Depresia Si Excluderea Sociala.docx

Presiunea afilierii la grup și depresia A deveni membru al unui grup școlar e una dintre sarcinile primare ale adolescenților. Deși un aspect cheie al dezvoltării acestora, mulți consideră că există anumite costuri asociate cu afilierea la un anturaj. Multe cercetări au asociat presiunea anturajului cu o varietate de potențiale probleme, precum abuzul de substanțe, delicvența juvenilă, dar și cu tulburări, precum depresia sau anxietatea. De mult timp a fost recunoscut faptul că relațiile cu colegii și prietenia contribuie în moduri importante la funcționarea psihosocială a copiilor și adolescenților, astfel relațiile sociale dezvoltate în mediul școlar devin una dintre principalele cauze ale apariției simptomelor depresive. Acceptarea de către colegi e o parte importantă în dezvoltarea identității adolescenților, aceștia aflându-se în perioada comparației sociale și a evaluărilor operaționale. Astfel, aprobarea mult dorită din partea colegilor are o influență puternică asupra stării mentale și a stimei de sine. În vederea câștigării suportului și aprecierii, majoritatea copiilor și adolescenților caută afilierea cu un anumit grup școlar, care este un colectiv bazat pe reputație, în cadrul căruia membrii împărtășesc valori similare, atitudini și comportamente. Deși termenii specifici pentru aceste mulțimi pot varia, în general în mediul școlar există tipuri de grupuri aproximativ similare indiferent de cultură sau regiune (Brown, 1990; Philips, Hughes, & Wilkes, 1998). Prin urmare, există mulțimi care aspiră spre un statut înalt, bazate pe reputație și imagine, mulțimi orientate spre activități sportive sau academice, mulțimi care se împotrivesc normelor sociale ș.a.m.d. Articolele de specialitate au examinat de-a lungul timpului legătura dintre afilierea cu un anumit anturaj și distresul intern. LaGreca și Harrison (2005) au condus un studiu care a investigat multiple niveluri de funcționare interpersonală ca potențial risc pentru simptomele depresive. În mod specific, această cercetare s- a axat pe relațiile generale ale colegilor, atât negative, cât și pozitive, și a inclus caracteristici importante ale acestora, abordând astfel unele lacune din înțelegerea noastră în ceea ce privește legăturile dintre multiplele aspecte ale lumii sociale a adolescenților și sentimentele acestora. După cum au observat și alți cercetători înainte (Brown & Lohr, 1987; Prinstein & LaGreca, 2002), apartenența la o mulțime care are un statut înalt poate oferi o anumită protecție împotriva afectelor depresive. Toți acești cercetători au descoperit că pe măsură ce adolescenții își petrec mai mult timp cu grupuri care au o reputație și o imagine bună raportează o stimă de sine mai ridicată și un nivel mai scăzut de izolare. Acest lucru nu e surprinzător, deoarece adolescenții care sunt asociați cu o astfel de mulțime sunt respectați de restul

