii úi specialiútii din societ ile comerciale agricole (foste I.A.S.-uri), pe muncitorii úi specialiútii care deservesc acest domeniu (AGROMEC-uri, diferite silozuri, depozite etc.) úi, bineîn eles, pe rani. Înaintea celui de-al doilea r zboi mondial, România apar inea acelei grupe de

ri europene

caracterizate de o puternic creútere a popula iei, în general, úi a unei densit i ridicate a popula iei agricole în special. Dac se ia în calcul reparti ia de atunci a popula iei

rii noastre, densitatea

rural era considerabil . În 1938, de exemplu, popula ia ocupat în agricultur , împreun cu popula ia între inut , era de 11,6 persoane la un hectar, cot ce s-a men inut ridicat

ú

i în perioada

imediat urm toare r zboiului. În 1948, popula ia ocupat în agricultur reprezenta 74,1% din totalul popula iei ocupate, ceea ce eviden iaz faptul c România se confrunta cu o stare de supraproduc ie agricol relativ

ú

i o puternic presiune demografic , în special din partea contingentelor de munc

tinere din agricultur . Dimensiunea exploata iilor agricole

r neúti, preponderent în favoarea celor mici úi foarte

mici, lipsa unor activit i neagricole în mediul rural, adâncea

ú

i mai mult fenomenul de

supraproduc ie agricol

ú

i presiune demografic . Aceast presiune se exercita nu numai în sfera

gospod riilor, dar úi în interiorul acestora, dac vom lua în calcul c 40% din popula ie era între inut . În perioada postbelic , prin intensificarea procesului de industrializare úi de acumulare de capital industrial, prin efortul úi sacrificiul

r nimii, ca úi al întregii popula ii, s-a putut crea un

num r considerabil de locuri de munc la oraúe, care au absorbit treptat surplusul de bra e de munc din agricultur . Astfel, popula ia ocupat a crescut de la 8.377,7 mii persoane în anul 1950, la 10.945,7 mii persoane în 1989, deci cu 3,1%. În acelaúi interval, popula ia ocupat în agricultur a sc zut de la 6.208 mii persoane în 1950, la 3.012 mii persoane în 1989, deci o reducere de circa 3,2 mil. persoane (49%). În ultima perioad , s-a schimbat radical modelul de structur a for ei de munc între sectorul primar úi cel secundar, în sensul c popula ia ocupat în agricultur a sc zut de la 74,3% în anul 1950, la 27,9% în 1989, iar cea din industrie - construc ii a crescut de la 14,2% la 45,1,%. S-au produs, de asemenea, prefaceri în interiorul structurii popula iei ocupate în agricultur , în sensul c s-a redus num rul ranilor în favoarea salaria ilor úi a pensionarilor agricoli. În perioada 1991-1999, ponderea popula iei ocupate în agricultur fa

de totalul suprafe ei

ocupate a fost oscilant , între 28,9% în 1991 úi 43,7%, valoare maxim , înregistrat în anul 1999. În aceast perioad , ponderea popula iei ocupate în agricultur a avut o tendin

de creútere pân în

anul 1994, când a atins valoarea de 35,6%, dup care s-a redus pân în 1996, pân la 34,6%, crescând din nou pân la nivelul anului 1999, având în vedere faptul c în ultimul timp majoritatea pensionarilor úi a popula iei care nu úi-a g sit de lucru la oraú prefer s se întoarc la sate. Trebuie subliniat faptul c ponderea popula iei ocupat în agricultur este supraestimat

ú

i

datorit metodologiei de calcul diferit de cea a altor ramuri ale economiei na ionale. În anul 1999, popula ia ocupat , de 11.280 mii persoane (din care 53,1% erau b rba i) de inea o pondere de 61,8% în popula ia de 15 ani úi peste. Rata de ocupare (ponderea popula iei ocupate în popula ia total ) a fost de 50,2%, cu un nivel mult mai ridicat în mediul rural fa de cel urban. Pentru popula ia feminin , rata de ocupare a fost mai mic decât cea a popula iei masculine (46,1% fa

de 54,5%). Disparit i pe sexe se

manifest în ceea ce priveúte gradul de ocupare pentru toate grupele de vârst . Cea mai mare rat a ocup rii (87,6%) s-a înregistrat la b rba ii din grupa de vârst 35-49 de ani, iar cea mai mic (34,4%) la femeile din grupa de vârst 15-24 ani. Dac repartizarea popula iei ocupate pe grupe de vârst prezint valori apropiate pe sexe, pe medii înregistreaz diferen e semnificative. În mediul urban aproape trei sferturi (75,9%) din popula ia ocupat avea vârsta de 25-29 de ani, iar în mediul rural peste jum tate (57,0%) din persoanele ocupate erau în afara acestei limite. În mediul rural 17,9% din persoanele de 65 de ani úi

peste erau ocupate, în timp ce aceeaúi categorie de persoane din mediul urban de inea o pondere de 1,2%. Jum tate din popula ia ocupat , repartizat dup nivelul de instruire, o formau absolven ii înv

mântului liceal úi profesional, iar 8% absolven ii înv Datele privind popula ia ocupat

mântului universitar.

pe medii eviden iaz

ponderea mult mai mare a

persoanelor ocupate în agricultur în mediul rural, úi anume 74,2% din totalul popula iei ocupate în acest mediu, comparativ cu numai 7,32%, pondere de inut de popula ia din agricultur în mediul urban în totalul popula iei ocupate la oraúe. Evolu iile popula iei rurale úi ale resurselor de munc au adâncit aspectele negative ale profilului demografic al popula iei din agricultur . În anul 1999, din circa 7,8 mil. persoane care tr iau în mediul rural, 71% erau de vârst înaintat , copii sub 16 ani sau persoane ocupate în activit i neagricole. Peste 30% din proprietarii de terenuri sunt absenteiúti (locuiesc în mediul urban), agricultura fiind pentru aceútia numai o surs adi ional de venituri.

ùRPHULL

ù

omerii sunt persoane în vârst de 18 ani úi peste, apte de munc , care nu pot fi încadrate

din lips de locuri de munc disponibile úi care s-au înscris la oficiile de for de munc

ú

i úomaj.

În 1999, num rul total al úomerilor a fost de 703.884 persoane, rezultând o rat a úomajului de 5,9%.

ù

omajul a afectat într-o propor ie mai mare tinerii cuprinúi între 15-29 de ani, care

reprezentau 54% din totalul úomerilor (rata úomajului în rândul tinerilor era de 19,2% la categoria de vârst cuprins între 15-19 ani úi de 15% la cei între 20-24 de ani). Majoritatea úomerilor au provenit din rândul celor care au mai lucrat înainte de a intra în úomaj (úomeri cu experien

de

munc ). Principalele motive pentru care au încetat lucrul a fost concedierea sau reducerea de personal, sfârúitul unei activit i temporare sau desfiin area unit ii. Repartizarea úomerilor dup nivelul de instruire eviden iaz c cei mai mul i au preg tire liceal (41,5% în 1996). ùomerii care au absolvit úcoli profesionale, complementare sau de ucenici au reprezentat 25,4%. În timp ce ocuparea în industrie úi transporturi a sc zut, a existat o realocare a for ei de munc spre sectorul agricol. Aceast muta ie nu creeaz îns premise pentru alocarea unor noi locuri de munc în viitor în sectorul agricol.

