Revista Orthograffiti, Nr. 5, Martie 2009

Cãrþile pe care le cauþi!

Sã nu pomenim nimãnui trecutul din care s-a ridicat Prin pocãinþã adevãratã, cu lacrimi, rugãciune ºi cu fapte bune, pânã ºi cel mai întinat suflet se poate curãþi ºi schimba. De aceea, trebuie sã fim cu bãgare de seamã ºi sã nu aducem niciodatã aminte cu rãutate cuiva de pãcatele lui cele din trecut, odatã ce el ºi le-a plâns ºi le plânge pururea cu amar; ci, mai curând, sã mulþumim lui Dumnezeu ºi sã ne uimim de cum se preface întunericul în luminã, iar mlaºtina în apã cristalinã ºi curgãtoare. Faraonul Egiptului, Amases, era de origine plebeie. De aceea, atunci când a ajuns faraon peste tot Egiptul, poporul îl respecta prea puþin, amintindu-ºi de originea lui cea lipsitã de cinste. Pentru aceasta, ca sã-ºi umileascã supuºii ºi sã îi facã sã-l respecte, el a luat un lighean mare de fier în care, potrivit obiceiului, îºi spãlau oaspeþii picioarele. El a poruncit sã se topeascã acest lighean ºi din metal sã se toarne asemãnarea unui oarecare idol, pe care l-a aºezat la un loc în care sã se poatã închina mulþi trecãtori. Vãzând idolul, poporul a început sã i se închine ºi sã îl cinsteascã dupã tipicul idolatriei egiptene. Atunci Faraonul a descoperit poporului din ce a fost fãcut acel idol. Poporul a înþeles ºi s-a ruºinat: ei au vãzut cum a reuºit faraonul ca sã îi determine sã nu-l mai priveascã dupã ceea ce a fost el odatã, ci dupã ceea ce este el acum. Aºa a început poporul sã cinsteascã demnitatea imperialã a lui Amases, Faraonul Egiptului.

Sfântul Nicolae Velimirovici

Forgiveness Art Print by Thierry Ona

GRUPAREA REVISTEI Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie Benea, Alexandra Borzoº, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu, Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu, Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu, Diac. Cornel Dragoº, Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu, Bogdan Mateciuc, Camelia Milcomete, Mihaela Nedea, Flory Stoica, Danion Vasile, CiprianVoicilã.

2

Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite.

Editorial Oare când mi-ai spus ultima oarã cã mã iubeºti? Întorcându-te acasã într-una din zile, dacã mama ta îþi va pune aceastã întrebare, vei ºtii ce sã-i rãspunzi?! Nu i-ai spus-o de mult timp, de când erai mic... Acum eºti mare. Nu-þi prea vine s-o mai spui, þi-e jenã, deºi prietenei cu care eºti de câteva sãptãmâni nu mai pridideºti sã-i mãrturiseºti asta. ªtii foarte bine cã a spune „te iubesc” nu-i o simplã informaþie, de aceea i-o tot repeþi. De fapt, tu îþi iubeºti mama!! Deºi nu te prea gândeºti la asta, în sufletul tãu ºtii cã înseamnã foarte mult pentru tine. Ea te-a crescut, ea te-a îngrijit ºi te îngrijeºte, ea a vegheat la capul tãu de câte ori ai fost bolnav, ea îþi dã, în plus, bani de Net sau pentru vreun CD. Nu ascultã ea Linkin Park sau Limp Bizkit, n-a auzit de 50 Cent sau Christina Aguilera ºi nici de alþi idoli ai tãi, nu te prea înþelege, stã cu frica-n sân ºi te boscorodeºte când pleci cu rolele sau când te întorci dimineaþa de la vreun chef… Deºi nu eºti tu mereu pe aceeaºi lungime de undã cu ea, totuºi apreciezi tot ce face pentru tine. Parcã într-o zi a trecut pe lângã tine când erai prin Centru, dar te-ai fãcut cã nu o vezi. Îþi era puþin jenã. Dar a venit ea, te-a îmbrãþiºat ºi tu te-ai înroºit ca racul gândindu-te ce bâzã vor face tovarãºii tãi pe chestia asta. ªtii cã ºi ea are sentimente… Mai ºtii, de asemenea, cã suferã mult când aude de la tine un cuvânt nepotrivit, o vorbã rãstitã, o atitudine de desconsideraþie. ªtii cât însemni pentru ea… N-ar strica sã-i spui mãcar acum, în luna lui Marte, cã o iubeºti. Crezi cã o ºtie ºi nu are rost, dar ºi prietena ta o ºtie ºi i-o spui mereu. Iaþi inima în dinþi ºi spune-i! Cred cã ar fi cel mai frumos cadou. Fã-i aceastã bucurie, spune-i un cuvânt cald, fã-o sã se simtã valoroasã, importantã, iar dacã ai necãjit-o, cereþi iertare! Spune-i cã o iubeºti! Are nevoie de asta. ªi ºtii ce mai cred? Cã va plânge de bucurie. Instantaneu sau mai târziu puþin, în tainã. Aºtept sã-mi spui cã am avut dreptate. O

Laurenþiu Dumitru mamã vede reuºita ºi eºecul prin ochii copilului. Dacã va avea cel puþin respectul ºi dragostea ta va simþi cã e împlinitã. Va spune în inima ei: „Nu l-am pierdut definitiv, aºa cum am crezut; ºi n-am trãit degeaba”. Încearcã doar! Fii tu însuþi, nu te mai lua dupã gaºcã! ªi ei sunt sensibili, dar nu o aratã… Eu aºa am fãcut, cândva. ªi roagã-te lui Dumnezeu pentru ea ºi pentru toþi ai casei, cã ºi ea se roagã pentru tine! ªtiu pe cineva de vârsta ta care se roagã pentru mama sa ºi ar vrea din tot sufletul sã-i spunã te iubesc, dar a pierdut-o… Tu cred cã o ai aproape de tine, bucurã-te!

3

MÃRTURIE

Gheorgaki din Tibet ºi Pãrintele Paisie Aghioritul

Odatã a venit în Sfântul Munte ºi umbla pe la mãnãstiri un tânãr în vârstã de ºaisprezece-ºaptesprezece ani, pe care îl chema Gheorgaki. La vârsta de trei ani fusese dus de pãrinþii lui la o mãnãstire budistã din Tibet, înaintase mult în yoga ºi ajunsese un vrãjitor desãvârºit, putând sã cheme pe oricare diavol voia. Purta centura neagra ºi ºtia foarte bine karate. Cu puterea satanei, fãcea tot felul de demonstraþii, care pricinuiau uimire. Lovea cu mâna pietre mari ºi le sfãrâma ca pe niºte nuci. Putea sã citeascã ºi cãrþi închise. Spãrgea alune în palmã, arunca cojile, iar miezul rãmânea lipit de mânã. Niºte monahi l-au adus pe Gheorgaki la „Panaguda”, ca sã fie ajutat de Stareþ (de Cuviosul Paisie, n.n.). Când a ajuns acolo, l-a întrebat pe Stareþ ce puteri are ºi ce minuni poate face. Atunci Stareþul i-a rãspuns cã însuºi nu are nici o putere ºi cã toatã puterea este a lui Dumnezeu. Gheorgaki, vrând sã-ºi arate puterea, ºi-a concentrat privirea spre o piatrã mare care era la distanþã ºi a fãcut-o bucãþi. Atunci Stareþul a fãcut semnul crucii pe o piatrã micã ºi i-a spus sã o spargã ºi pe aceea. El s-a concentrat, ºi-a fãcut vrãjile lui, dar nu a reuºit sã o spargã. Vãzând aceasta, a început sã tremure, iar puterile demonice pe care credea cã le stãpânea, neputând sparge piatra, s-au întors

împotriva lui ºi l-au aruncat cu putere în cealaltã parte a râului. Stareþul a mers ºi l-a gãsit într-o stare jalnicã. Altãdatã, povestea Stareþul, în timp ce discutam cu el, s-a ridicat deodatã, mi-a prins mâinile ºi mi le-a întors la spate. „Sã vinã acum sã te scape Hagi-efendi, dacã poate”, mia spus. Am simþit aceasta ca pe o hulã. Atunci mi-am tras puþin mâinile ºi l-am aruncat cât

Capul plecat, sabia nu-l taie Iatã un vechi proverb pãgân, care reflectã, în conºtiinþa multor popoare (ºi nu în ultimul rând a poporului român) o anume tendinþã generalã a omului cãzut de „a-ºi scãpa pielea” cu orice preþ, de a se înrobi celui mai tare, de a-ºi sacrifica libertatea ºi demnitatea, pentru a-ºi pãstra o viaþã oricât de nenorocitã, din pur instinct animalic. Cât de altfel gândea un George Coºbuc, la rãscrucea dintre dacism ºi creºtinism: De-am fi din cer scoborâtori, / cu-o moarte tot suntem datori, / dar nu-i totuna leu sã mori / ori

4

câne-nlãnþuit!… Dacã ºi-ar fi plecat capul ºi s-ar fi renegat pe sine, desigur cã nici Hristos n-ar fi fost rãstignit, nici Sfântul ªtefan lapidat (ucis cu pietre), nici Sfântul Apostol Pavel decapitat, nici mucenicii uciºi în cele mai îngrozitoare chinuri, pentru credinþa lor nestrãmutatã. Dar atunci nici creºtinismul n-ar mai fi biruit ºi nar mai fi transfigurat lumea, nici omul n-ar mai fi ajuns vreodatã sã aibã ceva cu adevãrat sfânt. Aceastã pseudo-filosofie a supravieþuirii cu orice preþ, a omului gata sã devinã vierme, este tot ce poate fi mai opus atitudinii jertfelnice a religiei creºtine, care sa nãscut din jertfa lui Dumnezeu pentru

