Fata Cu Ochii De Aur-continuare Pana La Capitolul 11 Inclusiv

Capitolul 7: Iesirea lui Jasper -Tata, chiar nu e nevoie sa vii cu noi. David se poate controla, sunt sigura.In plus, matusa Alice nu a vazut nimic. Terminaseram orele si ne indreptam spre padure. Eu, tata, Alice si Jasper aveam sa ne intalnim cu David acolo. Restul se dusesera acasa. -Cine a zis ca vin sa te apar pe tine? Vreau sa imi astampar setea. Daca ne mutam unde vrea bunicul tau, nu vom avea la cina decat iepuri si vulpi.Profit si eu cat mai pot. -Da,sigur. Ajunsi in padure, ne-am impartit in doua grupuri: eu si Jasper am mers catre nord, iar restul grupului catre sud. -Ok, ce zici de o caprioara?am spus -Minunat, pun pariu ca sunt mai bune decat iepurii si vulpile. Am vanat fara sa mai schimbam vreun cuvant. Jasper nu era chiar genul vorbaret la vanatoare, sau poate nu ii placea sa vorbeasca cu mine. Totul a decurs normal,pana la un moment dat. Ceva se schimbase, ceva era gresit. Un miros dulceag si patrunzator se simtea acum in aer. Era, negresit, miros uman. Jasper il trase o data adanc in piept si porni in directia de unde venea mirosul. -Jasper, unde crezi ca te duci?Jasper, opreste-te, am spus opreste-te! L-am ajuns din urma cu mare greutate si l-am prins de mana. Insa el s-a intors maraind si, scuturandu-si mana, m-a aruncat cativa metri in spate. Au! Asta a durut. M-am ridicat si l-am urmarit din nou, insa de asta asta am pastrat distranta. "Tata?" am spus in gand "Tata, s-a intamplat ceva, am nevoie de tine!" Insa tata vana si cel mai probabil nu se concentra la nimic altceva in afara de prada sa. -Jasper, opreste-te, vei regreta asta! Insa el nu ma asculta. Merge tinta catre miros. Apoi am vazut-o: era Aisha,fata de la scoala. Cea din cauza careia ne mutam. Probabil ne auzise vorbind si ne urmarise.Sau, cine stie....acum viata ei se afla in pericol. Si a mea, daca tot vine vorba."Tata, unde esti?" Apoi a urmat imaginea de cosmar: fata statea sprijinita de un copac. Jasper a mai adulmecat o data aerul si a pornit sprea ea. Avea gura deschisa si mainile inclestate. Stiam ca o va omori, stiam. Si pe mine, daca ii stau in cale. Am inchis ochii si am tipat. Apoi am asteptat tipatul fetei. Poate nici nu a mai avut timp sa tipe. Din clipa in clipa ma asteptam sa deschid ochii si sa ii vad pe ai lui Jasper rosii,cu un fir de sange si in coltul gurii..iar fata...moarta, bineinteles.... -Opreste-te! tuna vocea lui David. Chiar acum iti doresti sa te intorci acasa si sa povesteti ce s-a intamplat! Jasper s-a oprit,ezitand. -Iti doresti foarte, foarte tare acest lucru. In cele din urma s-a intors si a pornit spre casa, trecand chiar pe langa mine. Picioarele au inceput sa-mi tremure si mi-au cedat.M-am uitat la fata.Era in viata.Alba ca varul, transpirata si lipita de copacul de care se sprijinise.Dar in viata.Apoi a vorbit. -O, nu, David! Nu si tu! Capitolul 8: Adevarul Cum adica "Nu si tu"? De unde se cunosc ei? Parca David nu parasea casa..oare ce se intampla? -Vei afla in curand,spuse tata apropiindu-se. Imi pare rau ca nu am venit mai repede, nu te-am auzit. Si cand am facut-o, David mi-a luat-o inainte. -Aisha,imi pare rau...nu trebuia sa afli,nu asa... David se apropie de fata, care era inca inghetata de frica. Incerca sa o atinga, insa ia o lua la fuga printre copaci. -Aisha!