colegilor și neimplicați în acte de victimizare sau violență. Însă ceea ce este demn de remarcat e faptul că acest beneficiul, de a face parte dintr-un astfel de grup, pare a fi independent de formarea prieteniilor de bună calitate. În opoziție, afilierea la un grup cu un statut inferior, nu a protejat adolescenții de simptome depresive, însă cei care au luat parte la studiul lui Brown și colaboratorii (1986) au raportat că oportunitățile de sprijin, de prietenie și de companie sunt mai numeroase în cadrul afilierii la mulțimile mai puțin apreciate. Mai mult, dovezi din cercetările lui LaGreca și colaboratorii susțin faptul că mulțimile mai puțin populare sunt deosebit de strânse și unite, 94% dintre adolescenți având cel puțin un prieten apropiat care își petrece timpul cu aceeași mulțime. Astfel, este posibil ca aceste calități ale grupurilor cu statut inferior să ofere protecție împotriva tulburărilor depresive, prin sprijin intern și prietenie, în ciuda faptului că nu sunt foarte apreciate. Peer pressure și depresia Un alt mod prin care presiunea grupurilor poate afecta starea mentală a copiilor și adolescenților e reprezentat de faptul că, de multe ori, aceștia recurg la modificarea și încălcarea valorilor proprii, adoptarea unor comportamente care nu îi definesc sau alte acțiuni care ilustrează conformarea la normele grupului din care vor să facă parte, generând astfel distres și disonanță. Apartenența la un grup necesită concordanță cu interesele și dorințele grupului respectiv, care de obicei nu reprezintă o chestiune de preferință individuală. Pentru mulți tineri valorile și comportamentele pe care trebuie să le adopte reprezintă adevărate eforturi pentru a se conforma normelor grupului și pentru a demonstra angajament și loialitate față de ceilalți membri (Newman & Newman, 1976). Excluderea socială și depresia În adolescență relațiile de importanță primară devin cele pe care le dezvoltăm cu prietenii și colegii, interacțiunile cu persoane de aceeași vârstă fiind cele mai caracteristice acestei perioade. Odată cu această schimbare, crește și sensibilitatea în ceea ce privește excluderea socială. S-a demonstrat că excluderea socială poate provoca o serie de efecte psihologice negative, de la diminuarea comportamentelor prosociale și a stării mentale sănătoase (Twenge, Baumeister, DeWall, Ciarocco & Bartels, 2007; Rigby, 2000) până la dezvoltarea anxietății sociale și a tulburării depresive (Gazelle & Ladd, 2003). Masten et. al (2011) au explorat efectele psihologice ale excluziunii sociale pe un eșantion de adolescenți tineri, descoperind astfel că răspunsurile neurale în cazul unei excluderi prezic simptome depresive subsecvente. Fiind primul studiu care

stabilește o legătură neurobiologică între stresul social asociat excluderii și simptomele depresive din cadrul adolescenței, concluziile acestuia oferă un sprijin promițător ipotezei conform căreia activitatea crescută în regiunea subgenuală a cortexului cingular anterior este predictivă în ceea ce privește dezvoltarea unei tulburări depresive. Alte cercetări oferă dovezi care sugerează că respingerea socială este într-adevăr o experiență interpersonală aversivă și esențială în rândul copiilor și adolescenților, care poate servi drept sursă de stres substanțial (Coie, 1990). De exemplu, copiii respinși sunt mai predispuși decât ceilalți să devină țintele actelor agresive ale colegilor, incluzând atât victimizarea evidentă, cât și relațională. Excluderea socială este, de asemenea, un predictor semnificativ al izolării copiilor și poate servi drept un agent de precipitare al comportamentului suicidar (Prinstein, 2003). Totodată, excluderea din anturajul școlar a fost asociată și cu alte consecințe negative, precum absenteism, performanță academică scăzută și conflicte familiale, crescând amploarea simptomelor depresive. Programul școlar (stresul academic) și depresia Părinți din întreaga lume și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu programele din ce în ce mai aglomerate ale elevilor. De asemenea, au fost raportate neliniști atât cu privire la cantitatea de timp dedicată, în fiecare săptămână, activităților școlare, cât și cu privire la presiunea și așteptările profesorilor sau antrenorilor (Gilbert, 1999). Din punct de vedere fizic, acest program încărcat poate provoca modificări ale pattern-urilor de somn și poate afecta calitatea acestuia. Atât privarea de somn, cât și stresul asociat cu programul agitat au drept consecințe tulburări ale dispoziției, incluzând simptomele depresive (Compas, Orosan & Grant, 1993). Pentru copii și adolescenți, stresul pare a fi de cele mai multe ori asociat cu pretențiile adulților cu privire la diferite activități sau cu cantitatea de muncă și teme (Shaw, Caldwell, Kleiber & Douglas, 1996). Shaw et al. au condus un studiu în care au intervievat elevi în legătură cu timpul petrecut la școală și în afara acesteia. Elevii au oferit estimări ale timpului petrecut pentru diferite activități, inclusic activități școlare, extracuriculare și teme. Aceștia și-au exprimat și atitudinea față de timp, muncă și petrecerea timpului liber. Rezultatele au indicat că puțin peste jumătate dintre elevi au simțit că nu au avut timp suficient pentru a rezolva toate cerințele și a desfășura toate activitățile impuse de școală. Experiențele stresante și eforturile de a face față stresului academic sunt esențiale pentru înțelegerea distresului psihologic și a tulburărilor din timpul adolescenței. Compas et al., în studiul

