Fata Cu Ochii De Aur Cap7 P2

Capitolul 7:Revenire Am deschis gura sa spun ca da, insa nu am reusit sa articulez cuvintele. Era ceva ciudat. Am innumarat persoanele din casa. Cele a caror inima batea: Jacob, Quil, Sam, Billy si Emily. Inca o data: Jacob, Quil, Sam, Billy si Emily. Cinci persoane. Insa de sus, de la etaj, se auzea un zgomot mai slab, o bataie slaba de inima care incepea si exact cand incepeam sa aud se oprea...si incepea din nou. Eram zapacita. Am inchis ochii. Se auzea din nou, de data asta ceva mai tare.M-am uitat la mama.Era inmarmurita. Am alergat amandoua la etaj si am intrat in camera lui Claire. Ea statea intinsa in aceeasi pozitie, ca si cum ar fi dormit. Insa zgomotul care ma innebunea a inceput din nou, de data asta mai tare si frenetic. Era singurul sunet care ma putea atinge in acele momente. Sunetul unei inimi care se schimba. Mama s-a apropiat si i-a atins mana. -Jacob! striga ea.Jacob! A ajuns si el intr-o clipa. -Cheama-i pe Edward si Carlisle! Jake a iesit din camera. Stiam ce se intampla, insa nu stiam cum este pisibil. -Renesmee,esti sigura ca.... -Mama, inima ei nu mai batea. Pur si simplu. Si acum....nu stiu, nu stiu ce s-a intamplat! ***** Tata si bunicul au ajuns cinci ore mai tarziu. Afara se intunecase. Stateam pe podea, prijinita de patul lui Claire. Nu stiam ce sa cred, nici ce vreau .Nu ma puteam gandi la absolut nimic. Decat la un singur lucru: Claire-vampir. Frica imi intrase in fiecare particica o corpului. Frica de faptul ca ea va fi un nou-nascut incontrolabil si noi toti vom plati pentru asta. Dar, cu toate astea, daca mi-ar fi fost dat sa traiesc inca o data ultimele 10 ore, probabil as fi luat aceleasi deicizii. Stiam ca rugamintea mea a convins-o pe mama sa o transforme pe Claire.Dar nu o puteam lasa pur si simplu sa moara...ma intrebam pe noi cine oare ne va salva cand vor afla Volturii ce am facut. Cine va risca pentru viata noastra in clipa executiei? Stiam raspunsul: nimeni. Pur si simplu ne vom duce ca si cand nici nu am fost, fara sa lasam nimic in urma. Va fi ca si cum nici nu am fi existat. Cuvintele imi rasunau in minte: ca si cum nici nu am fi existat. Caci stiam ca vor veni pana la urma. Ar fi fost prea frumos ca ei sa nu vina. Pentru ca un copil-vampir atrage intotdeauna Volturii. Si va muri alaturi de cei ce l-au creat. Oare era posibil ca cineva sa se salveze?Pana la urma, doar eu si mama eram vinovate. Doar ca ei....ei condamnau prin asociere. Usa s-a deschis. Nu am gasit in mine puterea sa ridic capul si sa-i privesc. Stiam, dupa miros, ca tata si bunicul ajunsesera. O mana rece mi-a atins fruntea. -O sa fie bine, mi-a spus tata. Insa stiam ca nu va fi.