-David,asteapta. Este foarte speriata. Lasa-ma pe mine. -Bine,Renesmee,spuse David. -Ai grija,adauga tata. -Stati linistiti. Si am plecat. Buun, asta a fost partea usoara. Cum convingi o fata speriata de moarte sa inteleaga si sa pastreze secretul vampirilor, avand in vedere ca era sa ajunga in coltii unuia? Si eu o data cu ea, dar acum eu ocup locul 2. uau, eu pe locul 2....fata asta ar trebui sa ne viziteze mai des. -Aisha!Aisha! Doar nu e proasta sa raspunda. Am ajuns aproape de lac...trebuie sa fie pe aici pe undeva, nu avea cum sa ajunga prea departe. -Aisha! Sunt Renesmee. Nu iti fie frica, vreau doar sa vorbesc cu tine. Eu nu sunt ca ei. Am tras aer in piept. Aaahhh...e aproape...ii simt mirosul,iar gatul ma ustura. Dar trebuie sa ma concentrez. -Sunt aici,spuse intr-un final. Normal ca era. Din doua miscari am ajuns la ea. -Eu iti voi explica tie ceva si apoi tu imi vei explica mie ceva, in regula? Doar nu eram fraiera, sa nu profit de asta pentru a afla care e treaba cu ea si David. -Stiu ce sunteti,spuse -Da,si ai dreptate. Doar ca nu suntem ca vampirii din filmele de groaza.Stii, daca ajungi sa ne cunosti, putem fi simpatici. Bine, asta a sunat cam infantil. -De unde stii? Ce credeam eu? -Ei bine, ta...Edward..citeste gandurile...aproape fiecare dintre noi are cate un talent mai..special. Aveam impresia ca nici nu este atenta la mine. Probabil era inca in stare de soc. -Aisha, am spus. Nu are de ce sa iti fie teama de noi. Noi..nu atacam niciodata oameni.Doar animale. -Se pare ca prietenul vostru nu e de aceeasi parere. -El....e mai impulsiv...dar poate fi tinut sub control. Daca tu nu ai fi venit aici, nu s-ar fi intamplat nimic. -Dar tu? Ai spus ca nu esti ca ei... -Pai da, eu nu sunt chiar un vampir...sunt jumatate om...iar Jacob (nu cred ca ar linisti-o prea tare sa stie ca Jacob se transforma in lup) este om. El este un om. Si traieste alaturi de noi. De mult timp. Pana acum nu i s-a intamplat nimic.. -Eu...stiam ca veti veni aici. V-am auzit. Si am vrut sa vad...ce sunteti. Nu am crezut ca as putea fi in pericol. -Ce e cu David?am intrebat -El a fost atat de dragut cu mine. Nu am banuit niciodata....e un mincinos! Ochii fetei s-au umplu cu lacrimi. Bun, asta e ciudat. Nu plangi cand te ataca un vampir, dar plangi cand te minte unul? -David ne-a mintit si pe noi, i-am spus,avand o revelatie: asta era minciuna. Cu siguranta, era ceva intre David si Aisha...iar tata stia pentru ca le citea gandurile... -Ti-e frica de mine?am intrebat-o Se uita la mine, cu ochii inca in lacrimi. -Nu, spuse ea. Cred ca nu. -Ok, atunci ce-ai zice sa facem o plimbare si sa povestim diverse lucruri? Eu iti povestesc despre noi, imi mai spui si tu cate ceva despre tine... -In regula. Capitolul 9: Povestea -L-am intalnit in urma cu cateva luni, la biblioteca. Mi-am amintit: David se dusese intr-o zi la biblioteca sa imprumute cateva carti. Bunicul ii spusese ca a fost o prostie din partea lui, ar fi putut sa roage pe

