ORGANIZAREA HABITATELOR URBANE Zonele industriale Spaţiile pentru transport Organizarea circulaţiei Spatiile verzi
Orasul Radauti- zone functionale
Zonele industriale Termen caracteristic etapei industriale, zonele industriale capătă azi în contextul globalizării şi al economiei postindustriale valenţe şi soluţii noi, pentru că ele se pot dezvolta indiferent sau în strânsă legătură cu habitatele umane. Prezenţa lor în cadrul aşezărilor, impune -o amplasare judicioasă pentru a nu altera celelalte funcţii ale sistemului -integrarea lor cu transportul, spaţiile comerciale, forţa de muncă şi un impact cât mai redus asupra mediului.
ZI trebuie sa respecte planificarea spaţiala, întocmirea documentelor de mediu (bilanţ, audit, studii de impact), dimensionarea lor în funcţie de forţa de muncă şi cerinţele dezvoltării durabile. Ex. În Germania, unui habitat de 300 000 locuitori îi poate corespunde o zonă industrială cu o suprafaţă de 400 ha. Ex.În SUA o zonă industrială Mare-500 ha, Medie -250 ha Mică-75 ha.
Localizare Industriile zgomotoase, poluante sau care produc reziduuri şi necesită mult spaţiu sunt împinse de legislaţia urbană spre periferie. În funcţie de natura materialelor utilizate, ele au generat sau s-au cuplat cu o anumită categorie de transport. • Pe căile feroviare se găsesc cele care utilizează materii prime relativ voluminoase; • mărfuri uşoare sunt conectate la şosele; • căile navigabile sunt capabile să transporte cantităţi mari de materii prime sau semifinite. Caracteristicile meteorologice (vântul predominant) -unităţile poluante se amplasează în direcţia opusă vântului, pe când cele nepoluante (mai ales industria uşoară) pot ocupa şi spaţii uneori centrale.
funcţie de forţa de muncă
institute de cercetare distribuitori, consumatori stabilitatea fundamentului litologic, soluţiile arhitecturale sau politicile comerciale (zonele libere de comerţ). Preţul terenurilor. ZI ocupa mai ales pe cele neproductive sau nepretabile altor utilizări. Mărimea unităţilor conduce la intercalarea lor în spaţiul rezidenţial (unităţi mici ) şi marginalizarea celor mari. Marile metropole, prin fenomenul de descentralizare – firmele au sedii tot în suburbii ca şi marii poducători.
HOLCIM-Valea Mare Pravat
În raport cu poziţia lor faţă de teritoriul rezidenţial acestea pot fi: a.în prelungire (dificultăţi de transport-Râmnicu Vâlcea); b.în paralel (permite dezvoltarea ambelor spaţiiDorohoi); c.în pană (transportul este facil, dar există un potenţial mare de poluare-Suceava); d.în balanţă (se constituie pe condiţii topografice specifice-Drobeta Turnu-Severin); e.în alternanţă (necesită măsuri de protecţie pentru mediu-Azuga);
F Materiale de constr.
B F celuloza cartoane
F.Vagoan e
f. în bandă (limitează spaţiul rezidenţial, având un potenţial ridicat de poluarePloieşti). În contextul deindustrializării, viabilitatea modelului zonelor industriale intră în declin.
Parcuri industriale Reprezintă o zonă economică delimitată in care agenţii economici se localizează având acces la infrastructură şi utilităţi, administrate de o societate comercială. Publice/27, private/19, mixte/7
ZONELE CU FUNCTII DE TRANSPORT Transportul este un serviciu nelipsit în habitatele umane care facilitează deplasarea călătorilor, mărfurilor, informaţiilor dintr-un loc în altul. El include: ◦ mijloace de transport, ◦ infrastructura şi ◦ operaţii.
