Nutritie Si Dietetica.docx

Nutritie si dietetica 1. Apa Apa este bautura ideala pentru om, si joaca un rol fundamental in sanatatea noastra. Bauta in cantitati suficiente nu numai ca asigura functionarea optima a corpului uman, dar si previne sau vindeca numeroase disfunctii si probleme de sanatate. Desi corpul nostru este alcatuit din materiale solide si lichide, cele lichide sunt prezente in proportie mult mai mare, ele reprezentand 70% din compozitia corpului. Cantitatea de apa din corp in functie de varsta: 

un fetus de 4 luni 93%



un fetus de 7 luni 85%



un nounascut 80%



un adult 70%



o persoana in varsta 60%

Aceste cifre variaza de la autor la autor. Apa intra in corpul nostru pe 3 cai: 

pe gura(principala modalitate)



prin plamani(sub forma de aburi)



prin piele

Pe gura: in fiecare zi ingeram in jur de 2.5 l de lichide, fie in forma libera fie legata alaturi de alte substante. Forma libera este forma de lichid pe care o ingeram in sine sau alaturi de alte substante care ii confera culoare, gust, aroma specifica. Cafea pentru a face o bautura stimulanta, plante medicinale pentru infuzie, zahar pentru a indulci. Apa legata alaturi de alte substante se refear la apa care in mod naturl face parte din tesuturile alimentelor solide pe care le ingeram, cum ar fi sucul din pulpa fructelor sau legumelor. Deoarece apa este esentiala pentru toate formele de viata, tot ceea ce ingeram, fie ele plante sau de origine animala, contin mai multa sau mai putina apa.Cea mai mare cantitate de apa

este in legume, intre ele recordul il detine castravetele cu un procent de 95.6%, salata verde pe locul 2 cu 94.4%.Radacinile ca morcovii 88.6%, telina 88%. Desi cartofii au in jur de 77.4% apa, acest procent se mentine in cazul cartoilor fierti, dar in cazul cartofilor prajiti acest procent scade le 20% si la 3% in cazul chipsurilor.Fructele au aproape la fel de multa apa ca si legumele, cel mai mult are pepenele rosu 92%.Fructele uscate au un continut de apa in jur de 24%.Semintele au 3-4 % continut de apa. Continutul de apa din alimentele de origine animala, este asemanator cu continutul de apa al organismului uman, in jur de 70%. Cerealele au un continut scazut de apa, in jur de 12%, fierte, continutul lor creste la aprox. 71%. Zaharul rafinat nu contine apa. Desi unele alimente au un continut scazut de apa, nu inseamna ca nu sunt foarte importante pentru alimentatia de zi cu zi, cerealele de exemplu Apa din organism indeplineste mai multe roluri: 1. Energetic: intrand si iesind din celula, apa produce energie hidroelectrica, care este depozitata sub forma de adenozintriphosfat, ATP. 2. Hidrolitic: apa declanseaza reactii chimice, care duc la descompunerea substantelor din ea. 3. Activeaza/inhiba: cu cat sunt mai vascoase fluidele din corpul nostru, cu atat mai incet au loc procesele biologice, ceea ce inseamna ca daca ingeram suficienta apa, procesele biologice pot sa continue la “viteza” normala. 4. Elimina: purificarea sangelui de catre rinichi, se intampla din cauza presiuni asupra filrului renal datorat lichidului adus acolo de artera renala. 5. Termoregulator: cand apa se evapora pe piele, racesete organismul. 6. Circulator: cantitatea de apa din organism, regleaza presiunea sangelui, si miscarea sangelui. 7. Osmotic: schimburile celulare, ce au loc intre interiorul si exteriorul celulelor au loc datorita diferentei de presiune datorate diverselor lichide, in diferite parti ale membranei celulare.

