Revista "orthograffiti", Nr. 4, Febr. 2009

Cãrþile pe care le cauþi!

Virtutea de a fi om „…dar dupã care fapte sã te cunosc cã eºti creºtin, când totul te aratã necreºtin? Dar pentru ce spun: creºtin? Nu pot ºti bine nici dacã eºti om. Când te vãd cã arunci cu picioarele ca un mãgar, cã sari ca un taur, cã nechezi dupã femei ca un armãsar, cã eºti lacom la mâncare ca un urs, cã-þi îngraºi trupul ca un catâr, cã eºti ranchiunos ca o cãmilã, cã rãpeºti ca un lup, cã te mânii ca un ºarpe, cã rãneºti ca o scorpie, cã eºti ºiret ca o vulpe, cã þii în tine veninul rãutãþii ca o aspidã ºi viperã, cã lupþi împotriva fraþilor tãi ca demonul cel rãu, cum voi putea sã te numãr cu oamenii când nu vãd în tine caracteristicile firii omeneºti? Cãutând sã fac deosebirea între un necredincios ºi un credincios, mi-e teamã cã nu voi gãsi nici deosebirea dintre un om ºi o fiarã. Cum sã te numesc? Fiarã? Dar fiarele au numai unul din cusururile amintite! Tu însã ai adunat în tine toate cusururile ºi mergi chiar mai departe decât fiarele sãlbatice. Sã te numesc drac? Dar dracul nu slujeºte tiraniei stomacului, nici nu îndrãgeºte banii. Spune-mi, te rog, pot sã te mai numesc

om când ai mai multe cusururi decât fiarele ºi dracii? Dacã om nu pot sã te numesc, cum pot sã te mai numesc creºtin? ªi marea grozãvie este cã suntem atât de plini de pãcate, cã nu ne vedem sluþenia sufletului nostru ºi nici nu ne dãm seama de urâþenia lui. Când te duci la frizerie ca sã-þi tunzi pãrul, iei oglinda ºi te uiþi cu atenþie la pieptãnãtura pãrului, întrebi pe cei de faþã ºi chiar pe frizer dacã þi-e aranjat bine pãrul de pe frunte; chiar când eºti bãtrân nu te ruºinezi sã-þi piepteni ºi sã-þi aranjezi pãrul ca unul tânãr; dar nu ne sinchisim deloc cã sufletul nostru nu-i numai pocit, ci ºi sãlbãtãcit, ajungând ca Scila (monstru marin cu zece capete ºi douãsprezece picioare) sau Himera (monstru cu trei capete: de leu, de caprã ºi de ºarpe) din miturile pãgâne. ªi avem totuºi ºi pentru suflet o oglindã duhovniceascã, cu mult mai bunã ºi mai de folos decât cealaltã. Oglinda aceasta nu ne aratã numai sluþenia sufletului, ci, dacã voim, ne aratã ºi cum sã ne schimbãm sluþenia într-o frumuseþe fãrã seamãn”.

Sfântul Ioan Gurã de Aur

GRUPAREA REVISTEI Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie Benea, Alexandra Borzoº, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu, Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu, Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu, Diac. Cornel Dragoº, Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu, Bogdan Mateciuc, Camelia Milcomete, Mihaela Nedea, Flory Stoica, Danion Vasile, CiprianVoicilã.

2

Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite.

Editorial Se spune cã Împãratul roman Claudius al II-lea nu reuºea sã-ºi adune oaste necesarã pentru campaniile sale militare pentru cã bãrbaþii refuzau sã se înroleze ca voluntari. Oare din ce motiv junii nu voiau sã slujeascã Romei alegând cariera militarã? Claudius se dumireºte repede: bãrbaþii romani nu voiau sã îºi pãrãseascã prietenele/soþiile. Din cauza acestui fapt, împãratul a interzis logodnele ºi nunþile în Roma. Un preot creºtin, pe nume Valentin, a intuit imediat cã tinerii au primit o ispitã greu de purtat; o fi vãzut cu siguranþã cã interzicându-li-se cãsãtoria, unii tineri, deznãdãjduind, au cãzut pradã desfrâului, traiului în concubinaj. Cei ce nu pot sã se înfrâneze, sã se cãsãtoreascã, zice Apostolul Pavel, dar cum sã te cãsãtoreºti, dacã este interzis? Valentin preotul neputând rãbda pãgubirea sufleteascã a tinerilor, a început sã cunune în secret perechile de tineri ce apelau la el. ªi-o fi zis cu siguranþã: „mai bine îmi pierd eu viaþa aceasta trecãtoare, decât sã-ºi piardã aceºti tineri sufletele”. Când împãratul Claudius a aflat cã preotul Valentin a nesocotit hotãrârea sa, l-a întemniþat pe pãrinte, care a ºi murit ca martir, în închisoare, în anul 270 d.Hr., la data de 14 februarie. Dupã cum observãm, Sfântul Valentin a accentuat valoarea Tainei Cununiei fiind în acelaºi cuget cu Sfântul Pavel care le spunea odinioarã corintenilor: „Fugiþi de desfrânare! Orice pãcat pe care-l va sãvârºi omul este în afarã de trup. Cine însã se dedã desfrânãrii pãcãtuieºte în însuºi trupul sãu (I Corinteni 6, 18). Având în vedere cele de mai sus, îngãduiþi-mi sã vã întreb ºi sã mã întreb: Ce legãturã are Sfântul

Laurenþiu Dumitru Valentin cu pãgânul Cupidon, fiul bezmetic al zeiþei dragostei Venus, cu cãsãtoriile de o zi (mai bine zis de-o noapte), cu chefurile monstruoase de prin staþiunile turistice ºi cu concursurile cu premii constând în pachete de prezervative? Înainte de a vã rãspunde sincer, în adâncul de tainã al inimii, citiþi ºi articolul De ce ne place atât de mult „Saint Valentines”? din numãrul de faþã! Chiar meritã!

Geneva, Love Graffiti

3

De ce femeia nu poate fi preot? De fiecare datã când o vedeam pe mama mea, mã întrebam: de ce Hristos n-a ales ca Apostoli ºi femei? Aveau oare ele ceva nevrednic, inferior? De ce Domnul nostru a ales doar bãrbaþi? Fiindcã, din aceastã pricinã, femeile sunt excluse de la Preoþie: pentru cã Hristos le-a exclus din rândul Apostolilor. ªi e cu neputinþã sã devii preot dacã eºti femeie. ªtiam cã cine încearcã sã înþeleagã neînþelesul lui Dumnezeu nu face decât sã-i atragã pe diavoli. Dar, gândindu-mã la Împãrãteasa cerului, la Maica lui Dumnezeu, care se aflã în cer mai presus de toþi sfinþii ºi de toate puterile cereºti, mai presus decât îngerii, decât heruvimii, serafimii, stãpânirile ºi tronurile, se mai poate vorbi cu adevãrat de o excludere a femeii din Bisericã? Fecioara Maria n-a fost Apostol al Fiului ei. Nici ea, nici altã femeie. E adevãrat. Dar Maria a fost Maica lui Hristos. ªi este mult mai mult, un lucru mult mai divin, mai sublim,

Adolescenþa. Ce timp minunat! Este vârsta tuturor posibilitãþilor. Sufletul tânãr, ca un boboc, se deschide spre lume. E o primãvarã a simþirilor, a elanului de a iubi. O privire, un zâmbet, un gest ºi fata sau bãiatul din faþa ta parcã te umple de bucurie, de emoþie. Totul prinde viaþã, totul capãtã alt sens. Simþi nevoia de a te dãrui celui pe care-l iubeºti. Sau… Eºti singur, nimic nu merge, nimeni nu te înþelege, prietenii îþi sunt strãini, în afarã de cercei ºi bere nu vã leagã nimic? De pãrinþi ce sã mai vorbesc! ªcoala e doar o altã obligaþie printre atâtea altele? Pe care o fentezi? De ce e lumea aºa cum e? Nu mã aude nimeni? Acestea sunt realitãþi din care tinerii se împãrtãºesc. De cele mai multe ori, ele nu

4

a-L purta pe Dumnezeu în pântece, decât a fi Apostol al Sãu. ªi astãzi, ca întotdeauna, chiar dacã nu pot fi preoþi, femeile poartã în trupul lor pe cei ce urmeazã a fi preoþi. Aºa cum Preasfânta Fecioarã L-a purtat pe Hristos. E o participare mult mai mare, mai sublimã, e în fapt suprema participare la Preoþie. Fiindcã ele, femeile, poartã în pântecele lor ºi hrãnesc la sânii lor pe cei ce au sã fie episcopi, patriarhi, preoþi, sfinþi… ªi când ai acest har suprem, mai este oare nevoie ca femeile sã aibã un altul, mai mic? Tot ce Dumnezeu a fãcut este bun. Cum spune Ziditorul Însuºi, dupã fiecare din actele creaþiei: ªi a vãzut Dumnezeu cã e bine. Oare întruparea lui Dumnezeu în pântecele Fecioarei n-a îndumnezeit-o ºi pe ea, dându-i locul suprem alãturi de Domnul?! Mamele ale cãror fii

primesc Preoþia, nu sunt oare – ºi ele – îndumnezeite prin harul acordat fiilor lor? La fiecare hirotonie, vãd cu ochii flacãra Preoþiei coborând ca o limbã de foc peste creºtetul noului preot. Dar aceastã flacãrã lumineazã transfigurându-le ºi pe mamele, soþiile celor ce primesc lumina sfântã. În acest fel, ºi femeile participã la Preoþie. Integral. Cu tot trupul lor. Total. (din lucrarea „ Cum am vrut sã mã fac sfânt”)

Pr. Virgil Gheorghiu

Iubeºte ºi fã ce vrei! sunt separate, ci se întrepãtrund în viaþa aceluiaºi tânãr. Viaþa e o continuã provocare: la gând, la sentiment, la faptã. „Lumea care mã înconjoarã nu este rozã, iar eu nu sunt un erou. Sunt doar un om care vrea sã fie fericit”. Da, însuºi sufletul tãu þi-o cere. Dar nu o fericire oarecare, ci una care sã te împlineascã, totalã. Unde o putem gãsi: în plãcere, sãnãtate, bunãstare? Nu. ªtim din experienþã cã toate acestea sunt trecãtoare, iar sufletul rãmâne gol. Atunci? Fericirea vine din libertatea de a iubi cu iubire deplinã, nebuneºte, pe toþi ºi pe toate. Aceastã iubire imposibilã ar fi doar un vis frumos dacã noi nam avea puterea de a iubi astfel. Vestea cea bunã este cã aceastã putere o avem, am primito, chiar dacã acum nu o simþim. Nu o simþim pentru cã deocamdatã nu o lucrãm.

Bucuria este cã puterea de a iubi, de a fi fericiþi am primit-o de la Cineva care ne iubeºte el însuºi

cu aceastã iubire totalã, necondiþionatã, veºnicã. O iubire

delicatã, care se uitã pe sine pentru a-l vedea numai pe cel iubit. Cei iubiþi suntem noi, Cel care ne iubeºte este Hristos Dumnezeu. Acum 1600 de ani, un tânãr pe nume Augustin a experimentat timp de mulþi ani toate plãcerile vieþii, dar nu se simþea împlinit. Dupã ce l-a descoperit pe Iubitorul de oameni, a putut spune: „Ne-ai fãcut pentru Tine, Doamne, ºi neliniºtit este sufletul nostru pânã ce nu se va odihni întru Tine”. Inima noastrã este fãcutã pe mãsura lui Dumnezeu, adicã infinitã. ªi tot el a spus: „Iubeºte ºi fã ce vrei”, pentru cã vei face numai faptele iubirii ºi nicio necurãþie nu va mai fi.

Denis Radu Toma

ATITUDINE

Momentul Prietena mea cu fostã ºuviþã verde, albastrã, roz sau cu buline se trezeºte mereu devreme. Se aranjeazã de fiecare data câteva ore. κi întinde pãrul, fumeazã iarbã, în bucãtãrie, cu mama ei ºi pare fericitã. Seara doarme la prietenul ei. Acum pare tristã. De obicei, nu vorbeºte foarte mult. Doar se plânge de lucruri mãrunte. Acum, trimite un sms prietenului ei sã-l întrebe ce mai face. Azi crede cã este o zi minunatã de purtat sandale cu trening chiar dacã plouã ºi este grindinã. Prietenii ei trãiesc la maxim ºi sunt ºi ei elevi. Acum a primit un rãspuns. Este prietena mea exponentã a unei generaþii fãrã motor? De ce pare aºa plicticos acest peisaj? Oare pentru cã el este animat doar de cabotini, de pseudo-modele?! Eu cred cã o cauzã ar fi faptul cã nu sunt integraþi în societate. ªi acest lucru se întâmplã pentru cã lipsesc valorile pe care ar trebui sã le aibã niºte lideri competenþi. Lipsesc experienþe de viaþã care sã dea o direcþie celor neexperimentaþi. De cele mai multe ori, suntem lãsaþi în voia minþii noastre neîncercate. De aceea, avem nevoie de lideri în culturã, în societate, în politicã, în ºcoli, în biserici, care sã îºi asume responsabilitatea de a conduce ºi forma o generaþie pierdutã faþã de ea însãºi, pentru ca ea sã-ºi recâºtige din respect. Încã îmi pare cã tinerii nu-ºi gãsesc identitatea, ei se aflã într-o continuã cãutare de sine sau de lucruri confundate cu sinele. Suntem lãsaþi sã credem cã trebuie sã cãutãm ºi sã alegem ce e mai bun pentru noi, toate astea dintr-un sistem care nu ne oferã nimic bun pentru cãutãrile noastre. Sex, drugs & rock’n’roll este o devizã vie încã, ea pare o soluþie viabilã pentru tinerii care încearcã sã evite rateurile în viaþã. Dar cum poþi evita o greºealã prin alta? La acest paradox nu ni s-a rãspuns. Suntem liberi sã alegem, suntem liberi ºi inconºtienþi de libertatea noastrã cãpãtatã cu greu de cei care au fost! Alegem greºit de cele mai multe ori pentru cã nimeni nu ne ghideazã libertatea! Destul sau împãrþit seringi ºi prezervative prin licee pentru dependenþii de nimicuri! De fapt, este nevoie de o securitate a libertãþii noastre. Ideile ne sunt ºubrede ºi nu pot fi altfel într-un sistem ºubred. Comunicãm ineficient sau deloc, pentru cã nu ºtim. Pentru cã nu am fost învãþaþi sã comunicãm. Poate pentru cã ºcoalã în România nu face toatã lumea! Doar cine vrea ºi este ghidat în acest scop. Avem un sistem didactic ciung ºi trist. Un sistem cu douã luni de fãcut cafele ºi xeroxuri în patru ani de liceu, pentru care fiecare primeºte notã de trecere. Sistemului îi trebuie înmormântarea. Aceste surogate nu fac decât sã izoleze tinerii în

0

cutiuþe de chibrituri, îi fac lipsiþi de coerenþã, incapabili de conexiuni logice între ieri, azi ºi mâine, îi fac lipsiþi de prietenii profunde, lipsiþi de capacitatea de autointegrare. Avem nevoie ºi de raþiune în acest haos. Pentru cã plusul cu minusul adunate ajung la idealul nostru. A unora care încã mai gândesc. Aºadar ce se poate face în aceastã lume a tinerilor fãrã iniþiativã? Soluþia este gãsirea MODELELOR, a experienþelor de viaþã care te îndrumã. Gãsirea unor trepte pe care le poþi pãºi în cazul în care nu construieºti o treaptã mai potrivitã. Asta nu înseamnã sã copiezi sau sã uiþi de originalitate! Pentru cã a avea un model nu înseamnã cã te foloseºti de acea persoanã ca sã o imiþi! Este adevãrat cã nu trebuie uitatã polisemia acestui cuvânt. Model înseamnã o matrice generativã, un prototip. Însã când te referi la modele umane, te referi strict la cineva care te serveºte în viaþã prin exemplul vieþii lui. A avea un model înseamnã, în primul rând, cedarea a foarte mult respect pentru acea persoanã ºi încercarea de a depãºi acea personalitate prin lucrurile bune pe care le faci. Aºadar, sunt convinsã cã: un model este acea personalitate care ºi-a dezvoltat virtuþile ºi a reuºit sã facã bine ºi celorlalþi, fiind pe deplin fericit! Acesta rãmâne astfel un reper în cursul vieþii tale. ªi, in opinia mea, nu poþi trãi fãrã repere! Eu am modele chiar pe cele mai importante persoane din viaþa mea, pe pãrinþii mei. ªi, pentru cã am spus asta, este necesar de adãugat cã ei sunt oameni ºi, desigur, fac ºi greºeli, dar de la ei învãþ ºi asta înseamnã cã nu trebuie sã-þi imiþi modelul pentru cã poþi lua ºi trãsãturile negative. Pentru mine, am reuºit sã adun repere importante ºi în alte persoane: pãrintele Nicolae Tãnase de la Valea Plopului, profesorul de arte, profesorul de matematicã, criticul Cãlinescu, poetul Arghezi, un ziarist, prietenul Vincent, colegi de clasã ºi nu numai. Ei sunt oameni care m-au inspirat ºi sunt doar puþini din lista mea de modele sau repere. L-am pus primul în enumerarea mea pe pãrintele Tãnase pentru cã el face un lucru extraordinar! Îngrijeºte foarte mulþi copii orfani, la fel ca ºi fraþii Minovici, care s-au implicat în acþiuni caritabile. Aceste lucruri sunt impresionante ºi, din acest motiv, consider cã este o persoanã care meritã luatã ca reper. Prietena mea se grãbeºte sã prindã metroul. Are întâlnire cu un alt bãiat, dar prietenului ei nu-i pasã. E plecat din Bucureºti ºi trage pe nas ketaminã cu niºte prieteni de-ai. Mâine va încerca ºi ea.