Mijloacele de transport
Propulsie biologica cele cu tracţiune nonumană care implică o serie de vieţuitoare
Care implică omul (rişca, barca
propulsie mecanică Fara motor
electrice
Pe baza de combustibili
Infrastructura Spaţiul de transport este format din: -areale compacte destinate deplasării: gări, porturi, aeroporturi, staţii -reţele aeriene, terestre, subterane sau acvatice. Reţeaua de căi de transport este formată în interiorul habitatelor umane din anumite tipuri de drumuri, iar în exterior de alte categorii, conform scopului deservirii.
In interiroul aşezărilor umane sunt: -căi naturale nemanajate, (poteci) sau parţial amenajate specifice mediului rural sau mediului urban, însă cu un caracter informal; - alei, considerate ca artere destinate fluxului redus de pietoni sau pentru mijloace de circulaţie uşoare care se regăsesc în spaţiile rezidenţiale, parcuri etc.; -piste, ce sunt căi amenajate pentru aceesul specializat (biciclete, motociclte); -bulevarde, străzi largi care constituie coridoare principale de trafic pentru oraşe; -străzi, drumuri amenajate special în interiorul oraşelor şi satelor.
Strada Reprezintă cel mai cunoscut tip de cale transport şi care, prin morfologia sa formează trama stradală. Ansamblul de străzi într-un ecosistem uman şi care poate deţine 10-20% din suprafaţa acestuia se numeşte tramă stradală. Forma sa poate fi: ◦ riguroasă ca rezultat al unei activităţi organizate; ◦ neregulată printr-o evoluţie spontană.
Evolutie istorica. ◦ Perioada preindustrială (predominant radiar) şi din anumite materiale (pavaj piatră sau pământ) - mijlocul de deplasare pedestru,tracţiune animală. ◦ Perioada industrială, când s-a trecut la utilizarea tramvaiului, autobuzului, moment în care au apărut peste reţelele radiare, inelele de centură ◦ Mai complexe în stadiul actual, postindustrial, când predomină autovehiculul şi mijloacele de transport rapid (tren, metrou etc.). ◦ În stadiul postindustrial, modelul de transport incumbă o serie de probleme legate de congestii de trafic, accesibilitate, poluarea ◦
Există
numeroase tipuri de trame:
1. Radiară 2. Cu două sau mai multe ramuri 3. Inelare
1. Radiar concentrice 2. Ortogonale (rectangulare) 3. Ortogonale diagonale 4. Mixte 5. Liniare
Nadlac
Sanicolaul Mare
O stradă trebuie să fie alcătuită din infrastructură şi suprastructură. Infrastructura reprezintă totalitatea lucrărilor care susţin suprastructura şi asigură legătura cu terenul căruia i se transmit eforturile statice şi dinamice. Aceasta cuprinde terasamente sau lucrări de pământ. Suprastructura reprezintă totalitatea componentelor care alcătuiesc corpul propriu-zis al acestora. Ea este formată din mai multe straturi suprapuse a căror compoziţie şi tehnologie de execuţie depind de importanţa, destinaţia străzii. O stradă cu un caracter modern cuprinde: ◦ substratul de 5-10cm (nisip) ◦ fundaţia de 30-50cm (balast), ◦ un strat de rezistenţă de 20-30cm (beton) şi ◦ unul de uzură constituit din asfalt, bitum, piatră cubică (Ion Gheorghe, 2001).
O stradă în profil orizontal cuprinde: carosabilul, trotuarele, spaţiile pentru staţii, pasaje de trecere pentru pietoni sau tuneluri, sisteme de dirijare automată a circulaţiei, corpuri de iluminat. Dimensiunile tramei stradale depind de numărul locuitorilor din sistem, de tipul şi gradul de motorizare, viteza de deplasare a fluxurilor de pietoni sau vehicule. Pentru a asigura eficienţă procesului de deplasare acestea se proiectează pe tipuri: de penetrare, de viteză medie, mare, pietonale etc.