Bilantul hidric Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide, cu volumul lichidelor eliminate care, in mod normal trebuie sa fie egale. Compararea aportului si eliminarilor poate arata astfel: • bilant hidric pozitiv daca aportul depaseste eliminarea, in caz de hiperhidratare; • bilant compensat cand aportul este egal cu pierderile (normal) • bilantul negativ cand pierderile sunt mai mari decat aportul; indica stare de deshidratare. Pentru stabilirea si efectuarea unei rehidratari corecte a organismului trebuie sa se cunoasca tipul de deshidratare, simptomele, investigatile de laborator, greutateacorporala a pacientului, bilantul hidric. Criteriile clinice pentru stabilirea necesarului de lichide al bolnavului deshidratat: 

senzatia de sete



turgor cutanat



frecventa pulsului



masurarea TA



cianoza extremitatilor



uscaciunea limbii

Ratia de corectare reprezinta cantitatea de lichide pierdute de bolnav pana la inceperea reechilibrarii hidroelectrolitice. La sugar pentru orientarea rehidratarii se va cantari zilnic. Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic este o urgenta medicala, electrolitii se inlocuiesc la recomandarea medicului in raport cu valorile ce se obtin in urma efectuarii ionogramei din sange si in raport cu pierderile existente. Necesarul de lichide a bolnavului se calculeaza astfel: la nevoile bazale ale organismului se adauga o cantitate de lichide egala cu pierderile prin varsaturi, transpiratii, diaree, aspirate gastrica, febra si pansamente; pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37°C, bolnavul va primi 500 ml lichide.

Electrolitii Electrolitii sunt substante care se disociaza in ioni prin dizolvare in apa sau topire, permitand trecerea curentului electric prin solutie. Concentratiile diferitilor electroliti sunt

modificate in diverse boli, in care se pierd electroliti sau nu pot fi eliminate si se acumuleaza in organism. Principalii electroliti: 1. CALCIUL si MAGNEZIUL ajuta la contractarea si relaxarea muschilor. SODIUL si POTASIUL functioneaza ca o pompa si ajuta apa sa ramana in echilibru in interiorul si in afara celulelor 2. SODIUL este electrolitul pierdut in cea mai mare concentratie in transpiratie; pentru o buna functionare a organsimului se recomanda consumarea sodiului DOAR in combinatie cu alti electroliti 3. Pentru a beneficia de POTASIU consumati fasole alba, spanac, cartof copt in coaja, caise uscate, avocado, ciperci albe si banane; De asemenea, pestele si iaurtul sunt alte alimente care te ajuta sa pastrezi nivelul optim de potasiu 4. Pentru a mentine un nivel bun al MAGNEZIULUI, consumati legume cu frunze de culoare verde-inchis, nucifere (migdale, caju, arahide, nuci braziliene, pecan, alune, muguri de pin), seminte (dovleac, susan), fasole verde, mazare, soia, cereale integrale (orez brun, quinoa, mei etc.), avocado, banane, fructe uscate (smochine, prune, curmale, stafide), ciocolata neagra sau iaurt. 5. Pentru a evita deficitul de CALCIU, nu exagerati cu laptele; sunt alte alimente, unele mai bogate in acest mineral – salatele din plante cu frunze de culoare verdeinchis, varza chinezeasca, broccoli, tofu, mazare, migdale, dar si iaurt, mozzarella sau peste la conserva (sardinele in ulei), ansoa, creveti 6. SODIUL trebuie luat predominant din plante si din sarea de mare neiodata, dar cei care au nevoie de un plus la acest capitol pot consuma branza, muraturi, icre, masline Dezechilibrul electrolitic este frecvent asociat cu deshidratarea din cauza prezentei varsaturilor repetate si a diarei. O alta cauza ar mai fi supradoza sau efectul advers al unor medicamente. Electrolitii sunt necesari pentru sistemele digestiv, sangvin, muscular si nervos. Frecventa drumurilor la toaleta si culoare urinei sunt cele mai usoare moduri in care iti poti evalua nivelul electrolitilor din organism. Desi dimensiunea vezicii variaza, un adult ar trebui sa urineze de 5-8 ori pe zi, iar culoarea ar trebui sa fie un galben pal transparent.

2.