6WUXFWXUDIRU HLGHPXQF

SHFDWHJRULLGHYkUVW

For a de munc este caracterizat de o distribu ie inegal pe grupe de vârst . În aceast problem se pot ivi cel pu in dou tendin e: - Un fenomen de întinerire demografic la grupele de vârst tinere, apte de munc în ramurile neagricole; - Un fenomen de îmb trânire demografic , preponderente fiind contingentele vârstnice din agricultur . Fenomenului general, cunoscut metaforic sub denumirea de “îmb trânire demografic ” i se adaug , pentru agricultur , un altul care a fost denumit “îmb trânire demoeconomic ”, fenomen care are dou explica ii: - În primul rând, este vorba de fenomenul general de îmb trânire demografic a popula iei rurale úi, în special, a popula iei agricole datorit jocului dintre variabila natalit ii, în sc dere úi variabila mortalit ii, care este sta ionar . - În al doilea rând, aceasta se datoreaz migra iei sat-oraú, care a dus la o rev rsare puternic a contingentelor tinere de la sate úi instalarea acestora la oraúe. Acest fenomen de îmb trânire demografic

ú

i demoeconomic este cunoscut în toat lumea

care se modernizeaz ; la noi îns , acest proces este deosebit de accentuat. Modelul nostru de migra ie în perioada postbelic fiind deosebit de intens úi rapid, a însemnat o adev rat r scolire a lumii rurale úi îngr m direa acesteia la oraú. Acest fenomen complex úi contradictoriu a dus la o întinerire úi “ r nizare” a for ei de munc din industrie úi construc ii (80% din for a de munc din aceste ramuri provine de la sate), iar pe alt plan, la o îmb trânire for at

a popula iei

demoeconomice r mas în mediul rural. În urma m surilor de reconsiderare a structurilor agrare, ca urmare a aplic rii Legii fondului funciar, se aútepta o relativ întinerire a satului, prin atragerea, de data aceasta, a unor contingente tinere de la oraúe c tre mediul rural. Dar acest fenomen aúteptat nu s-a produs, ci, dimpotriv , prin mecanismele conexiunii inverse, fenomenul de îmb trânire demografic a popula iei rurale pare s se fi accentuat prin atragerea unei p r i din popula ia vârstnic urban (pensionari) c tre mediul s tesc prin reconstituirea propriet ii agrare. Potrivit datelor din anchetele sociologice, 49,7% din popula ia care lucreaz în agricultur este în vârst de 60 de ani úi peste, ceea ce corespunde vârstei de pensionare, legiferat în sectoarele neagricole ale economiei iar popula ia tân r , sub 29 de ani, în ceea mai mare parte mecanizatori, de ine doar 8%. Din analiza popula iei ocupate în agricultur pe grupe de vârst , se desprind o serie de concluzii cu implica ii socio-economice profunde, dup cum urmeaz :

- peste 1/5 din for a de munc din agricultur (21,3%) o constituie persoanele cuprinse în categoria de vârst 50-64 ani. Agricultorii ajunúi la vârsta pension rii sunt nevoi i s munceasc pentru a-úi asigura cele necesare traiului, deoarece cuantumul pensiilor este insuficient (cele mai mici pensii le au în continuare

ranii, sistemul de pensionare este discriminatoriu, net în

dezavantajul lor, comparativ cu alte categorii socio-profesionale de pensionari). - peste 1/3 din for a de munc ocupat în agricultur este în grupa de vârst ai c rei componen i, în urm torii 10 ani vor trebui s fie pensiona i (31,8%). Atingerea vârstei retragerii este un fenomen normal, biologic, numai c popula ia retras trebuie înlocuit cu mijloace mecanice (ceea ce apare ca o imposibilitate în condi iile economice din ara noastr ) sau cu tineret din grupa de vârst 15-24 de ani. Cum aceast grup reprezint numai 14% din totalul for ei de munc ocupate, se va reuúi înlocuirea numai a 50% din persoanele ce se retrag. Caracteristic popula iei ocupate pe grupe de vârst , este faptul c activitatea agricol este asigurat preponderent de persoanele în vârst , în timp ce grupele mai tinere se orienteaz într-o propor ie mai ridicat spre ramurile non-agricole. Statutul profesional reprezint

situa ia unei persoane ocupate, în func ie de modul de

ob inere a veniturilor prin activitatea exercitat , úi anume: salariat, patron, lucr tor pe cont propriu, lucr tor familial neremunerat, úomer, pensionar, elev, student, militar în termen etc. Din structura popula iei active dup statutul profesional se desprind urm toarele: - Din totalul popula iei active în agricultur , ponderea majoritar o de in lucr torii familiali neremunera i (98,7%), urma i de lucr torii pe cont propriu, care de in o pondere de 89,4%. - Salaria ii în agricultur de in ponderea cea mai redus : 4,56% fa

de num rul total al

salaria ilor din economia na ional . Din totalul salaria ilor din agricultur , mai mult de jum tate sunt b rba i, femeile reprezentând doar 23,8%. Pe medii, din totalul salaria ilor din mediul rural, 11,1% sunt salaria i în agricultur , fa de numai 2,3% în mediul urban. Distribu ia dup

statutul profesional eviden iaz

faptul c

salaria ii de in în popula ia

ocupat o pondere de 55,2%, cei mai mul i dintre aceútia lucrau în industria prelucr toare (33,9%) úi în comer (12,2%). Dintre lucr torii pe cont propriu úi lucr torii familiali neremunera i, care reprezentau 43,3% din totalul popula iei, marea majoritate (90,9%) se concentreaz în mediul rural. Popula ia ocupat în mediul rural dup statutul profesional se caracterizeaz printr-o pondere redus a economiei salariale úi o pondere ridicat a economiei pe cont propriu, cu deosebire în agricultur . Din num rul total al úomerilor din agricultur , 76,8% reprezint mecanicii agricoli, urma i de tehnicienii agricoli (20,2%). Printre úomeri se afl un num r de 319 ingineri agronomi úi zootehnicieni. Avem de-a face cu fenomenul de úomaj úi în rândul tineretului: 58,8% din ú

QXP UXO

omerilor din agricultur au sub 25 de ani, adic tocmai cadrele care au absolvit úcolile în ultimii 5-

6 ani.

'LPHQVLXQHDIRU HLGHPXQF

WkQ

U

vQDJULFXOWXU

5.6.1. Considera ii generale Unele cercet ri sociale au abordat tineretul ca grup de vârst , deci ca fapt demografic: volumul, ponderea în popula ia total , gradul de concentrare în anumite arii teritoriale, natalitate, migra ia sa intern sau extern . În aceste analize vârsta este considerat una din variabilele cele mai puternice. Structura pe vârst a popula iei este dependent

ú

i influen eaz la rândul ei procesele din

cultur , politic , economie úi structura social . Ponderea genera iei tinere în structura pe vârst a popula iei condi ioneaz nu numai capacitatea de reproducere a unei popula ii, continuitatea ei, ci úi func iile economice, competi ia de pe pia a muncii, sistemul de înv ú

mânt. Migra ia în mediul rural

i urban, tendin a de emigrare. Ponderea tineretului în totalul for ei de munc agricol este redus fa

de media pe

ansamblul economiei na ionale úi cu deosebire fa de unele sectoare ale industriei. În plus, 66% din popula ia rural este în vârst de peste 65 ani, iar veniturile celor de la sate sunt cu 50% mai mici decât cele din mediul urban. Strategiile ce vor trebui aplicate în domeniul agricol trebuie s vizeze corectarea acestei situa ii pe baza consolid rii propriet ii private úi asigurarea preponderen ei mecanismelor de pia . Se porneúte de la principiul c agricultura trebuie s devin aed ugat

un sector generator de valoare

ú

i stimulat de creúterea economic .

Consider m ca fiind factori reali úi specifici ai mobilit ii úi integr rii socio-profesionale a tineretului din mediul rural: - Cel mai important factor îl constituie dezvoltarea transformarea acesteia într-o variant

ú

i modernizarea produc iei agricole,

a muncii industriale prin profesionalizarea muncilor

tradi ionale pe baza introducerii celor mai avansate metode agrotehnice. - Apari ia úi dezvoltarea activit ilor de tip industrial la sate se constituie ele însele într-un element al mobilit ii sociale úi profesionale, prin schimbarea statutului social úi profesional de agricultor. Dinamica mobilit ii tineretului din mediul rural ar trebui analizat în leg tur direct cu multiplele sensuri de deplasare care o caracterizeaz : 1. agricultur -industrie urban ; 2. agricultur -industrie rural ; 3. agricultur -servicii; 4. agricultur tradi ional -activit i agricole specializate cu caracter industrial.