Laura Bostan, elevã

5

MÃRTURIE

Când Dumnezeul necunoscut „al ruºilor” vine tainic în ajutor

Trecerea unui chinez pãgân la Ortodoxie

În parohia Belkovski din eparhia aleutinã a Alaskãi, a trãit multã vreme pe Cape Thin un emigrant din China, cãruia i se spunea Sem Docul. Acest Sem ºi-a trãit viaþa, cu harul lui Dumnezeu, în sânul Sfintei Biserici Ortodoxe – prin minune – dupã cum a recunoscut ºi a mãrturisit cu dovezi. Iatã împrejurãrile în care s-a petrecut acest fapt: în ianuarie 1896, Sem a plecat la vânãtoare de cãprioare, care se gãsesc din plin în Peninsula Alaska. În cãutarea vânatului, Sem s-a îndepãrtat odatã foarte mult de adãpostul sãu de iarnã. Din pãmânt ieºea o ceaþã groasã. Sem a renunþat sã mai vâneze; îºi dorea acum doar sã se întoarcã repede acasã, însã ceaþa deasã ºi apropierea asfinþitului nu-l lãsau sã recunoascã terenul, sã-ºi dea seama unde se aflã... Situaþia era disperatã ºi foarte primejdioasã – gerul îi îngheþa trupul... Îi mai rãmãsese o singurã nãdejde, în ajutorul de sus! Cu lacrimi amare, Sem s-a rugat la toþi dumnezeii sãi pãgâni, însã, vai!, zadarnicã a fost jumãtatea de ceas de rugãciune stãruitoare: aceºtia n-au auzit-o. Inima nefericitului Sem era plinã de deznãdejde... În aceastã clipã, harul mântuitor al lui Hristos a cercetat sufletul acesta pãgân! „Rugãciunile cãtre dumnezeii tãi sunt fãrã de folos”, i-a zis un glas lãuntric, „ºi vei fi pierdut; roagã-te la Dumnezeul ruºilor.

Icoana primilor mucenici ortodocºi chinezi martirizaþi la 1900 Trãieºti printre oamenii care se roagã la acel Dumnezeu, ºi El le ascultã rugãciunile: îi ajutã ºi îi izbãveºte din necaz”. Cu o credinþã puternicã, Sem se întoarse spre Dumnezeul „ruºilor” ºi... rugãciunea sa fu auzitã... Sem vãzu cum ceaþa începu sã se risipeascã ºi sã se arate muntele din depãrtare; folosindu-se de munte, Sem îºi stabili cu uºurinþã poziþia. Cu ultimele puteri, se sui în adãpostul de iarnã, ºtiind ºi simþind cã doar cu ajutorul „Dumnezeului ruºilor” l-a scãpat de o moarte neîntârziatã. I-a povestit tovarãºului sãu de

„Fã-te frate cu dracul, pânã treci puntea!“ Iatã unul dintre proverbele cele mai rãspândite la noi ºi care se pare cã este chiar o creaþie româneascã. Românul îl invocã aproape automat ori de câte ori vrea sã-ºi motiveze un compromis sau o abatere de ordin moral. Marile principii morale devin astfel relative, dependente de împrejurãri ºi de capricii, negociabile ºi pânã la urmã scuzabile. În virtutea acestei false înþelepciuni, orice compromis, orice colaboraþionism, orice trãdare, fie la nivel individual, fie la nivel colectiv, poate ridica pretenþii de îndreptãþire. Mentalitatea conformatã de aceastã vorbã proastã a contribuit mult la neîmplinirile ºi dezertãrile noastre istorice, culminând în vremea comunismului, când sufletul românesc s-a pervertit pânã la nerecunoaºtere.

6

adãpost, un creol ortodox, despre toate cele petrecute, cerându-i sã-l înveþe sã se roage în „englezã” (adicã ortodox); creolul ortodox l-a ajutat dupã cum s-a priceput, învãþându-l sã-ºi facã semnul crucii ºi dându-i o icoanã. Dupã ce Sem s-a întors la casa sa pescãreascã din Cape Thin, s-a întâlnit la ceva vreme cu doi americani cãrora le-a mãrturisit cum se rugase „Dumnezeului ruºilor”, însã americanii, în loc de vorbe bune, i-au zis cã e un „prost”. „Am fost foarte dezamãgit sã aud aºa ceva”, spune Sem, „ºi-am început sã mã îndoiesc de Dumnezeul ruºilor”, însã harul lui Dumnezeu, care atinsese inima pãgânului, nu l-a pãrãsit în îndoialã; unul dintre interlocutori s-a înecat, iar celãlalt, de atunci, a început sã ducã o viaþã de cumplitã mizerie. Acestea i-au slujit lui Sem ca un semn de sus: îndoielile despre Dumnezeul „ruºilor” s-a risipit, iar în aprilie 1897, el i-a spus hotãrât preotului bisericii din Belkovski, pãrintele Alexie, cã doreºte sã primeascã credinþa creºtinã ortodoxã. Cererea lui Sem a fost împlinitã, dupã ce i s-a încercat sinceritatea ºi cunoaºterea credinþei, în ziua de Cincizecime a aceluiaºi an, pe 1 iulie. Preasfinþitul Nicolae, episcopul Aleutinelor, i-a trimis de binecuvântare celui nou-botezat o icoanã a Sfântului Proroc Ilie ºi un slujebnik în englezã. Traducere din limba englezã de Radu Hagiu

În rãspãrul acestei vorbe proaste, creºtinismul ne învaþã cã „nu poþi sluji la doi domni deodatã: ºi lui Dumnezeu, ºi lui Mamona”, cã n-ai nici un folos dacã „dobândeºti toate bunurile lumii, dar îþi pierzi sufletul tãu”, cã satana sau diavolul, cum o aratã chiar numele sãu (evr. satan, „adversarul”; gr. diabolos, „cel care dezbinã”), este ne-fratele („nefârtatul”) prin excelenþã, duºmanul oricãrei înfrãþiri, „dintru început mincinos ºi tatã al minciunii”. Ce amãgire nebunã sã crezi cã te poþi face frate cu ne-fratele însuºi, sau cã-l poþi pãcãli pe meºterul tuturor pãcãlelilor, sau cã poþi realiza ceva în cârdãºie cu cel ce umblã sã le nimiceascã pe toate! Cu dracul nu vei trece niciodatã vreo punte, ci vei avea cel mult iluzia cã ai trecut-o, cãci dracul se pricepe de minune sã amãgeascã spre a duce la pierzanie, uneori chiar deghizându-se în „înger de luminã”, cum ne avertizeazã Sfântul Apostol Pavel. Prin urmare, nu existã bine adevãrat pe care sã-l dobândeºti pe calea rãului, decât cu preþul morþii sufleteºti, al pierderii mântuirii, al trãdãrii lui Hristos în numele lui Antihrist. Ce „înþelepciune” vezi într-aceasta, frate dreptcredincios? Iar tu, puþin credinciosule, chiar crezi cã poþi fi… mai „al dracului” decât dracul?!

Rãzvan Codrescu

Ghilimele L-am scos, L-am alungat, L-am îngropat Din inimã, din suflet, undeva. Ne-am „eliberat”, Din „jugul” Lui, Din dragostea Sa, Din porunca Sa. L-am fãcut pe altul Mai „bun”, mai „modern”, mai de-al nostru. Ne-am aplaudat cãderea Am trâmbiþat schimbarea, Am îndulcit sarea. Doar cã am scãpat ceva, „Fericirea” se clãtina Lacrima nu mai conta… Lumina Învierii Ne topise deja…

Ce e dorul? Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plãcere la fiinþa iubitã, dar depãrtatã; nu e numai simþirea unei necesitãþi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datoritã distanþei ºi trebuinþei de ea. Ci în dor e prezentã într-un fel propriu ºi într-un grad foarte intens o duioºie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeºte de dragul fiinþei iubite. Dorul e apropiat de tandreþe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. În dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeºte. Este cu înþelegerea adâncã în acela, dar, în acelaºi timp, în dor se cunoaºte omul pe sine însuºi, cum nu se cunoaºte în afara dorului. Dorul este înfãþiºat adeseori ca aflându-se lângã persoana iubitã; prin dor, cel iubit exercitã o atracþie de la distanþã asupra celui ce-l doreºte. Dorul vine de la persoana doritã la cel ce o doreºte ºi îl duce pe acesta cu un gând

ESEU

Hristofor Ciubotaru

persistent, penetrant ºi afectiv la aceea. Cel ce doreºte nu se mulþumeºte cu preocuparea de interesele sale, nu dã atenþie importantã la nimic în jurul sãu sau le vede pe toate sub un val de tristeþe, pentru cã nu mai vede decât pe cel ce e totuºi la distanþã ºi care sigur ar putea da luminã celor din jurul sãu. Dorul descoperã taina negrãitã a persoanei dorite. Dorul e o tensiune a fiinþei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potenþatã faþã de forþa atractivã a altei persoane, faþã de cãldura ei, care te scoate din atmosfera de gheaþã a singurãtãþii, în dor te descoperi fãrã sã te realizezi. În el, aºtepþi prezenþa persoanei dorite ca sã te realizezi. Dorul te cheamã lângã ea. Prin dor trãieºti necesitatea ca comuniunea de mai înainte sã se actualizeze din nou, în mod deplin, prin prezenþa persoanei dorite lângã tine. Simþi necesitatea sã ai cãldura ei lângã tine ºi nu numai de la distanþã, ca o dovadã sau ca un semn vãzut al iubirii ei. În dor te duci cu gândul ºi cu simþirea lângã persoana iubitã. Dar, în acelaºi timp, în dor manifeºti trebuinþa ca sã te duci în carne ºi oase la ea ºi ea sã vinã la tine în carne ºi oase. În dor, o persoanã trãieºte valoarea eternã a persoanei iubite. Ea e departe, dar n-a încetat sã existe cu totul.

Pr. Dumitru Stãniloae

7

GRAFFITI ORTHODOXE

Monogeneza între patristicã ºi embriologie

Facerea Evei din coasta lui Adam

„ªi a pus Dumnezeu somn în Adam ºi a adormit; ºi a luat o coastã dintru ale lui ºi a plinit cu carne locul ei. ªi a fãcut Dumnezeu coasta care a luat-o din Adam muiere ºi a adus-o pre ea la Adam” (Facere 2, 21-22) Versetele biblice reprezintã piatrã de poticnire a celor care doresc sã impunã concepþia evoluþionistã asupra obârºiei omului. Conform tezei evoluþioniste, omenirea, în toatã diversitatea ei, provine din tipuri deosebite de oameni (poligenezã), care, la rândul lor, descind din animale inferioare. Niciun adept al acestei teorii nu va accepta însã teza monogenezei (provenienþa rasei umane dintr-un singur om), conexatã cu dogma creºtinã a pãcatului originar ºi cu învãþãtura despre rãscumpãrarea neamului omenesc. Cum tâlcuiesc Sfinþii Pãrinþi scurtul pasaj despre facerea primei femei? Este compatibilã cu „naºterea” aceasta cu prescripþiile ºtiinþifice?

lui, adicã nu suflet din suflet, ci os din oasele mele ºi carne din carnea mea se va numi aceastã femeie”. Cum s-au petrecut acestea ne tâlcuieºte în „Omilii la Facere” (15, 2-3, pp. 169-171) neîntrecut Ioan Gurã de Aur: „Dumnezeu a adus peste Adam atâta somn, un somn adânc, poruncind sã fie cuprins ca de un fel de amorþire, ca sã nu simtã deloc ce se

Pasajul „coastei” în plan ºtiinþific

„Os din oasele mele ºi carne din carnea mea...” Toate s-au petrecut chiar în ziua facerii omului, ziua a ºasea. Pentru minþile moderne, deseori mãrginite, zidirea bãrbatului ºi a femeii este la fel de „spectaculoasã”, de miraculoasã, pe cât sunt toate celelalte zidiri ale lui Dumnezeu apãrute dintru început. Istorisirea minunatã despre facerea Evei a fost tâlcuitã simplu ºi chiar în duh patristic. În capitolul 11 din lucrarea „Raiul”, Sfântul Ambrozie al Milanului nota despre originea protopãrinþilor noºtri: „Ea nu a fost fãcutã din acelaºi pãmânt din care a fost el plãsmuit, ca noi sã putem înþelege cã firea trupeascã a bãrbatului ºi a femeii este aceeaºi, ºi cã este o singurã obârºie a înmulþirii neamului omenesc. Din aceastã pricinã, nici nu s-a fãcut bãrbatul odatã cu femeia, nici nu s-au fãcut la început doi bãrbaþi ºi douã femei, ci întâi un bãrbat ºi apoi o femeie. Dumnezeu a voit ca firea omeneascã sã fie aºezatã ca una. Astfel, încã de la începerea stirpei omeneºti, El a alungat putinþa sã se iveascã mai multe firi osebite... Cugetã la faptul cã n-a luat parte din sufletul lui Adam, ci o coastã din trupul

8

femei ºi toatã frumuseþea ei – atunci Dumnezeu a adus-o ºi a înfãþiºat-o lui Adam”. Cel întâi zidit, înþelept ºi proroc, numeºte pe prima femeie, aºa cum pusese nume ºi animalelor, arãtând cã este de o fire cu el ºi subliniind telescopic unirea cãsniciei, trebuitoare din pricina cãderii, dupã cum interpreteazã comentatorii patristici mai sus amintiþi.

întâmplã cu el (...). Ci, luând o micã parte din plãsmuirea gata fãcutã, a fãcut cu ea o fiinþã desãvârºitã. Cât de mare e puterea lui Dumnezeu, Marele Meºter! Din partea aceea foarte micã a fãcut atâtea mãdulare, a creat atâtea simþuri ºi a fãcut o fiinþã întreagã, deplinã ºi desãvârºitã, în stare sã stea de vorbã cu Adam ºi, având cu el aceeaºi fire, sã-i aducã ºi multã mângâiere”. Acelaºi inspirat Sfânt Pãrinte completeazã în tratatul „Despre facerea lumii” (p. 58): „Cum oare n-a simþit Adam durerea? (...) Ba încã mai mult, un mãdular aºa de mare se scoate, o coastã se smulge ºi cel adormit nu se trezeºte? Ci fãrã silnicie a luat Dumnezeu coasta, nu smulgând-o, ca nu cumva sã se trezeascã. Scriptura, voind sã arate grãbirea lucrãrii ziditorului zice: A luat”. În acelaºi ton, un alt important tâlcuitor al Genezei, Sfântul Efrem Sirul afirmã: „Se poate ca Adam sã fi vãzut în somn chiar ceea ce se întâmpla cu el. Iar, dupã ce i s-a scos coasta, într-o clipitã de ochi ºi tot într-o clipitã i-a luat loc carnea, când osul cel gol a luat înfãþiºarea deplinã a unei

Deºi pasajul analizat pare enigmatic, în plan ºtiinþific, cercetãtorul nu poate sã nu observe adevãrul profund pe care îl dezvãluie: embriologia ne relevã, întradevãr, originea embrionarã comunã a organelor sexuale ºi a coastelor, ºi unele ºi altele provenind din acea formaþiune a embrionului numitã mezoderm ºi mezenchim, spre surprinderea doctorului Georges Regard care fãcea urmãtoarele observaþii în „Studiu biologic ºi ºtiinþific al marilor probleme religioase”: „...Este cu atât mai uimitor sã gãseºti o descriere atât de exactã, fãcutã într-o vreme aºa de îndepãrtatã, cu cât organele sexuale se gãsesc la o mare depãrtare de coaste, fie la adult, fie la copil, ele nefiind foarte aproape decât în embrion. O asemenea descriere care sã ascundã sub o aparenþã atât de absurdã un asemenea fond de adevãr, pe care scriitorul sfânt însuºi nu-l cunoºtea, nu ar putea fi decât rodul unei puternice ºi divine inspiraþii. Omul de ºtiinþã, în loc sã râdã, nu poate decât sã o admire profund ºi sã o respecte”. În pragul sãrbãtorii Naºterii Domnului, rãmâne paralela între Eva ºi Fecioara Maria, între minunile întâii zidiri ºi cele ale re-zidirii prin Hristos, conform „Cuvintelor catehetice” (vol. 7, pag. 80) ale Sfântului Chiril al Ierusalimului: „Din cine s-a nãscut Eva la început? Ce maicã a zãmislit-o pe cea fãrã de maicã? Ci Scriptura zice cã ea s-a nãscut din coasta lui Adam. Nãscutu-s-a dar Eva din coasta bãrbatului fãrã de maicã ºi sã nu se nascã copil fãrã de tatã din pântece de fecioarã? Cã datoare era cu recunoºtinþã partea femeiascã cãtre bãrbaþi: cã din Adam s-a nãscut Eva, nefiind zãmislitã de maicã, ci oarecum adusã la viaþã doar de cãtre bãrbat”.

