Proiect Slobozia.docx

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Caracteristici hidrologice ale localitatii Slobozia, județul Ialomița Coordonator, Prof. univ. Liliana Zaharia

Student, Stan Adrian Sorin Anul II (Conversie Profesională Geografie)

București, 2019

1

Cuprins

1. Introducere 2. Apele subterane, condiții hidrogeologice, straturi acvifere 2.1. Parametri specifici ai apelor subterane Ape minerale/termale 3. Apele curgatoare – caracteristici hidrografice, morfometrice, hidrologice 3.1. Fenomene hidrologice extreme specifice 4. Lacurile, origini și caracteristici 5. Calitatea apelor 6. Întrebuințarea apei

2

Introducere

Slobozia reprezintă municipiul de reședință și cel mai mare oraș al județului Ialomița, situat în regiunea Muntenia, România. Orașul a fost construit din punct de vedere istoric, pe rămășițele vechii cetăți romane Netindava și pe vatra fostei localități medievale denumită Vaideei, mai apoi Slobozia lui Ianahce, sau simplu, Slobozia. Conform recensamantului din 2002, Slobozia are o populație de 52.710 locuitori. Este format din localitățile Bora, Slobozia(resedința) și Slobozia Nouă. Din punct de vedere etimologic, numele actual al municipiului vine de la cuvântul românesc, de origine slavonă, „slobozie” care desemna o localitate nou înființată și care era scutită de taxe și impozite. Cetatea medievală era vulnerabilă în calea raidurilor turcilor otomani și ale tătarilor, de aceea, deseori, spațiul Bărăganului era lipsit de locuitori. La o distanță de 7 km de Slobozia, de află localitatea Amara, localitate cunoscută ca fiind stațiune balneoclimaterică.

FIG. 1 MUNICIPIUL SLOBOZIA

3

2. Apele subterane. Condiții hidrogeologice și tipuri de straturi acvifere

Criteriul geologic este important atât în ceea ce priveşte vârsta depozitelor purtătoare de apă, cât şi prin caracteristicile petrografice, structurale, sau capacitatea şi proprietățile acestora de a înmagazina apa. Au fost astfel delimitate şi caracterizate corpuri de apă de tip poros, fisural, fisural – carstic şi mixt (fisural – poros). Criteriul hidrodinamic acționează mai ales în legătură cu extinderea corpurilor de apă. Astfel, corpurile de ape freatice au extindere numai până la limita bazinului hidrografic, care corespunde liniei de cumpănă a acestuia, în timp ce pentru corpurile de adâncime limita bazinului hidrografic nu constituie un criteriu de delimitare. Starea corpului de apă subterană, atât din punct de vedere cantitativ cât şi calitativ, a constituit obiectivul central în procesul de delimitare, evaluare şi caracterizare.

FIG. 2 LOCALIZAREA DIRECȚIEI APELOR IALOMIȚA-BUZĂU

4

În România, în scopul managementului apelor de suprafață şi subterane, există 11 unități administrative1, denumite Direcțiile Apelor. Una dintre aceste direcții este Direcția Apelor Ialomița-Buzău. Spațiul hidrografic Ialomița-Buzău ocupă o suprafață de 23874 km2 şi este situat în partea de sud-est a României. La nord-est, acest spațiu se învecinează cu spațiul hidrografic Prut, la nord cu spațiul hidrografic Siret, la nord-vest cu spațiul hidrografic Olt, la vest cu spațiul hidrografic Argeş-Vedea, la sud pe o lungime de 75 km cu fluviul Dunărea (granița de stat cu Bulgaria), iar la est cu spațiul hidrografic Dobrogea-Litoral

FIG. 3 CORPURILE DE APĂ SUBTERANĂ DIN SPAȚIUL HIDROGRAFIC IALOMIłA-BUZĂU

În spațiul hidrografic Ialomița-Buzău au fost identificate, delimitate şi descrise un număr de 18 corpuri de ape subterane. Din cele 18 corpuri de ape subterane identificate, 15 aparțin tipului poros, acumulate în depozite de vârstă cuaternară, un corp aparține tipului fisural-carstic, dezvoltat în depozite de vârstă jurasic-cretacică, un corp aparține tipului fisural, cantonat în depozite paleogene, iar un corp este de tip mixt, fisuralporos, localizat în depozite cretacice. 1

Liteanu E.(1953)- Geologia Ținutului de câmpie din bazinul inferior al Argeşului şi a teraselor Dunării. Stud.tehn.,econ.,E 2, Hidrogeologie, 99 p., Bucureşti