În prezent, marea majoritate a satelor sunt în continu

“miúcare”, se dezvolt

ú

i se

modernizeaz , altele sunt p r site de c tre tineri, sunt slab dezvoltate economic, lipseúte infrastructura necesar existen ei unei vie i civilizate. Date fiind, problemele specifice

ú

i particulare ale întregului proces al dezvolt rii

ú

i

moderniz rii rurale, în abordarea mobilit ii úi integr rii tineretului, în definirea locului úi rolului acestuia în cadrul procesului amintit, consider m necesar s preciz m câteva ipoteze de la care porneúte analiza de fa : 1. Tineretul de la sate manifest o mobilitate socio-profesional efectiv

ú

i poten ial intens

sus inut de o motiva ie specific , determinat de o serie de factori obiectivi úi subiectivi, exteriori sau interiori lui, unii ac ionând pentru accentuarea procesului de mobilitate, al ii ac ionând pentru stabilizarea în mediul rural. 2. Mobilitatea, ca mijloc de realizare a aspira iilor individuale úi de grup, este caracterizat de o dimensiune calitativ , poate oferi individului ob inerea unui statut socio-profesional superior celui ini ial. Astfel, cu cât posibilitatea de integrare în activit ile specializate ale agriculturii, sau în cele de tip industrial de la sate sunt mai reduse, cu atât va fi mai intens procesul de migra ie, cu cât SRVLELOLW

ile locale de utilizare a for ei de munc calificat cresc, cu atât ponderea tineretului în

popula ia ocupat la sat creúte. 3. Spre deosebire de situa ia tinerilor s teni care se integreaz amplitudinea mobilit ii socioprofesionale a celor care se integreaz

în industrie la oraúe,

în activit ile cerute de

dezvoltarea úi modernizarea mediului rurale este relativ redus , atât în ceea ce priveúte distan a fa de mediul de origine (tân rul r mâne la sat), cât úi în ce priveúte modificarea statutului socioprofesional (fiind copii de agricultori îúi p streaz adesea aceeaúi8 profesiune). 4. Influen area deciziei tinerilor de a p r si agricultura úi satul trebuie analizat rapor6t cu interesele dezvolt rii economico-sociale ale

ú

i definit î

rii, cu capacitatea real a zonei rurale de a

oferi tinerilor condi iile de realizare a aspira iilor lor. Un alt fapt real este acela c , în continuare, cu toate progresele realizate în direc ia urbaniz rii, o parte apreciabil a popula îei României, inclusiv tinerii, locuieúte în mediul rural.

0RGLILF

ULFDQWLWDWLYHú

i calitative

Intensitatea úi modernizarea agriculturii, integrarea ei tot mai profund cu activit ile de tip industrial creeaz condi iile necesare pentru utilizarea superioar a timpului de lucru al

r nimii úi,

în consecin , pentru sc derea necesarului de for de munc . Noul model al satului românesc ar trebui s îmbine dezvoltarea economic a satului cu cea cultural

ú

i social , care ar prevedea apropierea treptat a satului de oraú úi ar contura schimb rile

caracteristice satului. Dintre acestea, modific rile de ordin cantitativ se dovedesc a fi dependente de raportul care se stabileúte, în anumite condi ii de loc úi de timp, între factorii care provoac plec rile ú

i cei care favorizeaz stabilizarea în sat. Cele mai semnificative modific ri ale for ei de munc din mediul rural, atât în ceea ce

priveúte volumul, cât úi structurile sale, sunt determinate de agricultur care concentreaz înc peste trei sferturi din popula ia ocupat la sate. De aceea, analiza trebuie s se refere în primul rând la mecanismul p r sirii agriculturii. Din acest punct de vedere, în momentul de fa , factorii favorizan i ai plec rii din agricultur , determina i de însuúi procesul muncii în agricultur (sc derea necesarului de for

de

munc , statutul inferior al activit ilor agricole etc.), cât úi de elementele exterioare acestuia (cerere de for

de munc în ramurile neagricole, diferen ele de venituri, aspira ia spre oraú etc.), au câútig

de cauz , astfel c p r sirea agriculturii, în special de c tre tineri, are o intensitate mai mare decât cea pe care o permite efectiv modernizarea agriculturii. F r îndoial c modific rile cantitative sunt înso ite úi de salturi în ceea ce priveúte calitatea for ei de munc . Cu toate c structura pe vârste a for ei de munc rurale este mai pu in favorabil unui salt calitativ decât cea caracteristic mediului urban, se poate afirma cu certitudine c în sate beneficiem de o for de munc superioar calitativ deceniilor precedente. Modific rile cantitative ale for ei de munc rurale nu pot fi abordate altfel decât prin prisma unor interferen e semnificative între sat úi oraú úi ale consecin elor lor asupra structurilor de statutul social al locuitorilor, cât úi a mobilit ii spa iale a popula iei în urma c rora înregistr m importante modific ri de volum úi structur ale for ei de munc rurale. Din aceast perspectiv vom analiza în continuare, pe de o parte, unele aspecte legate de fenomenul de navetism úi de migra ie sat-oraú, iar pe de alt parte, procesul de concentrare a tinerilor în activit ile specializate ale agriculturii.

5.6.2. Navetismul sat-RUDú În decursul anilor s-au produs numeroase muta ii în structura socio-profesional a for ei de munc ocupat în economia na ional . Noile locuri de munc din industrie au atras o parte a popula iei s teúti care, schimbându-úi profesiunea, fie c s-a stabilizat definitiv la oraú, fie c a optat pentru r mânerea în sat, deplasânduse zilnic la oraú pentru a presta o activitate util neagricol . Navetismul sat-oraú este un fenomen deosebit de complex, deúi se realizeaz pe seama num rului celor ocupa i în agricultur

ú

i în sat.

Acest fenomen a contribuit la stabilizarea relativ , ca num r, a popula iei s teúti dar úi la îmbog irea vie ii spirituale a localit ilor rurale.

Dup 1990, fenomenul s-a diminuat datorit restructur rilor în industrie úi trimiterii în úomaj a numeroúilor salaria i. O alt caracteristic a fenomenului a fost reducerea salariului real al navetiútilor úi creúterea exacerbat a pre ului abonamentelor de c l torie, fapt ce a dus la renun area multora la locul de munc din oraú úi la orientarea lor c tre agricultur . Din p cate, s-au orientat c tre o agricultur de subzisten ; lipsa fondurilor b neúti necesare achizi ion rii de mijloace mecanice a dus la folosirea unor mijloace precare de munc , rezultând astfel o productivitate a muncii foarte sc zut

ú

i

rentabilitate mic . În ciuda aspectelor negative ale navetismului, nu trebuie uitat faptul c el este, în ultim instan , un element de stabilitate în mediul rural, de introducere în sate a unor caracteristici ale culturii de tip urban, constituindu-se, totuúi, într-un factor de introducere în mediul rural a valorilor de tip urban.

-

0LJUD LDVDW RUDú

Fenomenul cel mai caracteristic în cadrul mobilit ii popula iei îl constituie migra ia reziden ial , adic cea care se produce prin schimbarea domiciliului dintr-o localitate în alta úi, în special, dintre sat úi oraú . aceasta este înso it

ú

i de o mobilitate socio-profesional a popula iei.

Miúcarea migratorie sat-oraú din ara noastr , din perioada postbelic , trece prin mai multe faze, a urmat mai multe trasee, cunoscând momente de flux úi reflux. În acest sens, este de men ionat marea miúcare migratorie sat-oraú, având ca punct de plecare în special Moldova úi Oltenia úi ca destina ie Banatul, Braúovul, Valea Prahovei, litoralul M rii Negre (Constan a) úi Bucureútiul. Aceast deplasare din rural în urban a debutat la sfârúitul deceniului al V-lea, a avut momentul culminant în anii `50 úi s-a men inut, dar cu o intensitate mult mai mic decât aceea din perioada de apogeu, pân înspre anul 1989. Prin masa de sute de mii de oameni antrena i în fluxul s u, prin distan a de sute de kilometri uneori dinspre punctul de plecare úi cel de sosire, aceast miúcare migratorie este f r egal în analele României. Efectele ei în planul structurii sociale, în ceea ce priveúte circula ia tradi iilor culturale úi atenuarea diferen elor regionale sunt indiscutabile dar, din p cate, pu in cercetate. Oarecum concomitent cu procesul migratoriu men ionat anterior, care s-a desf úurat la scar na ional , se constat

existen a câtorva altor fluxuri migratorii cu caracter zonal sau local.

Amplasarea unor importante obiective industriale pe Valea Trotuúului (în Moldova de Mijloc), în zona Gala iului se afl la originea unei miúc ri migratorii dinspre zonele s race ale Moldovei în special spre aceste locuri. Aúa s-a n scut aceast important miúcare migratorie zonal în care au fost antrena i peste dou sute de mii de oameni, la o distan de zeci pân la dou sute de kilometri.

