Implicarea Parintilor In Educatia Copiilor-referat

Profesor Invatamant prescolar, Simion Alina Florentina

S.C.ALMASOR CENTER S.R.L.GRADINITA CU P.P.”KITY BITY” H.C.L.NR.22/2015 O.M.ED.5481/15.11.2013 C.I.F.34705758 CONSTANTA BDUL.I.C.BRATIANU NR.146 ET.P+3

Implicarea părinților în educația copiilor

În educarea ,,puiului de om”, parintii , educatorii, scoala si societatea, in general, sunt mijloace importante de educatie si instructie. Printre problemele importante ale invatamantului in aceasta etapa de schimbare si modernizare rapida se gaseste si cea vizand parteneriatul cu alti factori educationali, intre care familia ocupa un loc privilegiat. Familia, prima scoala a vietii este cea care ofera copiilor primele cunostinte, primele deprinderi dar si primele modele comportamentale, echivalentul psiho-afectiv-stimulativ necesar debutului socio-familial. Ca prima veriga a sistemului educativ familia are responsabilitati clare si diverse. Intrebarea care se pune este, daca familia de astazi are timp pentru indeplinirea responsabilitatilor educative, daca este pregatita sa activeze constant ca un factor educativ. Realitatea ne-a dovedit ca nu toate familiile sunt dispuse sa-si indeplineasca consecvent responsabilitatile educative fata de copii, acuzand lipsa de timp, grijile vietii zilnice, minimalizand rolul de factor educativ. Alte familii, desi doresc sa asigure educatia corespunzatoare copiilor le lipsesc pregatirea psihopedagogica, experienta. Factorii care influenteaza azi mediul educativ sunt: noua conceptie care se cristalizeaza asupra educatiei ca serviciul social si extinderea mass-media (T.V). Parintii trebuie sa-si intareasca fundamentarea relatiilor pe baza dragostei lor fata de proprii copii si pe dorinta lor ca acestia sa aiba performante si succes in viata. Aceasta nu se poate realiza daca parintii nu cunosc personalitatea propriului copil. Educatia copilului este factorul principal care dezvolta personalitatea lui. In educatia copiilor trebuie sa existe intre parinti intelegere si acord in diferite probleme si de aici decurg normal si celelalte.

Mediile pe care copilul le traverseaza vulnerabilizeaza sau intareste copilul in fata stresului. Cel mai important mediu, din aceste puncte de vedere, este cel familial, rolul acestuia in dezvoltarea copiilor fiind axata pe: -satisfacerea nevoilor primare -asigurarea climatului afectiv si moral -siguranta afectiva -dezvoltarea sentimentului de apartenenta -stimularea cognitiva -transmiterea de valori, reguli. Modul cum sunt satisfacute aceste atributii de catre familie, influenteaza gradul de vulnerabilitate al copilului la stres. Rolurile sunt operationalizate in modul cum parintii aleg, deliberat sau nu, sa-si formeze copilul si astfel devine vizibil stilul parental cu puternice valente in sfera educationala. Exista 4 stiluri parentale, respectiv: -stilul autoritar-copilul fiind format si educat dupa reguli stricte si restrictive, ce nu tin cont de nevoile lui personale, fiind mai degraba extensii ale nevoilor parintilor; -stilul permisiv-copilul nu este supus unor reguli, parintii tinand cont de nevoile sale, dar fara norme, reguli, disciplina putand fi deficitara, iar nivelul asteptarilor scazut de ambii parinti (si la copil si la parinti); -stilul indiferent-copilul are satisfacute doar nevoile de baza. Nu exista asteptari, proiectii, investitii de nici o natura, mai ales din punct de vedere emotional. -stilul democratic-copilul este crescut in mod echilibrat, avand norme de respectat, pentru a-l disciplina, oferi o traiectorie, dar normele sunt adaptate, modificate in functie de nevoile copilului. Orice act de formare si educare este asumat atat de copil, cat si de parinti. Cercetarile sociologice asupra familiei au evidentiat ca sunt destul de numeroase familiile unde nu exista un consens in stilul parental adoptat, 2 fiind situatiile mai intalnite: *schimbarea repetata a stilului adoptat de o familie, ce debusoleaza complet copilul; *adoptarea de stiluri diferite de catre cei doi parinti. Cu siguranta, alternanta in dominanta intre cele doua stiluri va determina un dezechilibru in cristalizarea sinelui, copilul nestiind caror reguli sa se conformeze, nestiind ce parinte sa multumeasca emotional. Dupa o simpla radiografie, se poate evidentia care este stilul ce pune copilul la adapost de stres si care-l lasa descoperit in fata acestui fenomen.

Stil parental inconstant

Vulnerabilitate la stress crescuta

Stil parental autoritar Stil parental indiferent Stil parental permisiv Stil parental democratic

Vulnerabilitate la stress scazuta

Un proverb spune :

,,O vorba buna rostita la timp, invioreaza sufletul copilului, precum si ploaia buna, cazuta la timp potrivit, invioreaza campul”