Diacon Cornel Dragoº

nu este autorul relelor

(…) Epidemiile care se abat asupra oraºelor ºi popoarelor, uscãciunea vãzduhului, nerodirea pãmântului, ca ºi toate celelalte nenorociri, care se întâmplã în viaþa fiecãruia, au scopul de a opri creºterea rãutãþii. Deci, Dumnezeu trimite niºte nenorociri ca acestea, ca sã înlãture naºterea adevãratelor nenorociri. Bolile trupeºti ºi nenorocirile din afarã sunt fãcute pentru zãgãzuirea pãcatului. Deci, Dumnezeu distruge rãul; dar rãul nu este de la Dumnezeu. Pentru cã ºi doctorul înlãturã boala, nu bagã în trup boala. Distrugerile oraºelor, cutremurele, inundaþiile, zdrobirea armatelor, naufragiile ºi pieirea a nenumãrate vieþi omeneºti, pricinuite de pãmânt, de mare, de vãzduh, de foc sau de oricare altã cauzã, se întâmplã spre înþelepþirea supravieþuitorilor, cã Dumnezeu înþelepþeºte prin plãgi obºteºti rãutatea oamenilor. Propriu vorbind, rãu este numai pãcatul; pãcatul, mai ales, meritã denumirea de rãu; iar pãcatul depinde de voinþa noastrã; stã în puterea noastrã de a ne depãrta de rãutate sau de a fi rãi. Unele rele ne sunt date de Dumnezeu ca niºte încercãri, pentru arãtarea bãrbãþiei noastre, ca lui Iov, care a fost lipsit de copii, a pierdut într-o clipitã toatã averea sa ºi a fost lovit cu bube; alte rele sunt trimise de Dumnezeu pentru vindecarea pãcatelor, ca lui David care, aducând ruºine asupra casei lui, a fost pedepsit pentru pofta lui nelegiuitã. Cunoaºtem iarãºi un alt fel de rele înfricoºãtoare aduse asupra oamenilor de dreapta judecatã a lui Dumnezeu, pentru a-i înþelepþi pe cei care alunecã uºor în pãcat, ca Datan ºi Aviron, pe care i-a înghiþit pãmântul, deschizându-se sub ei gropi ºi crãpãturi. Prin acest fel de pedeapsã ei n-au devenit mai buni – cum ar fi fost cu putinþã pentru cei coborâþi în iad? – ci, prin pilda lor, au înþelepþit pe cei rãmaºi în viaþã.

Tot aºa ºi Faraon a fost înecat cu toatã oastea lui. Tot aºa au fost nimiciþi vechii locuitori ai Palestinei. Deci, când auzim cã apostolul spune cândva despre Faraon: „Vase ale mâniei gãtite spre pieire”, sã nu înþelegem cumva cã Faraon a fost fãcut rãu de Dumnezeu (cã atunci ar fi mai drept ca vina sã fie mutatã asupra Creatorului), ci, când auzi cuvântul „vase”, înþelege cã fiecare din noi a fost fãcut spre ceva folositor. Dupã cum într-o casã mare sunt vase de aur, de argint, de lut ºi de lemn (cã libertatea de voinþã a fiecãruia dã asemãnarea cu aceste materiale: vas de aur este cel care are o vieþuire curatã ºi lipsitã de viclenie; vas de argint, potrivit valorii sale, este mai jos decât cel dintâi; vas de lut este omul care gândeºte cele pãmânteºti ºi se sfãrâmã cu uºurinþã, iar vas de lemn este omul care se întineazã lesne cu pãcatul ºi ajunge materie pentru focul veºnic), tot aºa ºi vas al maniei este omul care primeºte în el, ca într-un vas, orice lucrare a diavolului ºi din pricina mirosului greu din el, din pricina stricãciunii, nu mai poate fi folosit, ci este vrednic numai de distrugere ºi pieire. De aceea, pentru cã Faraon trebuia sã fie sfãrâmat, Dumnezeu, Iconomul cel priceput ºi înþelept al sufletelor, a rânduit sã i se ducã vestea ºi sã ajungã cunoscut tuturor, ca, prin pãþania lui, sã fie de folos celorlalþi oameni; cã Faraon nu mai putea fi vindecat din pricina marii lui rãutãþi. Dumnezeu i-a învârtoºat inima, iar prin îndelunga Sa rãbdare ºi prin amânarea pedepsei a mãrit rãutatea lui, pentru ca, dupã ce rãutatea lui va depãºi orice margine, sã fie învederatã tuturor dreptatea pedepsei dumnezeieºti. Deºi Dumnezeu a gradat necontenit pedepsele date lui Faraon, de la cele mai mici pânã la cele mai mari, totuºi nu i-a muiat cerbicia, ci a vãzut cã Faraon dispreþuieºte îngãduinþa Sa, obiºnuindu-se cu nenorocirile venite asupra lui. Dar nici aºa Dumnezeu nu l-a dat morþii, pânã ce nu ºi-a gãsit singur moartea prin înec, îndrãznind în mândria inimii sale, sã meargã pe drumul celor drepþi, cu credinþa cã Marea Roºie va fi ºi pentru el, ca ºi pentru poporul lui Dumnezeu, cale bãtutã. Aflând deci acestea de

GRAFFITI ORTHODOXE

DUMNEZEU

la Dumnezeu ºi putând singur sã ºtii câte feluri de rele existã, cunoscând ce este cu adevãrat rãul ºi cã rãu este pãcatul, al cãrui sfârºit este pieirea, cunoscând cã relele care produc dureri simþurilor sunt rele aparente, cã ele au, în realitate, puterea de a face bine, cum sunt de pildã suferinþele abãtute asupra noastrã pentru încetarea pãcatului, a cãror roadã este mântuirea veºnicã a sufletelor, înceteazã de a mai murmura împotriva celor rânduite de Dumnezeu! Pe scurt, nu socoti pe Dumnezeu autor al existentei rãului ºi nici nu-þi închipui cã rãul are o existenþã proprie. Rãul nu existã aparte, ca o fiinþã oarecare, ºi nici nu putem sã ni-l imaginãm ca o fiinþã independentã ºi de-sinestãtãtoare. Rãul nu este decât lipsa binelui. Ochii au fost creaþi; orbirea are loc prin pierderea ochilor. Deci dacã ochiul n-ar fi fost fãcut dintr-o naturã supusã stricãciunii, orbirea n-ar fi avut loc. Tot aºa ºi rãul: nu existã prin el însuºi, ci este o consecinþã a beteºugurilor sufletului. Rãul nu este necreat, dupã cum susþin ereticii, care acordã rãului aceeaºi valoare ca ºi naturii binelui, ca ºi când ºi binele ºi rãul ar fi fãrã de început ºi veºnice ºi anterioare creaþiei lumii; dar nici creat. Dacã toate sunt de la Dumnezeu, cum e cu putinþã ca rãul sã derive din bine? Nici urâtul nu derivã din frumos ºi nici viciul din virtute. Citeºte Cartea Facerii lumii! Vei gãsi acolo scris cã „toate erau bune ºi bune foarte”. Deci rãul n-a fost creat împreunã cu cele bune. Dar nici creaturile spirituale, fãcute de Creator, n-au fost aduse la existenþã amestecate cu rãul. Dacã în momentul creaþiei, creaturile materiale nu au avut în ele însele rãul, cum ar fi putut creaturile spirituale, care se deosebesc atât de mult de cele materiale, ºi prin curãþenie ºi prin sfinþenie, sã aibã vreo pãrtãºie cu rãul? Dar mi se poate spune: Rãul este o realitate ºi efectele lui se vãd rãspândite din belºug de-a lungul întregii vieþi. De unde-ºi are, dar, existenþa, dacã rãul nu-i nici necreat, nici creat? (din Omilii ºi cuvântãri)

Sfântul Vasile cel Mare

9

ATITUDINE

De ce ne place atât de mult

„SAINT VALENTINES”? Sãrbãtorile tradiþionale sunt zâmbetul unui popor. E destul sã nimereºti la una din ele ca sã afli, fãrã cuvinte, o istorie de secole, uneori de milenii. La noi, la români, una din aceste sãrbãtori a devenit „Saint Valentines”. Aceastã sãrbãtoare, fãrã îndoialã, are în ea o putere uluitoare. Deºi românii au aflat de existenþa ei de puþinã vreme, iar mulþi încã mai învaþã sã-i pronunþe denumirea corect, totuºi, ea a devenit foarte popularã, stârnind mai multã vervã ºi pregãtiri decât sãrbãtorile deja învechite, cum sunt Crãciunul ºi Paºtele. Trebuie sã fie un mister la mijloc, pentru cã altfel e greu de explicat ceea ce s-a petrecut în România anul acesta. Cum un popor cu o istorie atât de îndelungatã, cu tradiþii sãrbãtoreºti ºi folclorice, cum puþine popoare mai sunt pe lume, a uitat într-un an totul ºi a rãmas cu aceastã sãrbãtoare strãinã? Este, într-adevãr, un rebus psihologic sã explici cum tineri care nu au citit niciodatã viaþa unui Sfânt aratã atâta entuziasm faþã de acest „Saint Valentines”. Cultul Sfinþilor a fost întotdeauna un prilej de poticnealã în calea spre bisericã, deoarece oamenii, de regulã,

10

nu pot accepta sã se închine în faþa unui alt om. Protestanþii gãsesc în acest cult al nostru dovada cea mai bunã cã suntem idolatri, cã dãm oamenilor cinstea cuvenitã „unui singur Dumnezeu”. Ateiºtii vãd în cultul Sfinþilor un semn de alienare, o metodã de a-l supune ºi complexa pe om prin contrapunerea unui ideal inventat ºi irealizabil. Chiar ºi printre ortodocºi existã mulþi care încã nu ºi-au rezolvat aceastã problemã: cum sã se închine în faþa unui simplu om, nu e mai bine sã se închine direct lui Dumnezeu? Într-un cuvânt, de la reforma lui Luther în 1517 ºi pânã astãzi, preoþii ºi credincioºii ortodocºi (ºi romano-catolici) apãrã cu multã dificultate credinþa în Sfinþi. Mulþi credincioºi ai Bisericii noastre au trecut la protestantism anume pentru cã nu ºi-au putut rezolva acest conflict de conºtiinþã: cum aºa, în Biblie scrie sã nu te închini, iar eu mã închin? Deci, pânã ºi cei care, vorba vine, cred în Dumnezeu, vedem cã refuzã cinstirea Sfinþilor. ªi, când colo, dupã câteva reclame cu inimioare la ProTV, milioane de tineri îmbrãþiºeazã cultul Sfinþilor, cei mai mulþi chiar înainte de a crede în Dumnezeu! Acest Pro TV a „convertit” în câteva zile mai multã lume decât Hristos în timpul vieþii Sale pãmânteºti! Numai acest fapt trebuie sã ne

punã pe gânduri în ce priveºte calitatea acestui mod de sãrbãtorire a Sfinþilor. Este, într-adevãr, un mister, misterul iraþionalitãþii dezlãnþuite al beþiilor dionisiace înveºmântat în numele unui mucenic al lui Hristos. Mi se pare interesant de discutat în jurul acestei asocieri paradoxale. Prin ea, am putea arunca un con de luminã asupra multor ciudãþenii din viaþa noastrã, dar, mai ales, ceea ce este ºi mai neplãcut, sã ne convingem de existenþa unor realitãþi în care, de altfel, nu prea credem. Deja este o banalitate a spune cã nu existã oameni necredincioºi, ci existã doar religii nesuferite. Altfel, cum unii oameni care nu sau rugat niciodatã la Sfântul Nicolae îl cinstesc sãrbãtoreºte pe Santa Claus în varianta lui americanã? Cum cei care nu cred în Evanghelie se adunã cu flãmânzenie în faþa televizoarelor ca sã vadã „Ultimele ispite ale lui Hristos” de Scorsese? Da, un astfel de „hristos” se prea poate sã fi existat, n-avem nimic de zis, ne convine. Însã varianta Lui bisericeascã e cam irealã, e chiar depresivã. Îi preferãm pe Afrodita ºi Dyonisos. Oamenii nu rabdã un Dumnezeu care sã se amestece în viaþa lor. Ei cred cã ceva poate sã existe, însã ceea ce existã trebuie sã se încadreze în câmpul lor de cunoaºtere ºi,

mai ales, în câmpul preferinþelor ºi al preocupãrilor lor. Nietzsche, care declara cu seninãtate cã el este antihristul, nu lepãda niciodatã de pe limbã numele lui Dyonisos ºi Zarathustra. Însã faptul de a nu recunoaºte existenþa lui Dumnezeu nu-L poate face pe Dumnezeu sã disparã din Univers, chiar ºi numai pentru cã sunt unii care îl roagã sã rãmânã. [...] Noi am înþepenit în pãcat, în moarte ºi în fricã. Însã atmosfera sãrbãtoreascã pe care am trãit-o în Adam în Rai persistã în subconºtientul fiecãruia. Persistã ºi tendinþa obsedantã de a face binele cu orice preþ. Nevoia noastrã de a face binele e atât de mare, încât, dupã ce aflãm lucruri eronat înþelese despre Dumnezeu, cum ar fi pedeapsa cu potopul, izgonirea din Rai, ne revoltãm ºi vrem sã înlocuim „rãul” lui Dumnezeu cu „binele” nostru. Ne revoltãm împotriva lui Hristos pentru cã l-a lãsat pe Iuda sã se spânzure, deºi ºtia cã aceasta va face, ne revoltãm pentru cã l-a dat afarã pe sãracul care nu avea hainã de nuntã. Aceastã atitudine faþã de Dumnezeu este atitudinea Evei dupã ce a stat de vorbã cu diavolul. Dacã cineva nu crede cã Dumnezeu existã ºi cã Biblia este adevãratã, cel puþin poate sã se convingã cã Biblia este o carte despre dânsul ºi cã el este Adam întru toate. Oamenii se îndepãrteazã de Dumnezeu pentru cã ajung la concluzia cã Dumnezeu le vrea rãul, ca i-a fãcut ca pe niºte robi ai Sãi, de care ascunde tot ce e mai bun. Un astfel de Dumnezeu absurd, Care, pe de o parte, zice cã e bun, iar pe de alta îºi maltrateazã fãpturile, nu poate sã existe. În om se rãscoalã condiþia lui de conducãtor, care este în el dintru început, dupã chipul lui Dumnezeu. Dar ce avem noi cu Dumnezeu? Noi pur ºi simplu nu credem cã El existã ºi gata. Spune-mi, dar, atunci de ce sãrbãtorim „St. Valentines”? Dar „Santa Claus”? Pentru cã ei sunt buni, sunt mai „de viaþã”! Dacã s-ar sãrbãtori toþi Sfinþii aºa, n-ar mai fi oameni care sã nu umble la bisericã, dar aºa, cu posturile voastre, voi împiedicaþi oamenii sã vinã la Dumnezeu. Ce rost mai are o religie care, în loc sã se îndrepte spre oameni, se îndepãrteazã de la ei? Degrabã n-o sã rãmânã nimeni în Bisericã, cel puþin tinerii nu pot sã accepte o credinþã neguroasã ca a voastrã, o credinþã pentru babe ºi moºi impotenþi. De ce nu faceþi ºi voi ca indienii ºi chinezii, puþinã yoga, puþinã kama-sutra ºi ar fi bisericile pline? Cã doar Dumnezeu a lãsat dragostea nu ca sã ne cãlugãrim, ci ca sã o trãim!... Cam aºa aratã discursul remixat pe care diavolul l-a ºoptit Evei în Rai. De ce eºti proastã, Eva, ai atâta putere, stãpâneºti peste animale ºi peste stihii, nu-þi închipui cã ai

putea sã stãpâneºti ºi fãrã sã ai asupra ta tot timpul controlul lui Dumnezeu? Oricum, El ascunde de voi un mare secret, de fapt El se teme cã, dacã o sã mâncaþi din acest pom, o sã stãpâniþi ºi peste El, de asta nici nu vã lasã. Tu însã nu fi proastã, mãnâncã din el, învinge-L pe Acest rãufãcãtor invidios care nu vã lasã sã vã bucuraþi cu adevãrat de viaþã! Eva a simþit în sine grandoarea „misiunii” la care a fost chematã. Ea îºi adunã forþele ºi „îl înfruntã” pe Dumnezeu. Sfântul Efrem Sirul spune cã ea a trãit atunci plãcerea monstruoasã pe care o are fiecare când sãvârºeºte un pãcat mare. Ea a simþit plãcerea biruitorului! Acea fericire, care nu este altceva decât plãcerea în faþa unui obstacol învins. În aceastã stare, a alergat ea la Adam, pentru a se lãuda cu ce fãcuse: „Poftim, Adam! Tu nu ai avut putere sã o faci, dar eu, uite la mine, am fãcut-o! Þii minte acea poruncã pe care ne-a dat-o Dumnezeu? Ei, uite cã eu am cãlcat-o ºi nu numai cã nu am murit, ci am cãpãtat putere asupra tuturor! Poþi sã mãnânci ºi tu dacã vrei, eu îþi permit”. Eva a alergat la Adam ca o reginã. Ea era convinsã cã a devenit mai mare decât Adam, cãci îl înfruntase pe însuºi Dumnezeu. De aceea Dumnezeu a ºi pedepsit-o supunând-o bãrbatului sãu pentru totdeauna. Primii oameni au simþit atunci euforia pe care o are fiecare dupã sãvârºirea pãcatului, acel mister care insuflã putere ºi stãpânire asupra tainelor Dumnezeieºti. Din cauza acestei euforii, omul nu realizeazã adevãrata sa stare, ca un lup care linge în înfierbinþealã o lamã de cuþit înmuiatã în sânge, ascunsã în zãpadã. Aºa cum lupul, dupã ce a lins sângele îngheþat, ajunge la lamã ºi, tãindu-ºi limba, începe a-ºi mânca propriul sânge pânã moare, aºa ºi omul cuprins de fierbinþeala pãcatului se omoarã singur, bându-ºi sângele vieþii celei veºnice pentru totdeauna. [...] Oamenii au simþit dintotdeauna nevoia sã dea faptelor lor un caracter universal ºi nobil, mai ales caracterele tari ºi energice, cum sunt tinerii. Pentru cã universul spiritual la aceastã vârstã e suficient de restrâns, tânãrul atribuie conþinut metafizic tuturor sentimentelor ºi chiar senzaþiilor mai puternice. Era ºi mai firesc sã fie aºa într-o lume în care tarabele cu cãrþi despre meditaþie ºi descoperiri din Tibet sunt mai numeroase decât tonomatele de apã gazoasã din oraºele sovietice. Unii gãsesc cã e foarte „tare” sã ai bascã ºi skateboard, alþii se laudã cu brichete. Însã acestea reprezintã cazuri particulare, cel mult grupuri, dar nu pot fi generalizate. Aceste ocupaþii rãmân în zona minorului chiar ºi în mintea tânãrului. Ele nu stau în