I. magistrale care se leagă de drumurile naţionale; II. de legătură între magistrale şi cartierele de locuit sau zonele funcţionale; III. de colectare care preiau fluxurile din zonele funcţionale şi îl dirijează spre magistrale sau cele de legătură; IV. de servire locală. Cerinţele de mediu ale unei străzi sunt la nivel sanitar, tehnic şi economic: ◦ asigurarea scurgerii precipitaţiilor,; ◦ sterilizarea faţă de agenţii patogeni; ◦ eliminarea poluanţilor emişi de mijloacele de transport; ◦ colectarea structurată a deşeurilor, ecranare faţă de aerosolii poluanţi; ◦ să optimizeze traficul prin lăţime, suprafaţă, marcare, rugozitate, rezistenţă, siguranţă etc.
În exteriorul habitatelor umane există căi rutiere diferite care fac legătura în teritoriu sau între localităţi.
Autostrăzile sunt drumuri de mare capacitate şi viteză, rezervat exclusiv circulaţiei autovehiculelor fiind prevăzute cu sensuri unidirecţionale, separate printr-o bandă mediană (V. Surd şi colab. 2005). Drumurile expres care se aseamănă cu autostrăzile cu diferenţa dată de numărul de benzi şi modul de separare a celor două sensuri. În România sunt drumurile naţionale (DN) separate în drumuri europene, principale, secundare, apoi drumurile judeţene (DJ), drumuri comunale (DC).
Intensitatea traficului, funcţie de care se proiectează orice drum traficul mediu zilnic, intensitatea orară după care aceste drumuri se încadrează în: a. clase tehnice (I- permit circa 3000 de autoturisme, II între 1400 şi 3000, III-550 şi 1400, IV- 100 şi 550 şi clasa V cu sub 100 de autovehicule), (V. Surd şi colab. 2005) b. durata covorului asfaltic (provizoriu care se poate folosi 2-3 ani, semipermanante pentru 5-10 ani şi definitive cu exploatare de până la 30 de ani).
Transporturile speciale se desfăşoară în mediul aerian, terestru, acvatic sau subteran.Ele se sprijină pe o reţea de conducte sau unde. Reţeaua de conducte asigură transportul unor substanţe lichide (petrol, apă) sau gaze (butan, aer pneumatic), energie electrică sau termică.
Organizarea circulaţiei Într-un habitat uman există o circulaţie fizică a bunurilor, informaţiilor şi persoanelor. Pentru fiecare tip de element deplasat există proiectate sisteme de circulaţie. micşorarea distanţelor de parcurs; fluidizarea circulaţiei, prin introducerea unor sensuri unice, inele de circulaţie, pasarele, poduri, viaducte, transporturi multimodale; reducerea poluării mediului; reducerea costurilor de transport; semnalizare corectă, vizibilă.
În habitatele umane sunt două categorii de mijloace de transport implicate: publice şi private.
Mijloc de Capacitate tansport număr de Persoane (5pers./m2)
Număr Capacitate Viteză vehicul de /oră e pe oră transport şi sens a str. (nr. Pers/oră/ sens
Suprafaţa ocupată/ Pers.
