PANCREATITA ACUTĂ
Diagnostic 1. Clinic: dureri abdominale, varsaturi, distensie abdominala, febra, tahicardie, hipotensiune, icter, echimoze periombilicale sau in flancuri, hematemeza, melena, coma, scadere ponderala, anorexie 2. Paraclinic: amilazemie, lipazemie, teste de coagulare, leucocitoza, hiperglicemie, glicozurie, hiperbilirubinemie, GGT crescut; ecografie abdominala, CT abdominal, ERCP, radiografie abdominala Tratamentul poate fi medical sau/şi chirurgical. Tratamentul medical vizează următoarele obiective: reechilibrarea hidro-electrolitiă şi acidobazică; combaterea durerii; reducerea stimulării secreţiei pancreatice; corectarea tulburărilor homeostatice apărute şi prevenirea infecţiei. Reechilibrarea hidro-electrolitică şi acido-bazică se realizează parenteral, cu soluţii de glucoză şi electroliţi, în funcţie de valoarea parametrilor monitorizaţi (ionograma, glicemie, Astrup), cu un volum total care sa fie de 1,2-2 ori mai mare decât necesarul uzual de lichide/24 ore. În prezenţa şocului, se apelează la: sânge, plasma sau soluţii de albumină. Durerea va fi combătuta cu preparate de meperidine (demerol) 1 mg/kgc i.m., pentozocină (fortral), tramadol sau paracetamol. Reducerea stimulării secreţiei pancreatice se realizează prin: repaus digestiv; aspiraţia continuă a secreţiilor digestive pe sonda nazo-gastrică; medicaţie blocantă de receptori H2 (ranitidină i.v.). Combaterea tulburărilor homeostatice vizează: corectarea hipocalcemiei (aport i.v. de calciu), a hiperglicemiei (insulina). Pentru prevenirea infecţiei, se recomandă introducerea unui antibiotic cu spectru larg (ampicilină ceftriaxona sau imipenem). Se asociază: antacide şi fermenţi pancreatici (festal, cotazym, etc.). Tratamentul chirurgical se poate practica în orice moment: la debut, când diagnosticul este incert sau când evoluţia este gravă şi neameliorată de terapia medicamentoasă.