firea noastrã, adicã ele au pãtruns artificial în viaþa noastrã, de aceea ne putem lipsi de ele foarte uºor o datã cu vârsta. Dincolo de acestea, însã, existã ceva de care nimeni nu se poate lipsi, acel ceva este dragostea, care, în mintea tânãrului, o reprezintã ideea cuplului fericit. Orice obstacol în calea realizãrii acestui cuplu este vrednic de dispreþ. Obstacolul cel mai mare însã este morala creºtinã ºi pãrinþii. Tânãrul îndrãgostit se trezeºte dintr-odatã atacat, pe de o parte, de Dumnezeu ºi, pe de alta, de proprii pãrinþi. El rãmâne, ce dureros, fãrã origini. Tradiþia romano-catolicã a rezolvat genial acest conflict, inventând aceastã sãrbãtoare a Sfântului Valentin. Tânãrul nu numai cã este încurajat sã aibã o „prietenã”, ci dobândeºte ºi binecuvântarea Bisericii, adicã a lui Dumnezeu, prin care se împacã ºi cu pãrinþii ºi cu istoria. El nu numai cã îºi pãstreazã ceea ce a avut, ci dobândeºte ºi ceea ce nu avea. E un fel de a împãca oaia cu lupul. O astfel de „împãcare” nu a existat niciodatã în Biserica de Rãsãrit, ea nu existã nici în Evanghelie. Singura nuntã descrisã în Noul Testament, nunta din Cana Galileii, la care Hristos sãvârºeºte prima din minunile Sale, preschimbarea apei în vin, are un deznodãmânt foarte curios – mirele, Simon Canaanitul, îºi va lãsa mireasa ºi va deveni unul din cei doisprezece Apostoli, ca sã moarã în cele din urmã ca mucenic în oraºul Snanir, din Persia, rãstignit în chipul lui Hristos. [...] Cu toate cã n-aº vrea sã am duºmani printre tânãra generaþie, totuºi voi încerca sã expun în câteva cuvinte morala biblicã în aceastã privinþã. Nicãieri în Scripturã nu ni se vorbeºte de „îndrãgostiþi” în afara cãsãtoriei. Aceastã întâmplare fireascã dintre un tânãr ºi o tânãrã peste tot în Biblie se catalogheazã drept desfrânare, adicã pãcat de moarte, pentru care evreii erau omorâþi cu pietre. Orice relaþie cu o fatã presupunea cãsãtoria. [...] Nu numai cã nu era îngãduitã relaþia liberã cu o femeie, ci pânã ºi revenirea la femeia de care te-ai despãrþit era opritã. De aceea, orice aventurã tinereascã era extrem de periculoasã, cãci, pe de o parte, asta îl obliga sã se cãsãtoreascã cu tânãra respectivã (De va amãgi cineva o fatã nelogoditã ºi se va culca cu ea, sã o înzestreze ºi sã o ia de soþie), iar pe de altã parte, Legea nu-i dãdea voie sã se mai despartã de ea, decât numai dacã îi oferea carte de despãrþenie. „Era o lege veche – scrie Ioan Gurã de Aur – care nu oprea pe bãrbatul care-ºi

11

ura femeia sã o alunge pentru orice pricinã ºi sã ia alta în locul ei... Dacã legea ar fi silit pe bãrbat sã þinã în casã pe femeia pe care o urãºte, bãrbatul ar fi ucis-o. Aºa de cruzi erau iudeii! Cum aveau sã-ºi cruþe femeile lor, când nu-ºi cruþau proprii lor copii, când omorau pe profeþi, când vãrsau sângele ca apa? De aceea, Legea a îngãduit un pãcat mai mic, dar a stârpit unul mai mare”. Cartea de despãrþenie îi oprea pe evrei de la dãrâmarea familiilor ºi de la desfrâul care sar fi produs din cauzã cã bãrbaþii ºi-ar fi schimbat la nesfârºit femeile între ei. Dar aceastã lege a fost datã iudeilor, dupã cum spune însuºi Hristos, din pricina învârtoºeniei inimii lor. Dimpotrivã, o datã cu revãrsarea harului prin Iisus Hristos, Noul Testament înãspreºte criteriile cu privire la pãcatul curviei: „Aþi auzit cã s-a zis celor de demult: Sã nu preacurveºti; Eu, însã, vã zic vouã cã oricine se uitã la o femeie spre a o pofti a ºi preacurvit cu ea în inima sa” (Matei 5-2728). [...] De aceea, tocmai în Noul Testament, prieteniile între persoane de sex opus în afara cãsãtoriei sunt prea puþin indicate. Asta nu pentru cã Hristos ne-a interzis comunicarea, ci tocmai pentru cã orice comunicare de acest fel se reduce la un singur lucru, cãci toþi suntem „neam viclean ºi desfrânat”, dupã cum ne ceartã Hristos. Dar, spune Sfântul Ioan Gurã de Aur, „este un altfel de a te uita la o femeie, aºa cum se uitã cei cu inima curatã. De aceea, Hristos n-a oprit uitatul, ci uitatul cu poftã”. Dacã cineva se considerã ajuns la aceastã mãsurã, chiar ºi dupã pildele din Pateric, acela sã sãrbãtoreascã sãrbãtoarea îndrãgostiþilor, aici, pe pãmânt, ºi sus, în cer. ªi tocmai pentru cã noi am avut fericirea (sau nefericirea, pentru mulþi) de a ne naºte în zodia lui Hristos, nu mai putem sã mergem la templul Afroditei având în piept insigna cu Sfântul Valentin. Vremea Luperkaliilor a trecut, fecioarele care îºi pierdeau fecioria pe malul Tibrului în vremea Imperiului Roman nu trebuie sã ºi-o piardã astãzi în numele Sfântului Valentin cu aceeaºi seninãtate. Nu trebuie sã primim aceste ºoapte demonice, dacã avem mãcar o micã simpatie pentru acest Sfânt Valentin, iar dacã ne place mai mult sã rãmânem în desfrâu, atunci sã-l urâm pe acest Sfânt Valentin, sã-l urâm cu adevãrat, dupã cum ºi el a urât desfrânarea noastrã! Tânãrul are cel puþin douã motive de a se alãtura acestei sãrbãtori: fie cã e împins de pofta trupului, ceea ce e firesc, fie de acea

12

plãcere a lui Nietzsche de a rescrie religia creºtinã, ceea ce e demonic. Nietzsche, care se credea atât de puternic, a ajuns sã fie strivit de demonul sãu. Faptul cã boala lui Nietzsche ºi toate ideile lui au fost insuflate de duhurile întunecate o aratã ultima sa scrisoare, în care bolnavul semneazã cu numele împotriva cãruia a luptat toatã viaþa, nu fãrã o influenþã strãinã voii sale: „Crucificatul”. Cert este cã ºi cei care sãrbãtoresc aceastã sãrbãtoare sunt posedaþi de demoni nu numai pentru cã reclameazã desfrâul, ci mai ales pentru cã se acoperã cu numele unui mucenic al lui Hristos, aºa ceva poate sã facã numai demonii. Iisus Hristos, ieri ºi azi ºi în veci, este acelaºi. Sã nu ne gândim cã dacã vom fi mulþi, Îl vom constrânge pe Dumnezeu sã schimbe legile moralei divine, dupã cum se obþin azi legi în urma mitingurilor din pieþe. Aceste teologhiseli prea libere în jurul Sfinþilor ºi a credinþei creºtine sunt extrem de grave ºi credem cã la ele s-a referit Dumnezeu, în

relatarea lui Asaf: Iar pãcãtosului i-a zis Dumnezeu: „Pentru ce tu istoriseºti dreptãþile Mele ºi iei legãmântul Meu în gura ta? Tu ai urât învãþãtura ºi ai lepãdat cuvintele Mele înapoia ta. De vedeai furul, alergai cu el ºi cu cel desfrânat partea ta puneai. Acestea ai fãcut ºi am tãcut, ai cugetat fãrãdelegea, cã voi fi asemenea þie; mustrate-voi ºi voi pune înaintea feþei tale pãcatele tale”. Dacã iubeºti pe cineva cu adevãrat ºi vrei sã-þi uneºti viaþa cu el, du-te ºi spune-i ºi cãsãtoriþi-vã. Dar cum poþi sã vinzi declaraþii de dragoste într-o emisiune televizatã pentru un tricou sau o bascã nenorocitã? Atâta costã cuvintele tale? Fata pe care o iubeºti nu-þi este de ajuns premiu

ºi spectator al dragostei tale sau crezi cã te va iubi mai mult dacã va vedea cã ceea ce îi spui numai ei în tainã vei putea spune ºi unei pizza? Nu este o mai mare umilinþã decât a-þi vedea iubitul sau iubita spunând ºi altcuiva cuvintele pe care credeai cã þi le spune numai þie. Sau nu înþelegi cã dacã o poate spune la microfon, o poate spune ºi altcuiva, când nu eºti tu de faþã? Dar cât de umile sunt acele perechi de „adulþi” care se expun pentru aplauze. Cum poþi sã fii femeie la 40 de ani încã necãsãtoritã? Asta înseamnã sau cã ai fost dezmãþatã sau sfântã. ªi în primul ºi în al doilea caz, mai bine este sã nu mai spui la nimeni. Iar dacã ai fost cãsãtoritã, nu þi-e ruºine de soþul ºi de copiii tãi care poate te vãd? Unde v-aþi îndrãgostit voi aºa de tare la aceastã vârstã? Amândoi plini de rãnile trecutului, de puroiul dezamãgirilor care dor. Aveþi nevoie ca alþii sã vã convingã cã vã stã bine împreunã ºi cã vã potriviþi, pentru cã voi nu vã puteþi rupe din inimã imaginea primei iubiri pe care nu mai aveþi putere sã o întoarceþi înapoi. Un bilet pentru doi la discotecã pe care îl veþi câºtiga în schimbul ruºinii trãite mã îndoiesc cã ar putea lecui rãnile voastre. Toatã aceastã ceatã de cuvinte încearcã sã acopere adevãrul despre durerea singurãtãþii. Cine nu ºtie cã declaraþiile de dragoste sunt mult mai rare decât certurile? Ele sunt atât de rare, încât încap toate întro emisiune. Dacã ne-ar ajunge puterea ca sã ne scuturãm capetele de ameþeala reclamelor ºi am feri puþin aceastã perdea artificialã, ca sã privim ce se petrece dincolo de declaraþiile de dragoste, am vedea faþa crudã a realitãþii. În SUA, 53% dintre femei sunt singure, 20% nu au fost cãsãtorite niciodatã ºi 33% sunt divorþate sau vãduve. Un raport elaborat de Alianþa Evanghelicã din Marea Britanie aratã cã 44% din bãrbaþii sub 30 de ani, enoriaºi ai Bisericii Evanghelice (care nu acceptã cãlugãria! n. m.), sunt singuri. Crimele de familie sau între amanþi sunt extrem de frecvente. În timp ce la televizor se pocnesc baloane ºi se aplaudã cea mai ingenioasã declaraþie de dragoste, poliþia semneazã cronici de felul: „24.07.2000, satul Mândreºti, judeþul Bãlþi. În casa sa, cetãþeanul R., anul naºterii 1957, fiind beat, i-a cauzat o ranã de cuþit în regiunea inimii soþiei sale, decesul a survenit instantaneu. / 13.07.2000, comuna Suruceni. La miezul nopþii, cetãþeanul P., anul naºterii 1956, a lovit-o cu un topor în cap pe fosta sa soþie, provocându-i o ranã mortalã. / 02.04.2000, Chiºinãu, str. Vasile Lupu. În urma unui scandal iscat între soþii G., femeia ºi-a lovit soþul cu un ciocan în cap, traumatizându-l mortal. Peste douã zile a scos cadavrul din

casã ºi i-a dat foc. / La 22.06.2000, satul Gãlãºeni, judeþul Bãlþi. Cetãþeana S., a. n. 1952, cu un topor, i-a cauzat rãni în regiunea capului concubinului sãu B, a.n. 1959, care, ulterior, a ºi decedat”. Numai în anul trecut, în Republica Moldova, aproape 30% dintre femeile asasinate au fost omorâte de cãtre soþi, ex-soþi ºi amanþi. Doar 3% dintre bãrbaþii asasinaþi au fost omorâþi de cãtre soþii, foste soþii sau amante. Soþii, foºtii soþi, amanþii ºi foºtii amanþi au sãvârºit mai mult de 26% dintre toate violurile ºi agresiunile sexuale. În 45% din cazuri, fetele mai în vârstã de 12 ani atacate de un grup de bãrbaþi au recunoscut printre aceºtia persoane cunoscute. Numãrul cazurilor când femeile au fost atacate de cãtre parteneri intimi a fost de 3 ori mai mare între soþii ce trãiau separat în comparaþie cu cei divorþaþi ºi aproximativ de 25 de ori mai mare decât cei cãsãtoriþi. Femeile de toate rasele au suportat într-o mãsurã egalã atacuri din partea partenerilor intimi. Femeile maltratate cãpãtau leziuni corporale grave, fiind atacate de cãtre cunoscuþi mai des decât atunci când erau atacate de cãtre strãini. [...] ªi asta este doar o secvenþã, poate cea mai neînsemnatã din spectacolul care se dã dupã culisele declaraþiilor de dragoste. Aici ar trebui sã anexãm statistica avorturilor, a sinuciderilor. Dar cine poate sã facã o statisticã a nopþilor nedormite, a crizelor de gelozie, statistica primelor fumuri de þigarã pe care le trage o fatã dupã ce o pãrãseºte iubitul? Cine face o statisticã a lacrimilor pe care le varsã femeile dupã ce le posedã soþul beat? Cine face o statisticã a simpatiilor femeilor trecute de treizeci de ani, care nu-ºi mai iubesc bãrbaþii? Inima omului nu e o jucãricã pe care poþi sã o înfrumuseþezi cu o fundiþã roºie, ea e ceva mai mult. Iar dragostea nu încape într-o caricaturã cu cãþeluº de pe o felicitare americãneascã. Dragostea nu se mãsoarã. Toatã aceastã mascaradã e înfiorãtor de tristã. Tânãr fiind, cum poþi sã îmbraci aceastã mascã de bufon ºi sã uiþi înãlþimile de unde ai coborât, ca sã spui câteva replici pe aceastã scenã a deºertãciunii în schimbul unor ochelari de soare? Cine e rãu? Sfântul Valentin? Nu. Dragostea? Sigur cã nu. Rea e numai atitudinea. Toatã drama vieþii noastre are la bazã aceste jocuri necugetate ale tinerilor cu trupurile ºi sufletele lor. Tocmai pentru cã dragostea trebuie trãitã, nu trebuie sã o consumaþi degrabã, tocmai pentru cã e frumoasã, nu trebuie pusã spre vânzare, tocmai pentru cã e atât de rarã, nu trebuie neglijatã când se iveºte. Cum poate ceva atât

de frumos, atât de înãlþãtor, atât de rar ºi atât de scump ca dragostea sã-þi iasã în cale chiar în acele zile neghioabe cu baloane ºi discuþii fãrã haz? Nu credeþi chiar pe oricine face astfel de declaraþii, dacã vreþi sã le auziþi mãcar o datã în viaþã spuse cu sinceritate. Nu construiþi palatul prieteniei voastre din cãrãmizile multe ºi strãlucitoare, care se dau pe gratis, ale poftei, ci cãutaþi pietrele tari ale iubirii adevãrate. Cãci pofta, care este tot timpul în miºcare, s-ar putea sã vã lase singuri ºi sã plece, iar dragostea..., dragostea niciodatã nu cade. Toate-mi sunt îngãduite, dar nu toate de folos. Toate îmi sunt îngãduite, dar nu mã voi lãsa biruit de ceva. Morala creºtinã nu ne interzice sã ne îndrãgostim, ci numai ne recomandã sã nu ne ucidem între noi. Câþi ulceroºi nu mãnâncã murãturile care le plac, ca sã nu-ºi producã dureri? Câþi nu beau bere ºi nu se duc în baruri, chiar nu mãnâncã carne, pentru cã adunã bani pentru maºinã sau televizor? Ce sã mai spunem de afaceriºtii care muncesc în strãinãtate ºi nuºi vãd familia cu anii pentru niºte bani nenorociþi? De ce dar ne mirã cã unii oameni folosesc cu mãsurã plãcerile acestei vieþi, ca sã nu ajungã la catastrofele în care au pierit semenii lor? „Trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul, ºi Domnul este pentru trup”. Cei care încalcã aceastã lege de neschimbat se supun riscurilor descrise mai sus, ei nu vor scãpa niciodatã de tirania propriilor patimi ºi de tirania demonilor. Ei nu vor ajunge niciodatã la dragoste. S-ar pãrea cã e o contradicþie în doctrina

creºtinã: pe de o parte, Dumnezeu ne-a fãcut atât de frumoºi ºi a lãsat atracþia aceasta atât de puternicã între bãrbat ºi femeie, iar pe de altã parte, ne recomandã fecioria. Ce-i asta, un fel de sadism divin? Da, pofta a sãdit-o Dumnezeu, ºi, dacã vreþi, pofta a þinut omenirea pânã acum. Nu, nu numai pentru cã prin ea se nasc oameni noi, ci pentru cã, dacã nu ar fi fost pofta, bãrbaþii ºi-ar fi omorât pur ºi simplu femeile, iar femeile ar fi fugit de ei. E atât de puþinã dragoste între femei ºi bãrbaþi, încât numai pofta îi poate þine împreunã. Câte perechi au fost gata sã se despartã pentru totdeauna, dar pofta i-a întors înapoi. Dumnezeu ºtia asta. Existã douã atracþii diferite, una iraþionalã, cea a poftei, care nu poate sã lipseascã, ºi cea a dragostei, la care se ajunge prin virtute. Mai înainte de a alerga la PRO TV ca sã-þi ridici talonaºul de câºtigãtor, întreabã-te dacã ai priceput care e diferenþa între ele. Acum, o lume întreagã sãrbãtoreºte biruinþa poftei asupra dragostei. Chipul omenesc se retrage timid de pe arena lumii ºi în locul lui apare animalul. Aceasta se simte în toatã arta modernã, aceasta vedem în tablourile baroc, cu femei care ne aratã spatele în locul feþei. Aceasta vedem în filmele cu mãºti de animale umanizate, gen StarTrek. Aceasta se remarcã la femeile tinere care nu se mai vãd din cauza picioarelor ºi a sânilor ºi a tinerilor din care au rãmas numai gecile ºi pantalonii. A dispãrut din viaþa noastrã chipul pur ºi simplu, faþa celui iubit.

