Referat Psiho.docx

CONCEPTUL DE PERSONALITATE Definitia si caracteristicile personalitatii In viata de zi cu zi de multe ori sunt folositi termenii de persoana si personalitate, sensul comun al acestuia din urma fiind o insusire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Dar utilizarea lor ca termeni psihologici necesita o definire mai exacta a personalitatii. Inainte de a defini personalitatea trebuie sa definim persoana. Persoana inseamna individul uman concret. Personalitatea insa, este o constructie teoretica elaborata de psihologie, in scopul intelegerii si explicarii modalitatilor de fiintare si functionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care il numim persoana umana.

"PERSONALITATEA este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic." Personalitatea scolarului este totalitatea insusirilor biofizice,psihologice si sociocultulare ,inascute sau dobandite ori organizate intr-un intreg ,care ii asigura un compartament adecvat cerintelor scolii si societatii .In procesul sau sau de formare personalitatea scolarului se prezinta in continua schimbare urmarind sa acumuleze tot ceea ce este util si sa valorifice intr-un mod propriu experinta acumulata petru a raspunde corespunzator cerintelor noi si tot mai complexe ale mediului.

-1-

Conceptele din aceasta definitie sunt :

Organizarea dinamica - Problema centrala a psihologiei este organizarea mentala (formarea structurilor sau ierarhiilor de idei si deprinderi, care ghideaza in mod dinamic activitatea). Integrarea si alte procese organizationale sunt necesare pentru a explica dezvoltarea si structura personalitatii. Termenul implica si procesul reciproc de dezorganizare, mai ales la acele personalitati anormale care sunt marcate de o dezintegrare progresivaa.

Psihofizic - Acest termen ne aminteste ca personalitatea nu este nici exclusiv mentala, nici exclusiv nervoasa. Organizarea sa atrage dupa sine functionarea atat a "spiritului", cat si a "trupului" intr-o unitate inextricabila. Sisteme - Un sistem este un complex de elemente intr-o interactiune reciproca. O deprindere este un sistem, la fel si un sentiment, o trasatura, un concept , un stil de comportare. Aceste sisteme exista in mod latent in organism chiar cand nu actioneaza. Sistemele sunt "potentialul nostru de activitate". Determina Personalitatea este ceva si face ceva. Sistemele psihofizice latente motiveaza sau directioneaza o activitate si o gandire specifica atunci cand intra in actiune. Toate sistemele care compun personalitatea trebuie considerate ca tendinte determinate. Ele exercita o influenta directoare asupra tuturor actelor adoptative si expresive prin care personalitatea ajunge sa fie cunoscuta.

Caracteristic - Orice comportament si orice gandire sunt caracteristice persoanei si sunt unice pentru aceasta.

Comportament si gandire - Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca . Ele sunt moduri de adaptare si desfasurare provocate de situatia ambientala in care ne aflam, totdeauna selectionate si conduse de sistemele psihofizice care alcatuiesc personalitatea noastra.

Personalitatea este compusa din trei elemente: id-ul (sinele), supraeul (superego) si eul (ego). Id-ul constituie impusurile noastre biologice, universale care cer satisfacere imediata. Supraeul este constiinta, id-ul reprezentat in personalitate. Eul este partea persoanei care este in contact cu realitatea. Personalitatea e vazuta sub aspect dinamic, adica miscarea "energiei psihice", a libidoului intre cele trei instante psihice.

-2-

Personalitatea umana se dezvolta printr-o serie de stadii succesive, universale cu substrat biologic si legate de varsta numite "stadiile dezvoltarii psiho-sexuale". Primul stadiu este stadiul oral (1 an) in care sugarul cauta placere prin acte orale (suptul, muscatul). Al doilea stadiu este stadiul anal (2 ani) cand apare controlul intestinelor si al vezicii urinare. Al treilea stadiu este stadiul falic (3-5 ani) este perioada constientizarii sexuale initiale, sau altfel spus conflictul Oedipal. Al patrulea stadiu este stadiul latentiei (5 ani-pubertate) in care este important dezvoltarea fizica si deprinderile intelectuale. Al cincilea stadiu este stadiul genital cand apare sexualitatea matura.

Din numeroasele definitii ale personalitatii se desprind cateva caracteristici ale acestuia, care evidentiaza faptul ca personalitatea este o structura .

