Fata Cu Ochii De Aur Ultimul Capitol

Capitolul 30: Din nou la inceput Asta era, cu siguranta, partea cea mai neplacuta din zi: liceul. Sau, as putea sa ii spun...purgatoriul? Eram obligata ca 6 si uneori 7 ore pe zi sa stau si sa aud 6 sau 7 profesori diferiti spunand niste lucruri plictisitoare. Probabil niciun adolescent normal nu este chiar pasionat de scoala, dar eu ii depasesc pe toti, cu toate ca nu sunt nici pe departe un adolescent normal. Sunt un hibrid, un jumatate om-jumatate vampir, la fel ca mama mea, Renesmee. Si sunt mandra de asta. Fratele meu mai mare, Romulus, este un varcolac, la fel ca tata, Jacob. Si el este la fel de mandru. Poate prea mandru, uneori. Doar fratele meu cel mai mic, Sirius, este om. Dar nici el nu este un om normal. Avand in ADN atat gene de vampir, cat si de varcolac, este foarte puternic si aproape la fel de indestructibil. Si daca cineva ar reusi sa ii faca rau, desi nu se pune problema, el se reface foarte repede datorita sangelui de varcolac. Si, mda, este singurul dintre noi care nu numai ca mananca mancare, ci ii si place. Bineinteles, nu intra la socoteala si varcolacii, care se pot hrani cu mancare atunci cand sunt in forma umana, dar de asemenea pot vana cand sunt lupi. Familia mea, alcatuita in cea mai mare parte din vampiri, are in spate o istorie destul de lunga si interesanta. -Maria, vrei sa mergem impreuna acasa?ma intreba Alfred. Ah, Alfred..nici nu am auzit clopotelul, atat de adancita eram in ganduri. Alfred ar fi simpatic, daca nu s-ar gandi la mine in felul acela. Ah, ma tem ca am mostenit darul cititului gandurilor de la bunicul meu. Nu pot sa spun ca imi place neaparat asta, uneori poate fi chiar obositor. Dar este destul de util. De exempli, stiu ca fratele meu Romulus a plecat cu Yanca, colega lui de clasa, in loc sa ma astepte sa mergem impreuna acasa. Si stiu exact si ce fac... -Alfred, imi pare rau, ma grabesc, ma asteapta Romulus in parcare sa mergem acasa. Poate alta data. Mai exact, ar fi trebuit sa ma astepte Romulus in parcare. Eh, casa noastra e aproape, daca alerg prin padure fac 10 minute. -Bine, Maria, ne mai vedem! -Pa, Alfred. Am alergat prin padure si am ajuns acasa. Am inceput sa aud doua ganduri distincte, necunoscute. Iarasi aveam oaspeti. Ajunsa in fata usii de la intrare, am deschis-o si am intrat.Toata familia mea era in living, mai putin Romulus. Strainii erau o fata si un baiat care pareau de varsta mea, insa avand in vedere ca erau varcolaci era probabil sa aibe mai mult. -Maria, te asteptam, spuse tata. Acestia sunt prietenii nostri, Leah si Seth. Fata era inalta si draguta, iar acum ca ma uitam mai bine la ea, i se citea in ochi faptul ca era trecuta prin viata. Da, si in ganduri.I-am intins mana pentru a face cunostiinta. Figura baiatului m-a lasat fara grai: era de o frumusete ce nu mi-a mai fost dar sa vad, cu parul negru si un zambet discret pe buze. M-am simtit brusc atrasa de el. I-am intins mana si lui, ca prin vis. Cand mainile noastre s-au atins, am simtit intre ele o energie magica, ceva ce ne apropia unul de altul cu o putere incredibila. Ma indragostisem de el, intr-un mod brusc, ciudat si irevocabil. Am incercat sa ii ascult gandurile, dar nu reuseam in totalitate. Auzeam doar fragmente din ceea ce gandea. Intr-un final am reusit sa inteleg un termen din gandurile lui. -Ce sunt sufletele preche?am intrebat. Sfarsit Multumiri:

Ii multumesc mamei mele, pentru ca m-a sustinut. Le multumesc fetelor de pe www.twilight2you.blogspot.com pentru ca au continuat sa imi publice fanficul, atunci cand altii au refuzat. Ii multumesc Adrianei ca a fost alaturi de mine mereu. (Adry, iarta-ma ca am omorat-o pe Claire, dar de la tine am dobandit aceasta placere macabra de a omori personajele) Ii multumesc Alexiei pentru ca mi-a facut serile (si uneori notile si chiar diminetile) mai frumoase. Dar cel mai mult va multumesc voua, pentru va ati citit. Sper din suflet ca nu vam dezagamit!