Vreau O Alta Lume Vi-v Dutu

Vreau o alt lume VI de Victoria Du u | 25 Septembrie 2008

*** Lacrimile ro ii ale soarelui Se rev rsau pe fruntea inimii i le ascultam clipocitul lor t cut În râurile mele i-a t cut, i-a t cut sunetul lacrimei, A t cut i-a r mas cerul pustiu de lacrimi, Pustiu de cruci, De mâini în lta e, de aripi, De mâinile mele t cute, De obrajii mei reci i goi ‘’Hei‘’ m-am auzit întrebat , I-am r spuns, Iubirea e o tain > i El m-a întrebat din nou i iar i I-am r spuns A t cut… a t cut… a t cut… S-a l sat noaptea i El m-a întrebat din nou Am t cut, El a început din nou s tac . Am t cut i auzeam clipocitul De rou al soarelui… Dup timp îndelungat Am început s strig cu lacrimi De sânge alb***Stau undeva pitit , Nici eu nu mai tiu unde sunt i universul din privirile mele m -nghia , Stelele m fac s ame esc.

Cât t cere în fa a acestor stele ce str lucesc, Nici un cuvânt universul nu scoate, Numai noi oamenii vorbim între noi, Prin cuvinte absurde. Cât singur tate, cât pace resping toare! Toat t cerea asta din crea ia Ta M înghia , Dac nu ai fi Tu, dac nu ai fi Tu, S -mi înal gândul meu la Tine, Ce m-a fi f cut de atâ ia ani, De singur tate.*** Domne, cât de sublimã este crea ia Ta i cât de departe sunt eu de Tine! Cum a putea s ruta floarea aceasta de pe lac, Nuf rul acela minunat dac e atât de departe, E noapte i e frig, i nu pot zbura pân aclolo, Nu pot s înnot ,apa e rece, Nu pot s m desprind de copac, Pân la vârfurirle brazilor s -i mângâi, Nu pot ajunge, Nu pot zbura pân la stele i înapoi, Nu por ajunge pe fundul lacului s ating Nisipurile i r dãcinile florilor. Totul m respinge, Domne, prin necunoa tere. Uite, uite, leb da aceea de pe lac, Ce minunat este, Doamne!! Ce vine încet, plutind, spre mine, printre nuferi, Dar ea nu tie c eu sunt aici. O singur mi care dac a face, Ea ar zbura, ar fugi S-ar îndep rta de mine, pentru c ea tie C eu pot s-o omor, s-o ucid, s -i ucid frumuse ea. Cât frumuse e, cât frumuse e, Doamne i cât de str in sunt eu de esen a ei! O, Doamne, dac Tu ai fi aici lângã lacul acesta, Lâng leb da aceasta ce plute te frumos, Cât de minunat ar fi, a zbura cu Tine pretutindeni. Tu m-ai ine de mân i a putea zbura pân la stele i a lua stelele i le-a pres ra Peste mun i i peste copacii ace tia frumo i, i peste leb da aceasta minunat . Împreun cu Tine, Iisuse a putea s înnot, Împreun cu leb da aceea printre nuferi i ea nu s-ar teme de mine,

Nu s-ar îndep rta, a pluti cu Tine deasupra lacului i a înceta s m tem. Ar înceta singur tatea mea, Te-a iubi oare mai mult? Cât de orbi îmi sunt ochii în întunecimea asta i cât de departe sunt de Tine, de frumuse ea Ta!! Da, da i locuind în mijlocul acestei frumuse i.!!! *** Frumoase sunt lucrurile din preajma mea Ele m trimit cu gândul laTine Omul m însp imânt cel mai mult, El m face s m simt departe de Tine, Cu cine s m asem n eu, Doamne? Cu florile Tale ca s pot tr i? Dar aici flori nu mai sunt, Decât flori de contraband . Aici doar banii înfloresc i patima omului, Pentru ei, pentru nimicurile prea importante. Unde s fie inima mea, Ca eu s tiu c floarea inimii mele Este floarea Ta? De multe ori m întreb Doamne, Oare cuvintele mele sunt cuvintele Tale? Oare nu cumva vorba mea ine de o alt dezordine ce nu e legea Ta? M însp imânt Doamne Pân i lucrurile din preajma mea Când ele sunt atinse de oameni.