Afectiuni Inflamatorii Ale Ochiului.docx

Afectiuni inflamatorii ale ochiului Blefarita Una dintre cele mai frecvente probleme oculare la adulti este o afectiune a pleoapei denumita blefarita. Blefarita reprezinta inflamatia pleoapelor. Cauza Cauza blefaritei este necunoscuta, dar este mai frecventa la persoanele care au matreata, alergii sau eczeme. Forma cea mai obisnuita apare in asociere cu acneea rozacee sau dermatita seboreica. De cele mai multe ori aceasta afectiune este una cronica (de lunga durata). Orjeletul (denumit popular "ulcior") apare mai frecvent la bolnavii de blefarita. Simptome Simptomele blefaritei include:  roseate  iritatia  prezenta crustelor la marginea pleoapei. Crustele precum si genele din acea zona pot fi uscate sau grase. Pot cadea. Marginile pleoapelor sunt de obicei masiv colonizate cu bacterii, de regula cu stafilococi. Diagnostic Pentru precizarea diagnosticului, medicul specialist oftalmolog analizeaza globul ocular, pleoapa si genele cu ajutorul unui instrument numit oftalmoscop. La inspectia atenta, marginile pleoapelor apar unsuroase, ulcerate cu cruste din detritusuri ce se lipesc de gene. Tratament Se recomanda spalarea pleoapelor, sprancenelor si parului zilnic cu un sampon destinat pentru uzul copiilor. Pentru spalarea pleoapelor, se pun cateva picaturi de sampon pentru copii intr-un pahar cu apa si se imbiba un tampon de vata sau un betisor folosit la igiena urechilor. Tinand ochii inchisi, se sterge usor fiecare pleoapa, inclusiv peste gene, de aproximativ 10 ori, pe o directie orizontala, pornind de la nivelul nasului. Inainte de deschiderea ochilor, trebuie sa clatiti bine cu apa din abundenta. Alternativ, in timpul dusului, se lasa apa calduta sa curga peste ochii inchisi timp de 1 minut. Apoi, se pun 1-2 picaturi de sampon pe o bucata de material moale si se sterg usor genele la fel ca mai sus, dupa care se clateste bine.

Conjunctivita Conjunctivita este o inflamatie a mucoasei pleoapelor (tesutul subtire situat pe fata posterioara a pleoapelor cu rol in apararea si mentinerea umeda a globului ocular). Cauze Cauzele cel mai des incriminate in aparitia conjunctivitei sunt urmatoarele:  infectia cu virusuri  infectia cu bacterii (precum gonoreea sau chlamydia)  factori iritanti precum sampoanele, praful, fumul de tigara, gazele si ceilalti poluanti de mediu, clorul folosit in tratarea apei (piscine)  alergenii, in special praful, fardurile, polenul, lentilele de contact.

Conjunctivita de cauza infectioasa (etiologie virala sau bacteriana), se poate transmite de la o persoana la alta insa nu determina complicatii serioase daca este diagnosticata si tratata precoce. Simptome Simptomele conjunctivitei difera in functie de gradul inflamatiei conjunctivei si include urmatoarele:  hiperemia conjunctivala (inrosirea mucoasei conjunctivale)  hiperlacrimatie (cantitate excesiva de lacrimi)  secretie alb-galbuie, care se depoziteaza la radacina genelor si coltul ochiului, in special dupa somn  secretie verzuie, groasa, aparuta la nivelul ochiului  prurit conjunctival (mancarime, aparuta la nivelul mucoasei conjunctivale, care prin grataj poate accentua hiperemia)  arsuri ocular  vedere incetosata  fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina). Cand apare oricare dintre simptomele specifice conjunctivitei, este necesar consultul medical de specialitate. Oftalmologul va realiza o examinare minutioasa a ochiului si eventual va recolta cu ajutorul unui tampon steril o proba din secretia oculara patologica. Examenului microbiologic al secretiei oculare, poate identifica cauza conjunctivitei, astfel incat infectiile oculare virale sau bacteriene, inclusiv bolile cu transmitere sexuala (BTS), pot fi tratate corespunzator. Tratament Tratamentul corect al conjunctivitei depinde in primul rand de etiologia acesteia. Conjunctivita bacteriana, inclusiv BTS, se trateaza in mod obisnuit cu antibiotice sub forma de picaturi oculare (colir), unguente sau pastile. Picaturile oculare si unguentele trebuie aplicate la nivelul conjunctivei de 3-4 ori pe zi pentru o perioada de 5-7 zile. Pastilele cu antibiotic se administreaza de asemenea pentru mai multe zile (5-7 zile). Simptomele conjunctivitei se amelioreaza sau dispar dupa aproximativ o sapatmana de la initierea tratamentului corect. Este foarte important ca pacientii diagnosticati cu conjunctivita sa urmeze tratamentul complet recomandat de medicul oftalmolog si sa nu-l intrerupa chiar daca simptomele s-au ameliorat, pentru a evita astfel aparitia recidivelor. Conjunctivita virala este una dintre cele mai frecvente infectii oculare si este de obicei determinata de virusurile gripale si paragripale (sezoniera). Conjunctivita virala este una dintre primele manifestari ale racelilor sezoniere comune si la fel ca si aceastea are o evolutie autolimitanta (dispare fara aplicarea unui tratament etiologic), dupa un interval de 5-7 zile de la debut. Conjunctivita alergica apare cel mai frecvent la persoanele cu atopie (teren alergic) si se trateaza de obicei cu medicatie specifica antialergica. Este foarte importanta identificarea alergenului care produce conjunctivita pentru a se putea realiza astfel profilaxia unor episoade noi de conjunctivita alergica. Conjunctivita determinata de iritanti (substante provenite din mediul inconjurator, care pot cauza iritatia fizica sau chimica a mucoasei conjunctivale). In cazul acestui tip de conjunctivita este foarte importanta indepartatrea cat mai rapida a iritantului, prin spalare locala cu apa. In cazul conjunctivitelor determinate de substante acide sau alcaline (inalbitori), este important consultul medical de specialitate.

