Fata Cu Ochii De Aur-capitolele 12-14

Capitolul 12: Neasteptat David a plecat sa o duca pe Aisha acasa, iar noi am inceput sa revenim la activitatile vietii cotidiene: Eu m-am asezat cu Jacob pe canapea si am inceput sa ii povestesc despre ultima carte pe care am citit-o. Tata a inceput sa cante la pian, mama statea si il asculta. Bunicul verifica niste fise ale pacientilor, povestindu-i bunicii despre fiecare dintre ei si problemele lor. Ceilalti erau plecati sa vaneze. Totul era perfect normal. Fusese o zi de nastere draguta. -Ce face David, de ce nu mai vine? intreba mama cand tata terminase de cantat melodia. A plecat de mai bine de o ora, iar Aisha sta aproape. -Ei, si tu acum, Bella,spuse bunica, Lasa-i in pace. -Dar nu-i las eu? Am chicotit. Da, era exact genul care nu te lasa sa faci ce vrei. -Te-am auzit, Renesmee,spuse tata. Am inceput sa rad. A mai trecut o ora. David inca nu venise. -Crezi ca i s-a intamplat ceva?l-am intrebat pe Jacob. -Cum ar fi? Sa il lovesasca o masina? Singura care ar avea de suferit in povestea asta ar fi masina. -Vorbesc serios,Jacob.Nu e genul lui sa intarzie. -Nu era nici genul lui sa minta, pana acum ceva timp. -Ce vrei sa spui? -Vreau sa spun, draga Nessie, ca lucrurile se pot schimba. Oamenii se schimba. Chiar si vampirii. Nu simti? Suntem in continua schimbare. Tata marai si spuse printre dinti: -Nu intinde coarda,Jacob! Ei bine, unele lucruri chiar se schimba. Iar conotatia pe care au avut-o cuvintele lui Jacob...ei bine...el nu se referea nicidecum la David, ci la noi doi. -O, nu! spuse tata. O, NU!! -Ce s-a intamplat? Ne-am napustit cu totii catre locul unde statea tata. -O, nu!repeta el.David... -Ce e cu David, ce s-a intamplat?Spune! am tipat eu. Stiam ca trebuie sa fie ceva grav, vedeam asta in vocea lui panicata, in bratele sale inclestate de scaun. -Vine, rosti el slab. Si, intr-adevar,David intra pe usa. Nici nu mi-am dat seama ca este el, caci avea ceva in brate. Nu, nu ceva...pe cineva!! -AISHA!!! Aisha era inconstienta in bratele lui David, foarte palida la fata si murdara de sange. Era cu siguranta sange, il simteam dupa miros si dupa arsura din gat. David a asezat-o pe canapea si s-a prabusit langa ea. -Ce s-a intamplat, ce s-a intamplat? Toata lumea intreba ce s-a intamplat si se foia incercand sa ajunga aproape de ea, pentru a vedea ce a patit. Apoi se lasa o liniste monumentala, sinistra... -A muscat-o, spuse tata sfarsit. Capitolul 13: Confesiune -Te rog, Carlisle,fa ceva! spuse David. Era dureros doar sa il privesti. Pe fata lui se citea vinovatia si durerea produsa de aceasta vinovatie. Stiam ca sufera si nu era drept. -Imi pare rau, spuse bunicul dupa ce o examina. Este prea tarziu. -NU!! Nu, te rog, nu! -Ar fi trebuit sa te consulti cu noi inainte. I-am fi putut administra morfina