autobuz
60-80 sau 90-100 90-150 80 (articulat)
4600 3600-6000
30 20
0,15-0,20
troleibuz
50-80
80
4000-9000
18
0,15
tramvai
150-200
70
9000-12 000 15-20
0,20
metrou
400
40
1800036000
0,20-0,30
40-50
Metroul
M
Rădăuţi
100
10
142
R
So me şu l
A
54
Mare
Vatra Dornei
B is tr iţ
BISTRIŢA
Dej
46
145
a
Paşcani
Roman
Târnăveni
125
Sighişoara
Blaj
189
TIMIŞOARA
Orăştie
Hunedoara
Tg. Secuiesc
SIBIU
S
231
Cransebeş
51
70
Ce rn a
B
Orşova
PITEŞTI
5 5
Ji u
a re nă Du
220
10
249
62
63
SLOBOZIA 35
Ar ge 610 ş
SLATINA
543
287
220
553
BUCUREŞ TI 103
100
B L
CĂLĂRAŞI
2
23
Medgidia
65
CONSTANŢA
31
Roşiori de Vede
21
ALEXANDRIA GIURGIU
Turnu Măgulele
U
A
60
99
PLOIEŞTI
Ol t
80 km
IN RA UC TULCEA
198
I 60
60
Urziceni
CRAIOVA 303
355
3
BUZĂU
Drăgă şani
Calafat 40
82
TÂRGOVIŞTE
Caracal
20
57
FOCŞANI
96
Motru DROBETA TURNU-SEVERIN
118
A
0
SFÂNTU GHEORGHE
Câmpina 43
17
15
100 000 călători pe vagonmetrou /an
Tecuci
Câmpulung
TÂRGU JIU 26
100 000 călători / troliebuz/an
GALAŢI u ză B u BRĂILA
Curtea de Argeş RÂMNICU VÂLCEA
Filia şi
20
Bârlad
ş
R 58
135
Codlea BRAŞOV Săcele
8
Petroşani
i Ti m
E
REŞIŢA
156
Făgăraş 143
Lugoj
100 000 călători / autobuz/an
33
Adjud
ALBA IULIA
DEVA
B ega
171
MA
78
Oneşti
Tro tuş
Mediaş
Sebeş 96
5
MIERCUREA CIUC
A
Brad
Mureş
Odorheiul Secuiesc
GR Ă
222
BACĂU
25
TÂRGU MUREŞ
91
Aiud
ARAD
100 000 că lători pe vagon tramvai/an
VASLUI Câmpia Turzii
U
249
Huşi
42
Turda
Alb
Vagoane metrou
EA
56
610
Număr călători/mijloc de transport/an (2004)
G
116
Troleibuze
V
N
349
62
46
O
u gr Ne
l i şu Cr Cri ş ul
Reghin
CLUJ NAPOCA
Autobuze, microbuze
IAŞI
PIATRANEAMŢ
Gherla
D
59
ORADEA Cri şul Repede
44 164
a ov
ZALĂU
Vagoane tramvai
27
Câmpulung Moldovenesc ol d
116
Pr ut
M
190
Legenda Număr vehicule în inventar(2004)
BOTOŞANI
S uc eav a SUCEAVA
11
27
Fălticeni
6
58
44
AN
A I 1733 553
Dorohoi
L
847
6126 543
BAIA MARE
A
N
I
O
610
SATU MARE S om eş
Carei
A
R
et S ir
Tisa C Sighetul Marmaţiei
RE
U
45
R
Mangalia
I
A G
A
22. INSTITUŢII. INFRASTRUCTURĂ ŞI TELECOMUNICA ŢII. TRANSPORTUL URBAN DE PASAGERI (2004)
Există o serie de studii şi inovaţii în ceea ce priveste introducerea altor categorii de mijloace de transport: trotuarul rulant (pe distanţe de 500m, cu viteze de 2,5 km/oră ce ar asigura deplasarea a 10 000 persoane pe sens, pe oră, acceleratorul pentru pietoni, vagoane suspendate, automobile mici etc. Maglev tren pe p. magnetica cu viteza de 550 km/h. Deoarece nu pot fi folosite cu infrastructura existentă, trenurile Maglev trebuie concepute integral. Liderii mondiali în domeniu sunt companiile germane Siemens şi Thyssen Krupp.
Circulaţia
este definită totalitatea deplasărilor generată de vehicule sau pasageri, pe o anumită suprafaţă de teren special amenajată acestei utilizări. Circulaţia este compusă din itinerarii sau rute, pe care se modelează fluxuri. Organizarea traseelor ţine cont de orientarea fluxurilor şi de încarcarea de pasageri.
5.6.Spaţiile verzi
Spaţiile verzi sunt teritorii amenajate în perimetrul construibil sau în afara acestuia, având fondul dominant din vegetaţie, la care se pot adauga dotări cu caracter utilitar, de recreere, cultural, cu funcţii sanitare, ecologice, estetice (Filoftea Negruţiu, 1980). Zonele cu spaţii verzi, recreative şi de agrement sunt bine conturate, au funcţii social-culturale, utilitare, economice, estetice, decorative şi sunt reprezentate prin scuaruri, parcuri, păduri, perdele de protecţie, complexe sportive, cazinouri etc. În literatura de specialitate se folosesc termeni diferiţi: spaţiu verde, suprafeţe oxigenate, habitate naturale, pădure urbană.
