Tema 6.docx

Modelul Holistic- Jorj L. Engel 4 postulate: 1) majoritatea bolilor somatice, psihiatrice = fenomen biologic, psihologic, social 2) factorii bio/psiho/socio influenteaza boala la toate etapele ei 3) medicii care se dirijeaza de modelul biopsihosocial au un randament sporit 4) o aptitudine importanta a medicului – capacitatea de a mentine relatiile terapeutice cu diverse tipuri de pacienti La aplicarea modelului biopsihosocial se ia in considerare:  predispozitia psihologica si de comportament fata de anumite patologii  debutul bolii  influenta factorului psihologic asupra bolii  mecanismele psihobiologice  posibilitatile de influenta asupra bolii prin interventii psihologice Definiţia EURACT pentru abordare holistică. holism = proprietatile unui sistem nu sunt echivalente cu suma componentelor acestui sistem„Intregul este mai mult decit suma partilor componente.” (Aristotel) reprezentantii holismului: Parmenides, Spinoza, Hegel atomism – teorie opusa holismului, reprezentant Democritus abordare holistica = grija privind persoana in integritate, in contextul valorilor personale, credintelor familiale, tipul familiei, situatia culturala si socio-ecologica in comunitate + program terapeutic bazat pe evidente despre cost si beneficii  Particularităţile bio-psiho-sociale în relaţia medic-pacient. In cadrul consultației centrate pe pacient, medicul de familie va respecta următoarele poziții: - va adopta o abordare centrată pe pacient - va dezvolta relații efective medic-pacient în cadrul general al consultațiilor medicale, respectând autonomia pacientului - va comunica, va evidenția priorități și va acționa în parteneriat - va oferi asistență medicală continuă de durata determinata de necesitățile pacientului, cu referire la îngrijire continuă și management medical coordonat. Complianţa bolnavilor complianta = acceptarea de catre pacienti a informatiei oferite de medic + acordul de a urma recomandarile propuse complianta mai buna la bolnavi cronici si la virstnici Explicatiile non-compliantei: 1) probleme financiare 2) negatia/informarea insuficienta asupra bolii 3) motive religioase 4) tratament prea complicat, de lunga durata 5) RA medicamente Acţiunile medicului în cazul pacienţilor puţin complianţi Evaluare motive non-complianţa, inclusiv motive financiare şi culturale Reducere complexitate medicaţie, dozaj zilnic Modificare regim medical adaptat la stilul de viaţă a pacientului Informare despre efectele secundare ale medicamentelor Sugerarea folosirii unui calendar sau a unui jurnal pentru păstrarea evidenţei medicale Comprehensiv *evitarea polipragmaziei, incompatibilitatii medicamentelor, agravarea bolilor latente ierarhizarea bolilor etapizarea actelor terapeutice tratare patologie de baza control factori de risc medicul de familie = diagnostician, terapeut, consilier managementul simultan al plîngerilor şi patologiei multiple, promovarea sănătăţii şi bunăstării; managementul şi coordonarea promovării sănătăţii, prevenirii, tratamentului, îngrijirilor şi îngrijirilor paliative şi reabilitării. Dificultatea problemelor : diversitatea prob, gravitatea ,evolutia asimptomatica ,evolutia in pusee ,debutul nespecific, atipic , complexitatea fenomenelor Conduita bolnavilor cronici.  asistenta medicala frecventa, de lunga durata  afectare consistenta a calitatii vietii  medicul creaza un cadru de suport a pacientului  necesitatea abordarii holistice  complianta buna Abordarea comprehensiva a bolnavului cronic:  examen multidisciplinar  examinare tablou psihologic al bolnavului  stabilire situatie familiala si interactiunea acesteea cu boala  activitatea profesionala