GLOBALITATEA:- Personalitatea unei persoane este constituita din ansamblul de caracteristici care permite descrierea si identificarea ei printre celelalte. Insa nu trebuie sa uitam ca omul este unic prin fiecare persoana. Acest lucru inseamna ca unicitatea individului se contureaza intr-o personalitate unica insa asemanatoare pe anumite criterii, cu personalitatile altor indivizi.

COERENTA:- Majoritatea teoriilor admit ideea existentei unei anume organizari si interdependente a elementelor componente ale personalitatii. Dar cand in comportamentul unei persoane apar acte neobisnuite ele contravin acestor teorii. Personalitatea nu este un ansamblu de elemente juxtapuse, ci un sistem functional format din elemente interdependente.

PERMANENTA (STABILITATEA) TEMPORALA: - Desi o persoana se transforma, se dezvolta, ea isi pastreaza identitatea sa psihica. Omul are constiinta existentei sale, sentimentul continuitatii si a identitatii personale de-a lungul intregii sale vieti.

Trasatura psihica. Tipurile. Factorii de personalitate.

-3-

Trasatura psihica este acel concept care evidentiaza aceste insusiri sau particularitati relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic. In plan comportamental, o trasatura este indicata de predispozitia de a raspunde in acelasi fel la o varietate de stimuli. De exemplu timiditatea este o trasatura, fiind in cele mai multe cazuri insotita de stangacie, hiperemotivitate, mobilizare energetica exagerata etc.

Tipurile sunt formate din mai multe trasaturi. ( de exemplu: introvertit, extravertit, ciclotimic etc.) E. Kretschmer luand in considerare parametrii constitutiei fizice, corporale descrie 3 tipuri, iar asocierile dintre trasaturile fizice si psihice s-au dovedit a fi semnificative pentru cazurile patologice: Tipul picnic - statura mijlocie, exces ponderal, fata plina, maini si picioare scurte, abdomen si torace bine dezvoltate - caruia ii sunt asociate urmatoarele trasaturi psihice, grupate intrun profil ciclitomic: vioiciune, mobilitate, optimism, umor, spontaneitate, sociabilitate, dar si superficialitate in relatiile sociale, inclinatie catre compromisuri, Tipul astenic - cu corpul slab, alungit, maini si picioare lungi si subtiri caruia i se asociaza un profil psihologic numit schizotimic: inclinatie spre abstractizare, interiorizare, sensibilitate, un simt acut al onoarei, meticulozitate etc. Tipul atletic - tipul cu o dezvoltare fizica si psihica echilibrata

B O A LA Recurgând, la Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, la cuvântul boală găsim următoarele: "modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecţiune, beteşug." RELATIA BOALA – PERSONALITATE Sanatatea este o stare de bine pe plan fizic, psihic si social. Omul devenit bolnav isi pierde unul din atributele sale fundamentale - starea de sanatate - care ii asigura o adaptare normala, adecvata, la exigentele mediului intern si extern. Boala este sinonima cu o stare de disconfort psihic si somatic. In afara continutului sau psihosomatic, boala reprezinta o situatie existentiala diferita de cea fireasca. Acceptarea bolii poate reflecta o situatie - sursa de mari framantari sufletesti, soldate cu un evident stres psihic de durata, mai ales la persoanele care supraestimeaza problemele pe care le va pune boala. Conceptia psihosomatica in medicina sta la baza diagnosticului si tratamentului omului bolnav, analizat in mod global, adica din prisma datelor medicale furnizate de examenul clinico - anamnestic si de investigatiile paraclinice, dar si din perspectiva psihologica a trairilor generale. Rezistenta la boala este legata si de maniera in care bolnavul isi imagineaza boala si capacitatea sa de a infrunta aceasta boala. Intrand in boala, bolnavul paraseste logica obisnuita si patrunde intr-o lume "irationala", dominata de logica instinctelor si afectivitatii, o lume egocentrica. Boala reprezinta pentru organism o agresiune -4-

deosebita cu importante consecinte. Individul realizeaza pe plan psihologic boala ca pe o agresiune, ca pe un stres contra propriei persoane, ca o stare de insecuritate sau dezastru. Pacientul poate reactiona la boala prin optimism, pesimism, negare, indiferenta sau independenta, el poate accepta sau refuza ideea de boala, fenomen care se exprima prin momentul si felul adresabilitatii sale la medic. Reactia bolnavului dupa stabilirea diagnosticului va depinde de natura lui si caracteristicile psihologice ale individului. Atitudinile de suferinta determinate de boala si situatia de bolnav au fost studiate in relatie cu tipul de personalitate si sintetizate dupa cum urmeaza: 