Programul comunist de industrializare prevedea crearea úi dezvoltarea unor întreprinderi industriale în fiecare capital de jude úi oraú important. În acest fel a fost posibil s apar , pe lâng navet , numeroase fluxuri migratorii locale dinspre zonele agricole învecinate spre aceste localit i. Al doilea curent migratoriu, ca intensitate dup cel din anii `50, s-a manifestat în 1962. Cauza lui direct a fost cooperativizarea masiv din anii preceden i. Fluxul migratoriu sat-oraú, generat de încheierea cooperativiz rii, s-a men inut la cote înalte pân spre sfârúitul deceniului al VIII-lea. Dup aceea, treptat, datorit sec tuirii rezervelor demografice ale mediului rural, capabile s se deplaseze în spa iul social úi diminu rii ofertei migra ionale prin restrângerea activit ii industriale din ultimul deceniu comunist, fluxul migratoriu sat-oraú s-a redus drastic. În intervalul 1968-1992, migra ia, ca fenomen global, a progresat în ritmuri diferite dar relativ convenabile, cu excep ia anului 1990. Astfel, în cei 25 de ani úi-au schimbat domiciliul dintro localitate în alta 7.867,3 mii persoane, cu o medie anual de 314,9 mii persoane. Coeficientul de mobilitate a variat între 8,3 persoane la mia de locuitori în 1989 úi 33,8‰ în 1990, când s-a înregistrat cel mai mare exod al migra iei din perioada postbelic . Migra ia cea mai important

ú

i plin de semnifica ii economice úi sociale este cea din mediul

rural c tre mediul urban. În dou decenii úi jum tate (1968-1992), migra ia rural a antrenat milioane de persoane, dintre care: 5,7 milioane au plecat din mediul rural úi 2,2, milioane de persoane au sosit, înregistrându-se un sold mediu net anual de 138,9 mii persoane, cu mari distorsiuni pe subperioade. Ca intensitate a migra iei au fost stabilite patru tipologii: a). Intervalul 1968-1972, considerat printr-un avânt economic, soldul anual al migra iei, s-a situat ca medie la 82,8 mii persoane, cot de altfel convenabil . b). Intervalul 1973-1982, intensificându-se procesul de industrializare, ritmul mediu anual al migra iei s-a dublat fa

de perioada anterioar , ajungând la 160,8 mii persoane media anual .

Aceasta a urmat procesului for at de industrializare care a însemnat, pe alocuri, o pustiire a lumii rurale. c). A treia etap , 1983-1989, a fost marcat puternic de declinul economic al industriei în primul rând, ceea ce a dus la reducerea nivelului migra iei fa de cel înregistrat în deceniul anterior. d). A IV-a tipologie, considerat ca fenomen conjunctural, o constituie intervalul 1990-1992, când s-a produs exodul cel mai puternic de la sat la oraú, media anual a soldului net fiind de 234,0 mii persoane. În aceast

perioad , “explozia” migra ional

s-a produs în anul 1990, odat

cu

liberalizarea statutului reziden ial; media anual a soldului migra iei a fost în acest an de peste jum tate de milion de persoane, de 5,5 ori mai ridicat decât cel din anul 1989. Din perspectiva structurii sociale, în punctul de plecare, migrantul este un s i. La punctul de destina ie se transform de regul în muncitor.

ran sau urmaúii

Ca rezultat al fluxurilor migratorii la scar na ional , zonal sau local , popula ia rural a sc zut de la circa 80% în 1948 la aproximativ 48% în 1989. În aceste patru decenii, de la 12.000.000 de s teni úi 4.000.000 de or úeni s-a ajuns la o popula ie rural de 11.040.000 persoane ú

i la 11.960.000 or úeni. Popula ia satului s-a redus în aceast perioad cu aproximativ 1.000.000 de

oameni, iar cea a oraúului a crescut cu circa 8 milioane persoane. În acelaúi interval popula ia ocupat în agricultur s-a redus cu peste 3 milioane persoane, respectiv de la o pondere de circa 75% la 27% pe ansamblul economiei na ionale. Din punct de vedere ocupa ional, pân la 1948, popula ia era aproape în totalitate o popula ie de agricultori. Migra ia masiv a agricultorilor úi a descenden ilor lor în deceniile urm toare spre oraú úi spre ocupa ii neagricole, navetismul úi schimb rile petrecute la nivelul satului, ca unitate de via

social , au modificat profund tabloul demografic úi profesional al

arealului rural. Ca urmare, în 1989, din totalul popula iei rurale, numai 54,5% se mai ocupa cu agricultura, 26% lucrau în industrie úi construc ii úi 19,5% în alte domenii. Migra ia rural-urban din aceste decenii nu a fost doar masiv ci úi neuniform în ceea ce priveúte grupele de vârst antrenate în aceast miúcare. Cu cât grupa de vârst a popula iei rurale era mai mic , cu atât procentul celor care p r seau satul úi se îndreptau spre oraú era mai mare, astfel c , de la o vreme, aproape întreaga genera ie tân r migreaz . Pe plan demografic, rezultatul acestei migr ri asimetrice ca distribu ie pe grupele de vârst este îmb trânirea satului úi, mai ales, a popula iei agricole, din care provenea majoritatea migran ilor. Anul 1989 a marcat o anumit stabilitate a migra iei pe grupe de vârst , din care se desprind cel pu in dou observa ii: - O puternic migra ie a contingentelor tinere, între 20-29 de ani, preponderent masculine, care au reprezentat mai mult de jum tate din soldul net migratoriu (52,1%); - Peste 1/5 din soldul migratoriu net l-a format tineretul pân la 15 ani, precump nitoare fiind în aceast grup contingentele feminine, atrase mai puternic de mirajul oraúului. În urma evenimentelor din 1989, prin liberalizarea migra iei în marile oraúe úi o liberalizare a migra iei în general, s-a produs o adev rat dezordine în ceea ce priveúte fluxurile migratorii din mediul rural c tre urban. Dup 1989, transform rile la care este supus sistemul economic na ional în general úi subsistemul agricol în particular au avut ca rezultat încetinirea sau chiar oprirea tendin elor evolutive existente în perioada anterioar în acest domeniu úi apari ia unor procese inexistente în trecut sau chiar accentuarea lor. Astfel, popula ia ocupat în agricultur nu mai scade, ca înainte, ci creúte. De la 3.055.000 persoane, în 1990, se ajunge la 3.187.000 persoane în 1995, cu un moment de apogeu de 3.561.000 persoane în 1994. Al doilea fenomen demn de men ionat în acest context este conturarea, dup 1990, a unui trend migratoriu consistent urban-rural. Este drept c

ú

i înainte putea fi identificat o miúcare a

popula iei dinspre urban spre rural. Pân în 1990 aceast tendin

a fost îns foarte anemic , iar ú

omajului úi sc derii

persoanele antrenate în acest curent erau aproape numai pensionari. Datorit

ofertei de locuri de munc , în prezent, la oraú, asupra for ei de munc se exercit o ac iune de respingere, pe când, la sat, datorit propriet ii funciare private, exist ac iunea opus , de atrac ie. Înainte de 1989, situa ia se prezenta exact invers: în raport cu nevoile cooperativei agricole de de munc (f când ca aceasta s fie respins ) iar oraúul, prin

produc ie exista un excedent de for

oferta de locuri de munc , reprezenta o atrac ie. Contextul inedit în raport cu ceea ce a fost înainte de 1989 a f cut ca, în ansamblu, num rul celor care p r sesc oraúul s se dubleze, la fel cu al celor care se îndreapt spre sat. cum deplasarea urban-urban sau rural-rural este la noi pu in probabil , fiindc îi lipseúte motiva ia socio-economic , se poate spune c perioada de tranzi ie a f cut ca, al turi de migra ia rural-urban, tipic industrializ rii, s apar un fenomen migratoriu atipic oraúsat, destul de bine reprezentat cantitativ. Implica iile migra iei, de altfel binecunoscute, sunt complexe úi se manifest deschis, dar úi înv luit, pe termen mediu, lung

ú

i foarte lung. Datorit ritmului úi structurii migratorii, acest

fenomen afecteaz diferite statute ale individului - reziden ial, economic, demografic, social, profesional úi matrimonial - ceea ce oblig la o analiz sistemic

ú

i diferen iat dup zonele de

emigrare úi cele de imigrare ale popula iei. În primul rând, pentru sat, aceasta înseamn , în afar de sc derea popula iei rurale, profunde modific ri în structurile demografice, în structurile pe grupe de vârst

ú

i pe sexe, afectarea

num rului de c s torii, natalitatea, fertilitatea etc., pe scurt, comportamentul popula iei. Modific rile în structura social duc la reducerea ponderii popula iei agricole úi a în totalul popula iei rurale, modificarea dimensiunii gospod riilor din rural dimensiunii úi structurii familiei

r nimii

ú

i în special a

r neúti, modificarea structurii pe grupe de vârst a popula iei

demoeconomice úi a stocului de instruc ie public

ú

i “s r cirea” popula iei rurale de intelectuali.