colo. Dupã aceea a sãrit în sus ºi a vrut sã mã loveascã cu piciorul, dar piciorul lui s-a oprit lângã faþa mea, ca ºi cum ar fi întâlnit o piedicã nevãzutã. M-a pãzit Dumnezeu. În acea noapte l-am oprit ºi l-am pus sã doarmã în chilia mea. Dar diavolii l-au luat ºi l-au târât pânã jos în pârâu, unde l-au bãtut pentru nereuºita lui. Dimineaþa a venit într-o stare jalnicã, rãnit, plin de spini ºi pãmânt ºi mi-a mãrturisit: „Ma bãtut satana pentru cã nu am putut sã te biruiesc”. Stareþul l-a convins pe Gheorgaki sa-i aducã toate cãrþile lui de vrãjitorie ºi le-a ars. Apoi l-a þinut puþinã vreme lângã el ºi l-a ajutat cât timp acela a fãcut ascultare. Dupã aceea Stareþul, interesându-se sã afle dacã Gheorgaki este botezat, a aflat chiar ºi biserica în care s-a sãvârºit botezul lui. Gheorgaki, cutremurat de puterea si harul Stareþului, voia sã devinã monah, dar nu a putut. Stareþul folosea cazul lui Gheorgaki ca sã arate cât de mare este înºelarea celor ce cred cã toate religiile sunt egale, cã toate cred în acelaºi Dumnezeu ºi cã nu existã nici o diferenþã între monahii tibetani ºi cei ortodocºi. (Fragment din Viaþa Cuviosului Paisie Aghioritul de Ieromonah Isaac, Ed. Evaghelismos) oameni ºi a dãinuit prin jertfa oamenilor pentru Dumnezeu. Sufletul veºnic e mai de preþ decât viaþa trecãtoare ºi tocmai de aceea stã scris: „Nu vã temeþi de cei ce vã pot nimici trupurile, dar de sufletele voastre nu se pot atinge. Ci mai degrabã sã vã temeþi de cel ce are putere ca ºi sufletul ºi trupul sã le piardã în gheena!”. Dacã þi-ai trãdat credinþa, dacã þi-ai pierdut demnitatea, dacã þi-ai vândut sufletul, ce mângâiere mai poate fi simplul fapt de a mai face degeaba umbrã pãmântului?! Adevãrata mãsurã a umanului n-o dã capul plecat, ci fruntea þinutã sus, cu privirea îndreptatã încrezãtor spre cer, spre Domnul Vieþii ºi al Învierii, Care „cu moartea pre moarte a cãlcat”, fãcându-ne pe toþi pãrtaºi la taina Crucii Lui, de care toatã sabia se frânge ºi întru care toatã suferinþa se preface în bucurie („Fericiþi cei prigoniþi pentru dreptate, cã a lor este împãrãþia cerurilor”).

Rãzvan Codrescu

Niciodatã îngenuncheat

Din pãcate, eu mi-am plecat genunchii. Am crescut într-o familie foarte obiºnuitã, asemenea celei din serialul de comedie „Brady Bunch”, difuzat în SUA la începutul anilor ’70. Mama ne avea pe mine ºi pe sora mea, iar tata îi avea pe sora ºi fratele meu mai mare. Am fost foarte entuziasmat sã am un nou tatã (tatãl meu biologic murise pe când aveam 3 ani, din pricina unui atac de cord pe fond alcoolic), o nouã sorã ºi un nou frate. Nu am convieþuit niciodatã în pace. Fratele meu, gelos ºi supãrat dupã despãrþirea pãrinþilor sãi, s-a hotãrât sã îi pedepseascã pe toþi ceilalþi pentru asta, dupã ce a ajuns într-o nouã familie. A început sã mã chinuie în orice chip îi stãtea în putinþã. M-a abuzat emoþional ºi fizic pânã când am împlinit 13 ani. Devenisem un adolescent nesigur ºi speriat de moarte. Trãiam cu închipuirile mele, în alte lumi pe care mi le fãuream. Acolo nu mã putea rãni. Mergeam la bisericã în fiecare Duminicã ºi în marea parte a zilelor de miercuri. Cântam ºi ascultam, dar nu auzeam nimic, chiar ºi acolo rãmâneam în realitatea

plãsmuitã de mine. Cam în aceastã perioadã am pãrãsit lumea tãntãlãilor ºi am intrat în cea a punkiºtilor. Aceºtia erau singurii oameni care mã tratau cu respect ºi nu mã puneau pe fugã. Am trecut de la tricourile polo la creastã albastrã ºi bocanci de piele. Anul era 1986, într-un orãºel de vãcari din Oregon. De atunci au început sã mã chinuie toþi. Fratele meu fusese înlocuit. Din pricina individualitãþii mele, s-a tras în mine, am fost înjunghiat ºi bãtut. Odatã, un prieten m-a invitat la o petrecere. Petrecerea consta din câþiva prieteni ai mei de la ºcoalã ºi douã doamne ceva mai în vârstã. Mi s-a spus cã vom sta de vorbã, vom bea sucuri, vom mânca cipsuri ºi vom juca cãrþi ºi alte jocuri. De fapt, cele douã femei mai în vârstã erau vrãjitoare, iar „petrecerea” era o întrunire a lor. Am fost atunci iniþiat în practicile Wicca. Dacã nu ºtiþi, Wicca este o strãveche formã de magie druidicã, condusã de femei. De aceea, am primit titlul de „vrãjitoare”, ºi nu cel de „vrãjitor”. Am progresat relativ repede, ajungând sã practic vrãjile. Mintea mi s-a cufundat într-un soi de delir dement. Mi-era limpede cã nebunia era experienþa finalã. Dacã mori, totul s-a sfârºit. Dacã înnebuneºti, vei trece prin moarte fãrã sã mori. Asta era filosofia mea de viaþã. M-am luptat din greu pentru ea, zi ºi noapte. Practicarea vrãjitoriei m-a purtat în multe locuri noi, îndeobºte prin „cãlãtorii astrale”. Eram atotputernic ºi priveam de sus la toate cele din aceastã lume pe care o plãsmuisem. Sentimentul puterii e

Death to the World este un fanzin american creºtin ortodox, iniþiat în 1994 de niºte monahi (foºti punkeri) ai Mãnãstirii Sfântului Gherman al Alaskãi din Platina, California, ca o modalitate de propovãduire cãtre tinerii punk. Revista a avut un succes neaºteptat, atingând la un moment dat un tiraj de 50.000 de exemplare. Din 2003, editarea publicaþiei a fost preluatã de un grup de tineri adunaþi în jurul bisericii ortodoxe antiohiene a Sfântului Varnava din Costa Mesa, California.

MÃRTURIE

„Odatã, într-o dimineaþã obiºnuitã, un bãiat obiºnuit s-a nãscut pentru a doua oarã. Îngenuncheat înaintea altarului, a ºoptit o rugãciune pe care o ascunsese în lãuntrul sãu. A avut o viziune, a vãzut nevãzutul, o sutã de zei mici pe o roatã poleitã. «Aceºtia poftesc sã-þi ia locul, însã, Tatã, cu harul Tãu, nicicând nu-mi voi pleca genunchii înaintea lor».” (Steve Taylor, vocalist Aerosmith)

ceea ce te þine în picioare în vrãjitorie. Mã simþeam invincibil. Greºeam! Într-o noapte, m-am trezit în urma unei apãsãri puternice a vezicii urinare. Stãteam în pat ºi mã uitam de la uºã la ceas, ºi iar la uºã, încercând sã mã hotãrãsc dacã o sã mã pot þine pânã dimineaþã fãrã sã ud patul. Am hotãrât sã mã scol ºi sã merg la baie. În clipa aceea, mi-am dat seama cã tot trupul îmi era înþepenit de la gât în jos. În Wicca nu existã droguri sau alcool. Dacã erai prins folosind aºa ceva, erai izgonit din cercul de vrãjitoare. ªtiam cã nu luasem nimic care sã determine paralizia. Singura explicaþie pe care am putut-o gãsi a fost cã mã atacase ceva de naturã spiritualã. Mi-am pãrãsit trupul ºi m-am aºezat în aer deasupra lui. Ceea ce am vãzut m-a buimãcit cu totul. Împrejurul meu, þintuindu-mã de pat, se gãseau vreo cincisprezece draci, care râdeau isteric. Unul dintre ei s-a întors spre mine, m-a privit ºi mi-a vorbit. Mi-a zis cã eram cel mai mare idiot pe care îl întâlnise de bunã bucatã de vreme. Mi-a zis cã fusesem învãþat ce e bine, dar am mers pe o cale greºitã, ºi acum cã eram atât de cãzut, urma sã ajung în iad ºi nu era cale de întoarcere. S-a apucat apoi sã facã un târg cu mine. Doi dintre ei au venit la „corpul meu astral” ºi mau întors. Când m-au întors, m-am aflat în iad. Nu pot zugrãvi ceea ce am vãzut, am simþit ºi am mirosit. N-o voi uita niciodatã. Chipurile acelea! M-au adus înapoi în camerã ºi mi-au dat un ultimatum. Mã pot sinucide ºi deveni unul ca ei, care sã chinuie în loc sã fie chinuit, sau pot muri ºi mã voi duce oricum în iad. Am ales sinuciderea. Chiar înainte sã mã lase sã mã întorc la trupul meu, am spus cu rãsuflarea tãiatã: „Iisuse, dacã eºti acolo, ajutã-mã!”. A urmat o strãfulgerare orbitoare de luminã, iar dracii au pierit. M-am ridicat ºi am început sãl ocãrãsc pe Dumnezeu. Pentru ce mã lãsase sã trec prin aºa ceva? L-am ocãrât mai bine de o orã, cât timp am curãþat voma pe care o slobozisem în cursul experienþei avute. Atunci, pentru întâia datã, am auzit glasul lui Dumnezeu. A rostit o simplã propoziþie, care m-a fãcut sã stau în loc: „Tot ce am vrut de la tine era sã ceri”.

Collin Ivy Portland, Oregon (Apãrut în „Death to the World”)

5

GRAFFITI ORTHODOXE

Dãrâmarea miturilor darwiniste

„Balaurii” din Biblie – dinozaurii paleontologiei?