pozitia sociala

Colectarea şi interpretarea info medicale. diagnosticul de sindrom  diagnosticul de boala (diagnostic clinic si etiopatogenetic) proces de superiorizare = trecerea de la o multitudine de semne inferioare la un semn superior Diagnostic :Procesul de diagnosticare bazat pe 2 rationamente logice: deductiv+inductiv Particularitatile diagnosticului - Diagnosticul clinic poate fi stabilit cu mijloace clinice accesibile - Nu necesită dotări speciale - important : observaţia, anamneza, examenul fizic - Diagnosticul clinic trebuie confirmat - Diagnosticul clinic sugerează investigaţiile paraclinice - MF dispune de condiţiile necesare stabilirii diagnosticul clinic - MF are obligaţia de stabili diagnosticul clinic. Factorii care determina particularitatile diagnosticului :  primul contact  asistenta continua (bolnavi cronici, boli asociate, stadializare diagnostic)  dotarea tehnica (predominanta metode clinice, colaborare cu alti specialisti)  asistenta persoanei  diagnostic bio-psiho-social  asistenta familiei (ereditate, factori familiali) Tipuri de diagnostic diagnostic = ansamblul de investigatii clinice, cu scopul de a defini starea patologica a unui pacient 1. diagnosticul prezumtiv = suspiciunea existentei unei boli (in baza anamnezei) 2. DD = diagnosticul prezumtiv este comparat cu tablourile (para)clinice ale altor boli cu simptomatologie asemanatoare diagnostic clinic = simptomatica subiectiva + obiectiva; include:  semne, simptome  anamneza  antecedente fiziologice, patologice, eredocolaterale  mediu de viata, munca  examenul fizic obiectiv final : diagnostic definitiv (de certitudine) = etapa finala a unui diagnostic; include DD (in baza investigatiilor) ***clinic, de sindrom, diferential, precoce, evolutiv, de sanatate ***Alte tipuri D: etio,pato,de lab, morfo-pat, radiologic, intraoperator Formularea diagnosticului. diagnostic = denumire acceptata de comunitatea stiintifica pt un tablou clinic care are o anumita etiopatogeneza, evolutie si tratament formulare diagnostic  respectare succesiune anumiti termeni in diagnostic Diagnosticul anatomoclinic = leziunea organică sau/şi funcţională sistemului implicat. Diagnosticul formei clinice şi stadial = stadiul clinico-evolutiv al patologiei cu starea lezională sau/şi funcţională. Diagnosticul etiologic sau etiopatogenetic = menţionarea factorilor etiologici sau de risc declanşatori (hepatită de origine virală). Diagnosticul funcţional = starea funcţională a organelor în patologie (insuficienţe, decompensare, etc.). Diagnosticul evolutiv = stabilitatea procesului cronic Diagnosticul de asociaţie morbidă Dificultăţi de diagnostic : colectare info+ Erori de diagnostic pot fi conditionate de: 1) boala (atipica, asimptomatica, in pusee, evolutie latenta, mascata) 2) bolnav (necomunicativi, bolnavi psihici, cultura redusa, simulare) 3) medic (incompetenta, graba, frica de decizii, exces de zel) 4) alte cauze (dotare tehnica insuficienta) Greşeli în formulare: • D. lungi lipsite de logică, compuse dintr-un şir de semne şi simptome • termeni generali – grup de suferinţe (pneumopatie, gastropatie, colopatie) • sinonime (cronică-persistentă) • antonime (insuficienţă ... compensată) • acronime – abrevierile

Erori DD (Fiessinger, Hegglin) : ignoranta, incopetenta, examen incomplet,greseli in rationament; de ordin psihologic (zel ); erori de natura tehnica;erori de ordin statistic;neconsiderare valoare dubla diagnostic (pozitiv, negativ) Strategie paraclinica • Pentru efectuarea investigaţiilor paraclinice mai întâi este nevoie de diagnostic prezumptiv • Se solicită investigaţii care pot confirma/ infirma diagnosticul clinic • Dacă se cunosc criteriile de diagnostic (conform OMS, protocoalelor clinice naţionale)se vor solicita respectivele • Nu se recurge la investigaţii paraclinice până nu se epuizează resursele clinice • Se solicită numai informaţii care aduc informaţie utilă pentru diagnostic • Dacă există un algoritm algoritm • Dintre investigaţiile utile se aleg cele mai uşor de efectuat • Dacă rezultatele infirmă suspiciunea, se revede diagnosticul clinic • În cadrul revizuirii se recurge la alte investigaţii • Între două investigaţii se alege cea mai simplă şi mai puţin riscantă • Se ţine cont de posibilităţile pacientului (materiale, fizice) • MF trebuie să întreţină legături funcţionale şi să ia legătura cu serviciile specializate (planificarea, programarea) • În cadrul stărilor de urgenţă sau grave, se evită tergiversarea investigaţiilor Sinteza diagnostică =diagnosticarea si ierarhizarea tuturor bolilor , cu scopul de a stabili o strategie terapeutica adaptata simptome> legaturi simpt> sindroame > boli> legat boli> D toate boli> leg cu conditii de viata >ierarhizare boli > D integral Criteriile de ierarhizare a bolilor ierarhizare  elaborare tactica terapeutica 1) boli care pun in pericol iminent 2) acute  cronice 3) evoluţie rapidă  evoluţie lentă 4) evoluţie nefavorabila evoluţie favorabilă 5) evoluţie imprevizibilă  evoluţie previzibilă 6) suferinţă mai puternică  suferinţă mai mică 7) boli care au un tratament eficace  nu au tratament eficace !Revizuirea ierarhiei ori de cate ori apar modificări în starea bolnavului