Ieromonah Savatie Baºtovoi

13

Cãlãtorie în Þinutul Gazei de altãdatã Poate cã nicio þarã din lume nu are o istorie mai tumultoasã ºi mai dramaticã decât Þara Sfântã; este ºi firesc sã se întâmple aºa, cãci s-a aflat în regiunea unde se întâlneau marile imperii de odinioarã, ce-ºi disputau întâietatea ºi hegemonia asupra lumii antice. Pentru un arheolog modern, nu existã nicio zonã din lume care sã nu prezinte un potenþial interes. Totuºi, rãdãcinile ºtiinþei moderne ale arheologiei se aflã în mare mãsurã în Orientul Mijlociu. Impulsul universal care a dat naºtere la explorarea acestei pãrþi de lume avea un deosebit interes pentru cadrul în care s-au desfãºurat majoritatea întâmplãrilor relatate în Biblie. Cu tot caracterul ºtiinþific al arheologiei moderne, majoritatea descoperirilor importante nu sunt plãnuite în atmosfera rece a turnului de fildeº. Câteva dintre cele mai importante descoperiri ale acestui secol au plecat de la o descoperire întâmplãtoare fãcutã de un localnic din zona respectivã. Gândindu-ne la lumea anticã, probabil ne vin mai uºor în minte regii ºi palatele lor sau preoþii ºi templele lor. Este foarte adevãrat cã faptele notate în analele istoriei tind sã fie asociate cu persoane importante ºi cu instituþiile în care activau acestea. Oraºul biblic Ascalon este situat pe coasta Mãrii Mediterane, la aproximativ 63 km sud de Tel-Aviv ºi la 16 km nord de Gaza, solul fertil ºi apele subterane fãcând ca aceastã aºezare sã reprezinte locul ideal pentru comerþul maritim ºi pentru agricultura bazatã pe irigaþii. Întregul oraº era aºezat pe albia unui râu ce cobora spre mare, fiind înconjurat din toate pãrþile de coline artificiale pe care fuseserã ridicate ziduri cu turnuri. „Onomasticonul” lui Amenophis (începutul secolului XI. î.Hr.) citeazã Ascalonul ca fiind un oraº filistin, alãturi de Gaza ºi Aºdod. Din Sfânta Scripturã, aflãm cã Ascalonul fãcea parte din pentapolisul filistin, care cuprindea urmãtoarele oraºe: Gaza, Aºdod, Ascalon, Gat ºi Ecron (Iosua 13, 3; I Regi 6, 4, 17). Ascalonul este totodatã ºi scena istorisirii biblice legate de viteazul Samson care ºi-a onorat promisiunea fãcutã omorând 30 de oameni din Ascalon,

14

smulgându-le hainele ºi dându-le filistenilor care dãduserã rãspunsul corect la ghicitoarea sa. Ashkelon sau, mai bine zis, Ascalon (în izvoarele clasice) ºi-a împrumutat numele unei varietãþi speciale de ceapã (ceapa Ascalonia) cultivatã în aceastã zonã a Þãrii Sfinte ºi exportatã cãtre multe oraºe romane de pe coastele Mediteranei. În prezent, numele sãu încã existã în denumirea unei varietãþi de ceapã dulce (scallion). Ascalon se pare cã ºi-a luat numele de la un vechi cuvânt nord semitic, probabil „ºql”, adicã „a cântãri”, din care provine cuvântul „shekel”. Principalele sãpãturi arheologice din ultimele decenii de la Ascalon au început în anul 1985 ºi poartã numele de Leon Levy Expedition, fiind conduse de L.E. Stager ºi sponsorizate de Harvard Semitic Museum. Dupã unsprezece sesiuni de sãpãturi la sol ºi patru sesiuni de explorãri subacvatice, s-au descoperit numeroase vestigii arheologice care aduc dovezi ale diferitelor influenþe internaþionale în aceastã regiune cu deschidere la mare. Dintre acestea, amintim în primul rând vasele feniciene roºii, foarte întâlnite în localitãþile filistene de pe coasta Mediteranei – Ascalon ºi Aºdod –, însã cu mult mai rare în aceeaºi perioadã, în oraºele din interiorul Þãrii Sfinte: Ekron (Tel Miqne) ºi Timna (Tel Bataº). Profetul Ieremia, activând sub domniile succesive a cinci regi (Iosia, Ioahaz, Ioachim, Iehonia ºi Sedechia), a fost un fin observator al geopoliticii din perioada sa; el se referã la Filistia ca fiind „ajutorul” oraºelor Tir ºi Sidon: „Pãrinþii nu se vor mai uita la copiii lor, pentru cã mâinile lor vor fi încremenite de groaza zilei aceleia, care vine sã piardã pe toþi filistenii ºi sã rãpeascã Tirului ºi Sidonului orice nãdejde de ajutor, cãci va pustii Domnul pe filisteni, rãmãºiþa insulei Caftor” (Ieremia 47, 4). Pe baza descoperirilor arheologice, s-a confirmat faptul cã la Ascalon, comerþul ºi religia jucau un rol important în viaþa locuitorilor oraºului. Astfel, într-o camerã plinã cu vase sfãrâmate, grâu prefãcut în mangal, greutãþi pentru cântar ºi balanþe, s-a descoperit o ostraca, un ciob de lut folosit drept chitanþã, având inscripþionate câteva litere. Deasupra acestor dãrâmãturi se afla acoperiºul cãzut al

unei clãdiri, fãcut din lut amestecat cu trestie ºi rogojinã, iar peste molozul rezultat din cãderea acoperiºului se afla un mic altar construit din gresie, folosit pentru a oferi zeitãþilor filistene jertfe de tãmâie ºi smirnã. Importanþa acestei descoperiri arheologice rezidã în faptul cã este pentru prima datã când au fost gãsite dovezi stratificate ale altarelor de pe acoperiºuri. Profetul Ieremia a înscris în lista pãcatelor lui Iuda ºi ritualurile de pe acoperiºuri, precum ofrandele de tãmâie ºi vãrsarea vinului ºi a uleiului pentru venerarea zeitãþilor pãgâne: „ªi vor intra Caldeii, care împresoarã cetatea aceasta, vor da foc cetãþii ºi o vor arde cu foc pe ea ºi casele pe ale cãror acoperiºuri s-au adus tãmâieri lui Baal ºi jertfe cu turnare în cinstea dumnezeilor strãini, ca sã Mã mânie pe Mine” (Ieremia 32, 29). Cu siguranþã, profetul Ieremia, în pasajul citat mai sus, s-a referit la o realitate binecunoscutã a vremii sale, iar descoperirea de la Ascalon constituie un exemplu clar de altar construit pe acoperiºul unei case, cu scopul de a aduce jertfe idolilor. Crama de la Ascalon sfarmã un alt mit modern legat de filisteni, acela cã ei erau mari bãutori de bere. Unul din cele mai caracteristice tipuri de vase de lut descoperite la sit-urile filistene este un ulcior cu strecurãtoare. Se presupune cã strecurãtoarea era folositã pentru a reþine drojdia de bere. În ciuda acestui fapt, sistemul ecologic din Filistia favorizeazã producþia de struguri, nu pe cea de orz. Solurile nisipoase ºi clima caldã din câmpia litoralã produceau multe soiuri de struguri gustoºi. Crama din Ascalon ºi cramele asemãnãtoare descoperite recent lângã Aºdod, datând cam din aceeaºi perioadã, sugereazã faptul cã Filistia litoralã era un important producãtor de vinuri, atât pentru consumul local cât ºi pentru export. Dacã Ascalonul producea vin, oraºul filistin Ecron, care avea câmpuri întinse cu soluri fertile, era capitala de necontestat a producerii uleiului de mãsline, dacã nu din lume, din þarã cu siguranþã; zona industrialã de la Ecron cuprindea peste o sutã de fabrici de ulei. Prin urmare, litoralul ºi uscatul Filistiei formau zone complementare pentru producþia a douã dintre cele mai importante produse din Orientul Apropiat: uleiul de mãsline ºi vinul. În a doua

jumãtate a secolului al VII-lea î.Hr., Filistia a cunoscut o prosperitate economicã deosebitã, în principal datoritã exporturilor de vin ºi ulei cãtre Egipt ºi alte þãri mediteraneene. Sãpãturile arheologice recente indicã faptul cã bazarul sau piaþa din Ascalon avea vedere la mare. Podeaua unuia din magazinele bazarului era plinã de ulcioare cu polonice ºi vase de vin; ar fi putut fi un magazin de vinuri. Chiar în faþa magazinului, se afla o ostraca în limba aramaicã, a cãrei datare a fost stabilitã de cãtre Frank Cross, pe baza formei ºi alcãtuirii literelor, în secolul al VII-lea î.Hr. Inscripþia vorbeºte despre numãrul de sticle de vin roºu ºi numãrul de elemente de „sekar”. Forma verbalã din termenul al doilea înseamnã „a se îmbãta”; prin urmare, forma substantivalã se poate traduce prin „bãuturã tare”. Este vorba despre un vin tare, fãcut din curmale, cunoscut în limba sirianã sub denumirea de „sakra”. Câþiva curmali din ale cãror fructe se fãcea acest vin tare au supravieþuit pânã în zilele noastre în Parcul Naþional Yadin, acolo unde este localizatã colina Ascalonului. Fãrã îndoialã, cea mai cunoscutã referire biblicã la Ascalon este plângerea lui David la moartea prietenului sãu, prinþul Ionatan ºi a regelui Saul: „Nu vestiþi în Gat ºi daþi de ºtire pe uliþele Ascalonului, ca sã nu se bucure fiicele Filistenilor, ca sã nu prãznuiascã fiicele celor netãiaþi împrejur” (II Regi 1, 20). Termenul ebraic „huþþot” a fost tradus prin „strãzi, uliþe”. În realitate, însã, aºa cum arãta Benjamin Mazar acum 30 de ani, cuvântul înseamnã „bazare”. Atunci, ca ºi acum, bazarul era partea cea mai agitatã a oricãrui oraº din Orientul Mijlociu. Bazarul ce dateazã din secolul al VII-lea î.Hr., descoperit în timpul expediþiei Leon Levy, nu era probabil mult diferit ca plan ºi funcþionare de bazarele timpurii la care face aluzie haghiograful. Un singur lucru poate fi afirmat cu toatã certitudinea ºi responsabilitatea: aceastã mare metropolã filistinã ce dateazã din secolul al VIIlea î.Hr. a fost distrusã în întregime. Distrugerea Ascalonului filistin a fost totalã ºi definitivã; în termeni arheologici, Epoca Fierului se sfârºise. În perfect acord cu cele relatate în Cronica babilonianã, arheologia nu lasã nicio îndoialã asupra faptului cã distrugerea din secolul al VIIlea î.Hr, de la Ascalon, a fost opera lui Nabucodonosor. Tell Harube sau Tell Azza este locul vechiului oraº Gaza, situat în câmpia de sud, la aproximativ 5 km de Marea Mediteranã, în partea nord-esticã a oraºului modern. Gaza apare pentru prima datã în izvoarele literare în secolul al XV-lea î.Hr., sub numele de Gazat, în lista cuceririlor Faraonului Tutmoses III. În urma cuceririi sale de cãtre acest Faraon, mai mult de 50 de campanii militare au avut loc în aceastã zonã. Menþinerea suveranitãþii asupra acestei regiuni a reprezentat o grijã prioritarã a

conducãtorilor egipteni. În basoreliefurile egiptene, Gaza apare sub numele de „oraºul Canaanului”. Gaza este menþionatã, de asemenea, în tãbliþele el-Amarna drept un centru administrativ egiptean, iar în Noul Testament oraºul este numit pustia Gaza (Fapte 8, 26), din cauza distrugerii sale de cãtre Alexandru Ianeu. Oraºul a fost restaurat de cãtre Pompei ºi reconstruit de cãtre Gabinius, procuratorul Siriei, în 57 î.Hr. Regele Irod cel Mare a stãpânit oraºul pentru scurtã vreme. Dupã moartea sa, oraºul a ajuns sub stãpânirea proconsulului roman al Siriei, înflorind în timpul stãpânirii romane. Aici s-au pus bazele unei ºcoli vestite de retoricã ºi s-au construit temple mãreþe – al lui Zeus, al Afroditei, al lui Helios, al lui Apolo, al Atenei. Cel mai mare templu era cel al lui Marnas (o zeitate cretanã), cel mai important zeu al oraºului. Mulþi filosofi de seamã au învãþat în ºcoala de retoricã de aici, dintre care

cel mai important a fost Procopie de Gaza (sfârºitul secolului al V-lea). În harta Madaba, Gaza apare ca un oraº mare, cu strãzi mãrginite de coloane ºi cu o mare bisericã în centrul ei. Noul Oraº (Neapolis) s-a dezvoltat în jurul portului, fiind cunoscut sub numele de Maiumas Neapolis. Începând cu secolul al IV-lea, oraºul este cunoscut sub numele de Constantia. Evreii s-au stabilit aici din perioada romanã ºi bizantinã. Potrivit izvoarelor creºtine, în Gaza au fost construite numeroase biserici în timpul perioadei bizantine, dintre care cea mai cunoscutã este Eudoxiana, ridicatã de împãrãteasa Eudoxia. Au existat critici potrivit cãrora aceastã bisericã ar fi fost mult prea mare pentru nevoile comunitãþii creºtine din Gaza. În anul 1965, s-a descoperit pe malul mãrii, în Gaza, la aproximativ 300 de metri sud de actualul port, un mozaic-pardosealã dintr-o veche sinagogã. Departamentul Egiptean de Antichitãþi a desfãºurat operaþiuni de salvare a pavajului, publicând un scurt material cu rezultatele investigaþiilor. Excavaþii sistematice

s-au desfãºurat în vara anului 1967, sub conducerea lui Ovadiah, din partea Departamentului Israelian de Antichitãþi ºi Muzee, cu cooperarea Gaza Military Government. Nava principalã a sinagogii a fost pavatã la început în mozaic, deºi mai târziu a fost repavatã aproape în întregime cu plãci de marmurã, din care s-au pãstrat câteva piese. Partea de mozaic care s-a pãstrat îl descrie pe regele David ca pe Orfeu, îmbrãcat în veºminte bizantine ºi cântând la lirã. De jur împrejurul lui David, este un pui de leu, o girafã ºi un ºarpe care ascultã muzica lui David. Într-unul din medalioanele mozaicului de la Gaza, o inscripþie greacã aminteºte numele donatorilor: Menahem ºi Yeshua, fiii lui Isses, vânzãtori de lemn. Cel mai probabil, sinagoga ºi dependinþele ei au fost distruse în prima jumãtate a secolului al VII-lea, în timpul cuceririi persane (614-627 d.Hr.) sau în timpul cuceririi arabe (620 d.Hr.). O statuie uriaºã a lui Zeus, cea mai mare statuie din perioada romanã (secolul II d.Hr.), a fost descoperitã în apropierea Gazei la sfârºitul secolului al XIX-lea. Statuia se aflã astãzi la Istanbul Archaeological Museum. Tel Sera, pe harta modernã a Israelului, este situat în partea nord-vesticã a Neghevului, la mijlocul distanþei dintre Gaza ºi Beer-ªeba. Aceastã regiune a fost scena unor discuþii ºi confruntãri militare ºi politice considerabile între Egipt ºi Canaan la început, iar, mai târziu, între Iuda ºi Filistia ºi între Iuda ºi Egipt, Asiria ºi Babilon. Importanþa sa strategicã ºi economicã este atestatã de numãrul mare de movile antice din aceastã regiune relativ micã în privinþa suprafeþei, de exemplu: Tel el Ajjul, Tel Iemmeh, Tel el Farah, Tel Hesi, Tel Halif ºi de câteva situri mai mici datând din Epoca Bronzului ºi Epoca Fierului. Interesant este faptul cã expediþia „Þinutul Gherar”, organizatã sub auspiciile Universitãþii Ben-Gurion din Neghev, în cooperare cu Centrul Naþional Francez de Cercetãri ªtiinþifice din Ierusalim, a efectuat ºase sesiuni de sãpãturi la Tel Haror (Tell Abu Hureireh), între 1982-1990. Aºezarea este situatã în vestul deºertului Neghev, la aproximativ 20 km vest de Beer-ªeba ºi la 7 km de Tel Sera, pe principalul drum care leagã Gaza de Valea Beer-ªeba. Cercetãrile de suprafaþã fãcute de cãtre E. D. Oren au condus la identificarea acestei aºezãri cu Gherarul canaanit ºi filistin, oraºul lui Abimelec (Facerea 10, 19; 20; 22; 26; II Paralipomena 14, 9-15). Aºezarea din Epoca Mijlocie a Bronzului se întindea pe o suprafaþã de 15 km2, fãcând din aceasta unul din cele mai mari oraºe din sudul Canaanului. Era fortificat printr-un sistem elaborat de metereze de pãmânt ºi ziduri de apãrare similare celorlalte sisteme defensive ale oraºelor Tell el ’Ajjul ºi Tell el-Far’ah, aflate în imediata apropiere.