Bulimia

Bulimia este tulburare de alimentatie, caracterizata de un consum alimentar excesiv. O persoana cu bulimie mananca o cantitate mare de alimente intr-o perioada scurta de timp, pentru ca apoi sa-si provoace varsaturi, sa se supuna unui exercitiu fizic exagerat, sa consume laxative, diuretice sau alte medicamente in scopul unei eliminari fortate a alimentelor. Persoanele afectate de bulimie sunt obsedate de propriul aspect fizic si nu au respect de sine. Persoana afectata de bulimie pierde controlul alimentar in timpul unui astfel de episod de infulecare; apoi este cuprins de rusine, vinovatie si frica intensa de ingrasare si reia comportamentul excesiv, realizand un cerc vicios. Nediagnosticata si netratata, boala conduce la probleme serioase de sanatate. Etiologia bulimiei nu este cunoscuta dar pare sa aiba legatura cu istoricul familial, influentele sociale (idealul unei siluete perfecte), precum si cu anumite tipuri de personalitate (care tind la perfectionism). Un risc crescut de aparitie a bolii o constituie existenta unui parinte, sora sau frate care are bulimie, insa, aceasta poate fi doar una din cauze. Evenimente stresante precum divortul, schimbarea domiciliului, decesul unei persoane apropiate, pot declansa boala la persoanele predispuse. Simptome 1.

episoade recurente de apetit exagerat si consumul unor cantitati mari de alimente

intr-o perioada scurta de timp (mai putin de 2 ore); 2.

pierderea controlului alimentar si a cantitatii de alimente consumata;

3.

sentimentul de vinovatie dupa episodul de infulecare si frica intensa de ingrasare;

4.

autoinducerea varsaturilor, efort fizic excesiv, folosirea de laxative, diuretice,

sirop de Ipeca (provoaca varsatura dupa ingestia orala) sau a emeticelor. Folosirea inadecvata a acestor medicamente poate duce la complicatii severe, chiar la deces. 5.

episoade recurente de mancat in exces, urmate de eliminarea alimentelor

consumate care apar cel putin de 2 ori pe saptamana, timp de cel putin 3 luni 6.

autoevaluarea bazata pe greutatea proprie si aspectul fizic general.

Bulimia poate fi greu de diagnosticat datorita secretismului fata de episoadele de infulecare si eliminare, precum si a negarii simptomatologiei. De multe ori anturajul remarca primul semnele bolii. Simptome care se asociaza frecvent cu bulimia nervoasa, precum depresia, abuzul de substante sau tulburarile de personalitate, pot face mai dificil tratametul bolii. Recuperarea poate dura un timp indelungat si recaderile sunt comune. Daca pacientul se simte foarte descurajat sau are tendinte de suicid, are nevoie imediata de ajutor de specialitate (este important ca familia sa observe aceste probleme si sa apeleze la ajutor specializat). Bulimia este diferita de anorexia nervoasa. Persoanele cu anorexie cantaresc aproximativ 85% sau chiar mai putin decat greutatea lor ideala. Majoritatea persoanelor cu bulimie au o greutate normala. O parte din cei care sufera de anorexie nervoasa isi provoaca varsaturi, totusi aceasta boala este o entitate clinica aparte. Riscul aparitiei bulimiei nervoase este crescut in randul persoanelor care prezinta: 1.

parinti, frati, surori, cu o tulburare de alimentatie sau care sunt supraponderali sau

2.

istoric familial de tulburari psihice precum depresia;

3.

istoric familial caracterizat prin abuz de substante medicamentoase;

4.

exces ponderal dupa inceperea unei diete alimentare restrictive;

5.

un anumit gen de caracter/personalitate cu tendinta la perfectionism;

6.

un ideal al conformatiei fizice cu greutate mica, gasindu-se intr-o lupta continua

obezi;

cu valorile socio-culturale. Tratamentul bulimiei nervoase include consiliere psihologica (inclusiv consiliere nutritionala) si cateodata medicatie antidepresiva. Tratamentul nu necesita de obicei spitalizare, cu exceptia anumitor cazuri. Daca bulimia este insotita de alte simptome, poate fi necesar tratamentul suplimentar mai indelungat.

