Roman Examen.docx

BAREM – Examen – Drept Roman, 23.I.2016

A. Se dau următoarele texte: Inst. 2.XVII.4 şi 2.XVII.6. 1. Aceste texte se referă la a. ipoteza în care testatorul fusese luat prizonier, apoi își întocmise testamentul, după care scapă din prizonierat și decedează ca om liber, pe baza ficțiunii legale a ius postliminii (dreptul de reîntoarcere); b. ipoteza în care testatorul își întocmise testamentul, apoi fusese luat prizonier , după care scapă din prizonierat și decedează ca om liber, pe baza ficțiunii legale a ius postliminii (dreptul de reîntoarcere); c. niciuna din ipotezele de mai sus.

2. Dacă în succesiune se află şi un sclav, moştenitorul instituit de care vorbeşte textul nr. 6: a. va dobândi proprietatea civilă asupra sclavului; b. va dobândi proprietatea bonitară asupra sclavului; c. va putea să ceară un interdict împotriva oricărei persoane care i-ar tulbura prerogativele ce le dobândeşte asupra sclavului.

3. În noţiunea de capitis deminutio de care vorbesc cele două texte intră: a. căderea în prizonierat a testatorului; b. adrogaţiunea testatorului; c. incorporarea acestuia în forţele armate.

4. Acordând o bonorum posesssio secundum tabulas, pretorul a. îşi exercită atribuţiile sale în faza in iure din procedura legisacţiunilor; b. îşi exercită atribuţiile sale în faza in iudicio din procedura legisacţiunilor; c. îşi exercită atribuţiile sale în procedura formulară.

B. Se dă textul: Gaius, III.168.

5. Prin noţiunea de obligaţie, Gaius înţelege: a. o legătură materială între creditor şi debitor; b. o legătură juridică între creditor şi debitor; c. niciuna din variante.

6. Textul se referă la a. darea în plată; b. remiterea de datorie; c. la o plată fictivă, valabilă dacă este făcută cu acordul creditorului.

7. Textul se referă la o operaţiune care a. în materie de comodat, nu este posibilă ca regulă generală, datorită caracterului real al contractului; b. în materie de comodat, nu este posibilă ca regulă generală, datorită naturii bunului ce se dă în comodat; c. în materie de comodat, nu este posibilă decât cu acordul comodantului.

8. Când se referă la „reprezentanţii şcolii adverse”, Gaius are în vedere a. disputa dintre patricieni şi plebei; b. disputa dintre proculieni şi sabinieni; c. disputa dintre juriştii cetăţeni romani şi juriştii necetăţeni adversari ai Romei.

9. Textul vorbeşte de excepţia de dol. Aceasta mai putea fi folosită a. într-un contract de vânzare, datorită caracterului său consensual; b. în procedura de judecată întemeiată pe legea decemvirală; c. de către cel care, în sec. II a.Chr., cumpără zece sclavi de la târg prin tradiţiune, împotriva vânzătorului care îl acţionează în judecată cu o acţiune în revendicare.