Mihai Valentin Vladimirescu

15

@ NET

Cu tãlpile goale pe net La fel de geniali ºi de vulnerabili. Generaþia „cyber”. Prelungiri umane ale softurilor de calculatoare, teleportaþi în faþa televizoarelor ºi nãscuþi prin cezariene într-o lume „high-tech”. Sunt cool, sunt trendy, sunt copiii copiilor crescuþi cu cheia de gât. În loc de ºnur pentru cheie, de gât le atârnã firele de la cãºtile pentru Ipod. Merg pe huburi ºi mãnâncã junk-food. Unul din cinci, spun sondajele, a vãzut deja un film erotic. Toþi, fãrã excepþie, au vizionat filme de groazã. Cel mai important obiect din viaþa lor e televizorul. Zapeazã, mari consumatori de manele, telenovele ºi desene animate. „Portugaalia! Sa, sa, sa!” ª-atât. Aici, pentru mulþi din generaþia celor cu cheia de gât, se întrerupe curentul. SUPERMENI. S-au nãscut direct în pamperºi ºi au fost vaccinaþi ºi împotriva bolilor care n-au atacat încã omenirea. Au mersul format de premergãtoare, iar lumea-n care fac primul pas e un þarc supradimensionat. Au sterilizatoare, au filtre de apã, borcãnele cu mâncare „bio” ºi detergenþi speciali. Au oliþe care cântã când primesc piºu si pãpuºi de sex masculin care urineazã apã. Copiii de azi nu mai rãcesc, fac viroze pulmonare. κi încãlzesc mâncarea la microunde ºi au telefoane mobile 3G. Sunt Supermeni ºi Spidermeni ºi Oameni Pãianjeni. Copiii de azi nu mai stau atârnaþi de fustele mamelor, zboarã cu fetiþele Power Puff ºi învaþã de la ele sã dea cu pumnul. Croºeul de cap îl copiazã de la Zizou. Nu se mai joacã de-a v-aþi ascunselea, merg la movieplex ºi la paintball. Nu se mai dau cu placa cu rulmenþi, au role, scutere ºi play-station. MAMA-NATURÃ. Au acces la religie ºi la calculator. Dar umplu Internet-Cafe-urile, nu bisericile. Au site-uri

16

speciale pe care încearcã sã se cupleze, au yahoo-messenger ºi entertainment virtual. Nu mai fac schimb de timbre, ci de mp3-uri descãrcate de pe net. Copiii de azi îºi cântã „happy birthday” la aniversãri ºi-ºi fac party-urile la Mc. Au „after-school” ºi „supernanny”. Neînþelegerile lor cu pãrinþii devin „reality-show”-uri ºi subiecte de interes naþional. Copiii de azi nu ºtiu ce vor, dar ºtiu sã cearã. Sunt independenþi, sunt mândri ºi foarte uºor de rãnit. Ca-n filmele cu Van Damme, se aruncã în viaþã cu pieptu-nainte, fãrã veste antiglonþ, ºi cad fulgeraþi la prima rafalã. Se sãrutã franþuzeºte înainte de a avea buletin ºi þin „Valentines Day”-ul. MANELE. Copiii de azi fac copii. Sau fug de-acasã când iau o notã micã la ºcoalã. Uitã sã se mai întoarcã atunci când pleacã la discotecã. Au paºapoarte ºi viseazã bani. Spun cã vor sã devinã cãpºunari sau fotbaliºti, iar idolii lor sunt Nicolae Guþã, Adrian Copilul Minune, Tom ºi Jerry, Andreea Marin, Teo Trandafir ºi Mircea Radu. Nu mai au timp sã stea de vorbã cu pãrinþii care muncesc ziluminã pentru un blug mai bengos. Dar se uitã împreunã cu ei la „Surprize-Surprize”, acolo unde întotdeauna oamenii plâng când îºi întâlnesc rudele. Televizorul cu cablu a devenit un pãrinte adoptiv de la care copiii învaþã astãzi libertatea de exprimare, agresivitatea ºi vulgaritatea. Violenþa ºi eroismul. Îmbogãþirea ºi vedetismul. Sexualitatea ºi senzaþionalul. Expresii de genul „Sã trãiþi bine!”, „Ruºinicã”, „Iubiþi-vã mult” ºi „I’ll be back”. Copiii de azi învaþã din reclame cã primul joint e moca ºi cã speranþele sunt gratis. CATEGORII. Copiii de azi nu mai merg pe derdeluº sã se dea cu sania. Au echipamente de schi ºi snow-board-uri. Nu mai merg cu colindul de sãrbãtori, au dat

pluguºorul pe mãºtile „Scary” ºi sãrbãtoresc Halloween-ul. Ei n-au alergat niciodatã cu picioarele goale prin praful uliþelor de la þarã. Ei vãd vaci pe „Animal Planet” ºi cred cã natura e doar fiica înzestratei de la „Ciao Darwin” pentru care copiii din ziua de azi stau cu ochii lipiþi de televizoare. Copiii de azi nau uniforme ºi matricole ºcolare, au etichete sub care sunt prinºi în statistici ºi rapoarte, ca exponatele din vechile insectare. Sunt copii indigo, copii de cristal, copii curcubeu. Copii dispãruþi ºi copii abandonaþi în spitale. Copii cu dizabilitãþi, copii – cazuri umanitare, copii traficaþi, copii infractori ºi copii abuzaþi fizic. Copii de bani gata, care pleacã în tabere la Disneyland ºi dau mâna cu Mickey Mouse. ªi copii care n-au pus pe limbã, toatã viaþa lor, un Chupa-Chups. MOªTENIREA. Fraþi de generaþie. Unii îºi trãiesc viaþa-n MTV style, alþii frãmântã chirpici cu picioarele. Muncesc de la 12 ani pentru un ban în casã. Copii care-ºi poartã de grijã unii altora, copii încuiaþi singuri în casã, care-ºi dau foc din neatenþie ºi ard ca niºte lumânãri de seu. Copii de cãpºunari, copii de ºomeri ºi de disponibilizaþi, copii hrãniþi din resturi de ajutoare sociale. Copii pe care-i trimit pãrinþii la cerºit, cu un pui de câine în braþe, la fel de orfan. Copii rãtãciþi din alte timpuri, cu cheia de gât, bâjbâind pe drumul spre casã. Sandviºul rece de pe masa din bucãtãrie, telecomanda, telefonul de verificare. Aceleaºi reguli, altã lume. Povestea merge mai departe. ªANSE. Sunt lângã tine, dar îi gãseºti doar dacã dai o cãutare pe Google. Ei pot avea ceea ce noi nici nu ºtiam sã visam. Noi abia ne dezlipeam paºii de asfalt, ei vin pe lume cu aripile desfãcute pentru zbor. Dar, scrie cu steluþã micã jos undeva, cerul pe care ar putea sã facã lupinguri nu se vinde în rate doar cu buletinul.

Bogdan Mateciuc

Dragul meu prieten, Mã întrebi care este opinia unui „specialist laic” despre cine poate fi duhovnic – sau cine este duhovnicul? Clericii spun adesea, în rãspunsurile lor la aceastã chestiune: „la duhovnicul tãu nu mergi ca la un psiholog sau la un filosof mai înþelept decât tine, sã i te confesezi în legãturã cu prima ta iubire sau altele asemenea...”. Este duhovnicul un confident? Este un „consilier” psihoterapeut? Este cel care practicã psihoterapia ortodoxã? Este el, pentru Ortodoxie, ceea ce este confesorul în catolicism sau alte confesiuni creºtine (în DEX cele douã cuvinte sunt sinonime!)? Mai întâi, îþi voi spune cã, într-un sens mai vechi ºi mai restrâns al termenului, duhovnicii erau exclusiv acei bãrbaþi (bãtrâni, dar ºi, în mod excepþional, unii mai tineri) asceþi, aproape sfinþi, retraºi în pustnicie (cãlugãri), greu de gãsit ºi abordat, dar care, o datã întâlniþi, marcau „fundamental” viaþa cuiva, „frângându-i-o în douã“ (de pânã atunci ºi de atunci încolo), cum ar spune Pr. Savatie Baºtovoi. Neîndoielnic niºte iluminaþi, ei deveneau îndrumãtori spirituali ºi sufleteºti, intermediari între credincios ºi Sfântul Duh (de aici ºi numele lor), nepreþuiþi iniþiatori totodatã. Ulterior, înþelesul a fost extins, conform faptelor care se opuneau „definiþiei” – duhovnici au început sã fie ºi o parte din preoþi, cei „înduhovniciþi” prin hirotesie, rânduialã tainicã prin care ei primesc puterea de a asculta spovedania ºi a ierta pãcatele mãrturisite. Mai târziu, probabil în ultimii ani (nu cunosc cu exactitate), au fost introduse în sistemul formativ-educaþional ºi profesional teologic ºi unele examene pe care trebuie sã le promoveze preoþii pentru a dobândi calitatea de duhovnic. În fine, deºi „oficial” nu li se zice astfel, sunt

recunoscute ºi unele femei ca îndeplinind aceeaºi misiune, mai puþin în privinþa „dreptului” de a lega ºi dezlega pãcate (statutul „duhovnicesc” al acestor mãicuþe, stareþe sau nu, presbitere º.a. este însã deosebit de controversat – întrucât, în opinia majoritãþii teologilor contemporani, taina spovedaniei dã chiar esenþa relaþiei dintre pãrintele duhovnic ºi ucenic, consilierea sau sprijinul în terapie trecând în plan secund). Este greºit sã crezi cã acei „avva” la care mã refeream iniþial erau desãvârºiþi, iar cei care, iatã, dau azi examene ca sã obþinã un fel de „atestat” în acest sens, sunt parveniþi sau impostori, ascunºi sub o platoºã de dogme, norme ºi canoane de care nu-i pasã nimãnui cu adevãrat. În fond, Dumnezeu îºi alege duhovnicii dupã planurile Sale, ºi nu dupã criteriile noastre de evaluare... Preoþii admit, de exemplu, cã un teolog este ºi bun consilier psiho-terapeut (cu atât mai mult duhovnicul!), dar nu acceptã ideea cã ºi un psiholog poate fi, dacã aºa vrea Domnul, un inspirat duhovnic (fãrã „diplomã” ºi notorietate). Dacã un reprezentant al clerului face apel la rugãciune pentru a i se da gândul ºi cuvântul ziditor pentru cel aflat în nevoie, deseori neputându-ºi explica raþional rãspunsul primit ºi pe care trebuie sã-l transmitã spre „ascultare”, de ce psihologul sau medicul nu ar putea proceda la fel? Desigur, omul de stiinta nu se roaga si se „smereste” ca om de stiinta – dar cine poate trasa o granita riguroasa între „profesionist” si „simpla” persoana care-l face posibil? Mi s-a întâmplat de multe ori sa constat ca unii medici îsi recunosc lipsa meritelor în depasirea uimitoare a propriilor limite, reusita fiind un rezultat al interventiei divine. Doctori care nu au renuntat sa spere si sa creada în vindecarea

CONSILIERE

Confident – consilier psiholog – duhovnic (III)

pacientilor aparent irecuperabili si care, de ce nu?, poate ca fac o rugaciune înainte de fiecare intrare în sala de operatii, înainte de fiecare decizie grea asupra diagnosticului sau o ruga de recunostinta si multumire dupa fiecare caz rezolvat. Nimeni nu are, asadar, „monopol” pe relatia cu Hristos, pe clarviziunea duhovniceasca sau pe arta calauzirii, modelarii si reechilibrarii psihice sau a lucrului întru comuniuneamântuirea pe care o dorim cu totii. Aceasta nu însemna însa si ca, invers, oricine si oricând poate fi duhovnic, consilier psiholog, confident. Din nefericire, însa, sta în firea noastra sa cadem foarte usor în extreme si sa transformam în „lege” (cu pretentii de absolutism, chiar!) ceea ce are propriile reguli, prea putin dependente de noi. Lesne, conform unei autoritati sau alta, lumesti, inventam constrângeri si interdictii ce nu ajuta la nimic, dupa care ne luptam sa le înlaturam pe cele instituite la fel de superficial de catre semenii nostri, revendicând ceea ce, fara îndoiala, este mai presus de toti si asa va ramâne. Mai vreau sa adaug, si cu asta închei: un „curent” al prezentului sustine ca persoanele mature, cultivate si integre, si cu suficienta experienta, pot deveni proprii lor duhovnici. Nu pot! Asa cum ti-am explicat si despre confidenti sau consilieri, s-ar autoanula însasi natura relatiilor atât de „speciale” ce le dau fiinta... Pe curând, Sorina Aºtept întrebãrile, propunerile ºi, în general, orice scrisoare aveþi a-mi trimite, pe adresa de e-mail [email protected] sau, prin poºta clasicã: Bucureºti, Sector 3, B-dul 1 Decembrie 1918, Nr. 72, Bl. VN5, Sc. A, Et. 3, Ap. 14, OP 72, cod 032469.

Sorina Crihanã-Dascãlu

17

Comandã de pizza în… 2012

Clientul - Alo, bunã ziua, doresc sã comand douã pizza. Telefonista - Mulþumim cã aþi sunat la Pizza Hut. Puteþi sã-mi daþi numãrul dvs. de identitate (NIDN - national ID number), domnule ? Clientul - Numãrul meu de identitate naþionalã… da, un moment. 6102049998-4554610. Telefonista - Mulþumesc, dle X. Vãd cã locuiþi la 1742 Meadowland Drive ºi aveþi tel. 494-2366. Telefonul dvs. de la serviciu la Lincoln Insurance este 745-2302, iar numãrul de celular este 266-2566. Adresa de e-mail este [email protected]. Corect? Clientul - Mda… Da’ de unde aveþi toate informaþiile mele? Telefonista - Suntem legaþi, ca orice companie, de HSS. Clientul - HSS, ce drãcovenie mai este ºi asta? Telefonista - Suntem legaþi electronic de Homeland Security System, domnule. Clientul - (oftând) Asta e. Vreau sã comand douã pizza, Specialul All-Meat. Telefonista - Nu cred cã este o idee prea bunã, domnule. Clientul - Cum adicã? Este vreo problema cu pizza cu carne? Telefonista - Domnule, analizele dvs. medicale aratã cã aveþi tensiunea arterialã crescutã ºi un colesterol destul de mare.

18

Conform dosarului medical, compania de asigurãri nu vã permite alegerea pizzei cu carne. Clientul - Ceee? ªi atunci ce-mi recomanzi? Telefonista - Aþi putea încerca Pizza cu Soia care are procentul de grãsimi foarte scãzut. Ar trebui sã vã placã. Clientul - Ce te face sã crezi cã o sã-mi placã? Telefonista - Ei bine, vãd aici pe monitor cã sãptãmâna trecutã aþi fost la bibliotecã ºi aþi citit o carte de Reþete Culinare cu Soia. Clientul - Bine, bine. Dã-mi atunci douã pizza mãrime medie pentru familie. Telefonista - Da, mãrimea este potrivitã pt. dvs., soþie ºi cei patru copii, iar ceea ce rãmâne puteþi sã daþi celor doi câini. Totalul dvs. este $49.99. Clientul - (strigând în casã) Nevastã, adu-mi te rog credit cardul! Telefonista - Îmi pare rãu domnule, dar trebuie sã plãtiþi cash. Credit cardul dvs. este blocat pentru depãºirea limitei. Clientul - Dau o fugã la o maºinã ATM ºi voi scoate niºte bani înainte sã ajungã pizza la mine la uºã. Telefonista - Îmi pare rãu, domnule, dar nici asta nu va fi posibil. Vãd aici cã nu aveþi niciun ban în contul dvs. Clientul - Da, bine, n-are nimic. Trimite pizzele ºi gãsesc eu niºte bani în casã pânã ajunge. În cât timp îmi vine pizza?