3.

Anorexia nervoasa

Anorexia nervoasă este o tulburare psihică din categoria tulburărilor alimentare, caracterizată printr-o reducere anormală a greutății corpului și printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalentă, persistentă, de îngrășare. Persoanele care suferă de anorexie nervoasă își limitează greutatea corpului prin abținerea voluntară îndelungată de la hrană (înfometare sau post voluntar) (anorexia nervoasă de tip restrictiv) și prin alte metode - ca de pildă abuzul de purgative, clisme și diuretice, folosirea de substanțe anorexigene, și excesul de exerciții fizice (anorexia nervoasă de tip eliminator, purgativ). Boala afectează mai ales tinerele adolescente, însă 10 % din cazuri apar la tineri de sex masculin. Anorexia nervoasă este o tulburare psiho - somatică sau psiho - fiziologică complexă, implicând componente psihologice, neuro-biologice și socio-culturale. Bolnavul de anorexie nervoasă e numit de obicei „anorectic”, deși termenul simplu de anorexie (fără adaosul "nervoasă") este de fapt sinonim cu „inapetență”, adică lipsa de apetit, lipsa de poftă de mâncare. Bolnavul de anorexie nervoasă nu e lipsit neapărat de poftă de mâncare, mănâncă intenționat foarte puțin. „Anorexice” sau „anorexigene” sunt denumite substanțele care taie pofta de mâncare, care suprimă apetitul, folosite uneori în tratamentul obezității. În mass media, dar și în literatura științifică termenul „anorexie nervoasă” este prescurtat de obicei sub forma „anorexie”. Anorexia nervoasă are un risc crescut de mortalitate - până la 10%. Este clar ca nu există o singură cauză a acestei boli. Etiologia ei este pluricauzală: 

cauze sociale



cauze psihologice



cauze biologice

Cercetările actuale se concentrează asupra explicării factorilor cauzali existenți și căutarea altora noi. Însă este important să se aprecieze care este ponderea fiecărui factor în etiologia anorexiei nervoase. S-a apreciat ca importantă contribuția presiunii sociale prin intermediul mass media exercitată asupra femeilor de a fi slabe.

Cura de creștere în greutate: Prima linie de tratament pentru anorexia nervoasă se concentrează pe imediata creștere în greutate - mai ales în cazurile care necesită spitalizare. În cazuri deosebit de grave, se pot aplica ordine de spitalizări forțate acolo unde legislația o permite. În majoritatea cazurilor persoanele bolnave sunt tratate ambulator, de către medici, psihiatri, psihologi clinici și alte profesii din domeniul sănătății mentale. Psihoterapia individuală. Un studiu de revistă clinică a sugerat că psihoterapia este o formă efectivă, care poate duce la restaurarea greutății, reapariția menstruației la paciente, și o ameliorare a funcției psihologice și sociale, în comparație cu eșantioane care au primit numai programe educaționale sau simplu suport. Tratamente medicamentoase, ca SSRI și alte medicamente antidepresante, nu au fost găsite in general eficiente pentru anorexia nervoasă. Medicamente antidepresive sunt prescrise de obicei în anorexie, aceasta pentru cura depresiei și anxietății coexistente. Suplimentarea cu Zinc 14 mg/zi este recomandată ca tratament de rutină în anorexia nervoasă, aceasta după ce un studiu a arătat dublarea greutății corpului după începerea tratamentului cu zinc. Mecanismul de acțiune presupus în acest caz ar fi creșterea eficienței neurotransmisiunii în diverse părți ale creierului, inclusiv în amigdală. După un aport adecvat de zinc apare o creștere a poftei de mâncare. Tratamente de grup. Există de asemenea terapii de grup în cadrul unor asociații non-profit și a unor comunități, care oferă suport și îndrumare persoanelor suferind de anorexie și aparținătorilor sau apropiaților lor.