Portret In Jocul De Lumini.13.x

Portret in jocul de lumini Un corp in umbra,doar fatza se vedea intr-un joc de lumini rosu-galbui.Ii se vad genele in acea miscare sus-jos,dar parca intr-un ritm de reluare,ochii pe cine analizeaza,nasul in umbra propie atat de delicat,buzele cum se misca soptind ceva haios,iar zambetul cel smecher.Remarci si parul cel scurt si cret care ii modeleaza capul cu buclele usor definite,ciocul lui ii da un aer foarte mistic,iar felul in care luminile ii prindeau mana dusa cu degetele lungi si indemanatice la par iti dadeau un fior foarte dulce. Simteai de parca il priveai de atat de departe pe cand tu stateai langa el,cu mana la ceafa lui jucandu-te cu o bucla de par.El isi intoarce capul spre tine,parca timpul se oprise acolo,se apleaca spre urechea ta si iti sopteste sincer"ma gadili",tu zambeai subtil si continuui,stiind ca ii place. In alte dati,cand il vedeai in lumina de dimineata,fatza lui parea atat de sincera si tandra,cu ochii mai mici ca de obicei,iar parul total ravasit si seara din nou total schimbat cu parul aranjat,niste ochii de un negru clar si atenti,iar buzele mereu pregatite pentru a spune ceva,o replica de mult gandita pentru a se distinge el de restu. Identitatea lui nu o poti uita,o cunosteai bine,portretul lui care chiar cu un semn al ochiului,te ridica de la pamant,care te facea sa plangi cand era trist,cel care te facea mandra cand zambea si felul in care arata te-a marcat pentru totdeauna. Si ti-e dor de acele clipe si urasti ca in acest moment portretul nu mai e aici sa fie ca un tablou pentru luminiile tale pline de culori.