Fata Cu Ochii De Aur Cap19-23 P2

Capitolul 19: Aro si Jane Am ramas acolo, tacuti, pana in zori. Doar stateam si ne bucuram unul de prezenta altuia pentru timpul care a mai ramas. -Vin, spuse tata ridicandu-se in picioare. Am simtit ca privirea mi se incetoseaza si ma ia ameteala. Tata si bunicul s-au dus langa usa, asteptand. David, Emmet si Jasper s-au asezat mai in spate, in partea stanga. Mama a venit si m-a imbratisat, apoi s-a dus langa ei. Jacob s-a dus sus sa se transforme. Aisha m-a luat de mana si ne-am alaturat grupului impreuna cu Alice, Rose si bunica, in partea dreapta. Jake s-a intors in forma sa de lup si a venit langa mine. Stateam tacuti si asteptam..... Usa s-a mai de perete cu o putere incredibila si am vazut-o: micuta, cu parul blond, ochii rosii si o expresie aroganta. Jane. Imediat in spatele ei se afla Aro. -Vechi prieteni, spuse Carlisle. Aro, Jane. Bine ati venit in casa noastra. Aro ridica mana dreapta. -Pace, prieteni. Am venit cu ganduri pasnice. Da, desigur.Pe cine credea ca minte? -Carlisle, Edward, continua el de parca ar fi facut inventarul. Privirea i-a strafulgerat si s-a oprit asupra lui David. -David, nu te-am mai vazut de secole. Cine este ea?spuse Aro ridicand o spranceana catre Aisha. -Este partenera mea. Accentua cuvantul mea. -Pace, prietene. Nu vrem sa va facem rau. Au inaintat in casa, iar tata a inclinat din cap in spatele lor in semn ca da. Da, ce? Da, spuneau adevarul? Nu vroiau sa ne faca rau? M-am uitat in ochii lui si a mai inclinat o data capul in semn ca da. -Prieteni dragi, spuse Jane cu ceea ce mie imi parea cea mai falsa voce posibila. M-au trecut din nou fiorii. Ea continua: -Am venit la voi cu ganduri de prietenie. Ne confruntam cu cea mai grava problema de pana acum. Si speram ca voi, prin bunatatea si loialitatea de care ati dat dovada de-a lungul anilor, ne veti sustine. Cand le-am fost noi loiali lor? -Prieteni dragi, spuse Aro cu vocea ferma, atat de diferita de cea catifelata si extrem de falsa a lui Jane. Daca pana atunci tot avansa in camera, trecand cu vederea asupra fiecaruia dintre noi, acum ajunsese in partea opusa usii. S-a intors spre noi, desfacandu-si mainile ca intr-o imbratisare larga. -Prieteni dragi, am venit sa va cerem ajutorul! Capitolul 20: Decizie Am ramas preplexa, cu respiratia intretaiata. Noi, sa ii ajutam pe ei? -Edward va poate spune ca nu mintim, zise Jane. Tata dadu o data scurt din cap. -Ne aflam intr-o situatie cum nu ne-a mai fost dat sa fim, continua Aro.O familie de nou-nascuti a fost creata undeva in Europa. Marcus, Caius si Demetri se afla deja acolo, insa sunt mult mai multi decat ne-am imaginat. -Cine i-a creat?intreba bunicul. Cea care raspunse a fost Jane, cu vocea ei afectata si incredibil de falsa, care ma scotea din minti. -Nu stim inca, creatorul se ascunde, dar il vom gasi cu siguranta in curand. Imi venea sa sar la ea. Stiam ca as dobora-o, era mai mica decat cei 1,70 ai mei cu un cap, iar eu beneficiam de extra-puterea mea. Eram suficient de nervoasa si o

uram suficient de tare incat sa reusesc. Aro m-a trezit din gandurile in care ma cufundasem. -Asadar, prieteni vechi, sunteti alaturi de noi in aceasta confruntare? -Pace, prietene, spuse bunicul. Suntem onorati ca ati venit la noi, insa ne trebuie un timp sa deliberam. Vreau sa fiu sigur ca fiecare membru al familiei mele este de acord cu aceasta decizie. -Desigur. -Avem nevoie de 3 zile. -Trei zile?!?! tuna Aro. Carlisle, nou-nascutii actioneaza acum, nu peste 3 zile. Va lasam 3 ore. -O zi, se auzi vocea lui David si stiam ca isi foloseste puterea de convingere. -Fie, o zi. La miezul noptii ne intoarcem. Aro s-a indreptat spre usa, dar Jane tragea de timp. -Rensemme, spuse ea si am simtit cum imi clocoteste sangele in vene. M-am uitat urat la ea fara sa ma pot controla. Mi-a intors privirea cu ura si stiam acea privire: era cea prin care isi manifesta talentul, acela de a produce durere. Insa nu am simtit nimic. Mama fusese mai rapida si pusese scutul intre noi. -Ne vedem la miezul noptii, spuse ea infuriata si frustrata ca nu m-a putut atinge. A mai aruncat o privire plina de ura spre Jacob si l-a urmat pe Aro, care iesise deja. Am ramas nemiscati mult timp dupa ce ei au plecat. Asteptam sa fie destul de departe incat sa nu auda ce vorbim. Intr-un final, tata s-a relaxat putin, semn ca nu le mai putea citi gandurile din cauza ca ajunsesera prea departe. -Ce facem acum?am intrebat. Vocea mea s-a auzit tare si parea puternica acum. Se simtea in ea ura profunda. Dar in realitate, eram mai deznadajduita decat inaintea sosirii lui Aro si Jane. Capitolul 