oricare dintre noi sa se duca in locul lui. Si asta era toata povestea. Sau...nu? -Si apoi? -M-a ajutat sa imi aleg cateva carti, apoi ne-am plimbat prin parc si am vorbit mult. Mi-a placut pentru ca e inteligent si stie sa se poarte. Cred ca....nu mai conteaza. -Ca te-ai indragostit de el? am spus zambind -Pai, da. Insa el m-a mintit. -Aisha, crede-ma, daca te-a mintit a facut-o ca sa te protejeze. -Da, asa cred....Renesmee, mai povesteste-mi despre voi... Am inceput prin a-i povesti despre fiecare membru al familiei cate putin, dar fara sa dau detalii. In fond, nici nu stiam ce am voie sa spun si ce nu. -David nu mi-a spus ca e orfan. Cred ca e foarte puternic. De fiecare cand ne vedeam era foarte glumet, intotdeauna reusea sa ma faca sa zambesc. De fiecare data? Oopa...asta intrece asteptarile. -Si...va vedeati des? -In fiecare sambata-seara, la ora 23:00, parintii mei plecau in oras. Stii, si eu sunt adoptata. Noii mei parinti nu tin prea mult la mine. Dar asta e o alta poveste. El venea la mine dupa ce plecau ai mei....stateam in curtea din spate, ne dadeam in leagan, vorbeam despre cartile pe care le-am citit si imi spunea poezii. Stii ca scrie poezii? O,da,stiu. Mie n-a vrut niciodata sa mi le citeasca. -Da. -Sunt atat de frumoase. Uneori aveam impresia ca sunt despre mine. Poate de aia nu vroia sa mi le citeasca. -Hei, voi sunteti..stii tu..impreuna? -O, nu..uneori chiar credeam ca va fi asa. Dar el a pastrat intotdeauna distanta...Renesmee? Cum devin oamenii vampiri? -N-n-nu stiu, am raspuns socata. Ce fel de intrebare mai e si asta? Doar nu se gandea ca...uau! Dar de ce nu? -Ti-am spus, sunt doar pe jumatate vampir... Ajunsesem la marginea padurii. Soarele era aproape de asfintit, imprastiindu-si ultimele raze peste noi. Atunci am simtit si am stiut ca a fost o greseala sa iesim din padure. Pielea mea devenise stralucitoare. Nu la fel de stralucitoare ca a celorlalti vampiri, dar destul de stralucitoare incat sa ii atraga atentia Aishei. -Soarele nu ne prea iubeste, i-am spus inainte sa ma intrebe. Ea se uita mirata. -Arati superb! -Multumesc. Cred. -Ai spus ca fiecare dintre voi are cate un talent? -Da, aproape. -Deci Edward citeste gandurile. Cred ca e foarte amuzant. Si Bella? -Ea...este opusul. Ne apara de talentul lui de a ne citi gandurile. Si de alte talente. De asta o ador. Si pentru ca e mama mea, dar trecem peste asta. -Iar tu? -Eu nu fac nimic. Nu ti-am spus ca sunt doar pe jumatate vampir? Se incrunta, de parca nu m-ar fi crezut. -Nu cred, spuse. -Bine,fac ceva. Vrei sa iti arat? -Nu e nimic infricosator, nu? -Sigur ca nu. Am atins-o pe mana si i-am aratat ca mi-ar placea sa fie iubita lui David. Ei chiar se potriveau. Iar David merita sa fie in sfarsit, fericit. -Si eu as vrea, dar nu stiu daca e posibil. I-am zambit. Fata asta e chiar de treaba. -Aisha, stii ca este foarte important pentru noi sa pastrezi secretul.