Profilaxie Pentru prevenirea si ameliorarea simptomelor cauzate de conjunctivita, se recomanda urmatoarele:  protectia corespunzartoare a ochilor impotriva prafului si iritantilor externi (ochelari de protectie, ochelari de soare, igiena corespunzatoare a ochilor)  evitarea utilizarii de produse cosmetice (farduri) in special in cazul persoanelor cu o sensibilitate crescuta  utilizarea corespunzatoare a lentilelor de contact cu indepartarea regulata si pastrarea corecta a acestora  utilizarea "lacrimilor artificiale" (picaturi oculare special realizate pentru a mentine globul ocular umed si curat.

Orjeletul Orjeletul, denumit popular ulcior sau urcior, este o infectie a uneia dintre glandele sebacee de la baza unei gene. Poate fi destul de usor recunoscut, fiind o umflatura la nivelul pleoapei superioare sau inferioare, care se transforma intr-un abces rosu cu un punct galbui care va supura sau nu. Este vorba de un ulcior intern atunci cand infectia se dezvolta in interior si un ulcior extern iar cand aceasta se dezvolta in exteriorul pleoapei. Cel extern se poate vindeca spontan si poate trece de la sine. Ulciorul intern se trateaza numai in cabinetul medicului specialist, deoarece in cazul lui se va forma un nodul cu lichid in interior sau un chist, vindecarea spontana nefiind posibila. Orjeletul poate aparea la orice varsta. Cauze • stafilococul auriu – o bacterie prezenta pe pielea omului, • igiena precara a mainilor, • utilizarea unor cosmetice care nu mai sunt in garantie sau care sunt contaminate cu anumite bacterii. Simptome • roseata la nivel ocular; • senzatii de intepatura sau arsura; • puroi; • ochi umezi ziua; • durere la nivelul ochilor in timpul expunerii la lumina; • dificultatea de a deschide ochii dimineata; • stare generala alterata; • prezenta febrei. Simptomele ulciorului se pot manifesta timp de cateva zile. Ulciorul debuteaza cu o roseata dureroasa pe pleoapa de-a lungul liniei genelor, insotita de o senzatie de arsura. Pleoapa se inflameaza, iar ochiul va lacrima. In cazurile mai grave, suprafata inflamata se va transforma intr-un abces care va aduna puroi. Puroiul este eliminat prin spargerea spontana a ulciorului, iar ulterior durerea va scadea in intensitate, producandu-se vindecarea. In cazul in care puroiul nu se elimina spontan, medicul poate interveni printr-o mica incizie.