[1] Bucureşti sunt 3 m2/pers., Londra 251
Spaţiile verzi sunt componente deosebit de important în cadrul aşezărilor umane, prin rolul lor
estetic, de ameliorare al microclimatului schimbat de prezenţa suprafeţelor mari betonate, de oxigenare, purificarea aerului, ecranarea poluării fonice şi de asigurarea petrecerii timpului liber recreativ. Atât din punct de vedere al oxigenării cât şi estetic, indicatorul pentru spaţii verzi cere o suprafaţă de 12m2/pers.[1] Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) sugereaza o suprafaţă de 50 de metri patrati pe cap de locuitor. Romania a aderat la aceasta normă deşi media ajunge doar 18 m2/locuitor, ia în Europa media de aproximativ 25 m2/locuitor.
După complexitatea amenajării spaţiile verzi cuprind: - parcurile publice care sunt suprafeţe amenajate total sau parţial cu specii de plante alohtone sau autohtone cu o suprafaţă de peste 20 ha, având funcţie recreativă, agrement, estetică, educativă şi ecologică. Alături de plante, ele conţin corpuri de iluminat, bănci, pubele, obiective culturale, comerciale, terenuri de agrement; - grădinile publice sunt spaţii verzi organizate, uşor similare parcurilor, dar cu o suprafaţă cuprinsă între 3 şi 20 ha, deservind cartierele în ecosistemele umane mari pe o rază de 1 -1,5 km;
scuarurile, destinate odihnei de scurtă durată, fiind amplasate în pieţe sau intersecţia unor artere de circulaţie, acoperă suprafeţe de 0,3-3 ha şi deservesc populaţia pe o rază de 400m; - plantaţiile de aliniament ca şi plantbandele, însoţesc drumurile, fiind alcătuite din arbori, arbuşti, decoruri florale, bănci cu rol de odihnă scurtă, alei de promenadă sau cu scop estetic; -aliniamentele de arbori reprezintă un element de compoziţie peisagistică, caracterizat prin dispunerea regulată a arborilor pe trasee liniare, având un rol de protecţie împotriva noxelor; - spaţiile verzi din ansamblurile de locuit au utilizări diverse însă ele trebuie
Rolul
ecologic al spaţiilor verzi constă
în: -restabilirea microclimatelor datorită suprafeţelor mari de ciment (care schimbă albedoul[1]); -reducerea poluării cu particule, gaze; -descreşterea eroziunii vântului (cu 2030%) filtrarea aerului Conduc la micşorarea efectului de seră şi apariţia insulelor de căldură.
Spaţiile verzi din habitatele umane cuprind: plante cultivate, plante native şi naturalizate.
Plantele cultivate sunt produse prin dirijare
horticolă şi pot răspunde mediului antropizat cu toate că cele mai multe sunt specii alohtone. Ele se caracterizează prin creştere rapidă, estetică şi calităţi ecologice, rezistând la o gamă mare de dăunători, boli şi adaptare bună la microclimate, prin sisteme radiculare şi coronamente adaptabile configuraţiei infrastructurii ecosistemelor umane. Răspândirea lor este programată şi respectă principiile arhitecturale fiind pretabile parcurilor, scuarelor sau aliniamente stradale.