5

14 corpuri de apă subterană (ROIL04, ROIL06, ROIL07, ROIL08, ROIL09, ROIL10, ROIL11, ROIL12, ROIL13, ROIL14, ROIL15, ROIL16, ROIL17 şi ROIL18) au fost delimitate2 în zonele de lunci ale râurilor Prahova, Ialomița, Buzău, Călmățui precum şi în lunca Dunării, fiind dezvoltate în depozite aluviale poros-permeabile, de vârstă cuaternară. Important pentru analiza actuală este corpul ROIL13, care definește lunca Ialomiței, unde se află Slobozia. Corpul de apă subterană ROIL13 Lunca Ialomiţei

Corpul de apă subterană freatică, de tip poros permebil, dezvoltat în lunca şi terasele râului Ialomiţa este de vârstă holocenă. Pe baza datelor provenite din forajele de ordinul I şi de ordinul II ale Reţelei Hidrogeologice Naţionale au fost realizate secţiunile hidrogeologice din aria de dezvoltare a corpului de apă subterană ROIL13- Lunca Ialomiţei. Astfel, de la nord spre sud, în aceste secţiuni hidrogeologice se observă că acviferul freatic este protejat de prezenţa unui strat acoperitor, cu grosimi variabile cuprinse între 1-3 m, constituit din argile, silturi şi loessuri. Pe alocuri însă stratul acoperitor lipseşte ceea ce determină o vulnerabilitate mai mare la poluare a acviferului freatic. Capacitatea de debitare a acviferului acumulat în depozitele poros-permeabile dezvoltate în lunca râului Ialomiţa este, în general, redusă iar cantitatea de apă acumulată în acvifer este strâns legată de cantitatea de precipitaţii, dar şi de nivelul apei râului Ialomiţa, care asigură alimentarea acestuia.

FIG. 3 SECȚIUNE HIDROGEOLOGICĂ ÎN ZONA AMARA-SLOBOZIA

Bretotean M., Tomescu G., Munteanu M. T., Radu E., Drăguşin D., Radu C. (2006) – Delimitarea şi caracterizarea corpurilor de apă subterană din România. Rev. „Hidrotehnica”, vol. 50, nr. 10, p. 33-39, Bucureşti 2

6

2.1 Parametrii specifici ai apelor subterane

Pentru urmărirea evoluției nivelului acviferelor freatice din spațiul hidrografic Ialomița-Buzău au fost analizate un număr de 53 foraje hidrogeologice de ordinul I şi II aparținând Rețelei Hidrogeologice Naționale. A fost întocmit graficul cu variația nivelului anual (anul 2008 fiind considerat un an normal din punct de vedere al cantităților de precipitatii) pentru forajele analizate. Datele obținute au fost comparate atât cu mediile lunare multianuale cât şi cu valorile medii înregistrate în anul 2005, an în care cantitatea de precipitații a fost excedentară (an ploios) În cazul forajelor de ordinul I analizate (amplasate în luncile Dunării, Ialomiței şi Călmățuiului), se observă un grafic de variație anual normal al nivelurilor, distingându-se o perioadă de creştere /acumulare a nivelurilor încheiată în lunile mai-iunie şi o perioadă de scădere a acestora din iunie-iulie până în octombrie-noiembrie. În cazul tuturor forajelor, pe întreg parcursul anului 2008 nivelurile au evoluat la cote situate sub mediile lunare multianuale, cu valori cuprinse între 10 şi 130 cm. În acelaşi timp, forajele de ordinul I, amplasate în luncile râurilor, reflectă cu fidelitate raportul schimbului râu-acvifer, ultimul fiind influențat în mod direct de cotele râului. În partea de sud şi de est a interfluviului Ialomița-Buzău, forajele hidrogeologice au deschis acviferul de adâncime din Formațiunea de Frăteşti, de vârstă romanian-pleistocen inferioară, constituită din nisipuri şi pietrişuri, cu intercalații argiloase; de la est la vest şi de la sud-est la nordvest, nisipurile trec la nisipuri fine până la medio-granulare, cu intercalații de argile. Acviferul are caracter ascensional şi prezintă o 161 direcție de curgere orientată, în general, de la sud-est la nordvest. În județul Ialomița, capacitatea de debitare oscilează între 0,4 l/s (F 203 Colelia, pentru o denivelare de 30 m) şi 9 l/s (F 219 Urziceni, pentru o denivelare de 9,95 m), iar debitul specific între 0,08 l/s/m (F 220 Urziceni, acvifer cu productivitate scăzută) şi 1,52 l/s/m (F 203 Colelia, acvifer cu productivitate ridicată); apele de adâncime sunt predominant bicarbonato-sodice, cu mineralizația totală între 823,8 mg/l (F 204 Fierbinți, apă dulce potabilă) şi 1812,7 mg/l (F 203 Colelia, apă dulce nepotabilă).