lor privind copingul în timpul adolescenței, au folosit depresia ca un exemplu cheie al consecințelor stresului. Pe baza acestei cercetări, se presupune că expunerea la stresori se combină cu utilizarea strategiilor de coping maladaptative, generând astfel simptome depresive. Pe lângă cele menționate mai sus, un alt aspect al programului școlar, care s-a dovedit a provoca afecte depresive, este ora de începere a cursurilor. Nu e deloc surprinzător faptul că adolescenții își amână adesea nevoia de somn pentru a se adapta la o gamă largă de cerințe sociale, academice și extrașcolare (Carskadon & Acebo, 2002; Dahl & Lewin, 2002; Wolfson, Acebo, Fallone și Carskadon, 2003). Cu toate acestea, abilitatea lor de a funcționa pe tot parcursul zilei școlare este foarte afectată de cantitatea, regularitatea și calitatea somnului lor. Mai multe studii au demonstrat că începerea școlii mai târziu e asociată cu un somn mai lung și de mai bună calitate și implicit o performanță școlară ridicată și stare mentală sănătoasă (Allen, 1992; Epstein, Chillag, & Lavie, 1995; 1998; Wahlstrom, 2002). Studiul lui Wahlstrom a evaluat 18.000 de elevi în urma schimbării orei la care încep cursurile de la 7:15 la 8:40. Rezultatele au arătat o îmbunătățire a performanței studenților, o prezență crescută și, de asemenea, optimizarea pattern-urilor de somn, rezultând o stare psihică mai sănătoasă. Ora prematură de începere a cursurilor este considerată a pune presiune asupra copiilor în vederea obținerii cât mai multor ore de somn, ceea ce, de fapt, împiedică capacitatea lor de a dormi și îi expune unui risc mai mare de tulburări mentale, susține un studiu condus în 2017. În contrast, o oră de începere a zilei de școală mai târzie oferă o protecție mentală elevilor. Peltz et al. au analizat 197 de elevi. Participanții la studiu au completat un chestionar cu privire la obiceiurile de somn ale acestora și la orele de început ale cursurilor, urmând să fie împărțiți în două grupuri: cei care încep școala înainte de 8:30 și cei care încep după. Participanții au completat pe parcursul studiului un jurnal în care au înregistrat pattern-urile de somn și calitatea și durata acestora, iar apoi au fost testați pentru a evalua orice simptome de depresie sau anxietate. Rezultatele au arătat că cei care începeau școala după ora 8:30 prezentau simptome minore sau inexistente atât în ceea ce privește depresia, cât și anxietatea. Cercetătorii consideră că pe lângă presiunea pentru a obține un somn de bună calitate, care afectează cantitatea și durata acestuia, orele premature de începere a școlii pot, de asemenea, să influențeze nivelurile de nutriție sau de activitate ale copiilor și adolescenților.

Bibliografie Adolescent

Sleep

Working

Group.

(2014).

School

start

times

for

adolescents. Pediatrics, 134(3), 642-649. Brown, S. L., Nobiling, B. D., Teufel, J., & Birch, D. A. (2011). Are kids too busy? Early adolescents' perceptions of discretionary activities, overscheduling, and stress. Journal of School Health, 81(9), 574-580. Compas, B. E., Orosan, P. G., & Grant, K. E. (1993). Adolescent stress and coping: Implications for psychopathology during adolescence. Journal of adolescence, 16(3), 331-349. La Greca, A. M., & Harrison, H. M. (2005). Adolescent peer relations, friendships, and romantic relationships: Do they predict social anxiety and depression?. Journal of clinical child and adolescent psychology, 34(1), 49-61. Melman, S., Little, S. G., & Akin-Little, K. A. (2007). Adolescent overscheduling: The relationship between levels of participation in scheduled activities and self-reported clinical symptomology. The High School Journal, 90(3), 18-30. Prinstein, M. J., & La Greca, A. M. (2002). Peer crowd affiliation and internalizing distress in childhood and adolescence: a longitudinal follow‐back study. Journal of Research on Adolescence, 12(3), 325-351. Santor, D. A., Messervey, D., & Kusumakar, V. (2000). Measuring peer pressure, popularity, and conformity in adolescent boys and girls: Predicting school performance, sexual attitudes, and substance abuse. Journal of youth and adolescence, 29(2), 163-182. Wolfson, A. R., Spaulding, N. L., Dandrow, C., & Baroni, E. M. (2007). Middle school start times: the importance of a good night's sleep for young adolescents. Behavioral sleep medicine, 5(3), 194-209.