Migra ia sat-oraú are influen e considerabile úi asupra re elei de habitat; modific rile în dimensiunea localit ilor rurale, reducerea densit ii pe spa iul construit, reajustarea re elelor úcolare ú

i sanitare, toate acestea pun noi probleme legate de crearea infrastructurii la sate. Totodat , se ridic probleme úi în zonele de imigrare (or úeneúti), crearea de noi locuri de

munc

ú

i noi probleme de adaptare profesional

ú

i de calificare; crearea de noi locuin e úi utilit i

necesare; asigurarea mijloacelor de transport urban urbaniz rii úi al polu rii urbane.

ú

i interurban, aspecte legate de costul

5.6.4. Rolul puterii publice în atragerea tinerilor pentru agricultur În zilele noastre, satul nu mai este caracterizat exclusiv prin activitatea agricol , func iile sale economice, sociale úi politice se modific continuu. Posibilit ile de optimizare a c ilor úi mijloacelor de influen are a deciziei tinerilor de a p stra agricultura úi satul trebuie analizate úi definite în raport cu interesele de ansamblu ale dezvolt rii economico-sociale ale

rii, cu capacitatea real a zonei rurale de a oferi tinerilor

condi iile obiective ale realiz rii aspira iilor profesionale úi sociale. Progresul economiei na ionale, precum úi dezvoltarea úi modernizarea agriculturii sunt de neconceput f r adoptarea unor politici de dezvoltare economico-social a comunelor úi satelor. Modernizarea satelor româneúti are în vedere apropierea satului de oraú, extinderea func iilor sale f r a-i útirbi specificul, prin îmbinarea armonioas a elementelor tradi ionale cu cele moderne. Pentru aceasta este imperios necesar ca statul s se implice, s aib o contribu ie determinant în asigurarea unei vie i cât mai liniútit a tân rului în general úi a tân rului din mediul rural, în special. Eficacitatea politicilor actuale const în a stabili prioritatea necesit ilor úi apoi a g si c i realiste, concrete, de rezolvare. Subiectivismul

ú

i voluntarismul trebuie s

cedeze în fa a

solu ion rilor practice, reieúite din realit ile economico-sociale. Tramzi ia în România s-a dovedit mai dureroas decât în majoritatea celorlalte ri central úi est-europene. Politicile de reform au aplicat cu prec dere solu ii graduale de reform . Deúi ele au asigurat men inerea, în parte, a locurilor de munc , au condus la o rapid deteriorare a puterii de cump rare a veniturilor, concomitent cu o creútere rapid a pre urilor, mai mare decât în majoritatea rilor post-comuniste. Agricultura României are un enorm poten ial de satisfacere a nevoilor popula iei. Din export, ea poate contribui la ob inerea de valut . Este o surs poten ial de creútere durabil , o surs semnificativ a creúterii veniturilor interne úi, în acest fel, de reducere a s r ciei. Este cunsocut faptul c neimplicarea tineretului în agricultur face ca acesta din urm s bat în continuare “pasul pe loc”. Ar fi un dezastru economic pentru România dac

ú

i în viitor nu se

va ine seama de rolul tân rului în agricultur . Elaborarea unor politici realiste în domeniul agricol presupune buna cunoaútere úi în elegere a constrângerilor actuale, armonizarea solu iilor de urgen pentru dep úirea crizei. Principalele constrângeri sunt: - lipsa de resurse proprii ale produc torilor tineri din agricultur ; - deficien e grave în domeniul infrastructurii agriculturii, slaba dotare cu mijloace de transport;

- lipsa unei concep ii strategice coerente cu privire la rolul agriculturii în asigurarea unei politici practicante, pân în prezent fiind orientate exclusiv c tre asigurarea unui consum de subzisten . Dac se va aborda o politic viabil în domeniul agricol, atunci agricultura va reprezenta unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei româneúti, precum úi un factor de stimulare a creúterii economice. Acest principiu se va realiza prin îndeplinirea anumitor cerin e, întrucât agricultura este: - principalul produc tor de alimente, asigurând cererea intern de produse alimentare; - furnizorul de materie prim pentru industriile alimentare; - participant la realizarea exportului; - creator de venituri pentru produc torii agricoli. În spiritul respect rii diversific rii democra iei, solidarit ii úi toleran ei, guvernul României se angajeaz s duc o politic european bazat pe: - conútientizarea tinerilor cet eni responsabili; - promovarea condi iilor pentru integrarea úi participarea tinerilor în societate; - dezvoltarea spiritului de solidaritate comunitar ; - recunoaúterea úi dezvoltarea politicilor de participare a tinerilor la procesul de luare a deciziilor. Un prim pas legislativ se pare a fi f cut, úi anume acordarea de terenuri agricole unor categorii de tineri prin aplicarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991. Astfel, “se pot atribui”, la cerere, în folosin

agricol , pân la 5.000 m.p. în echivalent

arabil, de familie, personalului de specialitate din serviciile publice comunale, în perioada cât lucreaz în localitate, dac nu are teren în proprietate în aceast localitate, el sau membrii familiei din care face parte. O alt

lege care vine în sprijinul tinerilor agricultori este Legea nr.1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole úi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 úi ale Legii nr.169/1997. Conform acestei legi, reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prev zute la art.9 alin.1 din Legea fondului funciar, republicat , pentru diferen a dintre suprafa a de 10 ha de familie úi cea adus în cooperativa agricol de produc ie sau preluat în orice mod de c tre aceasta, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat, se face integral în localit ile în care exist suprafe e de teren agricol constituite ca rezerv la dispozi ia comisiei, potrivit art.18 din aceeaúi lege. Respectarea angajamentelor fa de tân ra genera ie impune: - promovarea programului na ional pentru prevenirea excluderii sociale a tinerilor; - lansarea programului guvernamental pentru sprijinirea tinerei familii;

- acordarea de facilit i fiscale pentru agen ii economici care angajeaz tineri absolven i; - înfiin area bursei de locuri de munc pentru tineri; - elaborarea unui sistem de creditare pentru procurarea de locuin e; - promovarea unui sistem de asisten

medical

integrat sistemului de înv

mânt úi

înfiin area Fondului Asigur rilor de Tineret; - acordarea de facilit i fiscale pentru tinerii întreprinz tori. Modernizarea satelor româneúti are în vedere apropierea satului de oraú, extinderea func iilor sale f r a-i útirbi specificul prin îmbinarea armonioas a elementelor tradi ionale cu cele moderne. Modernizarea agriculturii este totuúi un fapt real, dar acest proces se cere accelerat pentru a anula contradic ia tot mai evident dintre nivelul de cultur

ú

i profesional tot mai ridicat al

absolven ilor úcolii generale úi nivelul înc redus de profesionalizare úi tehnicitate al unora din ocupa iile agricole. Dar, pentru a echilibra interesele, capacitatea, competen a úi tot ansamblul de mijloace conven ionale, este nevoie de legi drepte úi de aplicarea lor ferm

ú

i corect , f cut de organiza iile

statale. În aceast etap de afirmare úi consolidare a democra iei, prin reforme economice úi sociale, rolul statului va fi determinant pentru evitarea s r ciei. Este necesar ca organele statului s stabileasc strategia úi tactica de urmat pe etape, având ca baz programe na ionale úi locale de dezvoltare a agriculturii, corelate cu celelalte ramuri úi necesit i ale rii.