-Desigur. Poti sa te bazezi pe mine. -Multumesc. Ajunseseram inapoi in curtea scolii. Soarele asfintise de-a binele, lasandu-se intunericul. -Vrei sa te conduc acasa? Masina mea e inca in parcare. -Nu, multumesc, ma duc pe jos, stau foarte aproape. -Esti sigura? Nici nu stii ce creaturi misuna prin noapte, am spus eu zambind. -Ba cred ca stiu. Fii fara grija, ma descurc cu ele. Am inceput amandoua sa radem. -In regula, atunci. -Noapte buna, Renesmee! -Noapte buna, Aisha! Capitolul 10: Acasa Am ajuns acasa mult mai repede decat de obicei. Soseaua nu era aglomerata, ceea ce a fost un lucru bun, caci nu imi statea gandul la condus. Aisha s-a dovedit a fi o fata de treaba...Imi place mult de ea, este exact genul de prietena pe care as fi dorit-o, insa nu credeam ca o pot avea. Cum am intrat pe usa, doua brate uriase m-au curpins, strangandu-ma cu putere. -Nessie, am fost atat de ingrijorat, spuse Jake. Ai patit ceva? -Sunt bine,am spus. Jacob m-a intors pe toate partile sa vada daca sunt ranita. -Ai sange pe tricou, imi spuse. Exact aici, langa omoplat. O,da...probabil de la lovitura cu care m-am ales cand m-a impins Jasper. -Ma voi duce sa ma schimb. Sunt bine, nu te mai panica. -Le-am povestit totul, spuse tata. A,da..buna si tie.Sunt bine, nu iti face griji. - Am scapat ca prin urechile acului, spuse bunicul. Acum, ca totul e in regula, putem ramane aici. Este mult mai bine asa. -Este, cu adevarat, totul in regula? intreba mama.Edward? - Da, iubito. I-am citit gandurile...nu are de gand sa spuna nimic. Sunt foarte sigur de asta. Dar, pentru orice eventualitate, o voi urmari in continuare. Am urcat scarile catre camera mea. Aveam sa imi fac un dus, apoi sa ma imbrac cu tricoul meu preferat cu tweety, lung pana la genunchi si sa citesc o carte. Jasper ma prinse din urma. -Renesmee, imi pare rau. Eu...pur si simplu nu m-am putut abtine. Nu am vrut sa te ranesc,chiar nu am vrut,insa... -Stai linistit. Se putea intampla oricui. -Se putea intampla oricui, dar mi s-a intamplat mie. Din nou. Din nou? Oare pe cine a mai atacat? - Jasper... -Te rog, iarta-ma. Si multumesc pentru ca ai clarificat toata povestea. -Floare la ureche! Mi-am facut dusul mult asteptat si m-am urcat in pat. Insa nici nu am apucat sa citesc un pagina din carte, ca mama a ciocanit la usa camerei mele. Stiam ca este ea dupa mers, dupa miros... -Intra! -Esti fericita ca nu vom mai pleca? -Da. In plus, Aisha e o fata de treaba. Mi-ar placea sa fie iubita lui David. - Nu stiu ce sa zic,o relatie cu un vampir implica multe riscuri. -Dar tu ai fost cu tata pe vremea cand erai om. -Asa e. -Si nu ai patit nimic. -Dar am fost aproape. De mai multe ori. -Mama, pe cine a mai atacat Jasper inainte de Aisha? -Din cate stiu, el are dosarul cel mai murdar dintre noi.

-Si tu pe cel mai curat,nu?am spus -Eu si Carlisle. -Stii pe cineva pe care sa fi atacat Jasper,mama? -Da. Pe mine. Capitolul 11: Ziua de nastere Trecuseara patru luni de la intamplarea cu Aisha. In acest timp, devenise foarte apropiata de mine si de familia mea. Era prietena mea de suflet. Insa cel mai apropiat de ea era David. Nu formau un cuplu, insa erau buni priteni si se vedea in ochii lor cat de mult se iubeau. David imi spusese o data ca ii era teama sa devina mai apropiati, caci nu stia cat de mare ii este autocontrolul si ii era teama sa nu o raneasca. Si relatia mea cu Jacob a evoluat. David avea dreptate: daca ma port ca un adult, sunt tratata ca unul. As fi vrut ca tata sa nu mai maraie cand ne prindea sarutandu-ne sau cand vedea asta in gandurile noastre. Dar, probabil, va mai trece un timp pana ce se va intampla asta. Momentan, eram fericita ca Jacob avea capul inca bine fixat pe umeri