Tratament Orjeletul extern, de regula, se vindeca spontan, dar cel intern necesita un tratament chirurgical oftalmologic. Tratamentul ulciorului este prescris si administrat numai de catre medicul oftalmolog, dupa un examen amanuntit al ochiului. Tratamentul consta in administrarea de picaturi antiinflamatorii dar si picaturi cu antibiotice. Sunt cazuri in care se recomanda si anumite unguente. Antibioticele orale se recomanda doar in cazurile grave, cand infectia s-a extins si la nivelul pleoapei sau al sprancenei. Sub nicio forma ulciorul nu se stoarce de pacient, deoarece aceasta actiune va da nastere unor complicatii foarte grave. Se pot aplica insa ca adjuvante comprese calde cu patlagina sau comprese reci din musetel. Preventie • Ochii sau fata nu se ating cu maini murdare, nespalate cu apa si sapun inainte; • Purtarea ochelarilor de protectie impotriva prafului; • Produsele cosmetice nu se imprumuta niciodata. De asemenea, trebuie tinut cont de temenul de garantie al fardurilor si al tuturor cosmeticelor utilizate la ochi.

Dacriocistita Dacrocistita este o inflamatie, acuta sau cronica, a sacului lacrimal, situat intre unghiul intern al ochiului si nas. Sacul lacrimal este situat intre unghiul intern al ochiului si nas. Se disting doua tipuri de dacriocistita: - dacriocistita acuta, insotita de o tumefactie sau umflatura, de culoare rosie, calda la pipait si susceptibila de a se transforma intr-un abces de culoare deschisa; - diacriocistita cronica, care determina si aparitia chisturilor care contin mucus, numit mucocel. Simptome Simptomele acestei afectiuni sunt lacrimarea si durere insotita uneori de febra. Tratament Tratamentul consta intr-o dacriocistitorinostomie, adica de o desfundare a canalului lacrimo-nazal. Aceasta se face de catre medicul oftalmolog. Aceasta interventie chirugicala, care poate fi realizata si de catre un chirurg plastician, restabileste legatura intre sacul lacrimal si deschizatura foselor nazale atunci cand canalul este infundat. In unele cazuri, aceasta operatie (care dureaza in jur de 30 de minute) se face sub anestezie locala cu ajutorul laserului. In caz de dacriocistita acuta este necesara incizia abcesului, urmat imediat de un drenaj chirurgical, acoperind toata portiunea cu antibiotice.

Keratita Reprezinta denumirea generala a inflamatiei corneei. Este o afectiune care poate afecta toate grupele de varste. Simptome Acestea sunt inrosirea ochiului, durere vie, intensa, senzatie de corp strain, lacrimare abundenta, fotofobie.

Transmiterea Se face in cazul celor virale si bacteriene printr-o igiena incorecta (folosirea unor obiecte de igiena de la persoane afectate, punerea mainilor murdare la ochi), folosirea lentilelor de contact in conditii improprii (neschimbarea solutiei, solutie improprie, lentila lasata pe ochi timp indelungat), expunerea la soare si la zapada fara ochelari de protectie. Diagnosticul Diagnosticarea se face de medicul oftalmolog cu ajutorul biomicroscopului si colorand corneea cu anumite substante speciale (ex. fluoresceina). Cand este necesar, se poate folosi si recolatarea secretiei conjunctivale pentru a stie ce tip de keratita este. Tratament Tratamentul este instituit si urmarit de medicul oftalmolog cu diferite tipuri de coliruri antibiotice, antivirale, epitelizante corneene. Fara tratament, keratita poate cuprinde corneele celor 2 ochi, patrunde in grosimea intregii cornei cu aparitia unor abcese si ulcere corneene. Simptome Acestea sunt inrosirea ochiului, durere vie, intensa, senzatie de corp strain, lacrimare abundenta, fotofobie.

Iridociclita Este o inflamatie oculara ce afecteaza irisul si corpul ciliar. O iridociclita este o afectiune relativ frecventa, acuta si cronica, atingand adesea ambii ochi si cu tendinta de a recidiva. Cauze Acestea sunt multiple si uneori dificil de determinat. O iridociclita survine adesea dupa o infectie bacteriana (sinuzita, abces dentar, infectie urinara, tuberculoza, sifilis, bruceloza etc.), virala (herpes, zona zoster indeosebi) sau parazitara (leptospiroza). Simptome O iridociclita se manifesta prin dureri oculare surde si moderate si printr-o scadere variabila, in general limitata, a acuitatii vizuale. Examenul constata o inrosire a ochiului. Tratament Acesta este concomitent cu cel al cauzei atunci cand ea a fost gasita, si cel al simptomului inflamator cu colire sau cu injectii subconjunctivale antiinflamatorii, cu colire midriatice care dilata pupila pentru a evita sinechiile si, uneori, prin corticoterapie generala.