21: Pregatiri -Trebuie sa acceptam, spuse bunicul intr-un tarziu. -De ce?intreba mama. Imi luase intrebarea de pe buze. Nu vroiam sa ii ajut, cum am fi putut sa o facem cand ei au vrut sa ne omoare? -Pentru ca daca vor scapa cu viata din acea lupta vor veni dupa noi, asta e sigur, spuse tata. -Si inca ceva, adauga bunicul: sa presupunem ca ei mor, cu totii. Cine va mai ramane in Voltera? -Trebuie neaparat sa fie cineva? -Desigur. Sunt malefici, stiu. Dar sunt simbolul dreptatii si fara ei alta ar fi fost soarta noastra, a vampirilor, in general. Au reusit sa mentina ordinea si sa ne pastreze secretul timp de secole. Si daca ei mor, urmatoarea mare familie de vampiri ramasa in viata am fi noi. Si ne va reveni sarcina sa le luam locul. -POFTIM?!? -Si ce se va intampla daca refuzam sa le luam locul?intreba mama. -Celelalte familii ne-ar putea acuza. Este, intr-un mod straniu datoria noastra. In oricare dintre cazuri, nu vom mai avea liniste. Nu cred ca asta va doriti. -Deci, nu ne ramane alta varianta decat sa ii ajutam?am intrebat ingrozita. -Da. Ei sunt constienti de asta. Nu avem de ales. M-am asezat pe canapea. Totul se invartea in jurul meu. Cum vom putea face asta? Ceilalti au continuat conversatia, incercand sa gaseasca o modalitate de scapare. Era insa evident ca nu exista niciuna. A venit noaptea, iar Jane si Aro s-au intors. Au adus cu ei mai multe dintre pelerinele acelea cu gluga pe care le purtau ei mereu. -Trebuie sa purtam astea?a intrebat Aisha.

-Am crezut ca nu vreti sa se stie ca ati fost voi, in cazul in care vor mai exista supravietuitoti. Astea va mai acopera fata si veti parea de-ai nostri. Insa e problema voastra, spuse Jane cu dispret. Am luat una dintre nenorocitele alea de pelerine si am imbracat-o. -Avem o conditie, spuse David. Jane si Aro si-au indreptat atentia catre el. -Voi incerca mai intai sa ii fac sa renunte, inainte de a-i ataca. -Nu, spuse Jane hotarata. David se uita in ochii ei. -Ba da. Intr-o secunda, David era pe podea, zvarcolindu-se. Mama a alergat langa el si a oprit-o pe Jane mental. -Foloseste-ti puterea cu dusmanii, Jane, a spus mama cu hotarare in glas. -Jane, inceteaza chiar acum! a tunat Aro. Ea s-a uitat urat la el, dar s-a departat de David. -Ai doar o incercare ca sa ii convingi, David, spuse Aro rece. Daca nu reusesti din prima, atacam. Capitolul 22: Intaia noapte de razboi Si am pornit. Am alergat toata noaptea si toata ziua urmatoare. Pentru ca aveam inavantajul de a obosi, mama si tata faceau cu randul, luandu-ma in spate cand oboseam. La miezul urmatoarei nopti am ajuns la destinatie: S-E Europei Centrale, Romania. Padurile erau mai frumoase decat in toate tarile prin care trecusem. Ne-am oprit in mijlocul uneia. Dormeam de ceva timp in spatele lui tata si m-am bucurat ca mam putut odihni. Am coborat usor si am privit in jur: totul era minunat, parca si iarba era mai verde, si aerul mai curat. Apoi mi-am amintit ca nu am venit in vacanta. -Unde suntem?am intrebat. -Muntii Fagaras, sopti tata. Mai multe siluete au trecut rapid de langa noi, ajungand in fata. Printre ei, i-am recunoscut pe Marcus, Caius, Demetri si mai multi din cei care venisera cu 8 ani in urma sa ne nimiceasca. Aro s-a intors si ne-a vorbit tuturor: -Ii asteptam aici, trebuie sa apara din clipa in clipa. Din cate vedeti, membrii familiei Cullen au fost de acord sa ni se alature. Nu uitati, David are o incercare sa ii convinga, apoi atacam. Daca discutia lui se indreapta spre esec, atacati mental si apoi fizic. Fiti pregatiti! Impresia ca David nu va reusi sa ii convinga persista asupra mea. El putea convinge un singur om o data, insa ei erau multi.Nu stiam cum va putea face asta. Tata a venit si m-am imbratisat. Mama l-a urmat si a venit sa ma imbratiseze si ea. Jake, care era in forma de lup, mi-a lins mana. -Atentie! sopti Aro. Aliniati-va! Tata a trecut in primul rand. Stiam ce ne asezasera astfel incat sa nu putem comunica intre noi. Mama si-a ocupat locul de la mijlocul randului. Eu si Jake am ramas ceva mai in spate. Auzeam pasii celorlalti vampiri apropiindu-se. In cateva momente au ajuns in fata noastra. Erau o multime. Am incercat sa ii inumar si m-am blocat cand mi-am dat seama ca erau de cel putin doua ori mai multi decat noi si inca nu terminasem numaratoarea. Eram terminati. Nu aveam nicio sansa in fata lor. Si atunci am stiu ca Volturi erau constienti de cum stau lucrurile, dar ne-au tras dupa ei, din razbunare. Capitolul 23: Haotic -Opriti-va! striga David. Opriti-va si ascultati! Erau un sir infinit de vampiri. In fata lor de aflau doi, probabil conducatorii.