Atitudinea combativa, proprie pacientilor cu o personalitate caracterizata prin echilibru psihic si robustete, permite o buna adaptare la realitate;



Resemnarea, atitudine caracteristica bolnavilor cu personalitate evitanta, cu stari depresive, dezinteresati;



Refugiul in boala, datorita beneficiilor secundare, apare la pacientii cu "personalitate pitiatica", exacerbata de catre stresul constiintei bolii;



Problematizarea - atitudinea bolnavilor care considera boala fie o pedeapsa pentru faptele care-i "apasa", fie o ocazie buna pentru a-si dovedi forta interioara;



Atitudinea de a valorifica situatia de bolnav: boala devine o ocazie de meditatie la problemele de perspectiva, de refacere fizica si psihica din convalescenta, la reorientarea unor comportamente pana atunci deficitare, pe o directie profilactica fata de principalele boli ale timpului;



Atitudinea de "rea" folosire a bolii: reactie proprie bolnavilor care se cufunda in suferinta, anxietate, agitatie;



Reactia persecutorie: bolnavii neaga boala si devin adevarati "revendicatori-procesomani", cautand repararea prejudiciului produs.

Pentru depasirea stresului psihic creat de factorii psiho-sociali, precum si de cel al unor boli este necesar suportul social care poate fi definit drept confortul, asistenta si informatia pe care individul le primeste prin intermediul contactelor formale si informale din partea celorlalti indivizi sau din partea unui grup. Suntem fiinte sociale si avem nevoie de ceilalti in jurul nostru, atat cand suntem in dificultate, dar si cand vrem sa ne impartasim bucuriile. De aceea, cautam sprijinul celorlalti. Suportul social este confortul fizic si emotional oferit de familie si prieteni, colegi sau alte persoane din jurul nostru. CONCLUZII

-5-

Boala este conceptualizată în mod diferit, în funcţie de: contextul apariţiei, momentul de viaţă, trăsăturile de personalitate, mediul sociocultural, bagajul informaţional şi antecedentele pacientului. Trăirea bolii de către persoana bolnavă cuprinde o mare varietate de comportamente şi emoţii. Majoritatea trăirilor sunt legate de intensitatea simptomatologiei. Boli cu simptomatologie grevată de durere atroce pot genera trăiri psihologice de disperare și deznădejde. Unul dintre cele mai importante aspecte ale psihologiei persoanei bolnave pentru psiholog îl poate reprezenta comportamentul persoanei bolnave. Pacientul (persoana bolnavă) se poate adapta cu boală, poate să respingă boala, poate să fie dependent de boală sau poate să manifeste reacţii depresive în raport cu aceasta.psihologul si farmacistul , dar si medicul trebuie să ţină cont de toate aceste posibile tendinţe şi să consilieze pacientul în concordanţă cu efectul terapeutic care trebuie atins. Bibliografie 1. Athanasiu A., Elemente de psihologie medicală. Editura Medicală, București, 1983. 2. Cornuțiu G., Bazele psihologice ale practicii medicale. Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 1998. 3. Cosman D., Psihologie medicală. Editura Polirom, Iași, 2010. 4. Cucu I., Psihologie medicală. Editura Litera, București, 1980. 5. Enătescu V., Enătescu, V.R., Dialogul medic-bolnav, Ediția a II-a. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2007. 6. Gorgos C., (ed.). Dicționar Enciclopedic de Psihiatrie, vol. I-IV. Editura Medicală, București, 1987. 7. Iamandescu I.B., Psihologie medicală, ediția a II-a. Editura Infomedica, București, 1997. 8. Lăzărescu M., Nireștean A., Tulburările de personalitate. Editura Polirom, Iași, 2007. 9. Lăzărescu M., Psihopatologie clinică. Editura Helicon, Timișoara, 1994. 10. Mărgineanu N., Psihologia adâncurilor și înălțimilor. Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1999. 11. Popescu-Neveanu P., Dicționar de psihologie. Editura Albatros, București, 1978. 12. Predescu V., Psihiatrie, vol. I. Editura Medicală, București, 1989. 13. Sîrbu Marinela, Curs de psihologie medicală. 14. Tudose F., O abordare modernă a psihologiei medicale. Editura Litera, București, 2000. 15. Tudose F., Orizonturile psihologiei medicale. Editura Infomedica, București, 2003.

-6-