Arhanghelul Mihail ucigând dragonul, Bourgogne, Muzeul Louvre

Chiar dacã Scriptura nu menþioneazã fosilele ca atare, ea conþine referinþe la diverse animale care s-ar pãrea cã nu existã în lumea modernã. Cele mai cunoscute sunt balaurul ºi inorogul, dar sunt amintite ºi alte animale exotice precum leviatanul, satirul, ibisul ºi basiliscul. Majoritatea comentariilor liberale le-au considerat drept simple animale legendare, în timp ce tâlcuitorii conservatori le-au prezentat ca descrieri pitoreºti ale unor vietãþi care au existat: balaurul ar fi ºacalul, balena sau ºarpele, iar inorogul - bivolul sãlbatic sau zimbrul, leviatanul crocodilul, satirul – capra sãlbaticã, ibisul – bufniþa, iar basiliscul – vipera. În unele cazuri însã, descrierile biblice ale straniilor animale nu corespund deloc animalelor vii cu care au fost asociate. Sã coborâm în adâncurile cercetãrii… ªtim cã multe animale au dispãrut în vremurile istorice (inclusiv ibisul egiptean). Milioane de alte vieþuitoare dispãrute sunt cunoscute acum dupã vestigiile fosiliere. Conform viziunii uniformiste (evoluþioniste), întreg tezaurul fosilier antedateazã cu mult evoluþia omului, astfel încât autorilor biblici nu le puteau fi familiare animalele reprezentate în fosile. Dupã creaþioniºti, aceste fosile reprezintã animale care au pierit în potop, astfel cã au fost cunoscute primelor generaþii de oameni. Ele au fost incluse în fauna de pe arca lui Noe, pentru ca ulterior sã disparã, la puþinã vreme dupã Diluviu. În consecinþã, pare posibil ca animalele exotice amintite sã fie identificabile în registrul fosilier. Balaurii, de exemplu, (tannim în ebraicã) sunt menþionaþi de cel puþin 21 de ori în Vechiul Testament. Într-o variantã, cuvântul este folosit sinonim cu „Leviatanul, ºarpele inelat”, fiind numit „balaurul de lângã mare”(Isaia 27, 1), alteori tannim sunt asimilaþi cu „ºacalii din pustie” sau cu „crocodilul mare”. Alte referinþe indicã deopotrivã cã au existat balauri ai deºerturilor, precum ºi balauri acvatici. Sunt consemnate ºi atribute fiziologice ale balaurilor: scoteau un fel de bocet, „trãgeau aer” ºi, se pare, aveau colþi veninoºi (Deuteronom 32, 33). Unii par sã fi fost destul de mici. În timp ce toiagul lui Moise se transformase în ºarpe (în ebraicã nahash – Ieºire 4, 3 ºi 7, 15), toiegele vrãjitorilor egipteni au devenit

6

„tannim”, probabil balauri mici. Mulþi balauri, pe de altã parte, au fost monºtrii uriaºi (Facere 1, 21). Versiunea King James traduce aici tannim prin „balene” ºi majoritatea celorlalte versiuni utilizeazã „monºtrii marini” sau „fãpturi marine”, dar cuvântul este de fapt „balauri”, iar accentul cade pe „balauri mari”. Din nefericire, din cauza ezitãrii traducãtorilor moderni de a extrage din Scripturã învãþãtura articulatã, în opoziþie cu existenþa pur miticã a vietãþilor cercetate, versiunile moderne traduc îndeobºte tannim prin „ºacali” sau „ºerpi sau „monºtrii marini”, în funcþie de contextul fiecãrui pasaj. Dar cum poate acelaºi cuvânt ebraic sã fie purtãtorul unei atât de mari ºi chiar contradictorii diversitãþi de sensuri? Ideea prezintã o mãrturie frapantã despre raþionalismul unora dintre traducãtorii moderni. Supuºi atât de mult punctului de vedere uniformist asupra istoriei pãmântului, ei pierd din vedere faptul evident cã tannim nu erau decât animale dispãrute, cunoscute în perioadele de început ale istoriei umane, pãstrate astãzi în principal, în arhiva fosilierã. În fond, dacã se traduce „tannim” simplu prin „dinozauri”, fiecare din cele peste 21 de utilizãri ale cuvântului devine adecvatã ºi clarã. Tezaurul fosilier dezvãluie atât dinozauri tereºtri, cât ºi marini, dinozauri mari ºi mici, dinozauri cu trãsãturi diverse, vieþuind în medii diferite, unul sau altul încadrându-se perfect în contextul unde este folosit termenul „tannim”. Singura problemã cu o astfel de traducere este ipoteza dispariþiei dinozaurilor cu aproximativ 70 de milioane de ani înaintea apariþiei omului, potrivit cronologiei evoluþioniste standard. Fosilele de dinozauri au fost dezgropate pentru prima oarã cu mai puþin de 200 de ani în urmã ºi un contemporan al lui Darwin, Sir Richard Owen, a fost cel care le-a inventat numele (1841), însemnând „reptile grozave”. Chiar dacã cronologia evoluþionistã este incompatibilã cu datele Bibliei, nu existã nici un motiv sã punem sub semnul întrebãrii contemporaneitatea oamenilor cu dinozaurii în epocile de început ale istoriei umane. Balaurii din Scripturã pot fi prea bine dinozaurii paleontologiei. Este semnificativ cã nu numai în Biblie, ci ºi în documentele ºi în tradiþiile cele mai vechi ale majoritãþii popoarelor lumii, abundã poveºti cu balauri. În însemnãrile sale, Sfântul rus Varsanufie de la Optina (1845-1913) nota: „Poveºtile chinezilor ºi japonezilor despre existenþa dragonilor nu sunt defel nãscociri sau fabule, deºi învãþaþii naturaliºti europeni, ºi ai noºtri împreunã cu ei, tãgãduiesc existenþa acestor monºtri. Dar, la urma urmei, orice poate fi tãgãduit, prin simplul fapt cã întrece putinþa înþelegerii noastre”. Un asemenea fenomen universal trebuie sã aibã o explicaþie universalã: toate vechile popoare au consemnat experienþe legate de dinozauri. Un studiu detaliat al diverselor „tradiþii” cu balauri a scos în evidenþã cã au existat clar multe tipuri diferite de balauri ºi cã ele corespund, mai mult sau mai puþin, diverselor tipuri cunoscute de dinozauri. Alãturi de mãrturiile biblice ºi etnologice, solide dovezi geologice atestã coexistenþa oamenilor ºi a dinozaurilor.

Diacon Cornel Dragoº

Nu este adevãrat cã între ortodocºi ºi romano-catolici existã numai neînþelegeri. Cel puþin, existã un amãnunt simpatic, pentru care aceºtia ar fi gata sã se uneascã. Ortodocºilor le place la romano-catolici faptul cã aceºtia la slujbã stau pe scaun, iar preoþii romanocatolici îi invidiazã pe cei ortodocºi, pentru cã aceºtia au voie sã se cãsãtoreascã. ªi asta dureazã de multã vreme. Am vrut astfel sã pãtrund mai direct în sfera unor discuþii, de multe ori încrâncenate, despre viaþa religioasã. De exemplu, tot mai des poþi auzi replici de genul: „slujbele atât de lungi ale ortodocºilor n-au nici o logicã!”. Desigur, toate aceste discuþii sunt superficiale, amuzante ºi vin de la oameni care, de regulã, nu umblã la bisericã, dar ele preocupã pe mulþi. Chiar dintru început trebuie sã spunem cã Liturghia este centrul vieþii creºtine. Liturghia este Hristos. Acesta este modul desãvârºit în care Dumnezeu se dãruieºte oamenilor, în Euharistie (Împãrtãºanie). Lungimea slujbelor ortodoxe se datoreazã ºi convingerii primilor creºtini cã a doua venire a lui Hristos va fi imediatã – „parusia”. Slujbele erau ºi sunt o

aºteptare, dar ºi o venire, în cel mai adevãrat sens, a lui Hristos. În cele ºapte laude existente în Biserica Ortodoxã, se imitã, dar se ºi reactualizeazã istoria universului ºi a omului, de la creare ºi pânã la restabilirea armoniei veºnice. De aceea, pe parcursul lor, existã momente de rugãciune, de catehezã, adicã educare (când se citeºte din Vechiul Testament, din Apostol sau din canoane, care înfãþiºeazã fapte ºi învãþãturi ale Sfinþilor). Pentru ca oboseala sã nu îngreuneze rugãciunea, existã momente când credincioºii pot sã se aºeze, acestea sunt „Apostolul” ºi „catismele”, cuvânt care, din greacã, aºa se ºi traduce – „a ºedea”. Iar când este slujba cu priveghere, se sfinþeºte „litia”, pâine cu vin, care se împarte credincioºilor spre mâncare, ca sã nu se istoveascã. Într-un cuvânt, nu sunt chiar atât de inumane slujbele ortodocºilor. ªi-apoi, dacã depãºim cu îngãduinþã „teologia” bãbuþelor noastre, putem ajunge la Sfinþii Pãrinþi. De

Ieromonah Savatie Baºtovoi

Fac icoanele minuni? Pentru a pune aceastã întrebare într-o perspectivã corectã, sã încercãm mai întâi sã rãspundem la câteva întrebãri: Fãcea chivotul legãmântului minuni (vezi Iosua 3, 15; I Samuel 4, 6)? Vindeca ºarpele de aramã pe cei muºcaþi de ºerpi (Numeri 21, 9)? Au înviat oasele profetului Elisei pe un om (II Regi 13, 21)? A vindecat umbra lui Petru pe bolnavi (Fapte 5, 15)? Au vindecat hainele lui Pavel pe cei bolnavi ºi au scos draci (Fapte

GRAFFITI ORTHODOXE

Obosealã ºi dragoste

exemplu, Sfântul Filaret al Moscovei spunea: „Decât, stând drept, sã te gândeºti la picioare, mai bine, ºezând, sã te gândeºti la Dumnezeu”. Aceeaºi replicã o repetã ºi marele ascet al secolului trecut, Sfântul Teofan Zãvorâtul. Iar în Patericul Egiptean (sec. IV-V), gãsim o întâmplare extraordinarã în acest sens. Se zice cã odatã au venit fraþii la avva Isaia ºi lau întrebat: „avvo, dacã îl vãd pe fratele meu cã dormiteazã în bisericã, ce sã fac, sã-l las sau sã-l trezesc la rugãciune?”. ªi Sfântul a zis: „Adevãrat vã zic, fraþilor, cã eu, dacã îl vãd pe fratele meu cã dormiteazã, pun genunchiul meu sub capul fratelui ºi-l odihnesc”. Acesta este sensul vieþii creºtine, aºa cum o înþeleg ortodocºii ºi cum au înþeleso apostolii, sã-L aºtepþi pe Hristos. În Grãdina Ghetsimani, ucenicii au adormit de trei ori, dar nu s-au dus de acolo. A oferi lui Dumnezeu douãzeci de minute pe sãptãmânã, cât dureazã o messã romano-catolicã, ºi acelea cu pretenþii, este un rezultat firesc al societãþii consumiste apusene. În Apus, soþii umblã fiecare cu maºina sa ºi nu îndrãzneºte unul sã se foloseascã de lucrurile celuilalt. E normal cã fiecare are ºi timpul sãu, pe care ºi-l repartizeazã cum voieºte. ªi dacã s-a întâmplat ca, din acest timp, o parte infimã sã-I fie oferitã lui Dumnezeu, aceasta se face ca un fel de împrumut. Dar ºi ortodocºii au voie sã-ºi împartã timpul cum vor. ªi cine vrea sã-i acuze pentru faptul cã Îi acordã prea mult din timpul lor lui Dumnezeu? Dacã doi îndrãgostiþi pot sã stea la vorbã ore întregi, uneori pe frig sau pe ploaie, sprijinind gardurile, de ce ne mirã niºte oameni care stau la un loc cu Dumnezeul lor, pe care Îl iubesc ºi care îi iubeºte? Vin clipe, când dragostea învinge oboseala.