S-au oprit. -Incetati chiar acum! Aceasta violenta nu va duce nicaieri! Haideti ca negociem pe cale pasnica! -Tinere, raspunse unul dintre conducatori, ne-am saturat de calea pasnica! Am inghetat. Recunosteam acea voce foarte bine: era Vladimir, unul dintre romanii care fusesera de partea noastra in urma cu 8 ani. Si eram sigura ca celalalt conducator este Stefan, fratele lui. M-am uitat la Jacob si el s-a uitat la mine. Nu puteam spune sau face nimic, nu puteam comunica cu nimeni. Tata a rupt randul si s-a apropiat de cei doi. Ajuns in fata lor, si-a dat gluga jos. -TU! urla Stefan. Cum poti fi de partea lor, dupa ce au vrut sa te omoare? -Pace, spuse tata. Nu stiam ca sunteti voi. Nu am stiut impotriva lui luptam. -Dar cum v-ati putut alatura lor dupa tot ce v-au facut? -Te rog, asculta-ne, spuse David. Asculta-l pe Edward si crede ce iti spune, fiindca spune adevarul. -Incetati! striga Aro. Nu am venit aici pentru explicatii. Iar voi, decideti acum daca sunteti cu noi sau impotriva noastra. Eram la mijloc. Daca tata ar fi spus ca suntem de partea romanilor, Volturii ar fi atacat, iar noi eram prinsi intre ei. Probabil ne-ar fi atacat chiar pe noi. Apoi am realizat stiau ca este vorba de Vladimir si Stefan, de aceea ne-au pus atat de departati in rand. Tata nu stia ce sa faca si nici noi,ceilalti, nu stiam. Daca spunea ca este de partea Volturilor, ca sa ne salveze pe noi, cei care eram prinsi in rand, romanii ar fi atacat imediat. Apoi, mai multe lucruri s-au intamplat simultan: Tata a spus "Suntem neutri, asta nu e lupta noastra", Jake m-a prins de pelerina si m-a tras intr-o parte, o haita de peste 15 lupi au navalit printre noi si o silueta mica, blonda a atacat-o pe Jane. M-am simtit trasa de Jake mai departe, fara sa ma pot dezmetici. Lupta a inceput haotic. Romanii se parea ca stiu ca suntem de partea lor, caci nu ne atacau pe noi. M-am dat mai in spate si m-am izbit de ceva tare. Cand m-am intors, mi-am dat seama ca este Felix, care era se batea cu Seth. Am sarit asupra lui si i-am prins capul in maini, rasucindu-l cu putere. Seth a profitat de diversiune si l-a atacat pe Felix, doborandu-l. Am simtit cum cineva ma ia de par. Era o femeie, nici macar nu stiam cum o cheama, dar purta vesmintele Volturilor. M-am smucit si am impins-o cativa metri in spate, unde Jacob a sarit direct la gatul ei. Mi-am dat rapid pelerina jos, pentru a nu fi incurcata cu Volturii. Pentru ca acum, mai mult ca niciodata, eram impotriva lor. Ceva tare m-a izbit si m-a aruncat la pamant. Am cazut, dar m-am intors ridicanduma pentru a contraataca. Insa lupii erau deja asupra lui. Lupta era pe terminate si am inceput sa imi caut familia, ignorand praful care imi bloca respiratia si mormanul de cadavre de la picioarele mele. S-a auzit un tipat prelung si am vazut-o pe Claire cazand.