Fata Cu Ochii De Aur Cap24-26 P2

Capitolul 24: Durere Jaine s-a ridicat victorioasa. Eu, mama si Aisha, am alergat toate trei asupra lui Jane. Insa mama a ajuns prima. Era in spatele ei, asa ca Jane nici nu a vazut-o: a apucat-o de umeri, tragand-o cu putere spre ea. Buzele i s-au apropiat de gatul lui Jane, iar eu am inchis ochii. Cand i-am deschis, capul lui Jane i se odihnea langa picioare. Am alergat la mama si am imbratisat-o. Tata si bunicul ni s-au alaturat. Un foc ardea deja destul de aproape. Lupta se incheiase. Ma uitam prin mormanul de vadavre incercand sa il gasesc pe al lui Claire. -Nu mai cauta, spuse tata aratand spre foc.S-a dus! Am inceput disperati sa ne cautam si restul familiei si i-am gasit: Aisha si David, Jasper si Alice scapasera de ultimii atacatori si le carau trupurile spre foc. Rosalie, Emmet si bunica veneau spre noi. Tata si David s-au dus sa vorbeasca cu Vladimir si Stefan, pentru a le explica totul. Ma uitam disperata in toate partile si nu vedeam ceea ce imi doream: Jacob lipsea. Imi invarteam capul in toate partile, incercand sa il zaresc. -Nu il aud, spuse tata. Lacrimile m-au podidit, varsand tot amarul zilelor trecute. M-am prabusit, iar tata m-a prins in cadere. -Jacob! am inceput sa il strig! Nuuu....nuuu... Au inceput si ceilalti sa il caute. -Renesmee, nu este, spuse Rosalie. M-am uitat la cadravrele ce asteptau sa fie aruncate in foc. -Nu este nici acolo, spuse ea. -Poate este prea departe ca sa il pot auzi, spuse tata. -Unde se putea duce?Lupta era aici. Focul a ars orice urma a bataliei. Romanii ne-au invitat sa ramanem la eu o vreme, in semn de recunostiinta. Intelesesera cum s-au intamplat lucrurile si redevenisera prieteni cu noi. Eu stateam pe jos, pe iarba arsa. Plangeam incontinuu, spunand "Jacob,Jacob". Au trecut ore si nu m-am miscat de acolo. Soarele incepuse sa rasara. -Renesmee, sa mergem, spuse tata. Ai nevoie de odihna. -Nu plec de aici, am spus in hohote de plans. Nu putea fi adevarat. Trecusem de batalie, trecusem cu bine, desi nu mai aveam nicio speranta. Jacob al meu nu putea fi mort. Viata mea nu mai avea sens fara el. Jake al meu...ce ma voi face fara el? Vreau sa mor, nu vreau sa traiesc fara el, nu pot. Lupta se incheiase si nu aveam nici macar sansa de a muri. De a scapa de o viata plina de durere.O viata fara Jacob. M-am simtit ridicata si purtat de bratele tatalui meu. Nu mai aveam putere sa ma impotrivesc. Capitolul 25: Ordine Am adormit plangand, simtind cum sufletul imi moare de durere. Cand m-am trezit, eram intinsa pe un pat moale, cu baldachin, iar razele soarelui padrundeau prin matasea fina, batandu-mi in ochi. Inima mi-a tresarit, amintindu-mi toate evenimentele trecute. Am sarit din pat, ametita si speriata. Jacob disparuse dupa lupta, Jake al meu nu mai era. Mi-a scapat un suspin. -Ce s-a intamplat, iubit-o? Mi-am intos capul cu uimire, tresarind cu putere. Jacob se afla acolo, alaturi de mine in patul cu baldachin. M-am frecat la ochi, apoi m-am ciupit. Au! -Nu visezi, iubit-o. Sunt aici langa tine. Sunt aici si nu voi mai pleca niciodata.

Am sarit la pieptul lui si am inceput sa plang. El m-a curprins in brate si a inceput sa ma mangaie pe spate. -Acum de ce plangi?intreba el. -De fericire. M-a strans si mai tare in brate. -Imi pare rau, iubit-o. -Ce s-a intamplat? De ce ai plecat asa? M-ai speriat ingrozitor. -Stiu. Mi-a spus Edward. Imi pare rau. Am simtit cum ma inrosesc la fata. Am reactionat copilareste. -Ce s-a intamplat? -Demetri a scapat. L-am urmarit impreuna cu Quil pana dincolo de granita. Insa Quil... M-am uitat la el.Stiam. Imi puteam imagina ce va spune, dupa tonul vocii. -Si Claire, am spus eu. Jacob a oftat. Mi-am asezat capul pe pieptul lui si am ramas asa o vreme. -Demetri este singurul dintre Volturi care a scapat? am intrebat intr-un tarziu. -Da. Iar din nou-nascutii romanilor, a supravietuit doar o femeie. O cheama Elena. Se pare ca ea si Stefan isi fac deja planuri impreuna. -Ce facem cu Demetri? L-am simtit pe Jacob ridicand din umeri. -Probabil va incerca sa isi faca o alta armata. Insa vor trece ani buni pana sa reuseasca. Avem timp sa decidem daca il lasam sau nu. Capitolul 26: Povestea lui Vladimir -povestea lui Vladimir si a Elisabetei nu este creatie proprie, find inspirata din Dracula de Bram StockerAm coborat din camera in care dormisem in curte, unde se aflau toti ceilalti. Casa lui Vladimir si a lui Stefan era imensa. Ulterios am aflat ca era un palat. Mi-a placut uneorm felul in care arata: paturile cu baldachin, scrile de piatra, incaperile cu tavan foarte inalt. Am plecat cu toii sa vanam, iar la intoarcere i-am gasit pe romani stand pe tronurile lor. Erau foarte impresionanti stand acolo. -Plecati, nu-i asa?intreba Vladimir. -Curand, raspunse bunicul. -Sa ne mai vizitati. Portile va sunt deschise oricand. Am inceput sa ne imprastiem, pregatindu-ne de plecare. Stefan si Elena s-au furisat afara. Vladimir statea nemiscat in tronul lui. -E foarte frumoasa tara voastra, i-am spus. -Era inzecit mai frumoasa pe vremea cand eram om. -Cum era atunci? -Numai paduri dese, sate cu poteci inguste si o viata frumoasa. Eram un print, un conducator. -Si printesa? A existat si o printesa? -Da. Numele ei era Elisabeta. Dar soarta cruda a rapit-o de langa mine. -Ce s-a intamplat? -Tara era in razboi, iar eu am plecat la datorie. Am iesit invingator din lupta, iar cand m-am intors, printesa mea era moarta. Primise o scrisoare in care i se spunea ca eu am murit. S-a sinucis de cum a aflat, aruncandu-se in Arges. Raul printesei. -Imi pare atat de rau... -Eu m-am dus in padure. Vroiam sa mor si eu, eram orbit de durere.Acolo m-a gasit Stefan. Restul povestii cred ca ti-o poti imagina. -Vai... -Ai grija, draga Renesmee. Ai grija de dragostea ta si nu mai reactiona impulsiv, ca aseara. Aminteste-ti: daca Elisabeta ar fi asteptat o confirmare a acelei scrisori inainte de a de sinucide, alta ar fi fost soarta noastra. M-am cutremurat.

-Renesmee, esti gata de plecare?ma intreba mama intrand in camera. -Imediat. -La revedere, preafrumoasa Renesmee.