3. Apele curgătoate-caracteristici hidrografice, morfologice și hidrometrice

Resursele de apă de suprafaţă ale spaţiului hidrografic administrat de A.B.A. Buzău Ialomiţa, cuprind resursele de apă ale celor 5 bazine hidrografice: Ialomiţa, Buzău, Mostiştea, Călmăţui și Berza plus resursele de apă ale fluviului Dunărea. Lungimea totală a reƫelei hidrografice a spaţiului hidrografic administrat de A.B.A. Buzău-Ialomiţa este de 5.373 km3. 3

http://www.inhga.ro/documents/10184/121027/8+PMRI+Buzau-Ialomita.pdf/c1f09e05-ab2d-4e6b-ac4717923a7acea5

7

Râul Ialomiţa4 îşi culege izvoarle glaciare situate pe versantul sudic al Masivului Bucegi, în jurul altitudinii de 2.390 m, de sub Piatra Obârşiei. Acesta are o lungime de 417 km şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 10.350 km2 . Râul Ialomiţa primeşte 142 afluenţi, dintre care amintim: Ialomicioara Mica (S = 95 km2 ; L = 24 km), Bizdidelul (S = 92 km2 ; L = 26 km), Cricovul Dulce (S = 611 km2 ; L = 71,7 km), Crivăţul (S = 85 km2 ; L = 32 km), Prahova (S = 3.735 km2 ; L = 169 km), Sărata (S = 1388 km2 ; L = 75 km) etc. Din punct de vedere morfologic, la câmpie apar în general, roci arenitice şi pelitice (bolovănişuri, pietrişuri, nisipuri, marne, argile şi maluri), depozite ce datează din perioada începând din Paleozoic şi până în Neozoic.

3.1 Fenomene meteorologice extreme În bazinul Ialomiţa cele mai puternice viituri (ex. 2001, 2005) s-au înregistrat pe râul Ialomiţa râul Prahova şi râul Teleajen, dar şi pe afluenţii acestor râuri. Valorile debitului maxim cresc din amonte spre aval, cele mai mari valori înregistrându-se după ce Ialomiţa primeşte Prahova în colaborare cu Teleajen, adică în zona Dridu – Coşereni. Aici s-au ȋnregistrat precipitaţii abundente producându-se creşteri de debite pe cursurile de apă atingând şi depăşind cotele de apărare pe unele râuri. În cuprinsul orașului Slobozia, nu s-au înregistrat fenomene meteorologice extreme.

4. Lacurile-origini și caracteristici La nivelul spaţiului hidrografic Buzău-Ialomiţa se întâlnesc atât lacuri naturale cât şi lacuri de acumulare. Lacurile naturale cu peste 0,5 km2 sunt în număr de 20, unele cu folosinţă piscicolă (Strachina, Iezer Slobozia Nouă, etc) şi terapeutică (Amara, Fundata, etc.). Lacurile de acumulare cu peste 0,5 km2 sunt în număr de 13: Bolboci, Pucioasa, Dridu, Paltinu, Măneciu, Tâncăbeşti, Gheorghe Doja, Fundulea, Gurbăneşti, Frăsinet, Iezer, Siriu şi Cândeşti.

4

https://www.geoecomar.ro/website/publicatii/supliment2009/14.pdf

8

5. Calitatea apei

Alimentarea cu apă potabilă a populației în județul Ialomița este asigurată prin5 : 6 sisteme publice de aprovizionare cu apă care furnizează în medie o cantitate mai mare de 1000 mc/zi si care deservesc mai mult de 5000 de locuitori, debit total furnizat 16761 mc/zi, populație aprovizionată 121377 persoane, operatori : SC Urban SA Slobozia, SC Raja SA Constanta, SC Ecoaqua SA Calarasi, SGCL Amara si Primaria Bordușani.

