Fata Cu Ochii De Aur Cap9 P2

  • Uploaded by: Ramona
  • 0
  • 0
  • June 2020
  • PDF

This document was uploaded by user and they confirmed that they have the permission to share it. If you are author or own the copyright of this book, please report to us by using this DMCA report form. Report DMCA


Overview

Download & View Fata Cu Ochii De Aur Cap9 P2 as PDF for free.

More details

  • Words: 440
  • Pages: 1
Capitolul 9: Intrebari Alergam mai repede, alergam innebunita de spaima. In scurt timp, am inceput sa le simt mirosul. Dar erau o gramada de mirosuri noi, parca aveau ceva din mirosul lui Jacob, insa atat de diferite. Ajunsa in mijlocul padurii, i-am simtit mirosul lui Jake si in scurt timp am ajuns in poienita in care se aflau ei. Nu stiu la ce imagine de cosmar ma asteptam, ideile groaznice imi misunau prin minte cu viteza maxima si nu imi puteam imagina decat lucruri rele. In mijlocul poienitei se afla Claire. Micuta, fragila la o prima vedere. In fata ei se aflau mama, tata si bunicul. La o privire mai atenta, am vazut cel putin 5 lupi inconjurand poienita, ascunsi printre copaci. Atunci am realizat ca al lor era mirosul nou, cel care semana putin cu al lui Jake. Baietii redevenisera varcolaci, din cauza lui Claire. Ma uitam cu disperare dupa Jacob, vroiam sa il zaresc in forma lui de lup. Insa atentia mi-a fost atrasa de vocea dura a tatalui meu: -Renesmee, ai facut o imprudenta sa vii aici! Mi-am dat seama ca este suparat ca am venit. Bineinteles, isi facea griji. Si bineinteles, uitase ce abilitati am eu in momentele critice. "Imprudenta este o calitate a mea", i-am raspuns in gand. Totusi, oricat as fi fost de imprudenta, nu am facut niciun pas in plus inspre Claire. Stateam tintuita locului, uitandu-ma la ea. Dintr-o data, a intors capul spre mine. Stiam ca va avea ochii rosii, dar tot am tresarit. S-a apropiat de mine. Nimeni nu a schitat niciun gest. Bine, poate aveam eu acea putere, insa mi-ar fi fost de folos si ceva sustinere. -E adevarat?m-a intrebat M-am clatinat, ametita. Vocea ei era atat de schimbata....parca ar fi fost mai degraba a unei mici femei, decat a unui copil si nu semana absolu deloc cu vocea lui Claire. -Ce sa fie adevarat?am intrebat cu vocea tremuranda. -Ca sunt un vampir. Ca m-ati facut un vampir si tu ai fost de acord cu asta. Daca am fost de acord? Dar...ce intrebari erau si astea?Si de ce statea asa calma?Si de ce....de ce nu se purta ca un nou-nascut obisnuit? -Este adevarat, Renesmee?insista ea. -Da.Este adevarat. -De ce? M-a uimit si mai mult.Nu stiam ce sa cred, ce sa spun, nu stiam de ce se comporta asa.... -Pentru ca erai pe moarte, Claire. Iar noi te-am....salvat. -De ce nu m-ati lasat sa mor? -Pentru ca...tinem la tine. -Eu nu vreau sa fiu asa. Nu vreau sa fiu vampir. Nu imi place. -Imi pare rau,am reusit sa articulez cu greu cuvintele. Claire mi-a intors spatele si s-a afundat in padure.

Related Documents


More Documents from "Ramona"