19, 12)? Rãspunsul la aceste întrebãri este DA, într-un anumit fel. Totuºi, ca sã fim mai corecþi, Dumnezeu a fost Cel care a ales sã facã minuni prin aceste obiecte. În cazul chivotului ºi a ºarpelui de aramã, avem de-a face cu imagini prin care s-au fãcut minuni. Dumnezeu a fãcut minuni prin rãmãºiþele profetului Elisei, prin umbra unui sfânt ºi prin lucruri care au fost doar atinse de un sfânt.

De ce? Pentru cã Dumnezeu cinsteºte pe cei ce Îl cinstesc (I Samuel 2, 30), pentru cã îºi gãseºte plãcerea în a face minuni prin sfinþii Lui, chiar ºi pe aceste cãi indirecte. Faptul cã Dumnezeu poate sfinþi lucruri materiale nu trebuie sã surprindã pe cei ce cunosc Scriptura. De exemplu, nu numai altarul templului era sfânt, ci tot ce îl atingea (Ieºirea 29, 37). A respinge adevãrul cã Dumnezeu lucreazã prin lucruri materiale înseamnã a cãdea în gnosticism. Prin urmare, da, într-un sens larg icoanele pot face minuni, deoarece El cinsteºte pe cei ce-L cinstesc.

Pr. John Whiteford

7

MÃRTURIE

Piercing-uri, tatuaje

sau cum cã fericirea vine din altã parte „Numãrul mare de clienþi la tatuaje ºi al celor care se ocupã cu aºa ceva a fãcut ca Ministerul Muncii sã ia hotãrârea, pe 25 ianuarie 2005, sã introducã în nomenclatorul oficial al meseriilor ºi pe cele de tatuator ºi montator de bijuterii pe corp. Urmeazã ca aceste meserii sã intre ºi în nomenclatorul de calificãri” (Libertatea, 8 februarie 2005) Pe când stãteam oarecând în altar, ajutând la diverse trebuºoare un pãrinte piteºtean, în vremea babiloniei ce se instaureazã în bisericile noastre odatã cu îmbulzeala din Sãptãmâna Mare, am vãzut la rând la spovadã un elev de-al meu, ce avea douã piercing-uri într-o sprânceanã. Ies din altar ºi îi spun discret cã ar fi bine sã le scoatã înainte de a da ochii cu pãrintele. Se scuzã sincer cã nu le poate scoate pe loc, fiind o ranã proaspãtã. În fine, mi-a dat o explicaþie plauzibilã din câte îmi amintesc, însã urma sã ajungã în faþa duhovnicului ºi mã temeam, în necredinþa mea, cã pãrintele, iute la mânie uneori, îl va respinge fãrã drept de apel ºii va cere sã vinã altã datã, când ºi-o veni în fire. Aºa cã am aºteptat momentul prielnic, între douã spovedanii, ºi l-am rugat pe pãrintele sã nu-l respingã pe elevul meu, precizându-i cã este un bãiat deosebit ºi foarte deschis faþã de cele sfinte, o dovadã fiind ºi faptul cã era acolo în bisericã în acel moment. Pãrintele m-a încredinþat cã nu-l va respinge. Elevul meu a ieºit cu ochii în lacrimi de la spovedanie ºi mi-a mãrturisit cã pluteºte de fericire. Mi-a spus cã pãrintele i-a vorbit cu multã rãbdare ºi dragoste, „ca un adevãrat pãrinte”, chiar dacã moda piercing-urilor a catalogat-o ferm ca fiind un moft, o deºertãciune ºi i-a recomandat, în consecinþã, sã reflecteze asupra acestui aspect. Aveam sã observ

8

în acele zile din Sãptãmâna Patimilor ºi alþi adolescenþi ºmecheruþi ºi îmbrãcaþi extravagant ieºind cu ochii înlãcrimaþi, semn vãdit cã inimile lor tinere erau încã vii ºi cãutau cu sinceritate Calea. M-am încredinþat pe veci cã greºim flagrant când etichetãm oamenii dupã prima impresie, dupã nebuniile ºi vanitãþile de moment. *** Obiceiul de a purta cercei în diferite locuri de pe corp (body-piercing-ul) ºi pictarea pielii (tatuajul) sunt vechi de când lumea ºi, în timp, au avut diverse conotaþii. Le întâlnim la popoarele arhaice, dar ºi la unele triburi din zilele noastre. La poporul evreu, spre exemplu, cerceii în urechi erau o marcã a sclaviei (v. Deuteronom 15, 17). Cum se face cã întâlnim astfel de elemente „ornamentale” în plin progres, în plinã civilizaþie? Pentru omul postmodern au ele aceeaºi valoare ca ºi pentru omul arhaic? Ce mesaj vor sã transmitã aceºti oameni? Sunt ele fond sau doar forme? Departe de mine gândul de a aborda subiectul din perspectivã istoricosociologicã. Trebuie însã spus cã în vremurile din urmã piercing-ul ºi tatuajul s-au „reinventat”, au reapãrut în comunitãþile hippie (anii ’60) ºi sau dezvoltat în epoca punk (mijlocul anilor ’70) ºi a rockului metalic (anii ’80). Într-o vreme, body-piercing-ul a fost semn de identificare pentru perverºii sado-maso. Astãzi însã dacã vrei sã fii cool, sã fii trendy, trebuie sã ai musai piercing sau tatuaj. Tinerii sunt învãþaþi sã trãiascã dupã modã, indiferent dacã promoveazã ceva bun sau ceva rãu. Rar li se spune sã fie cu luare aminte ºi cu discernãmânt, cã nu tot ce zboarã se mãnâncã. În mediul liceal spre exemplu, dacã n-ai mobil, mai ales cu camerã foto ºi sonerie polifonicã ori iPOD eºti… varzã, eºti un nimeni. Multe suferinþe adolescentine vin din aceste „lipsuri”, de fapt mai mult din desconsiderarea pe care le-o

aratã cei ce au celor ce nu au. Cultura MTV ºi Bravo a fãcut ca fenomenul body-piercing & tatoo sã ia amploare. Mulþi tineri liceeni sunt prinºi în mreaja acestui trend. ªi cum sã nu fie, când idolii lor se întrec în a susþine aceastã modã? E cunoscut faptul cã idolii influenþeazã alegerile fanilor. Nu degeaba vedetele sunt plãtite fabulos pentru apariþiile în reclame. Dacã Mutu, Beckham, Eminem sau Angelina Jolie au tatuaje, de ce sã fii mai prejos? Dacã bãieþii de la The Rasmus sau Linkin Park, dacã Pink sau Christina Aguilera au piercing-uri, de ce sã nu-þi faci ºi tu? Iatã de ce, oricât de mult am vorbi despre deºertãciunea unor astfel de mode, e greu sã stai împotriva curentului. Chiar ºi copiii sunt virusaþi. Ei cautã mai nou gume „cu tatuaj”, iar la petrecerile aniversare de la McDonald’s sunt pictaþi pe mâini ºi pe faþã („Doar McDonald’s te distreazã ºi pe faþã te picteazã” sunã un slogan). Existã o tendinþã la tinerii din vremurile noastre de a nesocoti valoarea trupului, considerã bunãoarã cã pot face orice cu el, dacã îþi produce plãcere. Scriptura spune însã cã trupul nostru nui de fapt al nostru, ci e templu al Duhului Sfânt (cf. I Corinteni 3, 16) ºi cã nu se cade a-l face pãrtaº necurãþiei, desfrânãrii. Pentru cã fraþii noºtri mai mici pentru care Hristos a murit gãsesc cã toate acestea aduc plãcere, aº vrea sã rãmânem puþin pe acest tãrâm, al plãcerii… Piercing-urile se pun în buze, în sprâncene, în nas („bobiþã”), în limbã („barã”), în cartilagiile urechii, în buric, în zona genitalã!… Puþini ºtiu cã de cele mai multe ori zona se infecteazã ºi puroiazã. E valabil ºi-n cazul tatuajelor. Dacã „operaþiunea” nu s-a efectuat într-un mediu aseptic, cu instrumente sterilizate, te poþi cãpãtui cu virusul hepatitei B sau C sau chiar cu HIV. Puþini ºtiu, spre exemplu, cã dupã gaura fãcutã în

mai ales cei necuraþi, iar câþi se atingeau se vindecau (Matei 14, 36). Iatã cã ºi noi, creºtinii de astãzi ne petrecem viaþa printre oameni cu diverse apucãturi, mentalitãþi ºi idei revoluþionare. De cele mai multe ori ei primesc de la noi o privire acrã, o vorbã tãioasã, durã. Teama mea, în ce-l privea pe elevul cercelat de care pomeneam mai sus, era întru totul justificatã, pentru cã, personal, odinioarã, am simþit pe propria-mi piele atitudinea aceasta aproape de desconsiderare. În anii liceului, mi-am pus doi cercei în urechea stângã, de altfel tot piercing se cheamã (tatuaj nu am apucat sã-mi fac, pânã sã mã hotãrãsc ce anume sã-mi desenez, am ajuns la Hristos ºi nu mi-a mai trebuit nimic de acest fel). Imediat dupã 1990, a purta cercei ca bãrbat era sinonim cu rãzvrãtirea, revolta, extravaganþa ori trufia, cum ar spune teologul. Cerceii erau atunci pentru mine modul de exprimare a frondei adolescentine. Cum nu erau încã prea mulþi amatori, pentru cã nu era încã un trend, erai imediat observat cã eºti altfel ºi majoritatea oamenilor strâmba din nas neascunzându-ºi în nici un fel dezgustul pentru o aºa opþiune scandaloasã. În familie lucrurile nu au stat altfel. Consiliu de familie… „bãiatul nostru a luat-o pe miriºte, ascultã rock, iar acum poartã cercei în ureche”. Pãrinþii mi-au spus sã-i scot neapãrat, pentru cã fac familia de râs, eu însã îi purtam în ascuns. Revolta mea creºtea din zi în zi. Eram fericit cã alegerile mele provocau polemici, deºi evitam mai mereu discuþiile logice. Nu puteam explica pertinent motivul pentru care-i port. Sã le spun cã vreau sã mã deosebesc de mulþime? Cã vreau sã par interesant? Acestea nu erau argumente, ºi asta ºtiam prea bine. *** Dacã vã întrebaþi cum s-a sfârºit povestea cerceilor din urechea stângã, pot spune cã hotãrâtoare a fost întâlnirea cu bunica din partea tatãlui, pe care o întâlneam destul de rar, o femeie cu viaþã sfântã pe care o iubeam mult ºi de care îmi era de fel o ruºine teribilã. Bunica aceasta, vãduvã în ultimii 30 de ani ai vieþii, a crescut cu multã trudã ºapte copii. La 96 de ani ºi-a încheiat menirea pe pãmânt ºi s-a dus la ceruri cu un zâmbet larg pe chip. La înmormântarea ei am plâns mai mult de bucurie, decât de jale. Aveam încredinþarea cã s-a întâlnit cu Hristos, Cel pe care-L iubise întreaga viaþã, iar acum El o aºeza în locaºul drepþilor pe care-l gãtise cu mult înainte ca ea sã se nascã. ªtiam cã de acum întreg neamul nostru va avea un mãrturisitor la scaunul Stãpânului. La bunica am