,QVHU LDWLQHULORUDJULFXOWRUL

Statutul de tân r nu este o alegere personal ci, mai curând, o “etichet ”, construit social, asupra c reia tinerii au un slab control în interac iunile cu vârstnicii úi adul ii. Tinere ea este perioada achizi iei treptate, gradate, a acestor caracteristici cerute de îndeplinirea performant a rolurilor sociale. În cercetarea tranzi iei de la statusul moútenit la cel ce urmeaz a fi ocupat, au fost lua i în considerare, rând pe rând, mai mul i factori: 1. familia (nivel de instruire, ocupa ie, venit); 2. Mediul social de provenien (clasa, reziden , vecin tate); 3. Mecanismele sociale de selec ie úi alocare (oportunit i de reuúit social ). Exist îns , un acord quasi-general în a sublinia rolul sistemului de înv tân rului, c tre viitoarea pozi ie social din lumea adul ilor.

mânt în tranzi ia

ù

coala este cea dintâi care “institu ionalizeaz o diferen iere de status ce nu are baz

biologic ”. Comparând meseriile în care se ini iaz , elevul poate manifesta un interes mai mare fa de una din ele. Pe baza acestui interes el se poate orienta c tre o meserie cu posibilit i mai mari de succes. Orientarea úcolar este non-directiv , având un rol pur ajut tor la o vârst când interesele úi aspira iile nu sunt înc bine definite. În procesul se socializare intervine familia, grupurile egalilor de vârst , biserica, organiza iile voluntare etc. De la intrarea în úcoal îns , úi pân la intrarea tân rului în for a de munc ori constituirea unei familii, clasa - ca sistem social - este “principalul canal de selec ie ca úi instan de inser ie”. Din orice sistem teoretic de referin

ar fi privit , tinere ea este o perioad a internaliz rii

normelor úi valorilor acceptate în societate, precum úi a form rii capacit ilor cerute de îndeplinirea rolului în societate. Tot acum, apar úi diferen ierile cele mai importante dintre tineri în ceea ce priveúte úansele de a ocupa pozi ii mai înalte în structura social . Tân rul este supus, mai mult sau mai pu in continuu evalu rilor celorlal i cu privire la gradul de satisfacere a cerin elor rolului. În perioada tinere ii, se formeaz

ú

i un stil de via . Aici este tipic o îmbinare în grade úi

propor ii diferite a angaj rii într-un proces de realizare a unui stil de via

viitoare (preg tire

profesional , acumulare a condi iilor pentru stabilirea unei viitoare familii). Numeroase conflicte sociale care au antrenat tineretul în ultimele decenii au avut la baz tocmai “ignorarea” tineretului, a op iunilor acestuia pentru schimbare. Miúc rile sociale ale tineretului din România în anii 1990 au ar tat c reforma social va trebui s includ

ú

i crearea

oportunit ilor pentru exprimarea úi participarea social a tinerilor. Munca, produc toare de venit, úi întemeierea familiei, par a fi principalele por i spre lumea adul ilor. Tinerii care p r sesc úcoala úi nu reuúesc o lung perioad de timp s se angajeze, s aib o ocupa ie care s le aduc venituri, r mân dependen i de familie úi/sau sprijinul social, ceea ce îi men in într-o stare de “mortoriu” prelungit úi accentueaz ambiguitatea atributelor de status.

5.(ILFLHQ

DXWLOL]

ULLUHVXUVHORUGHPXQF

Productivitatea muncii, ca indicator sintetic al eficien ei economice, exprim consumul de munc

i conversia poten ialului productiv al muncii în produse agricole úi servicii în form fizic .2

ú

Productivitatea muncii este o categorie economic , care exprim global sau par ial consumul de munc vie úi materializat , respectiv randamentul resurselor de munc utilizat. 2

Negrei C.,Productivitatea muncii în agricultur , Ed. Pro Transilvania, Bucureúti, 1997.

ú

i randamentul capitalului

Productivitatea global a muncii se exprim cu ajutorul indicatorului “valoarea produc iei totale”, “cifra de afaceri” pentru exploata iile comerciale, “valoarea ad ugat pe lucr tor care a lucrat anual”. Productivitatea par ial poate fi calculat cu ajutorul indicatorilor direc i (produc ia fizic , valoric

ú

i exprimat conven ional pe or -om; zi-om) úi indirec i (valoarea produc iei la 100 lei

salarii, ore-om sau zile-om la hectar sau pe animal). Productivitatea muncii exprimat în unit i fizice se calculeaz dup rela ia:

W=T/Q sau Q/T, în care:

W - productivitatea muncii vii; Q - volumul produc iei (tone, hectolitri, buc i); T - timpul consumat pentru lucr ri manuale úi mecanice (ore-om, zile-om).

Productivitatea muncii exprimat valoric se calculeaz prin raportul valorii produc iei (cifra de afaceri) la timpul cheltuit (zile-om, ore-om, num r de personal). Metodologia de a determina productivitatea în agricultur este mult comentat în literatura de specialitate úi nu s-a realizat un consens, datorit dificult ilor legate de informa iile necesare, a imperfec iunilor indicatorilor de exprimare utiliza i, a varia iei lor anuale úi zonale care produc deforma ii în nivelul úi dinamica acestor indicatori).

3DUWLFXODULW

LOHSURGXFWLYLW

LLPXQFLLvQDJULFXOWXU

Productivitatea muncii cade sub inciden a unui num r mare de variabile (inclusiv a sistemului rela iilor dintre factori, a interdependen elor dintre aceútia), diferite de la un sector de activitate la altul, ceea ce îi imprim o serie de particularit i de natur tehnico-economic

ú

i

organizatoric . Acest lucru este cu atât mai evident în agricultur - domeniu de aplicare pe scar larg a legilor biologice, în raport cu care mediul economic obiectiv, dar mai ales cel subiectiv, cap t nuan e proprii. Recunoaúterea rolului productivit ii ca indicator sintetic al eficien ei economice subliniaz importan a relev rii particularit ilor procesului de consumare a muncii, de conversie a poten ialului productiv în diferite bunuri agroalimentare, atât în etapa decizional , cât úi în cea postfactum. Eficien a sistemului decizional úi a sistemului informa ional ocazionat de analiza în timp úi spa iu privind productivitatea muncii, depind în mare m sur de cunoaúterea modului specific în care

structurile muncii vii úi materiale constituie factorii de produc ie, dar úi de statutul produc iei agricole în circuitul valorilor materiale. Fa de aceste considera ii de ordin general, productivitatea muncii în agricultur are un mod specific de manifestare úi datorit impactului structurilor organizatorice asupra eficien ei economice din sistem, particularit i datorate: 1). Posibilit ilor mai reduse de gestionare a mecanismelor de produc ie, úi implicit a productivit ii, ca urmare a desf úur rii activit ii de produc ie pe suprafe e mari, întinse úi în condi ii diferite úi de multe ori extrem de variate de clim , orografie úi de fertilitate. 2). Caracterului ireversibil al procesului de produc ie agricol în ansamblul lor, determin

ú

i

ireversibilitatea proceselor prin care se manifest conversia for ei de munc . Un proces de produc ie odat demarat (înfiin area culturilor, cump rarea animalelor pentru îngr úat, etc.), reprezint , practic, o decizie ireversibil . Ciclul de produc ie nu poate fi redirec ionat, existând doar posibilit i reduse de a mai reveni cu decizii asupra unor verigi tehnologice. Desigur, din anumite ra iuni economice, ciclurile de produc ie pot fi întrerupte, dar nu ú

i din punct de vedere al revizuirii nivelului productivit ii muncii, care presupune conversia în

bunuri úi servicii. Mai mult, rebuturile sau semifabricatele din industrie sunt purt toare ale muncii consumate îngr

ú

ú

i pot participa la noi cicluri de produc ie, pe cât

vreme s mân a sem nat ,

mintele administrate úi o parte din lucr rile executate nu se mai supun acestei reguli. În etapa de organizare a procesului de produc ie, produc torul agricol dispune de libertatea

conceperii úi dimension rii fluxului tehnologic, dar alocarea ulterioar a factorilor este restric ionat de investi iile specifice deja realizate úi de costurile reprofil rii produc iei. O ferm specializat în produc ia de cereale (ca o condi ie a competitivit ii) are de suportat costuri incomparabil mai mari pentru a se reprofila în produc ia de legume, de fructe etc., în timp ce o întreprindere industrial sau de comer dispune de mult mai multe solu ii de realizare a reprofil rii úi respecializ rii cu costuri reduse. 3). În al treilea rând, impactul structurilor organizatorice asupra productivit ii muncii deriv din modul de asigurare a agriculturii cu resurse de munc