-

55 sisteme publice de alimentare cu apă care deservesc sub 5000 de locuitori sau furnizează un debit intre 10-1000 mc/zi, volum total de apă distribuit în mc/an 3649270, populatie aprivizionată 91743 persoane, operatori : SC Urban SA Slobozia în localitățile Ciulnița, Scanteia, lazu, Cosâmbești, Mărculești ; SC Raja SA Constanța în localitătile Sudiți, Căzănești, Dridu, Dridu-Snagov,Fierbinti ; SC Antrepriza SA Slobozia în localitățile Munteni Buzău și Rădulești, SC Euro Apavol Voluntari în localitatea Sinesti ; SC Pama SRL Ploiesti în localitatea V.Macrișului și primarii pentru celelalte localități.

-

În Slobozia, în anul 2007, s-au întregistrat următoarele concluzii: - din numarul total de 2920 analize fizico-chimice efectuate, au fost necorespunzatoare un numar de 24 de analize pentru indicatorii : Clor rezidual liber la capăt de rețea- 20 si sodiu-4 . - din numărul total de 446 probe recoltate si 1350 analize microbiologice au fost necorespunzătoare 3 probe pentru parametrii: bacterii coliforme și enterococi.

6. Întrebuințarea apei

Municipiul Slobozia dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă care deserveşte consumatorii casnici, consumatorii publici şi o parte din consumatorii industriali. O categorie de disfuncţionalităţi o constituie subdimensionarea unor conducte şi utilizarea unor conducte de azbociment, material care s-a demonstrat a fi nociv pentru sănătatea populaţiei. Apele uzate menajere sunt colectate şi transportate către staţia de epurare prin intermediul unei reţele gravitaţionale cu trei trepte de pompare. Canalizarea pluvială evacuează apa din precipitaţii direct în râul Ialomiţa şi într-unul dintre canalele de desecare. Principala problemă a reţelei de canalizare este faptul că aceasta a rămas în urma reţelei de alimentare cu apă, existând zone importante din municipiu care nu beneficiază de colectoare de canalizare la care se adaugă şi faptul că o mare parte din colectoarele menajere au devenit subdimensionate datorită racordării de noi consumatori. Datorită agresivităţii apelor subterane unele colectoare au corodat, motiv pentru 5

Geacu Sorin, 1997 Dicționar geografic al județului Ialomița Ed. Enciclopedică, București, 1997

9

care se poluează apa freatică şi totodată creşte nivelul apei subterane, contribuind astfel la inundarea subsolurilor clădirilor şi generând probleme de tasare a construcţiilor. Lungimea actualei reţele de canalizare menajeră este de 79,922 km iar lungimea străzilor echipate cu reţele de colectare a apelor meteorice este de 30,021 km. Volumul total al apelor uzate evacuate este de 2,218 milioane mc, din care sunt epurate 2,143 mil. mc. Reţeaua de canalizare trebuie extinsă şi pe platformele industriale ale oraşului, în special pe platforma Vest. Lucrărilor de extindere trebuie să li se adauge lucrări de decolmatare a canalizării pluviale. Modernizarea şi extinderea canalizării menajere şi a celei pluviale trebuie corelată cu modernizarea uzinei de epurare a oraşului, în special datorită faptului că staţiile de preepurare ale agenţilor industriali funcţionează necorespunzător, ceea ce duce la creşterea încărcăturii poluante deversate în râul Ialomiţa. Strategia privind dezvoltarea durabilă a Municipiului Slobozia, jud. Ialomiţa

10

Bibliografie Copoiu Aurelia, Monografia orașului Slobozia 1942, Arhivele Istorice Centrale, fond Ministerul Culturii Naționale Bretotean M., Tomescu G., Munteanu M. T., Radu E., Drăguşin D., Radu C. (2006) – Delimitarea şi caracterizarea corpurilor de apă subterană din România. Rev. „Hidrotehnica”, vol. 50, nr. 10, Bucureşti. Geacu Sorin, 1997 Dicționar geografic al județului Ialomița Ed. Enciclopedică, București, 1997 Liteanu E.(1953)- Geologia Ținutului de câmpie din bazinul inferior al Argeşului şi a teraselor Dunării. Stud.tehn.,econ.,E 2, Hidrogeologie, 99 p., Bucureşti http://www.inhga.ro/documents/10184/121027/8+PMRI+Buzau-Ialomita.pdf/c1f09e05-ab2d4e6b-ac47-17923a7acea5 http://www.rowater.ro/dabuzau https://www.geoecomar.ro/website/publicatii/supliment2009/14.pdf

11