vãzut întâia oarã mãsura cea înaltã a dragostei, a rãbdãrii ºi nejudecarea cu niciun chip a vreunui om, virtute care, aveam sã înþeleg în timp, schimbã în chip tainic pânã ºi inimile cele mai îndãrãtnice. Aºadar venise vremea sã-mi vãd bunica. Aflase deja cã port cercei, dar nu ºtiam cum a reacþionat la aflarea veºtii. M-am dus în bucãtãria unde stãtea de obicei sã-ºi încãlzeascã picioarele la cãldura cuptorului ºi i-am spus: „Mamaie, cred cã ai aflat deja, e adevãrat, da, mi-am pus doi cercei în ureche!”. „Apoi, maicã, sã-i porþi sãnãtos!” mi-a spus dânsa zâmbind cald. ªocul a fost aºa tare încât am rãmas fãrã glas minute în ºir. Întru sfârºit m-a întrebat: „Te face fericit?”. Deºi, dupã cum spuneam, eram fericit cã alegerile mele nãºteau polemici, am realizat cã totul era un moft, o fiþã… „Cred cã nu”, i-am rãspuns. S-a uitat cu dragoste spre mine ºi dând uºor în cap a încredinþare mi-a zis: „Fericirea vine din altã parte!”. N-am întrebat din ce parte vine fericirea, am aflat asta ceva mai târziu, dar în ziua aceea am ºtiut cã nebunia asta nu avea sã mã mai þinã mult. Ce frondã, ce revoltã? Iaca, bunica deja mã înþelegea! Ce n-au reuºit pãrinþii cu ameninþãri ºi interdicþii, a izbutit bunica printr-un gând bun, printr-o vorbã aparent simplã. ªi mai era ºi acel tainic „fericirea e în altã parte”… Într-adevãr, nebunia cu cerceii nu m-a mai þinut mult… Întruna din zile, la recomandarea unui prieten, am sunat o doamnã profesoarã de filosofie în speranþa cã îmi va da câteva ore de meditaþie ca sã-mi lãmuresc câteva concepte pe care nu le stãpâneam prea bine. Aveam nevoie pentru admitere. Dumneaei mi-a dat întâlnire la o bisericã, dupã terminarea Liturghiei urmând sã ne cunoaºtem ºi sã stabilim în linii mari un program de lucru. Am ajuns la întâlnire mai devreme ºi m-am gândit sã intru ºi la slujbã. Stãteam în spate ascultând. Într-un moment liturgic, probabil al Heruvicului, mi-am dat seama cã preotul va trece tãmâind pe lângã mine ºi negreºit îmi observa cerceii. Atunci, de ruºine, printr-un gest rapid i-am scos ºi cred cã din ziua aceea nu i-am mai pus în ureche. *** Pentru cã nu mulþi au avut ºansa sã aleagã între bine ºi rãu, ci mai ales între douã sau mai multe rele, pentru cã unii abia acum sunt „pe drumul Damascului” (v. Faptele Apostolilor 9), pentru cã ºi pentru ei – mai ales pentru ei – a murit Hristos, sã ne rugãm ca tinerii sã înþeleagã deºertãciunea piercing-urilor ºi sã le ocoleascã… cãci e „dureros” sã te rogi lui Hristos cu o barã în limbã! Iar cei vor cu ardoare un tatuaj sã ajungã ziua sã-ºi doreascã „tatuatã” voia lui Dumnezeu pe inima lor.

Laurenþiu Dumitru

MÃRTURIE

limbã 2-3 sãptãmâni trebuie sã bei iaurt sau supã, cã abia poþi vorbi ºi cã riºti oricând sã înghiþi bila din capãtul bãrii. Sper ca mãcar unul din riscurile acestea sã-i þinã departe pe doritori. E ºi aceasta o treaptã, o mãsurã ºi, tainic, o lucrare a Duhului. Am spus mai sus cã nu poþi sta „împotriva curentului”. Trebuie fãcutã însã o precizare. Hristos, care ieri ºi azi ºi în veci, e acelaºi (Evrei 13, 8), stã împotriva curentului. El e cel care schimbã inimile, El cheamã la pocãinþã, la îndreptarea vieþii. Mântuitorul nu se ruºineazã sã deschidã uºa unui tânãr tatuat sau plin de piercing-uri, dacã acesta bate, dacã acesta Îl cautã cu sinceritate. Când El va deschide uºa, instantaneu tânãrul se va ruºina (ca ºi Christina Aquilera care s-a ruºinat când a fost detectatã într-o vamã cu un piercing în zona genitalã) ºi toate acestea le va lepãda de la el ca fiind de prisos. Nãdãjduim cã aceste funny-things nu vor þine o veºnicie, deºi semnele „de bunã purtare” vor rãmâne în cele mai multe dintre cazuri pânã la mormânt. De obicei gãurile nu se acoperã, o spun ca un pãþit, iar tatuajele se scot extrem de greu. E cunoscut faptul cã multe vedete merg sã ºteargã mesajele tatuate pe piele „pentru veºnicie” (vezi Angelina Jolie care ºi-a tatuat numele soþului, Billy Bob Thorthon, de care între timp a divorþat sau cazul lui Johnny Depp care-ºi tatuase pe braþ „Winona (Ryder, n.n.) forever”, numai cã „forever-ul” a durat doar câþiva ani, iar tatuajul a trebuit, fireºte, ºters). Victimã a modei, posesorul de tatuaje sau plin de piercing-uri nu e doar un tip sau o tipã cool, o persoanã excentricã, ci, din ce am observat în jur, este de cele mai multe ori o persoanã nefericitã, neîmplinitã. Golul din suflet cautã sã-l ascundã cu artificii de acest gen. El pare cã s-a eliberat de „prejudecãþile lumii”, însã totodatã vrea sã spunã tuturor cã nu-i un om împãcat. Pe aceºti cãutãtori ai adevãrului, pe aceºti nemulþumiþi de starea lumii îi pescuieºte Hristos. Hristos nu a pus bariere dragostei, aºa cum punem noi - pânã aici, pe gay îi detest, pe Columbeanu îl dispreþuiesc, pe Andreea Marin nu o sufãr, pe Gigi Becali îl urãsc -. Mântuitorul ne îndeamnã sã-i cercetãm pe cei bolnavi, precum ºi pe cei din închisori. Cei întemniþaþi, cu siguranþã, nu-s icoane de-nchinat. Pot fi ucigaºi, violatori, tâlhari la drumul mare etc. Dacã avem alergie la rockeri, cercelaþi, tatuaþi e semn cã nu ne asemãnãm cu Cel pe care spunem cã-L urmãm. Hristos n-a avut nicio alergie în întâlnirea cu cei cãzuþi. A stat aproape în toatã vremea printre desfrânate ºi oameni obosiþi de atâta pãcat. De El s-au atins nu doar cei curaþi, ci

9

GRAFFITI ORTHODOXE

Sã nu judecãm necredincioºii, ci sã cãutãm a înþelege motivele necredinþei lor

Atunci când cineva spune: „Eu sunt necredincios” sau „Dumnezeu nu existã!” - sã nu-l judecãm întotdeauna din punct de vedere filozofic, dar sã ne întrebãm de unde vine aceastã atitudine? Dacã doriþi cu adevãrat sã faceþi ceva pentru acest om, atunci ar trebui sã-i puneþi întrebãri una dupã alta, ca sã-l înþelegeþi; fãrã a înþelege, veþi þinti întotdeauna orbeºte. Într-un anume sens, ateismul este o eroare ºtiinþificã, este refuzul de a studia realitatea în ansamblu, este tot atât de neºtiinþific ca ºi cum ai spune: „muzica nu este, pentru cã pentru mine ea nu existã…”. Noi nu putem prezenta astfel problema unui necredincios, pentru cã existã multe posibilitãþi pentru el de a se justifica. Însã, în general, ateismul este refuzul de a accepta mãrturia, cel puþin istoricã, a unor oameni consacraþi, care spun: „Eu ºtiu…”. Mulþi din aceºtia sunt oameni de ºtiinþã, spre exemplu Pavlov.

„Du-te acasã ºi întreabã-te când ai avut nevoie pentru prima oarã ca Dumnezeu sã nu existe” Uneori, omul devine necredincios pentru faptul cã acesta este unicul sãu scut împotriva conºtiinþei. Mi-a venit acum în minte povestirea unui preot foarte inteligent, fin ºi cultivat din Paris. Cândva, a fost „ateu”, adicã trãia fãrã Dumnezeu ºi se considera prea elevat ºi inteligent pentru a-ºi permite sã gândeascã despre convertirea la credinþã. A discutat mai apoi cu un preot. Preotul fiind de la þarã, fãrã cine ºtie ce studii deosebite, un emigrant din Rusia, dupã ce l-a ascultat mult timp, i-a spus doar douã lucruri: „În primul rând, Saºa, nu este chiar atât de important faptul ca tu nu crezi în Dumnezeu - Lui nu I se poate întâmpla nimic de la asta, minunat însã este cã Dumnezeu crede în tine”. ªi altul: „Tu, însã, Saºa, mergi acasã ºi gândeºte-

