Fata Cu Ochii De Aur Cap4 Partea2

Capitolul 4:Rugaminti Am gasit cu usurinta un taxi in aeroport, insa nu a fost de acord sa ne duca pana la La Push, spunand ca era prea departe. Mama i-a indesat o suma enorma in buzunar si am pornit. Am alergat pe alee pana la micuta casa a lui Billy. Eram cu totii ingrijorati, nu stiam ce sa credem. Simteam cum inima imi bate mai tare decat de obicei, urcand pana sa-mi ajunga in gat. Aveam un gol ce se zbatea in stomac, iar capul imi vajaia. Am apasat puternic pe clanta si am intrat. Sam ne astepta. Parea imbatranit, cuprins si framantat de griji. -Ati venit, murmura el. -Spune, Sam, ce este? am intrebat. -Claire, spuse el foarte incet. E sus,va asteapta. E....grav bolnava. -Cum? De ce, ce a patit? Nu spunea nimic. Se uita la mine, la noi, nefiind capabil sa rosteasca vreun cuvant. Billy a intrat in camera. Jacob s-a dus la el si l-a imbratisat. -Tata...sunteti bine? -Urcati, spuse Sam. Va asteapta. Am urcat pana la dormitorul in care dormisem eu si Jake in urma cu un an. Claire era intinsa in pat. Quil statea langa ea. Isi tinea capul in maini, parand extrem de obosit. M-am apropiat de pat. Apoi am vazut-o: Claire....era galbena ca ceara, iar sub ochii avea brazdate cearcane imense. Asa micuta, cu parul blond si ondulat, nemiscata, parea o papusa. Insa imaginea era morbida. In camera se simtea un miros dulce, coplesitor si greoi: mirosul mortii. M-am apropiat si mai mult. -Ce are?am intrebat soptit. -Leucemie,a raspuns Quil. -Va... -Muri,da, spuse el si isi cuprinse din nou capul cu mainile. Dar asta nu se poate! Nu, nu este posibil! Claire...Micuta Claire, energica, mereu vesela, cu zambetul pe buze...frumoasa, fericita si cu un viitor inainte! Nu se poate.... Mama se apropie si ea de pat. -Dar...nu ati dus-o la medic, poate... -Am dus-o la toti medicii...nu i-au dat nicio sansa. Nu exista nicio sansa. Sau poate totusi exista una. De asta te-am chemat aici, Bella. -Quil, dar eu...trebuia sa ne spuneti, sa il aducem pe Carlisle, eu nu sunt doctor... -Nu avem nevoie de un doctor. Niciun doctor nu mai poate face nimic pentru ea. -Atunci, nu inteleg. Ce vreti sa fac eu? -Nu pot trai fara ea, spuse Quil. Pur si simplu nu pot. Insa daca as sti ca ea traieste....sub o alta forma...oricum....poate as putea rezista. Stiam ce spune, nici nu vroiam sa ma gandesc cum ar fi sa raman fara Jacob.Si totusi.....ce puteam face? M-am uitat la mama. Nu puteam citi nimic pe fata ei. Apoi, intr-o secunda mi s-a parut ca se schimba de la intelegere la uimire, apoi la suparare. -Quil, nu pot face asta! a spus ea aproape tipand. Claire s-a miscat foarte putin, trezita din somnul ei, apoi capul i-a cazut intro parte. -Bella, uita-te la ea! Moare! Esti unica ei salvare! Te rog, Bella, te rog, fa-o, a spus Quil asezandu-se in genunchi. Jacob l-a ridicat de umeri. Ne uitam cu totii la mama. -Dar nu se poate, spuse ea. Nu pot condamna un copil la o viata ca a mea! Nu pot! Mama a cazut in genunchi langa pat. M-am asezat langa ea si am luat-o in brate.

-Mama, am spus plangand. Nu stiam ce sa spun, nu stiam ce sa cred. Stateam acolo, plangand, privind cand la mama, cand la Claire. Stiam ca se stinge pe minut ce trece. Stiam ca va muri si nu e drept. Insa ceea ce ii cereau ei mamei era drept? Era etic? Era ceva ce ea putea face? Nu stiam aceste raspunsuri. Stiam doar un lucru: Claire nu poate muri. -Mama, te rog, i-am spus si eu. Am sperat ca nu ma voi uri pentru asta. Stiam ca este o presiune foarte mare asupra ei. -Dar nu avem voie. Renesmee...Volturii...nu... Volturii....cei mai temuti vampiri, cei care imi apareau uneori in cosmaruri, cei care au vrut sa ne omoare.... Am inceput sa plang si mai tare. Pur si simplu nu ma puteam opri, nu ma puteam controla. Salvarea lui Claire era condamnarea noastra. -Bella, te rog, te implor, incepu Quil din nou. -Va fi un copil toata viata. Nu se va putea controla, va omori oameni, Quil! Oamenii pe care voi ii protejati, ea ii va omori! Asta vrei? Sa o transformi intro criminala? -Orice, numai sa stiu ca este in viata, raspunse el.