Fata Cu Ochii De Aur P2 Capitolul 5

Capitolul 5:Ultimul fluturat de aripi -Renesmee,adu-mi trusa din masina. M-am ridicat si m-am repezit spre usa. Am ajuns la masina si am deschis portbagajul. Am luat trusa si am alergat cu ea inapoi. Cand am ajuns din noi in camera, Claire se trezise. -Ai venit, spuse ea vazandu-ma. M-am dus si am imbratisat-o. -Mi-era asa de dor de tine, imi spuse incet. -Si mie imi era dor.Stai linistita, o sa te faci bine. -Nu o sa ma fac.O sa mor. -Nu, Claire,nu.Nu vei muri, nu spune asta. -Dar asta simt. Ma apasa aici, spuse atingadu-si pieptul. -Nu,nu,nu, spuneam tinand-o in brate. Nu stiam ce altceva sa spun, ce sa fac. Ii auzeam inima batand din ce in ce mai incet, ii vedeam buzele vinetii si imi era groaza atat de faptul ca ea ar putea muri, cat si de o pisibila transformare in vampir. -Mi-e atat de somn,spuse ea. -Dormi.Iar cand te vei trezi te vei simti mult mai bine. -Ma bucur ca ai venit sa ma vezi,Renesmee. Am lasat-o usor din brate si am asezat-o cu capul pe perna. Imediat a cazut intrun somn profund. Mama tragea ser intr-o seringa. M-am uitat la ea intrebator. -Morfina, spuse abia soptit. -O vei face?am intrebat-o. -Voi incerca. Quil s-a asezat pe pat langa Claire. Obrajii ii erau din nou uzi de lacrimi. -Ia-o,imi spuse mama intinzand seringa. Fa-o! -Ii pot face injectia, dar apoi....trebuie sa o faci tu.Stii ca eu nu pot. -Da. Am luat seringa cu mana tremuranda. Pana acum nu mai facusem injectii decat la animale. Dar stiam cum trebuie facut. I-am luat usor mana si i-am cautat vena. Vederea mea este mult mai buna decat a oamenilor, asa ca am gasit-o repede. Am respirat adanc. Acul a intrat sub piele, paralel cu vena, pana a strapuns-o. Am inceput sa apas usor pentru a impinge serul. Dupa ce seringa s-a golit, am tras incet acul. Era gata. Si era partea cea mai usoara. Stiam ca in mama inca se da o lupta si ca ii este foarte greu sa o faca. Si mai stiam ca morfina va avea efectul de a o tine pe Claire paralizata in timpul transformarii. Nu cred ca as fi rezistat sa o aud urland si vaitandu-se ca pe Aisha. Si cu siguranta, nici mama. Stiam ca morfina incepea sa isi faca efectul, dar mama nu reusea sa isi faca curaj. M-am uitat la fata lui Claire: parea atat de senina si fericita. Apoi am auzit ceva ca un fluturat stins din aripi. Era o inima care inceta sa mai bata.