10

te, când anume ai pierdut credinþa, când ai avut nevoie ca Dumnezeu sã nu existe?” Saºa a venit acasã ºi a cãzut pe gânduri. Era nedumerit de o astfel de prezentare a problemei: se aºtepta la un discurs misionar sau la niºte instrucþiuni pentru consultarea unor tratate, iar în loc… Nu mai înþelegea nimic. ªi el, dupã cum spunea mai târziu, a cãutat cauzele necredinþei sale, mai întâi în cunoºtinþele dobândite la Facultatea de Teologie din Paris, apoi în perioada prerevoluþionarã de la Facultatea din Rusia, apoi altundeva ºi nicidecum nu le putea gãsi. Pânã a ajuns la perioada când avea ºase ani. Locuia într-un oraº din Rusia, era un bãieþel drãguþ, mergea la bisericã în toatã duminica ºi era considerat a fi un copil evlavios: intra, fãcea semnul crucii, se oprea în mijlocul bisericii, în faþã, ºi se ruga lui Dumnezeu. În fiecare duminicã primea un bãnuþ, pe care era dator sã-l punã în cãciula cerºetorului orb. Punea bãnuþul ºi mergea la bisericã cu sentimentul cã a sãvârºit o faptã bunã, de dragoste, i-a acordat orbului atenþie ºi poate sta acum liniºtit în faþa lui Dumnezeu. Odatã, în preajma sãrbãtorilor de Crãciun, plimbându-se cu mama prin oraº, a descoperit un magazin, unde a vãzut un minunat cãluþ de lemn, care costa ºase bãnuþi. A rugat-o pe mama sã i-l cumpere, ea l-a refuzat, iar el a venit acasã foarte trist. Duminica urmãtoare, pe când mergea la bisericã, ajungând în faþa cerºetorului, s-a gândit cã, dacã nu-i va da de

ºase ori bãnuþul, ºi-ar putea cumpãra cãluþul. Zis ºi fãcut. A procedat astfel de patru ori, iar a cincea oarã s-a gândit: dacã ar fi sã iau de la el un bãnuþ, voi cumpãra cu douã sãptãmâni mai devreme cãluþul. ªi a furat de la orb bãnuþul. Dupã care, intrând în bisericã, a simþit cã nu mai poate sta în faþã: dacã Dumnezeu îl va observa? S-a dus ºi s-a ascuns într-un colþ al bisericii. Dãdaca a venit cu el acasã ºi a povestit totul pãrinþilor, care au fost profund uimiþi: pânã acum era mic, stãtea în faþa lui Dumnezeu, iar acum s-a adâncit în sine, viaþa lui în Dumnezeu a devenit mai interiorizatã, el cautã un loc ascuns unde ar putea în tãcere ºi contemplare sã fie cu Dumnezeu (era o mãmicã destul de optimistã!). Iar Saºa simþea cã situaþia se înrãutãþeºte ºi cã trebuie sã se ascundã de Dumnezeu. ªi iatã cã de la universitate a venit fratele sau mai mare, încãrcat de cunoºtinþe ateiste, care s-a apucat sã-i demonstreze cã, de fapt, Dumnezeu nu existã. ªi Saºa mi-a spus: „Mam agãþat de aceastã idee. Dacã nu este Dumnezeu, atunci nu are importanþã dacã am furat bãnuþul ºi n-am pus în cãciulã pe ceilalþi cinci”. Acesta a fost începutul „ateismului” sãu: învãþãtura despre faptul cã Dumnezeu nu existã copilul a primit-o ca pe un colac salvator împotriva propriilor mustrãri de conºtiinþã.

Creºtinismul este unicul materialism autentic Poþi convinge pe cineva cu argumente logice cã Dumnezeu existã, dar asta nu-i va da ºi experienþa vie a existenþei Lui. Cunosc un tânãr foarte dotat care a fost educat în ateism. Când a intrat la facultate, închiria o camerã în casa unui intelectual credincios. Între ei s-au iscat interminabile discuþii. Tânãrul era nepregãtit, fãrã experienþã, stãpânul însa era deºtept ºi experimentat, fapt pentru care l-a învins pe tânãr cu uºurinþã. Bãiatul a dedus logic, din faptul cã a fost dialectic învins: trebuie sã devin ºi eu credincios. Se prezenta ca atare, s-a botezat, a fãcut teologie, toatã lumea aºtepta de la el lucruri mari, dar, la un moment dat, a înþeles cã, de fapt, n-a trãit niciodatã vreo experienþã religioasã, cã tot ce a reuºit sã facã au fost deducþiile logice, în urma faptului cã cineva mai inteligent l-a învins într-o disputã logicã. Profesorul Franc, cred, în una din recenziile sale a spus cã unicul materialism autentic este creºtinismul, pentru cã noi credem în materie, adicã noi credem cã materia posedã o realitate absolutã ºi definitivã, credem în înviere, credem întrun cer ºi pãmânt nou, nu în sensul în care tot ce existã acum va fi distrus din temelie, dar în sensul cã totul se va reînnoi. Ateistul însã nu crede în soarta materiei, ea este un fenomen trecãtor pentru el.

ar vrea neapãrat sã ajungem la un compromis, dar care manifestã o oarecare simpatie sau interes în atitudinile lor.

„Hristos pe cruce a trãit experienþa ateismului…” Mi se pare cã se poate afirma cã, pentru a muri de moartea care ne este proprie, care are pentru noi cele mai reale ºi însemnate urmãri, Hristos a trebuit sã Se facã pãrtaº singurei cauze care aduce moartea – despãrþirea de Dumnezeu. Nu poþi muri, dacã nu-L pierzi pe Dumnezeu, iar strigãtul Mântuitorului: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pãrãsit?” (Matei 15, 34) – este strigãtul Omului desãvârºit, care liber, din dragoste, S-a fãcut pãrtaº principalei tragedii a omului: la desfacerea de Dumnezeu, la faptul cã omul L-a pierdut pe Dumnezeu. Dacã ar fi sã primim acest argument, atunci putem spune cã Hristos a trãit ateismul (nu vorbesc despre ateismul ideologic, dar despre realitatea acestuia), dez-îndumnezeirea, pe care nici un ateu din lume n-a trãit-o, ºi cã nu este om –

„Sunt multe subiecte asupra cãrora am avea ce discuta, în loc sã râdem unii de alþii ºi sã ne învinuim reciproc” Din pãcate, polemica între cel mai brut materialism ºi creºtinism are loc, nu existã nici un fel de discuþie. Existã niºte oameni care scriu cãrþi, dar sunt puþine cazurile când se întâlnesc ºi discutã între ei. Existã multe teme în care ne-am putea întâlni, nu în sensul de a fi de acord unii cu alþii, dar în sensul de a vorbi despre aceleaºi lucruri. Sã zicem, primul punct de tangenþã ar fi omul. Teoretic vorbind, anume omul este situat în centrul concepþiei despre lume a materialismului, precum este ºi în creºtinism. Dar tema dialogului ar fi urmãtoarea – ce fel de om? Sã luãm, de pildã, afirmaþia lui Feuerbach: „omul devine ceea ce mãnâncã”. Noi credem cã, prin împãrtãºirea cu Sfintele Taine, devenim ceea ce este Hristos. ªi aici este un subiect pe marginea cãruia am putea discuta, în loc sã râdem unii de alþii sau sã ne învinuim reciproc. Se prea poate, sunt ºi alte subiecte asupra cãrora am gândit prea puþin. Din pãcate, un astfel de dialog nu existã. Existã însã atei care doresc un dialog, care n-

ateu sau credincios – care ar fi în acest sens în afara experienþei trãite de Hristos. Cãci Hristos cuprinde ºi credinciosul, ºi ateul, cu toate cã, fãrã îndoialã, ateul ideologic sau omul despre care apostolul Pavel spune: “dumnezeul lor este pântecele” (Filipeni 3, 19) – trãieºte ateismul cu totul altfel decât Hristos în momentul dat. El L-a „pierdut” pe Dumnezeu ca sã fie una cu noi, în unica ºi ultima tragedie a omenirii.

Întâlnirea cu Hristos Odatã, adolescent fiind, viitorul mitropolitul Antonie a auzit un discurs despre creºtinism al unui teolog de seamã care, se pare, nu ºtia sã vorbeascã bãieþilor care preþuiau mai mult ca orice bãrbãþia ºi regimul militar. Iatã cum îºi aminteºte de aceastã întâmplare însuºi vlãdica: El vorbea despre Hristos, Evanghelie, creºtinism /…/, aducându-ne în conºtiinþã tot ce este „dulce” în Evanghelie, totul faþã de care se poate simþi repulsie, ºi eu am simþito: blândeþea, smerenia, liniºtea – toate trãsãturile unui rob, pentru care suntem mustraþi de la Nietzsche încoace. El m-a adus la starea când am decis /…/ sã merg acasã, sã vãd dacã avem pe undeva vreo Evanghelie, sã vãd ce-i cu ea ºi sã nu mai revin niciodatã la acest subiect. Mie nici prin cap nu-mi trecea cã eu nu o voi sfârºi aºa, pentru cã era absolut evident cã el (teologul) îºi ºtia meseria /…/ Mama avea o Evanghelie, iar eu, închizându-mã în camera mea, am observat ca sunt de fapt patru Evanghelii ºi, dacã-i aºa, atunci una din ele este mai scurtã decât celelalte. ªi, dacã tot nu mã aºteptam la nimic bun de la nici una dintre ele, am decis sã o citesc pe cea mai scurtã. Dar, iatã, aici am fost prins în cursã (de multe ori dupã aceea observam cât de ºiret poate fi Dumnezeu atunci când îºi întinde mrejele pentru a prinde peºtele), pentru cã, dacã aº fi citit altã Evanghelie, aº fi avut probleme. Fiecare Evanghelie are un fond cultural propriu. Marcu însã scria anume pentru tineri sãlbatici ca mine – pentru tineretul roman. Eu nu ºtiam acest lucru, însã Dumnezeu ºtia ºi Marcu ºtia, probabil, atunci când a scris mai pe scurt decât ceilalþi. M-am aºezat sã citesc ºi, sper cã mã veþi crede pe cuvânt, pentru cã acest lucru nu poate fi dovedit /…/ Citind, între începutul capitolelor unu ºi trei a Evangheliei dupã Marcu, pe care o citeam lent, pentru cã limbajul nu-mi era familiar, am simþit deodatã cã, de cealaltã parte a mesei, stã Hristos. Acest sentiment era atât de puternic, încât a trebuit sã mã opresc din citit ºi sã mã uit. Am privit îndelung: nu vedeam nimic, nu auzeam nimic ºi nu simþeam nimic. Dar chiar ºi atunci când mã uitam spre locul unde nu era nimeni, aveam conºtiinþa deplinã cã aici, negreºit, stã Hristos. Îmi amintesc cã atunci m-am lãsat pe spate ºi m-am gândit: dacã Hristos este viu ºi stã aici, atunci Acesta este Hristos Cel înviat, deci eu ºtiu din propria experienþã cã Hristos a înviat ºi, deci, tot ceea ce se zice despre El este adevãrat.