si nu avea niciunul dintre parintii mei de gand sa i-l rupa. Era o dimineata de sambata insorita. Un lucru foarte rar, insa m-am gandit ca se intampla pentru mine. Astazi este ziua mea, implinesc 7 ani. Peste 3 zile, mama sarbatoreste 7 ani de viata vampirica, asa ca ne-am hotarat sa ne sarbatorim ziua impreuna. "Sarbatorit" e prea mult spus. Mamei nu ii plac petrecerile,iar eu ma conformez. Aisha va veni in vizita (insa asta se intampla destul de des) si cumparasera si un tort (eu si mama vom sufla in el, iar Aisha si Jacob il vor manca). Am deschis ochii. -Buna dimineata, iubito!La multi ani! Uau,Jacob! Asta e o premiera. De obicei sambata doarme pana la pranz. -Multumesc. -Cum te simti de ziua ta? Am cascat. -Adormita. -Uite si cadoul tau. Sper sa iti placa. L-am deschis, incercand sa nu par foarte nerabdatoare. Un lantisor superb, din aur lab,cu un pandativ in forma de inimioara mi-a cazut in palma cand am intors cutia in care se afla. -E superb. Multumesc, Jake! -Da-mi voie sa ti-l pun. Mi-am ridicat parul, pentru va Jacob sa imi poata inchide lantisorul.Dupa ce a terminat, m-a sarutat pe gat. M-am intors si l-am imbratisat. Probabil am fi continuat, daca la usa nu se afla Alice. -Intra! am strigat inainte ca ea sa apuce sa ciocane. -Hei, ne spionezi? Faci echipa cu Bella?Tu esti schimbul 2?spuse Jacob -De fapt, am venit sa ii aduc cadoul nepoatei mele preferate. -Sunt singura ta nepoata. -Nu strica momentul,Nessie. -Doar eu am voie sa ii spun Nessie. -Hei, tu cara-te si lasa-ne sa vorbim ca intre fete. Jacob a plecat, iar eu am desfacut pachetul de la matusa Alice. Ma gandeam eu ca trebuie sa fie un articol vestimentar. -Ce spui, iti place rochita de la mine? -E minunata, matusa. Ma duc chiar acum sa o probez. -Tu esti minunata in ea, spuse Alice cand am iesit din baie,imbracata in rochita de la ea. -Multumesc mult. -Chiar te prinde movul. Si se potriveste cu pandativul de la Jacob. -Alice...iar ai tras cu ochiul in viitor? Ai vazut multe? Spune-mi si mie,ce... -Vai, cat e de tarziu. Ma duc sa ma imbrac si eu. Ceilalti sunt in salon, de

abia asteapta sa iti dea cadourile. Cum poate o persoana atat de mica sa fie atat de enervanta? M-am aranjat putin si am coborat. Am vazut-o pe mama si am imbratisat-o,apoi pe tata si pe restul. I-am daruit mamei cadoul de la mine: un cosulet cu flori de camp uscate, pe care le-am cules pe parcursul anului din padurile in care am mers sa vanez. Stiu ca nu ii place sa dam bani pe cadouri,asa ca m-am gandit sa ii confectionez unul.Parintii mei imi daruisera o serie de carti pe care mi le doream tare mult, bunicii un buchet imens de crini (florile mele preferate)si un album pentru forografii,iar Emmet,Rose si Jasper... -Vai, nu pot sa cred! O motocicleta superba, ultimul model, se afla in fata casei, cu o mare furnda rosie legata de ea. -La multi ani, Renesmee! spusera ei in cor. -Multumesc! Uau! -Sunteti nebuni?!! tuna mama. O motocicleta este foarte periculoasa..VA OMOR!! Jacob radea in hohote. -Mai stiu eu pe cineva care mergea pe motocicleta. -Asa e, mama? -Nu! -Ba da! o contrazice Jacob Era amuzant sa ii vad cum se ciondanesc...dar dintr-un motiv sau altul,tata adoptase o expresie serioasa, fiind cu gandul foarte departe de noi. -Tata! Tata! Tu ce parere ai? -Pai..s-o stapanesti sanatoasa. -Edward! -Aaa,adica...sa porti casca si...sa ai grija,bine? Intre timp au ajuns David si Aisha cu tortul. Acesta era cadoul lor. Am imbratisat-o pe Aisha si am intrat cu totii in casa. Apoi au cantat "La multi ani", mai intai pentru mine, apoi pentru mama si am suflat amandoua in lumanari. Ziua s-a sfarsit fara ca cineva sa mai pomeneasca de motocicleta care acum se afla in garaj acum.