ú

i din structura timpului de munc al

agricultorului-fermier. Sistemul de referin

fa

de care se poate defini o pia

a muncii pentru agricultur este

reprezentat de structura de organizare úi gestionare a capitalului din aceast ramur , respectiv de societ ile comerciale, de fermele familiale (care pot avea sau un caracter comercial). În aceste condi ii, cererea de for

de munc va avea ca principal purt tor societ ile comerciale, cel de-al

doilea tip de structur bazându-se în principal pe for a de munc familial . Deoarece societ ile comerciale, ca urmare a specificului activit ii din agricultur , tind s minimizeze for a de munc permanent , apelând, pentru acoperirea “vârfurilor de munc ”, la for

de munc sezonier , este necesar s distingem o cerere activ de for

de munc

ú

i o cerere pasiv ,

reprezentat de for a de munc disponibil sau permanent . Cantitatea úi calitatea muncii prestate de agricultori, ca element activ al productivit ii reflect , prin urmare, efectele utiliz rii unei for e de munc mai pu in specializate, mai pu in calificate, care impune o solu ie organizatoric cu eficien sc zut . 4). Caracterul specific al pie ei muncii în agricultur , materializat în: - Comportamentul independent al pie ei for ei de munc din agricultur , deoarece chiar în condi ii de úomaj în economie, nu se poate vorbi de un ascendent al cererii fa de oferta de for de munc . - Gradul mai redus de segmentare a pie ei muncii în agricultur fa

de pia a muncii din alte

ramuri neagricole, datorit gradului sc zut al specializ rii. Un segment aparte îl reprezint îns pia a subocup rii for ei de munc , segment care genereaz agricultura cu timp par ial de lucru, precum úi tendin a de minimizare a for ei de munc permanente. - Pre ul for ei de munc pentru agricultur , care este un pre de conjunctur , atâta timp cât cererea activ de for de munc este reprezentat mai ales de for a de munc sezonier . - Prezen a aproape continu

a riscului úi incertitudinii pe pia a for ei de munc

din

agricultur , ca urmare a sezonalit ii activit ii úi a gradului ridicat de îndatorare, ceea ce m reúte frecven a situa iilor de faliment. Structura timpului de munc înregistrat la nivelul fermelor (preponderente) contribuie, de asemenea, la particularizarea productivit ii muncii din agricultur într-o manier cauzal obiectiv . Evaluarea complexit ii timpului de munc

ú

i considerarea lui ca factor al productivit ii nu

se poate face pe baza unei demarca ii clare între activit ile ce compun o zi de munc în cadrul exploata iei, aceasta neputând fi redus la o sum de intervale temporale, în care presta iile au sau nu leg tur cu ob inerea produc iei agricole. Din punct de vedere cronologic, ziua de munc a unui fermier apare ca o succesiune de activit i productive úi neproductive, dar problema care se pune nu este de a identifica diferite elemente componente ale timpului de munc , ci de a diagnostica organizarea acesteia prin prisma eficacit ii productive. Atât prin durat , cât úi prin eterogenitate, munca din agricultur devine una solicitant , obositoare, la aceasta contribuind úi anumite contradic ii structurale ale timpului de munc , cum ar fi: - Contradic ia dintre timpul de munc mecanizat , cu scade

impus

ú

i timpul necesar

observ rii temporare aleatoare (ex: în timpul mulsului mecanic, cresc torul trebuie s realizeze o supraveghere a randamentului úi st rii de s n tate a animalelor, cu o scaden aceleia impuse).

ce nu corespunde

- Contradic ia dintre timpul de munc absolut necesar (pentru furajare, ad pare etc.) úi cel impus de situa ii imprevizibile, cum ar fi reglarea microclimatului ca urmare a modific rii temperaturii exterioare în cursul zilei. Rezult c munca fermierului nu apare ca o acumulare de activit i succesive sau suprapuse, ci se realizeaz în baza unei strategii coerente: atunci când furajeaz animalele sau recolteaz laptele, fermierul este preocupat úi de identificarea semnalmentelor asupra st rii de morbiditate a efectivelor; uneori aceast alternan

apare sub forma unui circuit impus de criterii temporale sau

spa iale: îngrijirea sectorului “porcine” este precedat de sectorul “vaci de lapte”, atunci când hr nirea tineretului porcin se face úi cu lapte sau când este amplasat pe ruta de întoarcere la sediul firmei. În favoarea evalu rii timpului de munc în afara unei contabilit i stricte pledeaz

ú

i faptul

c agricultorul trebuie s fie mereu în situa ia de a interveni, ceea ce poate releva importan a úi poten ialit ile muncii casnice pentru produc ia agricol ; timpul când este doar prezent în ferm îúi dovedeúte eficacitatea úi valoarea în timpul interven iei pentru numeroase lucr ri; nu durata muncii este semnificativ , ci momentul declanú rii ei. Realizarea secven elor obligatorii ale procesului tehnologic nu reclam numai durata, ci úi disponibilitatea de a interveni la momentul adecvat, ceea ce presupune sesizarea momentului respectiv în urma activit ii de supraveghere. În concluzie, considerarea complexit ii timpului de munc pentru ob inerea produc iei agricole complic , dar în acelaúi timp confer acurate e determin rii productivit ii muncii.

/LPLWHOHFUHúWHULLSURGXFWLYLW

LLPXQFLL

Op iunea pentru o agricultur de înalt productivitate prezint nu numai avantaje, ci úi unele dezavantaje, acestea din urm transformându-se în limite ale creúterii productivit ii muncii. În func ie de natura lor, aceste limite deriv fie din specificul proceselor de produc ie din agricultur , fie din mecanismul propriu-zis al productivit ii muncii. La nivel macroeconomic, principalele limite sunt reprezentate de: - costul politicilor agrare; - nivelul consumurilor de energie; - apari ia úi amplificarea dezechilibrelor regionale; - deteriorarea agroproductivit ii ecosistemelor; - înr ut irea calit ii produselor. În cazul

rilor dezvoltate, ultimele decenii au fost marcate de o sus inere permanent a

acestei ramuri de c tre stat (direct sau indirect), datorit nivelului general de creútere economic . O

asemenea politic a condus în timp la o supradimensionare a mecanismului de redistribuire a veniturilor prin intermediul bugetelor de stat, fiind afectate în acest fel func iile pie ei concuren iale. Costurile politicilor agrare au devenit astfel tot mai greu de suportat, mai ales în etapele de recesiune economic , de generalizare a crizei productivit ii. Din acest punct de vedere, ultimii ani sunt semnificativi, întrucât au început s apar preocup ri ample de redimensionare a politicii agrare, respectiv de ajustare a unuia din principalii piloni ai creúterii productivit ii muncii în agricultura rilor dezvoltate. În al doilea rând, analiza structurii input-urilor, comparativ cu cea a eficien ei consumului de munc relev în mod clar o creútere a dependen ei energetice a agriculturii, c reia tinde s îi devin caracteristic înregistrarea unor bilan uri úi randamente energetice negative. În acest timp, resursele energetice, ca úi alte resurse, prin nivelul úi structura lor, devin tot mai rare. În al treilea rând, o strategie a creúterii productivit ii muncii subordonat în totalitate pe ideea de profitabilitate, face din apropierea rentei de fertilitate úi de pozi ie un prim obiectiv în tentativa inerii sub control a unui segment cât mai mare a pie elor produselor agricole. Acest lucru este posibil prin orientarea prioritar a capitalului din agricultur c tre anumite zone, în timp ce altele, mai pu in favorabile produc iei agricole, înregistreaz o evident stare de subdezvoltare, crescând astfel num rul produc torilor submarginali falimentari. În aceeaúi direc ie ac ioneaz

ú

i

acapararea pie elor din aceste zone de c tre produc torii din zonele favorabile, sporind starea de subvalorificare a resurselor umane úi materiale. Una din limitele alarmante ale creúterii productivit ii muncii o reprezint deteriorarea agroproductivit ii ecosistemelor, la care se adaug înr ut irea calit ii produselor. Obstruc ionarea ciclurilor naturale, biologice, prin recurgerea într-o m sur tot mai mare la substituirea resurselor naturale de produc ie, afecteaz func iile agroecosistemelor, ceea ce echivaleaz cu o restrângere a bazei productive a agriculturii. Ca urmare imediat , trebuie consemnat

ú

i sc derea calit ii

intrinseci a produselor agricole, mai pu in evaluat din pre datorit lipsei de informa ii privind efectul asupra s n t ii consumatorilor. La nivel microeconomic, o tratare sistematic a limitelor creúterii productivit ii muncii se poate realiza, clasificându-le în: - limite tehnice; - limite economice; - limite financiare. Aceste limite reprezint

efectele negative ale op iunii productiviste asupra statutului

exploata iei agricole úi, în mod logic, asupra produc torului agricol. Limitele tehnice îúi au originea în contradic ia dintre legile valorific rii eficiente a capitalului úi legile naturii, natura fiind totuúi, suportul primordial úi indispensabil pentru produc ia

agricol . În mod paradoxal, c ile de creútere a productivit ii muncii contureaz un proces de rezidualizare

ú

transformare a naturii, direc ionat mai degrab

spre evitarea sau eliminarea

proceselor biologice, naturale, decât spre valorificarea poten ialului acestora. Acesta este

ú

i

mobilului angaj rii, în numele productivit ii, într-o curs a performan elor tehnice mereu mai mari, dar care sunt limitate de performan ele biologice ale soiurilor úi hibrizilor de plante úi raselor de animale, ale capitalului natural în general. Un înso itor permanent al randamentului tot mai mare este îns