Mitropolit Antonie Bloom

11

The Church of the Savior on Spilled Blood Sankt Petersburg, Russia

Biserica Învierii lui Hristos, cunoscutã sub denumirea de „The Church of the Savior on Spilled Blood” este una din marile biserici ortodoxe din Rusia Sankt Petersburg. Biserica mai este cunoscutã ºi cu numele de Catedrala Învierii lui Hristos - numele ei oficial. Numele acesteia, a sângelui vãrsat, face referire la sângele lui Alexander II al Rusiei, care a fost asasinat, în acel loc, la data de 13 martie 1881. Ridicarea mãreþei biserici a început în anul 1883, sub þarul Alexandru III, ca un omagiu adus amintirii tatãlui sãu. Lucrãrile au mers lent, fiind terminate abia în anul 1907, în timpul domniei lui Nicolae II. Finanþãrile au fost îngrijite de familia regalã, alãturi de multe donaþii private ale localnicilor ºi nu numai. Biserica este situatã într-un loc deschis, ocupând unul din malurile canalului Griboedov, care strãbate oraºul Sankt Petersburg. În locul actual al bisericii a avut loc evenimentul, ce a dus ºi la primirea numelui de „Biserica de pe sângele vãrsat” (The Church on Spilled Blood). Aflãm astfel cã, în timp ce trãsura þarului trecea pe marginea canalului, o grenadã aruncatã de un agresor a explodat. Þarul, zguduit, dar nu rãnit, a ieºit din trãsurã ºi a început sã se certe cu presupusul agresor. Un alt conspirator a profitat de moment pentru a activa un alt sistem exploziv, lucru ce a dus la moartea sa ºi la rãnirea gravã a þarului. Þarul, sângerând din abundenþã, a fost dus mai apoi la Palatul de iarnã, unde, câteva ore mai târziu, a murit. Un mormânt temporar a fost ridicat în acel loc al atacului, în timp ce proiectul ce avea în vedere ridicarea unui monument memorial permanent era încã în lucru. A fost luatã decizia ca locul în care a avut loc neplãcutul eveniment sã fie închis între pereþii unei biserici. Acea porþiune a malului a fost extinsã ºi în interiorul canalului, în aºa fel încât sã permitã viitoarei biserici sã îºi atingã scopul ridicãrii încadrarea ºi adãpostirea mormântului þarului. În exteriorul bisericii s-a amenajat un loc special pentru a aduce aminte de atentat. În interiorul bisericii, chiar pe locul în care a fost omorât þarul, a fost construit un coºciug impresionant, cãptuºit cu topaz ºi alte pietre preþioase ºi semipreþioase. Se poate observa contrastul foarte puternic dintre bogãþia ºi strãlucirea coºciugului ºi simplitatea ºi rigiditatea plãcilor de piatrã pe care s-a vãrsat sângele þarului, în momentul

atentatului - acestea sunt expuse chiar pe podeaua din faþa coºciugului. Din punct de vedere arhitectural, catedrala diferã de celelalte clãdiri din oraºul Sankt Petersburg. Arhitectura oraºului este, în cea mai mare parte, de facturã barocã ºi neoclasicã. Biserica sângelui vãrsat se ancoreazã în stilul medieval rus, în spiritul arhitecturii romantice naþionale. Biserica a intenþionat sã reactualizeze imaginea bisericilor Yaroslavl din secolele XVII ºi a Catedralei Sfântul Vasile din Moscova. Biserica Învierii lui Hristos prezintã o suprafaþã de mozaic de mai mult de 7500 metri pãtraþi - conform celor spuse de restauratori - fiind biserica cu cea mai mare suprafaþã de mozaic din lume. Interiorul a fost proiectat de unii dintre cei mai mari arhitecþi ruºi ai vremii printre ei se numãrã ºi Viktor Vasnetsov, Mikhail Nesterov ºi Mikhail Vrubel însã cel care a condus întreaga echipã este maestrul arhitect Alfred Alexandrovich Parland. Poate deloc surprinzãtor, biserica a depãºit lejer suma alocatã iniþial, care era de 3.6 milioane de ruble, ajungând în cele din urmã la suma de peste 4.6 milioane de ruble. Pereþii interiori ºi cupolele sunt aºternute în întregime cu

mozaicuri - cea mai mare suprafaþã a lor este acoperitã cu scene biblice sau cu personaje ale vieþii creºtine - delimitate foarte atent de mici borduri ce contureazã fiecare scenã ºi personaj în sine.

În amiaza revoluþiei ruse, biserica a avut mult de suferit, interiorul acesteia fiind grav avariat. Guvernul sovietic a închis biserica în anul 1930. În timpul celui de al doilea Rãzboi Mondial, biserica a fost folositã drept spaþiu pentru depozitarea legumelor, lucru ce a dus la numele ironic de „Mântuitorul de pe cartofi”. Biserica a suferit multe neajunsuri ºi în timpul asediului oraºului Leningrad. Dupã rãzboi, biserica a ajuns sã fie folositã drept spaþiu de recuzitã pentru teatrul de operetã din apropiere. În luna iulie a anului 1970, grija bisericii a ajuns sã fie pusã în seama Catedralei Sfântul Isaac (la acel moment era cunoscutã drept un muzeu foarte profitabil) ajungându-se la multe acþiuni ºi planuri de renovare a acesteia. Biserica Învierii lui Hristos din Sankt Petersburg a fost redeschisã în luna august a anului 1997, dupã o perioadã de 27 de ani de renovãri ºi restaurãri. Biserica nu a fost resfinþitã ºi în ea nu se þin slujbe. În momentul actual, aceasta funcþioneazã pe post de Muzeu al Mozaicului. Nici chiar înainte de rãzboi biserica nu a funcþionat drept un locaº de cult public. Fiind închinatã exclusiv memoriei þarului asasinat, în aceasta se realizau doar ceremoniile funerare. Astãzi biserica constituie unul dintre punctele turistice cele mai de seamã ale oraºului Sankt Petersburg. Sursã: CrestinOrtodox.ro

13

Certurile Sã ºtiþi cã numai oamenii rãi se ceartã, oamenii buni nu se ceartã. Un bun ºi-un rãu nu se ceartã, cã cel bun cedeazã ºi cearta-i gata. Zice cã erau într-o pustie doi cãlugãri ºi tare bine se înþelegeau unul cu

altul. ªi unul dintre ei o zis: Hai sã ne certãm si noi o datã cum se ceartã

oamenii din lume. Si celãlalt o zis: Hai, da’ eu nu mã ºtiu certa. ªi celalalt o zis: Hai, cã te învãþ eu. ªi l-o învãþat. Zice: Punem între noi o cãrãmidã ºi tu sã zici: Cãrãmida asta-i a mea ºi eu o sã zic: Ba nu, e a mea, ºi din asta se face început de ceartã. Primul o zis: Cãrãmida asta-i a mea. ªi celãlalt o zis: No, dacã-i a ta, ia-o ºi te du cu ea! ªi n-o mai fost nici o ceartã. Bineînþeles cã asta a fost, cum am zice noi acuma, o ceartã artificialã, aºa ca o ceartã de scenã, de teatru. Dar cei care se ceartã nu fac scene de teatru, ci se ceartã aºa cum le vine. Mi-aduc aminte cã, atunci când eram copil, se spunea în familie cã ºi din pricina sãrãciei, ºi din pricina necazurilor vin certurile. ªi mi se întâmplã ºi acum sãmi spunã oamenii cã se ceartã pentru lipsurile în care trãiesc. ªi eu zic întotdeauna: Bine, dar dacã vã certaþi, le rezolvaþi, treceþi de lipsuri prin ceartã? ªi toþi mãrturisesc cã nu. Deci, cearta nu e un mijloc de înlãturare a rãului, ci e o slãbiciune a celor care se angajeazã în felul acesta, pentru cã nu câºtigi nici un ban când te cerþi, nu realizezi nici un avantaj când nu eºti în limitele bunei cuviinþe. Aºa cã oamenii trebuie sã evite tot ce nu aduce nimic pozitiv, ci aduce multã nemulþumire ºi mult negativ în viaþa de toate zilele.

Arhimandrit Teofil Pãrãian

Fabula crizei financiare A fost odatã ca niciodatã un biet lustragiu care îºi câºtiga existenþa, da, aþi ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau ºi ieºeau dintr-o clãdire impozantã din centru. Niciodatã nu ºtiuse exact ce clãdire este aceea în faþa cãreia lucra de ani de zile, poate era o bancã, poate era o bursã, poate vreun minister important, însã domnii bine îmbrãcaþi care intrau acolo opreau adeseori la el, pentru a-ºi lustrui pantofii. Lustragiul nostru era priceput în ceea ce fãcea, folosea numai cremã de pantofi de cea mai bunã calitate ºi era vesel ºi optimist. Într-un cuvânt, era mulþumit cu munca lui, iar clienþii lui, la fel, aºteptându-ºi rãbdãtori rândul la lustruit. Într-o zi, însã, s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalþi, care l-a întrebat prietenos: „Ce faci aici? Ce-i cu tine aºa de vesel? Nu þi-a spus nimeni de criza financiarã?”. Ce-i drept, nu-i spusese nimeni, niciunul dintre domnii aceia bine îmbrãcaþi care intrau în bancã sau ce-o fi fost

14

acolo, probabil toþi la curent cu criza. „Poate nu le pasã de tine sau poate n-au avut suflet sã îþi spunã, însã criza financiarã e pe drum ºi ne va afecta absolut pe toþi, nu va scãpa nimeni, nici mãcar tu, un biet lustragiu. Aºa cã, dacã ai un dram de minte, îþi iei mãsuri din timp, ca sã nu fii luat pe nepregãtite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, ºtiu ce vorbesc”. Dupã plecarea domnului binevoitor, lustragiul nostru rãmase pe gânduri. Poate cã, într-adevãr, niciunul dintre clienþii lui nu îl considerase demn sã îl punã la

curent cu criza financiarã. Noroc cu domnul cel prietenos, care îi voia binele. Aºa cã lustragiul a început sã ia mãsuri, încât sã nu fie luat pe nepregãtite de criza financiarã. Pentru început, folosea mai puþinã cremã de pantofi ºi mai de proastã calitate. Apoi, a început sã aloce mai puþin timp fiecãrui client, dupã cum se spune time is money. A început sã socializeze mai puþin cu aceºtia, criza e crizã, nu mai e timp de smalltalk. Preocupat de criza financiarã, devenise îngândurat, tãcut ºi îºi fãcea treaba de mântuialã. Aºa cã, încetul cu încetul, clienþii fideli, cãrora le plãceau veselia ºi calitatea muncii lustragiului, au început sã se rãreascã. Iar lustragiul nostru, cu fiecare client pierdut, era mulþumit într-un fel ciudat cã domnul cel binevoitor a avut dreptate. „Ce m-aº fi fãcut, dacã expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aº fi fost probabil luat pe nepregãtite de criza financiarã”. Autor necunoscut