Telefonista - Suntem puþin în întârziere, aº zice cam 45 de minute. Dacã vã grãbiþi, puteþi veni dvs. pânã aici sã ridicaþi personal comanda, dupã ce faceþi rost de bani. Pe de altã parte, este puþin mai jenant sã cãraþi pizza pe motocicletã. Clientul - Da de unde ºtii cã merg cu motocicleta? Telefonista - Pãi scrie aici la informaþii despre vehicul. Aþi avut o maºinã care v-a fost luatã de compania de împrumut pentru cã nu aþi plãtit la timp. Alãturi scrie cã Harley-ul dvs. este cu plata la zi ºi, în plus, i-aþi umplut asearã rezervorul cu benzinã. Clientul – % # & *… Telefonista - V-aº sfãtui sã fiþi atent cu vocabularul ca sã nu o pãþiþi din nou. Vãd ca aþi fost arestat pentru cã aþi înjurat un poliþist, apoi judecãtorul cu care v-aþi certat v-a dat 90 zile de puºcãrie. Vãd cã de-abia v-aþi întors în societate de câteva zile ºi asta este prima pizza pe care o comandaþi. Clientul - (fãrã cuvinte) Telefonista - Mai doriþi altceva, domnule? Clientul - Da, am un cupon pentru o sticlã de 2 litri de Cola, gratis. Telefonista - Îmi pare rãu, dar trebuie sã citiþi mai bine. Pe cupon ºi în reclama noastrã scrie cã persoanele care suferã de diabet nu se calificã…. - autor necunoscut (nedepistat încã) -

FUNNY

GRAFFITI ORTHODOXE

– Un text vechi de peste 50 de ani în actualitate – Dacã Europa ar fi rãmas creºtinã, s-ar fi lãudat cu Hristos, nu cu cultura ei; ºi marile noroade ale Asiei ºi Africii – chiar dacã nebotezate, dar înclinate spre duhovnicie – ar fi înþeles ºi ar fi preþuit acest lucru, fiindcã ºi noroadele acestea se laudã fiecare cu credinþa lui, cu zeii lui, cu cãrþile pe care credinþa lui le socoteºte sfinte: unul cu Coranul, altul cu Vedele ºi aºa mai departe. Nu se laudã aºadar cu lucrurile mâinilor lor, cu cultura lor, ci cu ceea ce socotesc mai presus de sine, cu ceea ce socotesc desãvârºit în lume. Numai noroadele Europei nu se laudã nici cu Hristos, nici cu Evanghelia lui Hristos, ci se laudã cu maºinile lor primejdioase ºi cu fabricatele lor ieftine, adicã cu cultura lor. Rezultatul acestei lãudãri de sine europene cu faimoasa „culturã” este ura tuturor noroadelor necreºtine împotriva lui Hristos ºi a creºtinismului. Urând bunurile europene ºi oamenii europeni, ei au urât ºi pe Dumnezeul european. Dar – vai! – pe Europa n-o doare acest lucru. De altfel, ea însãºi a urât ºi a lepãdat cea dintâi dintre toþi pe Dumnezeul ei. În aceastã stare de neinvidiat, a fost adusã omenirea europeanã de cãtre înaintarea ei greºitã, sub înrâurirea unei biserici aflate în greºealã, de-a lungul ultimelor nouã sute de ani. Nu sunt rãspunzãtoare de aceasta noroadele europene; rãspunderea o poartã conducãtorii duhovniceºti ai noroadelor. Nu este vinovatã turma, vinovaþi sunt pãstorii ei. Bine ar fi fost ca Europa sã se laude cu creºtinismul, înfãþiºându-l ca cea mai preþioasã moºtenire ºi cea mai mare vrednicie a ei. Aºa ar fi trebuit sã fie – ºi aºa a fost în primele veacuri dupã Hristos – dacã Europa ar fi fost tot una cu creºtinismul, dacã s-ar fi identificat cu creºtinismul. Slãvirea lui Hristos ºi propovãduirea lui Hristos tuturor continentelor ºi tuturor neamurilor, aceasta a fost menirea hotãrâtã de Dumnezeu pentru continentul european. În afarã de creºtinism, Europa nu are nimic cu care sã se poatã lauda. Fãrã Hristos, Europa este cerºetorul cel mai sãrman ºi exploatatorul cel mai neruºinat al acestei lumi. Apusul a dat în mintea copiilor, în asta stã monstruozitatea ºi nebunia lui. În epoca sa creºtinã, când Apusul era ortodox, el vedea cu duhul ºi privea cu mintea: dar, pe cât s-a îndepãrtat de adevãrul ºi fapta bunã creºtinã, vederea lui duhovniceascã s-a îngustat tot mai mult, pânã ce, în veacul al XX–lea, s-a întunecat cu desãvârºire. Acum i-au rãmas numai ochii trupeºti pentru observarea obiectelor care cad sub simþuri. El ºi-a înarmat ochii cei trupeºti cu multe aparate uimitoare, ca sã poatã vedea mai bine ºi mai adevãrat lumea simþitã, forma ºi culoarea lucrurilor ºi fiinþelor simþite, numãrul, mãrimea lor ºi distanþa dintre ele. Observã cu microscopul ºi vede viermii cei mai mici, microbii, aºa cum nimeni nu i-a mai vãzut vreodatã. Observã cu telescopul ºi vede astrele de deasupra cãminului lui, aºa cum nimeni altul nu le-a vãzut vreodatã. Aici se opreºte ºi pânã aici ajunge vederea lui. Cât priveºte privirea gânditoare ºi vederea duhovniceascã în miezul cel ascuns al lucrurilor ºi în înþelesul ºi însemnãtatea întregii zidiri din marele univers din jurul nostru, în ceea ce priveºte aceasta – o, fraþii

Europa secolului trecut vãzutã de un Sfânt mei! – omenirea apuseanã este astãzi mai oarbã decât Arabia musulmanã ºi decât India brahmanicã ºi decât Tibetul buddhist ºi decât China animistã. Într-adevãr, Hristos nu a vãzut o mai mare ruºine ca aceasta în cele douã milenii care au trecut: ca oamenii botezaþi sã fie mai orbi decât cei nebotezaþi! Noua Europã închinãtoare la idoli nu se laudã cu nicio dumnezeire mai presus de ea. Ea se laudã numai cu sine, cu înþelepciunea sa, cu puterea sa. Este ca un balon umflat, gata sã se spargã, spre râsul Africii ºi al Asiei; un buboi copt, gata sã se deschidã ºi sã umple totul de putoarea lui. Aceasta este Europa anticreºtinã de astãzi, Demonia albã. Europa trãieºte în cercul vicios al descoperirilor. Oricine se înfãþiºeazã cu o nouã descoperire este propovãduit ca geniu. Iarãºi: oricine vesteºte descoperirile celorlalþi este numit doctor în ºtiinþe. Descoperirile Europei sunt multe, aproape nenumãrate. Dar niciuna din descoperirile acestea nu face pe om mai bun, mai cinstit, mai luminat. Europa, în ultima mie de ani, nu s-a înfãþiºat nici mãcar cu o singurã descoperire pe tãrâmul duhovnicesc ºi moral, ci exclusiv pe acela material. Descoperirile Europei au condus omenirea pe marginea prãpastiei. Au condus-o la o întunecare duhovniceascã nemaiîntâlnitã în istoria creºtinismului ºi la o distrugere plinã de întuneric; cãci toate descoperirile ei, nu ºtim dacã din cauza gândirii sale rele sau din pricina înrâuririi evreilor, Europa le-a îndreptat împotriva lui Hristos. Când s-a descoperit telescopul pentru observarea stelelor îndepãrtate, oamenii de ºtiinþã europeni l-au tãlmãcit în dauna Evangheliei lui Hristos. Când s-a descoperit microscopul, a fost iarãºi râs împotriva

lui Hristos. Când s-a nãscocit trenul, maºina cu aburi, telegrafia ºi telefonul, tot vãzduhul a rãsunat de lauda de sine a Europei în ciuda lui Dumnezeu ºi a Hristosului Sãu. Când oamenii au nãscocit maºinile de cãlãtorit pe mare, de zburat prin vãzduh, de vorbit la mari depãrtãri, atunci Hristos s-a arãtat în Europa tot atât de nefolositor ºi de înapoiat ca mumiile egiptene. Dar toate descoperirile ei, de-a lungul ultimelor douã sute de ani, Europa le-a întrebuinþat pentru sinuciderea sa în rãzboaie mondiale, pentru crimã, pentru urã, pentru prãbuºire, pentru înºelãciune, pentru siluire, pentru impietatea privitoare la cele sfinte ºi cuvioase ale noroadelor, pentru minciunã, pentru necinstire, pentru destrãbãlare ºi pentru ateism în toatã lumea. În realitate, Europa nu a înºelat pe nimeni altcineva decât pe sine însãºi. Noroadele necreºtine au înþeles ce este Europa, ce dã ea ºi ce voieºte; pentru aceasta au ºi numit-o Demonia albã. Ascultã ce spune Împãratul-Prooroc David: „Aceºtia se laudã cu carele lor ºi aceºtia cu caii lor, dar noi ne vom mãri în numele Domnului nostru” (Psalm 19, 8). Lãudãroºii aceia vor adormi pe pernele slavei lor mincinoase, iar noi ne vom ridica ºi ne vom îndrepta. Iar Apostolul Pavel strigã cu ºi mai multã putere: Omule, „ce ai tu, pe care sã nu-l fi primit? Iar dacã ai primit, pentru ce te lauzi, ca ºi cum n-ai fi primit?” (I Corinteni 4, 7). Cunoaºte cã toate descoperirile s-au fãcut pe pãmântul lui Dumnezeu, înaintea ochilor lui Dumnezeu, ºi învaþã de aici atât ruºinea, cât ºi cinstea!

Sfântul Episcop Nicolae Velimirovici

19

CRONICÃ FILM

LECÞIA PINGUINILOR „March of the Penguins”, un documentar de excepþie

În urmã cu 3 ani, la cea de-a 78-a ediþie a Galei decernãrii Premiilor Oscar, patima homosexualitãþii a urcat pe scenã dezinhibatã primind ºi câteva statuete aurii. Dintre producþiile cinematografice care s-au aflat în acel an în competiþie, se remarcã în mod special „March of the Penguins” („La Marche de l’Empereur”) al regizorului francez Luc Jacquet, peliculã care a primit Oscarul pentru cel mai bun documentar. Filmul a adunat laurii succesului de casã în Europa, dar ºi în SUA, ceea ce pentru un documentar e o adevãratã minune. Am avut bucuria sã vãd ºi sã tot revãd în ultimii ani aceastã producþie cinematograficã. N-aº fi crezut vreodatã cã un documentar poate sensibiliza într-o asemenea mãsurã. Filmul e o mare Lecþie pentru noi cei care cãutãm sã ne îndumnezeim, dar nu ne-am umanizat încã. O orã ºi douãzeci de minute despre douãsprezece luni din impresionanta vieþuire a pinguinilor imperiali din Antarctica. Un film documentar ce ne aratã anevoiosul drum parcurs anual de aceºtia, într-un ritm

20

cadenþat, pentru a-ºi gãsi partenerul în „locurile natale” ºi a se împerechea. E anevoie sã povesteºti despre minunile lui Dumnezeu. Cuvintele sunt neputincioase în a exprima temeinic ce este aºa impresionant, mãreþ ºi sublim în acest documentar. De aceea, vã recomand cu cãldurã una dintre cele mai frumoase poveºti despre creaþia lui Dumnezeu, un film de o rarã sensibilitate. Sunt extraordinare mãrºãluirile epuizante de peste 100 km cãtre locul de împerechere, iar mai apoi, în cãutarea hranei pentru sine ºi pentru puiul ce va sã vinã pe lume… Este impresionant cum se apãrã de furtunile necruþãtoare din toiul iernii, când, pentru a estompa frigul ºi a nu fi înghiþiþi de „marele alb”, se ghemuiesc ºi formeazã o masã miºcãtoare unicã. Impresionant cum reuºesc sã facã cu rândul, la margine, ca fiecare dintre ei sã se încãlzeascã. Deosebit de interesant e modul în care protejeazã oul, „mica inimã care bate în interiorul cochiliei”, care trebuie ferit de aerul glaciar care-l poate nimici instantaneu. Este de remarcat rãbdarea ºi grija deosebitã în transferarea oului de la mamã la tatã (deasupra propriilor lui gheare) într-un timp foarte scurt, înainte ca mama, înfometatã ºi slãbitã deja, sã facã drumul lung înapoi pânã la mare pentru a se hrãni ºi a aduna hranã pentru pui (când am vãzut grija pãrinteascã cu totul deosebitã a pinguinilor, n-am putut sã nu-mi amintesc cã unele femei creºtine îºi ucid pruncii în pântece sau îi pãrãsesc prin spitale). Filmul reuºeºte sã redea ºi suferinþa celor doi pãrinþi când, în ciuda tuturor eforturilor, puiul nu supravieþuieºte… Este impresionant,

de asemenea, cum contribuie ambii pãrinþi, în egalã mãsurã, la creºterea puiului (caracteristicã pe care noi am cam pierdut-o, deºi nu pinguinilor le spune Pavel: „Purtaþi-vã sarcinile unii altora” – Galateni 6, 2). Desenaþi de Dumnezeu parcã special pentru noi, pinguinii imperiali sunt de o rarã frumuseþe. Filmul ar fi meritat un Oscar ºi pentru „costume design”… Câtã gingãºie, câtã splendoare! Pinguinii imperiali dau dovadã de tandreþe, afecþiune, ataºament, solidaritate, devotament, grijã jertfelnicã pentru pui ºi nu doar atât. Veþi remarca în „March of the Penguins” un mod aparte de a preþui viaþa, din pãcate din ce în ce mai rar întâlnit la oameni. Nu ºtiu exact cât este adevãr ºtiinþific ºi cât e artã imagisticã, dar adevãrurile surprinse de camerele de luat vederi par a fi de netãgãduit. Toate gesturile pinguinilor imperiali exprimã tandreþe ºi afecþiune. Filmat la temperaturi inumane (sub 50 grade Celsius), documentarul mi-a arãtat una din cele mai graþioase imagini cinematografice din câte mi-a fost dat sã vãd pânã acum: „sãrutul” celor doi pinguini, atingerea delicatã, înclinarea elegantã a capetelor. „March of the Penguins” este poate una dintre cele mai frumoase poveºti despre creaþia lui Dumnezeu, un film de o rarã sensibilitate, un film foarte cãlduros, în ciuda gerului implacabil al Antarcticii. Cred cã am sã-l revãd din când în când, sã nu uit sã fiu om…

Laurenþiu Dumitru

Cornel ºi Roxana Dragoº Editura Egumeniþa Prezentul volum este o adevãratã dozã sub presiune. Din câte ºtim, demersul de a strânge într-o carte mai multe cazuri de înviere nu a mai fost precedat. Învierea este minunea supremã, proprie numai divinitãþii, diavolul apelând fãrã izbândã la ea pentru a înºela omul. Cartea adunã o serie de cazuri istorice în care oameni care muriserã au înviat. Ele au þintuit mentalul comun timp de secole, iar dacã astãzi le cunoaºtem, le cunoaºtem pentru cã ele au existat, istoria lor transmiþându-se, pe firul generaþiilor, cu întreg contextul lor de „fricã ºi cutremur”. Învierile din morþi nu sunt mituri. Nu poþi pune sute de cazuri de înviere sub acelaºi ºablon îngust al morþii clinice sau al hipnozei generale. Nici moartea, nici învierea nu sunt realitãþi personale, ci stãri. De altfel, într-o ordine superioarã a lucrurilor, învierea ar trebui vãzutã ca ceva normal, din moment ce moartea, un accident temporar în istoria omului, a fost biruitã, ºi încã de acum 2.000 de ani. De la Iisus Hristos, moartea nu mai are putere, a intrat în dizolvare, iar dacã astãzi oamenii încã mai mor, este un efect al naºterii trupeºti; dupã Parusie, la stabilizarea generalã rai-iad, moartea va imploda de la sine. Cartea trateazã despre învierile trupeºti ale unor oameni care s-au vãzut înhãþaþi de gheara morþii. Autorii cãrþii au selectat cele mai cutremurãtoare istorii, fãrã mania de a fi exhaustivi. Totuºi, o cronologie a fost impusã. Ei pornesc de la învierile consemnate în Sfânta Scripturã, punctele cele mai luminoase ale Bibliei. Dintre acestea, minunea Învierii Domnului Hristos, nucleul religiei creºtine. Ce s-ar fi întâmplat dacã Hristos n-ar fi înviat? Oamenii s-ar fi mâncat între ei nu mult dupã aceea, vezi contextul decadenþei antice. Încet, dar sigur,

creºtinii, adevãraþi sanitari ai vechii lumi pãgâne, au schimbat cursul istoriei. Lucrarea face referire ºi la textul apocrif al Evangheliei lui Nicodim, care aratã eforturile rabinilor ºefi de a împiedica o Înviere deja produsã: doi dintre înviaþi sunt închiºi în douã camere separate, unde scriu

mot-a-mot aceeaºi mãrturie despre pogorârea lui Hristos la iad. „ªi aºa a pus Domnul Crucea Sa în mijlocul iadului, ca semn al victoriei ce va rãmâne acolo pe veci” (p. 42). Ana ºi Caiafa vor sã ascundã mãrturiile, dar poporul, furios, nu-i lasã. ªi iatã-i pe judecãtorii lui Iisus cum dau de veste iudeilor cã Hristos a înviat. Urmeazã zile crunte de post ºi penitenþã într-un Ierusalim îmbrãcat în sac ºi nins cu cenuºã. Vechii înviaþi nu erau niºte umbre pe picioroange, ci oameni sculaþi în carne ºi oase din hrubele lor. Cartea pledeazã pentru

RECENZIE CARTE

„Oameni care au înviat din morþi”

o imagine spiritualizatã a trupurilor. Un om înviat din morþi are alþi iriºi, se converteºte la mutism ºi aºteaptã iminenþa morþii, de acum cunoscutã. Sub palme îi cresc adevãrate contoare ale realitãþii esenþializate. Vede lumea oarecum detaºat, pentru cã lumea se tocmeºte singurã ºi se tocmeºte prost. Ceilalþi sunt datori cu o singurã moarte, el cu douã. Contabilizând, un om înviat din morþi are ascendenþa a douã morþi ºi douã învieri (Parusia). Un om înviat din morþi este o minune pe douã picioare, este filozoful prin excelenþã ºi tãcutul prin ocazie. Un om care nu mai aparþine epocii lui, ci istoriei toate. În cele ce urmeazã, vom face un studiu de caz al unei învieri din morþi. Vom alege ultima minune, astfel de cazuri fiind extrem de rare. Decembrie 2004. Media internaþionale sunt zguduite de o veste teribilã. Un musulman saudit a fost înviat din morþi de cãtre Fecioara Maria într-un context tragic. Aflat la o mânãstire ortodoxã din Siria, musulmanul este ucis de taximetriºti din motive de jaf, ciopârþit ºi aruncat în portbagaj. Pe toþi îi cuprinde groaza când poliþiºtii îl descoperã înviat ºi cusut de Maica Domnului. Pictorii ar spune „suprarealism”, unii cinefili ar spune „horror”. Însã acest caz extraordinar nu se poate numi decât în limbaj teologic, fãrã niciun alt apel: o minune de gradul zero. Cartea are o ofertã de lecturã esenþialã: textul se citeºte numai prin credinþã, nu este o antologie SF. Imaginea cadru este a unei cete rãzleþe de înviaþi, uniþi prin traversarea morþii ºi a învierii, care colindã glorios ºi tãcut istoria umanitãþii. În frunte, Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, Înviat din morþi, cu steagul biruinþei, triumfãtor în veci.