si nu ar mai fi trebuit sa treaca prin chinurile transformarii. Insa acum e imposibil...venele au inceput sa i se inchida. Si chiar daca am putea sa-i injectam morfina, veninul ar arde-o inainte ca aceasta sa se raspandeasca in corp. -Dar nu am vrut,pur si simplu....nu m-am mai putut controla! -Nu ai vrut sa o transformi in vampir? -NU! David era la capatul puterilor. S-a lasat in genunchi langa capaneaua pe care era intinsa Aisha. Daca ai fi putut plange,ar fi facut-o. Si daca i-ar fi fost simplu sa se sinucida, probabil ca si asta ar fi facut. Dar nu e drept! David a suferit prea mult. Ochii mi s-au umplu de lacrimi, insa nu m-a vazut nimeni. Toti erau atenti la Aisha si David. -Sunt un monstru,spuse el. -Ba nu, nu esti,i-am raspuns. Nu era drept sa se invinovateasca atat. -Uita-te la ea, Renesmee!Uita-te, apoi mai gandeste-te o data. Ma urasc,dar ura pe care o simt acum fata de mine nu este nici jumatate din cat ma va uri ea cand se va trezi. Va vrea sa ma vada mort si ii dau dreptate. -Atunci lasa-o pe ea sa te omoare, nu o face tu dinainte,spuse tata. Poate mai ai o sansa, poate nu te va uri. Am avut dreptate,David vroia sa se sinucida. -Trebuie sa va spun ceva, zise mama. De abia acum am vazut expresia ei. Buza de jos ii tremura, iar pumnii ii erau stransi. -Acum? intreba David exasperat. Centrul existentei lui era Aisha, iar era zacea inconstienta pe canapea. Cu siguranta nu vroia sa auda nimic. -Cu atat mai mult acum. -Te ascultam,Bella,zise bunicul. -Aisha vroia sa devina vampir. Mi-a spus asta. -Pentru ca nu stia ce vrea, spuse David printre dinti. In mod sigur isi va schimba parerea. -Asta nu e tot. Este vorba despre mine. Cand m-am transformat in vampir, morfina nu a avut niciun efect. Pur si simplu nu m-am putut misca si nici nu am putut scoate vreun sunet. Insa atat. Imi pare rau,Edward. Nu as fi spus niciodata adevarul, insa nu e nevoie sa te simti mai vinovat decat esti,David. Cu morfina sau fara,este acelas lucru. -Bella! Expresia tatalui meu semana cu cea a lui David. De parca ar fi adunat toata durerea din lume in ei insisi. De parca ar fi fost supusi celor mai mari suferinte. Si chiar erau. Capitolul 14: Noaptea cea mai neagra Urmatoarele ore nimeni nu a mai vorbit nimic. Toti o priveam pe Aisha. Din cand in cand, ma mai uitam la parintii mei.Imi era greu sa stiu ca din cauza mea mama suferise atat de mult. Ma intrebam cum se simte tata acum. Probabil la fel de vinovat ca si David. Dar e nu vina lui, e vina mea. -Renesmee,voi va trebui sa plecati o vreme,spuse mama. -Poftim? -Nu vreau sa fiti in apropierea Aishei cand se trezeste. -Asa este,spuse si tata. Tu si Jacob veti fi in pericol aici. Trebuie sa mergeti undeva pentru o vreme. Eu si Jake? Undeva pentru o vreme, doar noi doi? Bun, daca tata nu a reactionat in niciun fel la gandurile mele nu prea ortodoxe legate de aceasta plecare, asta inseamna ca este foarte afectat de ceea ce a spus mama.Off... -Da,cred ca La Push este o idee buna,Jacob,zise tata. -Mergem in La Push?

M-am inviorat dintr-o data. Imi doream atat de mult sa merg acolo! -Lasa-ma doar 5 minute sa vorbesc cu tata, va fi incantat sa ne primeasca. -Dar nu trebuie sa mergem chiar acum,nu?Aisha se va trezi peste 3 zile. -Da, insa vreau ca tu sa pleci acum. -Mama...e prietena mea. Lasa-ma sa stau macar pana in zori. -Fie...dar maine plecati. Du-te sa iti faci bagajele. ****** Categoric, sa raman peste noapte acasa a fost o alegere proasta. Trebuia sa plec atunci cand am avut ocazia. Aisha a inceput sa tipe si sa se zbata, spunea ca vrea sa moara si ca nu mai suporta. A fost un cosmar. Pe de o parte, imi era tare mila de ea si de David; la fiecare tipat al ei, parea ca ii infige cineva o sageata in inima. Apoi, mai era si mama. Imi era groaza sa ma gandesc la faptul si ea a trecut prin asta, din cauza mea. Jasper, Alice,Rose si Emmet s-au intors acasa aproape de ivirea zorilor. -Cum se simte? intreba matusa. Bineinteles,vazuse totul. Nimeni nu i-a raspuns,insa, la intrebare. Aisha a inceput sa tipe din nou, facandu-ne pe toti sa tresarim. Jacob, care adormise intr-un fotoliu a sarit direct in picioare sia venit langa mine. -Hai sa mergem,i-am spus. Ne-am dus toate bagajele in masina mea, un Lamborghini Gallardo argintiu. -Conduc eu, i-am spus lui Jacob, care s-a asezat resemnat pe scaunul din dreapta. M-am intors in casa pentru a-mi lua ramas bun de la mama si de la tata. Doar ei mai ramasesera in casa, restul ne-au condus pana la masina. I-am imbratisat puternic. Imi doream sa nu mai fie atat de tristi. -Aveti grija de voi, spuse mama. Si saluta-l pe Billy. -Da,fii fara grija, Vorbim la telefon. Sa ma tii la curent cu ce sa intampla. -Sigur. -Sa fiti cuminti, spuse tata. Nu i-am raspuns. -Cand vin vreau sa va vad mai fericiti, bine? Nu sunt obisnuita cu voi asa posomorati. I-am mai imbratisat o data, apoi am plecat. M-am urcat in masina si am apasat accelereatia. Masina a pornit scartaind. Plecam, plecam departe de St. Helens, departe de parinti, doar eu cu Jacob.