ú

i riscul tehnic, ocazionat de

sl birea rezisten ei plantelor úi animalelor la atacul bolilor úi d un torilor, de simplificarea bazei biologice a agriculturii, pagubele ce se pot înregistra fiind deosebit de mari. În aceste condi ii, riscul tehnic se transform într-o limit a creúterii productivit ii muncii, limit accentuat de impactul acestuia în plan financiar, un nivel tot mai ridicat al riscului, specific exploata iilor productiviste antreneaz cheltuieli sporite ocazionate de sistemul de asigurare úi de contractare a creditelor pentru calamit i. Înregistrarea unei productivit i tot mai mari are loc pe fondul creúterii semnificative a consumurilor intermediare de origine industrial

ú

i a investi iilor, ceea ce echivaleaz cu o creútere

a dependen ei agriculturii de ramurile din amonte úi o sc dere a posibilit ilor acesteia de a crea valoare ad ugat , subminându-se astfel, pe termen lung, baza men inerii

ú

i îmbun t irea

productivit ii muncii. Pentru a evita o asemenea situa ie, este necesar creúterea dimensiunii produc iei, care provoac îns

ú

i o creútere a “fragilit ii” economice a exploata iei în raport cu

oscila ia pre urilor percepute de partenerii din amonte úi aval. Creúterea “fragilit ii” se explic prin dinamica inferioar

a produc iei fa

de aceea a consumurilor intermediare, a rentabilit ii

economice aferent procesului de substituire a muncii cu capitalul. Reac ia agricultorilor este de a asigura o creútere a gradului de intensificare, cât úi a dimensiunii produc iei, numai c , în timp ce în primul caz viteza de rota ie a capitalului se poate îmbun t i, în al doilea caz are loc o creútere a volumului imobiliz rilor, dând naútere la limite de ordin financiar ale creúterii productivit ii. Este vorba de acutizarea, în principal, a urm toarelor aspecte: a). Creúterea necesarului de investi ii la hectar sau pe cap de animal, în vederea atingerii dimensiunii optim exploatabile a fermei. b). Procesul de îndatorare pe termen mediu úi lung a agricultorilor devine inevitabil. c). Structura cheltuielilor de produc ie este marcat

de o creútere permanent a cheltuielilor

financiare. d). Creúterea rigidit ii structurilor de produc ie úi grevarea prioritar a venitului agricol de plata anuit ilor aferente împrumuturilor.

e). Ascendentul institu iilor creditoare asupra exploata iei agricole, acceptarea garan iei

ú

i

justific rii solicitate, însemnând impunerea unui anumit sistem de produc ie. În sfârúit, sunt de remarcat úi limitele în plan social - asupra agricultorilor - ale creúterii productivit ii muncii. Cursa pentru competitivit ii, înseamn

o productivitate mereu mai mare, condi ie a sporirii

substituirea unor priva iuni ale muncii în agricultur , cu cele ale

extinderii duratei úi intensit ii muncii pentru agricultor, accentuarea contradic iei dintre func ia venitului agricol de capitalizare úi cea de remunerare a for ei de munc , aceasta din urm tinzând s capete un caracter rezidual.

5.7.3. Productivitatea muncii în agricultur

ú

i veniturile agricultorilor

Un loc aparte în evaluarea efectelor evolu iei eficien ei consumului de munc îl ocup raportul dintre productivitatea munhcii úi remunerarea for ei de munc dina agricultur , fie c este vorba de salaria i sau de for a de munc familial . În mod tradi ional, dinamica remuner rii trebuie s o urmeze pe cea a productivit ii, pe baza unui raport de optimalitate. Actuala configura ie a pie ei muncii, marcat de apari ia a dou structuri cu impact deosebit asupra func iei de alocare a resurselor de munc - sindicatele úi statul determin îns o independen

tot mai mare a nivelului salariului fa

de nivelul productivit ii

muncii. Indiferent de “actorii” care intervin în elaborarea sistemului de salarizare úi cu atât mai mult în cazul exploata iilor agricole familiale, evaluarea raportului dintre productivitate úi veniturile nete ale agricultorilor nu poate avea loc în afara urm torului context: - raportul dintre nivelul productivit ii muncii înregistrate la nivelul exploata iei agricole úi cel mediu, pe produs (sau întreaga agricultur ); - raportul dintre evolu ia productivit ii muncii din agricultur

ú

i aceea din activit ile

neagricole. În primul caz, chiar dac în cadrul exploata iei se constat o creútere a productivit ii muncii, dar aceasta se situeaz sub nivelul mediu absolut, nu se poate pune problema unei creúteri a masei salariale decât cu pre ul prelungirii st rii de necompetitivitate, care înseamn o “candidatur ” pentru faliment. În al doilea caz, decalajul dintre creúterea productivit ii úi creúterea salariului trebuie dimensionat inând cont úi de eventualele involu ii ale productivit ii din ramurile neagricole úi de mecanismul redistribuirii veniturilor. Absorbirea celei mai mari p r i a creúterii productivit ii din agricultur de c tre masa salarial proprie, reduce disponibilit ile veniturilor supuse redistribuirii úi impune, în acest fel, o creútere a masei salariale în ramurile neagricole, f r acoperire în valori

materiale; efectul resim it de agricultori va fi acela al infla iei, al creúterii rapide a pre ului inputurilor, astfel încât creúterea remuner rii for ei de munc se transform dintr-o premis a creúterii nivelului de trai într-o premis a înr ut irii lui. O problem de interes pentru produc torii agricoli este aceea a impactului productivit ii asupra ritmicit ii úi stabilit ii veniturilor din agricultur . Insuficien elor metodelor de m surare a productivit ii muncii, de ordin conceptual úi opera ional, pot conduce la formularea unei strategii de dezvoltare a produc iei agricole în care predomin ramurile cu cicluri lungi, ce accentueaz expunerea la riscurile asociate incertitudinii climatice úi economico-financiare, manifestate prin diminuarea produc iei, a veniturilor, creúterea îndator rii etc. sporirea înclina iei c tre risc, cu efecte asupra veniturilor din agricultur , poate fi cauzat

ú

i de specializarea dus pân la o simplificare a structurii de produc ie, motivat de

creúterea productivit ii muncii. Atât veniturile nete ale agriculturii, cât úi cele ale agricultorilor reflect

ú

i un efect indirect al

varia iei productivit ii, prin intermediul cererii de produse agricole. Aceasta din urm apare ca o rezultant a interac iunii dintre salarii úi pre uri, influen ând la rândul ei masa profitului úi a veniturilor nete ale agricultorilor. Este de precizat c

o creútere a productivit ii muncii echivaleaz

cu o diminuare

corespunz toare a pre ului real (salarial) al produselor agricole, care favorizeaz o majorare mai lent a pre urilor de valorificare comparativ cu cea a salariilor, deci o creútere a puterii de cump rare, respectiv a cererii de produse agricole. Astfel, strategia rentabilit ii, bazat

pe

productivitate s-ar concentra pe creúterea masei úi nu a ratei profitului (creúterea profitului fiind determinat mai ales de volumul desfacerilor de produse úi nu de îmbun t irea raportului “costuripre uri”). Pe perioada 1980-1991, atât veniturile nete ale salaria ilor, cât úi cele ale

r nimii din

agricultura româneasc au înregistrat o creútere cu 300-400%. Comparativ, în aceeaúi perioad , produc ia fizic ce a revenit pe o persoan ocupat în aceast ramur s-a încadrat pe o curb continuu descendent , diminu ri semnificiative având loc la produc ia de legume, fructe úi struguri, sfecla de zah r (35%, 32,6% úi 23,8%). Chiar dac ar fi vorba de o “reabilitare” a politicii veniturilor în agricultur , în sensul reducerii decalajului dintre nivelul produc iei fizice úi cel al venitului pe o persoan ocupat , dinamica contradictorie a celor doi indicatori nu îúi g seúte nici o explica ie în plan economic. O asemenea evolu ie nu poate fi asociat nici caracterului reversibil al rela iilor dintre agricultur industrie, ci marcheaz ruptura definitiv dintre politica agrar

ú

i mecanismul economic.

ú

i

%LEOLRJUDILHVHOHFWLY

Negrei C.,Productivitatea muncii în agricultur , Ed. Pro Transilvania, Bucureúti, 1997 Voicu R., Organizarea úi strategia dezvolt rii unit ilor agricole, Ed. A.S.E., Bucureúti, 1999.