Octavian Dãrmãnescu

21

BIOGRAFIILE SFINÞILOR APOSTOLI

Biografiile Sfinþilor Apostolilor 8. Filip

Originar din satul Betsaida (ca ºi Andrei ºi Petru), de meserie pescar. Moare martirizat (rãstignit) în anul 80 la Hierapolis (azi: Pamukkale, Turcia), la vârsta de 87 ani. În tinereþe, a fãcut o cãlãtorie misionarã prin Asia Micã ºi Balcani.

9. Simon Zelotul (Canaanitul)

Aici este adus într-o zi în faþa unui maharajah, cãruia îi spune cã îi poate construi un palat mai frumos decât cel pe care îl are în prezent. Maharajahul îi dã bani în acest scop, bani pe care însã Toma îi împarte sãracilor. Interesându-se într-o zi despre mersul lucrãrilor la palat, maharajahul aflã cã nu i se construieºte niciun palat ºi dispune închiderea lui Toma.

Amintit numai în Evangheliile sinoptice (Marcu, Matei ºi Luca). Membru al grupãrii Zeloþilor. Dupã unele relatãri, ar fi fost frate cu apostolii Iacob cel Tânãr ºi Iuda Tadeul (pãrinþi: Alpheus ºi Maria-Kleophas). În timpul unei misiuni prin Persia (împreunã cu Iuda Tadeul) sunt uciºi amândoi, prin decapitare, rãstignire sau tãiaþi de vii în douã – nu se ºtie sigur.

10. Iuda Tadeul

12. Iuda Iscarioteanul

Apostol prezentat sub douã nume: Tadeus (Marcu 3, 18, Matei 10, 1-4), respectiv Iuda, fiul lui Iacob (Luca 6, 16, Faptele Apostolilor 1, 13). Nemenþionat în Evanghelia dupã Ioan.

11. Toma Poreclit ºi Dydimos (Geamãnul). Dupã unii, ar fi fost originar din oraºul grec Didima (Turcia), dupã alþii, ar fi fost vãr cu Iisus (în acest caz, el este Iuda Toma, unul dintre cei patru nepoþi de frate ai lui Iosif). Dupã prinderea lui Iisus în grãdina Ghetsimani, fuge ºi se ascunde timp de douã sãptãmâni. Când revine la Ierusalim, ceilalþi Apostoli îi spun cã Domnul a înviat, însã el nu crede. Când Iisus cel înviat li se aratã Apostolilor, îl cheamã pe Toma sã se convingã cã e El. Contrar unor tablouri religioase, Toma nu pune degetul în coasta Domnului, ci îl recunoaºte pe loc pe „Domnul ºi Mântuitorul meu”. Dupã înãlþarea lui Iisus la cer, Toma întreprinde cãlãtorii misionare în Asia, ajungând pânã în India.

22

aer, spre uimirea preoþilor, dintre care unii se convertesc la creºtinism. Potrivit Tradiþiei, sfârºitul lui Toma survine tot într-un templu pãgân, unde, revoltat de întunericul spiritual al celor din acele locuri, sparge cu un topor idolii pãgâni. Preoþii, înfuriaþi de gestul sãu, îl prind ºi îl ucid cu o sabie. Într-o bisericã creºtinã din Malabar, India, se pãstreazã ºi azi sabia cu care a fost ucis Apostolul. Moaºtele sale sunt însã pãstrate în oraºul Edessa (Turcia). În primele secole dupã Hristos, secta gnosticilor produce o evanghelie falsã, pe care o numesc , pentru a câºtiga credibilitate. De altfel, în primele secole ale creºtinismului, sectele îºi fac un obicei din a-ºi semna scrierile eretice cu numele unor persoane ale credinþei adevãrate (Evanghelia dupã Maria, Apocalipsa dupã Petru...).

Într-o noapte, maharajahul are un vis, în care un înger îl ia ºi îl duce în cer, arãtându-i acolo un palat foarte frumos. Indianul întreabã al cui este, iar îngerul îi spune cã al lui. Maharajahul înþelege astfel cine este de fapt Toma ºi se converteºte la credinþa în Iisus, propovãduitã de Toma, ºi îl elibereazã pe acesta din închisoare. Toma îºi continuã misiunea ºi ajunge la un templu pãgân, unde le vorbeºte preoþilor despre Iisus. Aceºtia îi cer un semn, ca dovadã a veridicitãþii cuvintelor sale. Toma ia în palme apã din baia aflatã lângã templu, unde preoþii obiºnuiau sã se îmbãieze înainte de ceremonii, o aruncã în sus, iar apa rãmâne în

Iscariot (Ioan 6, 71) ar indica fie provenienþa sa din satul Karioth (la cca. 25 km sud-est de Hebron, în Israel), fie apartenenþa sa la grupul Zeloþilor. Din Evanghelii, ºtim cã el þinea punga Apostolilor (banii lor comuni). Evanghelistul Ioan ne spune însã cã era hoþ, pentru cã fura din banii comuni. Crezând cã astfel intermediazã o întâlnire între Iisus ºi preoþii iudeilor – necesarã pentru ca aceºtia sã înþeleagã învãþãtura Lui – le spune acestora din urmã unde poate fi gãsit Mântuitorul noaptea. În schimbul informaþiei, primeºte 30 de monede de argint. Când realizeazã ce a fãcut de fapt, îºi regretã fapta, aruncã cele 30 de monede în Templu, dupã care se sinucide prin spânzurare. Oamenii Marelui Preot Caiafa cumpãrã cu acei bani hotarul de pãmânt Hakeldama, folosit apoi ca cimitir pentru strãinii care mureau în Ierusalim, la sud de Valea Hinom ºi de vechea cetate a Ierusalimului.

Bogdan Mateciuc

Sfântul Ioan Casian s-a nãscut în pãmântul þãrii noastre, în Dobrogea de azi (pe atunci, provincia romanã Sciþia Micã), în jurul anului 360 d. Hr. Importanþa lui este una deosebitã, pentru cã el e o punte de legãturã între rãsãritul ºi apusul ortodox. Nãscut în rãsãrit ºi vorbitor de limbã latinã, crescut duhovniceºte în marile mãnãstiri din pustia Egiptului, Sfântul a dus în apus tradiþia cãlugãreascã rãsãriteanã, exprimând-o în limba latinã ºi potrivit temperamentului apusean. Pãrinþii lui, romani de neam (poate chiar dacoromani), erau creºtini evlavioºi. De aceea, pe lângã solida educaþie clasicã, Ioan a dobândit ºi o cunoaºtere trainicã a Sfintei Scripturi. A intrat de mic într-o mãnãstire din apropierea Tomisului, unde s-a împrietenit cu un tânãr mai mare decât el, Gherman. Acesta avea sã-i fie tovar㺠credincios în multele sale cãlãtorii ºi este azi împreunã cinstit cu Ioan ca sfânt, sub numele de Sfântul Gherman din Dobrogea. Când Ioan avea cam 20 de ani, cei doi ºi-au pãrãsit þara pentru a se închina la Locurile Sfinte. Au rãmas acolo, într-o mãnãstire din apropiere de Betleem, vreme de cinci ani. Apoi, mânaþi de sete pentru viaþa duhovniceascã, au pornit spre pustia Egiptului, pe atunci faimoasã în întreaga lume pentru marii sfinþi care trãiau acolo. Este vorba de întemeietorii vieþii cãlugãreºti, începând cu Sfântul Antonie cel Mare, prin care Egiptul ajunsese un centru duhovnicesc al lumii creºtine, având zeci de mii de cãlugãri care trãiau în singurãtate (ca pustnici) sau în marile mãnãstiri cu viaþã de obºte (în comun). Se împlinea astfel vechea prorocie: a înflorit pustia precum crinul. ªapte ani au petrecut cei doi cãlugãri în Egipt, colindând marile mãnãstiri ºi marii pãrinþi ai vremii lor ºi adunând, ca niºte albine, mierea învãþãturilor acestora. Adãpându-se din astfel de izvoare de sfinþenie, cei doi au sporit foarte mult în experienþa vieþii duhovniceºti, ajungând ei înºiºi nevoitori (asceþi) încercaþi, capabili sã exprime mai târziu ºi pentru alþii învãþãturile primite ºi sã-i povãþuiascã pe calea mântuirii. Aceastã perioadã avea sã constituie mai târziu principala sursã de inspiraþie pentru cele douã scrieri capitale ale Sfântului Ioan Casian, Aºezãmintele vieþii de obºte ºi Convorbirile duhovniceºti. În anul 399 d. Hr., datoritã tulburãrilor

provocate de patriarhul Teofil al Alexandriei, cei doi prieteni au fost nevoiþi sã pãrãseascã Egiptul, aflându-ºi adãpost la Sfântul Ioan Gurã de Aur în Constantinopol. Cu bunãtatea sa, Patriarhul i-a

primit ºi chiar l-a hirotonit pe Ioan Casian diacon. Cinci ani au stat cei doi cãlugãri la picioarele Sfântului Ioan Gurã de Aur, ajungându-i ucenici ºi primind de la el bogãþie de daruri duhovniceºti. În anul 404, însã, prin uneltirile aceluiaºi patriarh Teofil ºi ale împãrãtesei Eudoxia, Sfântul Ioan Gurã de Aur a fost scos în exil, unde mai târziu a ºi murit. Ca vorbitori de limbã latinã, Ioan Casian ºi Gherman au fost trimiºi la Roma pentru a-l susþine pe Sfântul Ioan înaintea papei de atunci, Inochentie I. Au rãmas la Roma trei ani, timp în care Ioan Casian a fost probabil hirotonit preot, iar Gherman a murit, pentru cã nu mai ºtim nimic despre el. De acolo, chemat de creºtinii din Galia, Sfântul Ioan s-a mutat în Marsilia, în partea de sud a þãrii, unde în anul 415 a întemeiat faimoasa mãnãstire a Sfântului Victor, care fusese un soldat mucenic, mort în timpul prigoanei lui Diocleþian. În aceastã „mãnãstire-dublã” – formatã dintr-o obºte de cãlugãri ºi una de maici – Sfântul Ioan a aºezat rânduiala pe care o deprinsese de la pãrinþii din pustia Egiptului. Prin aceasta, viaþa

SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS

Sfântul IOAN CASIAN Romanul

cãlugãreascã a rãsãritului ajungea în apus, rãspândindu-se de acolo în scurtã vreme în întreaga Galie. Ca stareþ al mãnãstirii, la rugãmintea cãlugãrilor gali, Sfântul Ioan Casian ºi-a scris cele mai importante opere ale sale, Aºezãmintele vieþii de obºte ºi Convorbirile duhovniceºti, prin care exprima, pe limba apusenilor ºi la nivelul înþelegerii lor, învãþãturile pãrinþilor pustiei despre viaþa cãlugãreascã. Prima lucrare, scrisã între anii 417 ºi 419, cuprinde mai întâi o prezentare sistematicã a vieþii de obºte dupã modelul mãnãstirilor din Egipt, adaptatã însã la posibilitãþile (de climã, de culturã etc.) apusului. Ultima parte este dedicatã luptei cu patimile (mândria, curvia, lãcomia, lenea etc.). Limbajul Sfântului Ioan este foarte simplu ºi firesc, cu o mulþime de exemple practice. El aratã duritatea vieþii duhovniceºti, venind astfel împotriva celor ce voiau sã devinã cãlugãri mânaþi de idealizãri naive sau pentru a scãpa de greutãþile vieþii din lume. Cea de-a doua lucrare prezintã 24 de convorbiri pe care Sfântul Ioan le-a purtat cu marii pãrinþi ai pustiei, pe diferite teme ale vieþii duhovniceºti. Nu se poate sublinia îndeajuns însemnãtatea pe care au avut-o aceste douã lucrãri ale Sfântului Ioan Casian în dezvoltarea ºi formarea vieþii cãlugãreºti din Galia ºi din întreg Apusul. Ele au ajuns cãrþi de cãpãtâi pentru cãlugãrii apuseni, toþi marii sfinþi gali considerându-le îndreptare esenþiale în viaþa lor duhovniceascã. Însuºi Sfântul Benedict din Nursia, pãrintele vieþii cãlugãreºti apusene, s-a folosit de scrierile Sfântului Ioan în elaborarea rânduielii lui. Prin aceasta, duhul curat al cãlugãriei rãsãritului a pãtruns ºi s-a rãspândit în apus, determinând întreg mersul ulterior al Bisericii din acele locuri. Totodatã, ca un adevãrat glas al Ortodoxiei în apus, Sfântul Ioan Casian a combãtut ºi unele greºeli din gândirea Fericitului Augustin, mai ales în ceea ce priveºte legãtura ºi conlucrarea dintre harul lui Dumnezeu ºi voinþa liberã a omului. În anul 435 d. Hr., în mãnãstirea sa din Marsilia, Sfântul Ioan ºi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Cãruia îi închinase întreaga viaþã. Moaºtele lui au rãmas în mãnãstirea Sfântul Victor, fiind cinstite acolo pânã astãzi. O pãrticicã din aceste moaºte, adusã de curând la noi în þarã, se gãseºte în catedrala din Galaþi. Biserica Ortodoxã îl sãrbãtoreºte pe Sfântul Ioan, împreunã cu Sfântul Gherman, la 29 februarie în anii bisecþi, iar în ceilalþi, la 28 februarie. Pentru rugãciunile Sfântului Ioan Casian ºi ale Sfântului Gherman din Dobrogea, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-ne pe noi. Amin!

Ierodiacon Grigorie Benea

23

DESCOPERIÞI ORTODOXIA ªI CULTURA GRECEASCÃ!

TRASEU SPECIAL PENTRU ELEVI! 7 zile cazare în hoteluri ºi mãnãstiri, plecãri în 3 zile de la organizare* Hoteluri 3* cu mic dejun, ghid român Tesalonic – Insula Evia – Atena – Insula Eghina – Corint – Patras – Meteora Ziua 1. Plecare din România: Ruse – Sofia – Promachonas – Serres. Cazare în Serres. Traseu de zi, se viziteazã ºi Mãnãstirea Sf. Ioan din Rila. Ziua 2. Serres – Tesalonic – tur de oraº, se viziteazã Biserica Sf. Dimitrie Izvorâtorul de mir, Sf. Teodora, Sf. Sofia cu moaºtele Sf. Vasile Episcopul, Mitropolia cu moaºtele Sf. Grigore Palama, Turnul Alb, Faleza, situri arheologice – drum spre insula Evia pe celebra autostradã nord – sud – feribot cãtre Evia – Mãnãstirea Cuv. David. Cazare la mãnãstire. Ziua 3. Vizitãm Prokopion, (moaºtele Sf. Ioan Rusul) – Halkida – Atena. Cazare la hotel. Seara, vizitarea oraºului vechi, Piaþa Parlamentului, schimbarea gãrzii, cartierele Monastiraki ºi Plaka cu celebrele magazine de suveniruri ºi taverne, la poalele Acropolei. Priveliºtea este splendidã ºi, dupã o scurtã oprire pentru cinã, se merge pe jos ºi se urcã pe Acropole, la stanca Areopagului, locul unde Sf. Ap. Pavel a predicat bãrbaþilor atenieni ºi unde l-a convertit pe Dionisie Areopagitul. Ziua 4. Pireu – feribot cãtre insula

Eghina (port Eghina Marina). Din Eghina Marina se merge pe ºosea îngustã strãjuitã de superbe case mediteraneene, cu palmieri ºi cu fistic în curte. Dupã câteva minute, se vede Mãnãstirea Sf. Treime, la Sf. Nectarie. Dupã închinare, se urcã spre templul zeiþei Aphaia. Transfer cu feribotul spre Pireu – un nou tur al Atenei. Vizitãm Grãdinile regale, Universitatea, Stadionul olimpic ºi alte obiective în funcþie de timp. Cazare în Atena la acelaºi hotel. Ziua 5. Deplasare cãtre Canalul Corint (scurta vizita) – Patras – retur Corint –

Mãnãstirea Sf. Patapie. Cazare la mãnãstire. Ziua 6. Loutraki – Meteora. Cazare în Kalambaka. Ziua 7. Vizitarea a cel puþin 3 mãnãstiri din Complexul Meteora – atelierul de icoane Zindros – Mãnãstirea Aghia Paraskevi – Tesalonic – drum cãtre România (traseu de noapte). Tarif grupuri mici (8 – 20 persoane): 320 euro Tarif grupuri de min 40 (autocar): 270 euro * Profesorii organizatori sunt rugaþi sã ne contacteze pentru stabilirea în detaliu a programelor precum ºi a datei de plecare

VIVA TURISM agenþie touroperatoare licenþã 4560/2007 Suceava str. Slãtioara 18 Tel. fax: 0230.578.344; 0745.395.777 www.vivaturism.ro [email protected]

Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L. ISSN 1844 - 9867 Adresa de corespondenþã: Geamãna, nr. 555, Com. Bradu, jud. Argeº [email protected] www.orthograffiti.ro

Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru Membru al Asociaþiei Ziariºtilor ºi Editorilor Creºtini www.laurentiudumitru.ro Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Consilier editorial: Radu Hagiu