R
A
I
N
LEGENDA
A
Suprafaţa spaţiilor verzi în judeţe
I
Dorohoi Sighetul Marmaţiei
SATU MARE
Carei
<250 ha
M
10
C
BOTOŞANI
Rădăuţi
BAIA MARE
[250 ; 500 )
SUCEAVA
R
O
5
Câmpulung Moldovenesc
A
Vatra Dornei ZALĂU
Paşcani
BISTRIŢA
Dej
PIATRANEAMŢ
Gherla
IAŞI
[1 000; 1500)
D
ORADEA
G
[750 ; 1 000 )
L
0
Numărul judeţelor pe intervale de frecvenţă
[500 ; 750 )
Fălticeni
Roman
>1500
Reghin
N
Huşi
Turda
TÂRGU MUREŞ
O
CLUJ NAPOCA
VASLUI
BACĂU
Târnăveni
Blaj ALBA IULIA
DEVA
SIBIU
Orăştie
Făgăraş
FOCŞANI
BRAŞOV Caransebeş
Petroşani
S
Râmnicu Sărat
Câmpulung Curtea de Argeş
E
TULCEA
R
PLOIEŞTI PITEŞTI
B
Motru Orşova DROBETA TURNU-SEVERIN
TÂRGOVIŞTE
Drăgă şani
Urziceni SLOBOZIA
BUCUREŞTI
I
Filia şi
20597 ha
BRĂILA
BUZĂU
Câmpina
RÂMNICU VÂLCEA
TÂRGU JIU
A
SLATINA
BUCUREŞ TI
CRAIOVA
CĂLĂRAŞI Caracal
B 18 0 18 36 54 km
GIURGIU
Turnu Măgulele
L
G
Medgidia
Roşiori de Vede ALEXANDRIA
Calafat
U
AINA UCR
Săcele GALAŢI
REŞIŢA
2003
Tecuci
Codlea
Ã
Lugoj
Hunedoara
Adjud
Tg. Secuiesc SFÂNTU GHEORGHE
Sebeş TIMIŞOARA
50 ha
A
Brad
Bârlad
Oneşti
Mediaş Sighişoara
NEA GR
ARAD
MIERCUREA CIUC
Odorheiul Secuiesc
Aiud
V
U
Câmpia Turzii
Suprafaţa spaţiilor verzi amenajate în municipii şi oraşe
R
I
A
Mangalia
CONSTANŢA
M.A RE A
U
A
Nr. jud. 15
A
14.DOMENIUL MEDIU. MEDIUL URBAN. SUPRAFAŢA SPAŢIILOR VERZI AMENAJATE ÎN JUDEŢE, MUNICIPII ŞI ORAŞE
Plantele native provin din ecosistemele originale pe care s-a dezvoltat ecosistemul uman (Pădurea Băneasa-geotop specific climatului temperat continental). Plantele naturalizate, inclusiv cele ruderale, sunt acele specii care s-au adaptat fără asistenţă umană, pe fondul diversităţii de situri (deşeuri, clădiri demolate, ape menajere, deblee, terenuri virane etc.). Problema constă în dezvoltarea necontrolată a celor ruderale, care scad valoarea peisagistică datorită gradului foarte mare de răspândire şi adaptare, prin germinare pe soluri sărace (Artemisia austriaca, A. Absinthium-pelin, Lamium
Modele ale organizarii zonelor functionale EWBurgess, 1925 Cresterea oraselorChicago-zone structurate concentric 1. CBD 2. ARIA DE TRANZITIE 3. IND.MODERNA , CARTIERE MUNCITORSETI 4. REZIDENTA CLASEI BOGATE 5. DISPERSIE URBANA
H.HOYT, 1939
CHAUNCY HARRIS
CONCLUZIE
UK ROMANIA-D.VERNESCU: ZONA IND-15%; ZONA IND-12,8%; INV.+CULTURA- Z FEROVIARA 3,4%; 9%; COMERT-2,5%; TRANSP. 9%, ZR-29,7%; NUCLEU SPATII PLANTATE-21%; COMERCIAL 3%... CIRCULATIA INTERNA RESTUL ..ZR, SV 13,1%;
SUPRAFETE ACVATICE 8,8%
Bibliografie 1. MATEI, E., 2007. Ecosistemele umane. O abordare din perspectiva geografica, Editura Universitară,Bucureşti 2. UNGUREANU, AL., TURCANASU, G., 2008. Geografia asezarilor umane,editura Performantica, Iasi 3. Ianos Iaon, 2004.Dinamica urbana, Editura tehnica , Bucuresti