FUNNY

O duºcã de viaþã britanicã cea de lângã mine îºi scotocea prin poºetã dupã card, de parcã ar fi vrut sã-mi arate tot ce are pe acolo. Mã minunam ce uºor aº fi putut sã-i iau orice din geantã, fãrã sã mã fi observat, ºi am înþeles în momentele acelea de ce sunt atâtea afiºe prin campus, care te avertizeazã cã relaþiile sexuale cu cineva beat pot fi (depinde cum îl convingi pe judecãtor) considerate viol. „Dacã faci sex cu altã persoanã ºi acea persoanã NU A SPUS DA – este viol ºi poþi fi arestat, pus sub acuzare ºi trimis la închisoare”, zice avertismentul Poliþiei din Sussex, afiºat în atâtea locuri. În practica instanþelor britanice, mai degrabã poþi sã fii achitat, la fel cum zice posterul cã poþi sã fii închis, pentru cã, de la caz la caz, când nici fãptaºul, nici victima nu îºi amintesc împrejurãrile (ne)exprimãrii consimþãmântului, judecãtorul pe cine sã creadã?! De-abia unul din 13 astfel de „violuri la întâlnire” din UK, dupã toatã ruºinea presupusã de ajungerea la proces, este soluþionat în favoarea „victimei”. În orice caz, în seara aceea vedeam pe viu cã problema consimþãmântului nu mi-ar fi fost greu de rezolvat, mai ales cã, la un moment dat, noua mea „prietenã” m-a luat în braþe, ca pe cineva în care ar avea mare încredere. Le-am condus pânã la autobuz, sã mã asigur cã nu se urcã la volan bete. Scurtul drum a fost mai dificil decât preumblãrile mele pe plaja din Costineºti, când, eu însumi beat criþã, cãram potaia Rex în braþe ºi-i vorbeam în puþina portughezã prinsã de la telenovele, de ciudã cã Franþa bãtuse Brazilia la Cupa Mondialã din ’98.

Rex fusese un gentleman faþã de prietenele mele, cãci, la numai câþiva paºi, ba ele însele, ba genþile ºi cãrþile lor ajungeau pe jos. Nu reuºeau sã meargã în linie dreaptã nici susþinându-se una pe cealaltã. Niciun trecãtor nu pãrea interesat sã-mi dea o mânã de ajutor, dar nu cã englezii n-ar fi sãritori, ci pentru cã, pur ºi simplu, sunt prea obiºnuiþi cu scene similare. Cum-necum, cea mai treazã dintre ele purta ºi o oarece conversaþie cu mine. Arãtândumi cãrþile ei din geantã, una despre Don Juan ºi douã pentru ºcoalã, am aflat ºi cu ce se ocupa – studentã la filosofie în anul doi. Cea care nu mai putea sã cearã o þigarã – studentã la istoria artei, iar „prietena mea” – studentã la limba ºi literatura englezã. Aºadar, niciun pedigree de „bagaboante” sau „panarame”, cum s-ar zice pe meleagurile româneºti. Desigur cã am vrut, însã n-a fost sã fie, sã le mai întâlnesc prin campus în sãptãmânile petrecute de mine în UK, sã vãd dacã ne-am mai fi recunoscut ºi ce s-ar mai fi ales de „prietenia noastrã”. Orice ar zice unii ºi alþii – ºi parcã-l vãd pe un posibil violator al brunetei cu ochi verzi ce mi-a cãzut în braþe, justificându-se în faþa unui judecãtor cu vorbele „ªi-a cãutat-o” – fetele acestea chiar aveau nevoie de un prieten. Cum toþi care am bãut vreodatã „cu prietenii”, pânã n-am mai ºtiut de noi, nu ne-am dat seama cât de singuri deveneam cu fiecare pahar ºi ce mare nevoie aveam de un Prieten. Nici britanicele acestea nu au nevoie de vreun Big Brother care sã le spunã cã „alcoolul nu e bun”, în maniera impersonalã în care auzi la televiziunile româneºti cã „Excesul de sare, zahãr ºi grãsimi dãuneazã grav sãnãtãþii!”. Ce folos de sloganuri, cãci la mama în cãmarã ºtiu unde are ºi zahãrul, ºi sarea, ºi oala cu unturã, dar excesul chiar cã nu ºtiu unde-l þine?! O fatã ca „prietena mea din UK” ar fi avut nevoie ca, mai mult de o datã în viaþã, cineva sã o þinã în braþe cum am þinut-o eu, care sã nu-i fi luat nimic, nici dacã mi-ar fi oferit ea. Evident, nimeni nu se poate lãuda cã a dat dovadã de o prietenie dezinteresatã de numai câteva minute… Eu doar constat trist cã Hristos, singurul Prieten adevãrat pe Care L-ar putea avea aceºti tineri britanici este ºters din inimile lor zi de zi ºi înlocuit cu acelaºi dumnezeu amorf, care þine predici ºi prin România despre „excese” sau „consimþãmânt”, însã care nu o sã ne iubeascã niciodatã…

ATITUDINE

Pânã nu-þi picã în braþe o studentã de 20-21 de ani, zâmbindu-þi nedumeritã ºi împleticindu-se ca o Cenuºãreasã rãmasã fãrã pantofior, nu pricepi de ce campusurile din UK sunt pline de avertismente privind „violul la întâlnire” (date rape). De parcã ar fi vreo materie de studiu, la fiecare câþiva metri, lângã anunþuri de programe doctorale sau de petreceri cool, hop ºi un poster cu un pahar de bere plin ºi unul rãsturnat din care se scurg cuvintele... libertatea ta... reputaþia ta... slujba ta.... viaþa ta.... Într-o searã din ajunul Valentine’s Day, aveam sã pricep ºi eu cã, de fapt, nici nu sunt prea multe afiºele, la cât de mare nevoie ar fi de ele. Însã rãmân complet inutile, cãci nici mãcar vocea unui veºnic grijuliu Big Brother – care sã atenþioneze la fiecare 30 de secunde cã „Alcoolul dãuneazã grav sãnãtãþii” – nu ar fi putut fi auzitã de cele trei britanice bete pulbere, alãturi de care am nimerit. Sosisem în UK cu gândul sã testez mitul „britanicelor grãsane care beau pânã cad prin ºanþuri” ºi a fost un ºoc plãcut sã vãd cã nu era aºa! Nu ºtiu la ce s-or uita alþii, dar eu numai zâne blonde sau nu tocmai blonde zãream în þara asta, cu obrãjori roz, cu care sã-þi fie drag sã stai de vorbã. Ei bine, în aceastã searã, mitul dezminþit de mine era pus pe „contraatac” – m-am nimerit lângã niºte fete toropite de bãuturã în holul din faþa unui bar studenþesc. Ai zice cã sigur erau nasoale rãu, genul celor despre care, în liceu, auzeam sentinþa implacabilã, referitoare la atractivitatea lor: ,,Maº plimba cu asta pe stradã doar dacã ar avea o pungã pe cap!”. Nicidecum! Douã erau mãcar „acceptabile”. Cea mai beatã era ºi cea mai frumuºicã ºi, indiscutabil, cea mai vulnerabilã. La nici 90 de secunde dupã ce m-am aºezat lângã ele, capul acesteia din urmã era pe umãrul meu. Am devenit repede curios de spectacolul în care ajunsesem instantaneu „prietenul lor”, dar iniþial mã aºezasem pentru cã nu pricepeam nici în ruptul capului ce mã întrebase una – voia, de fapt, o foiþã pentru a-ºi face o þigarã. Foarte multã lume fumeazã aºa prin UK, cã þigãrile la pachet sunt prea scumpe. I-a mai întrebat pe trei alþii despre ceea ce îmi ceruse mie ºi toþi au priceput greu, dovadã cã nu aveam eu probleme în a desluºi accentul unui vorbitor nativ, ci cã biata fatã chiar nu mai era în stare sã vorbeascã o englezã inteligibilã. O a treia, ceva mai treazã, a început sã organizeze plecarea, timp în care

* fotografiile aparþin autorului

Bogdan MunteanUK

15

GRAFFITI ORTHODOXE

PREÞUL ALIMENTELOR DE POST, o falsã problemã

Începând din Duminica Lãsatului sec de brânzã, în diferite mass-media, jurnaliºti lipsiþi de subiecte vehiculeazã ideea cã Postul reprezintã un lux pentru buzunarele românilor. Se dã ca argument preþul ridicat al alimentelor care trebuie consumate în aceastã perioadã de urcuº duhovnicesc. Aceastã concepþie denotã puþina credinþã ºi o falsã reprezentare a semnificaþiei postului. Conform pr. prof. dr. Ion Bria (Dicþionar de Teologie Ortodoxã, p. 307), postul este definit ca „abþinerea de la mâncare ºi bãuturã, nu simpla înlocuire de alimente (subl. n.), cu intenþia de a înfrâna firea”. Nu trebuie sã înlocuim hrana de origine animalã cu delicatese ale artei culinare vegetariene. În acest caz nu poate fi vorba decât de o schimbare a regimului alimentar. Or acest lucru îl pot face ºi necredincioºii. Apartenenþa noastrã la Biserica lui Hristos se vãdeºte prin postul adevãrat: „Postul de bucate însã, chiar ºi ajunarea, nu au nici o valoare dacã nu sunt însoþite de postul sau înfrânarea de la alte pãcate trupeºti ºi spirituale ºi dacã nu este completat ºi împodobit cu fapte bune” (Dicþionar al Noului Testament, p. 412). În ceea ce priveºte modul de postire în perioada Pãresimilor, Biserica a instituit post aspru (xirofagie), în care se consumã numai hranã uscatã: pâine, fructe uscate sau seminþe, legume ºi apã (practicat ºi de Sfântul Ioan Botezãtorul – Matei 3, 4 ºi Marcu 1, 6). Dacã Postul Mare ar fi þinut conform rânduielii, ar trebui sã facem economii ºi nu sã avem cheltuieli suplimentare. Dar se pune întrebarea: câþi dintre creºtinii noºtri respectã întocmai recomandãrile Bisericii legate de aceastã perioadã, a cãrei asprime corespunde cu tristeþea ce ar trebui sã cuprindã sufletele tuturor pe mãsurã ce ne apropiem de Sãptãmâna Patimilor? Dacã Pãrinþii Bisericii au instituit acest mod de postire în Pãresimi înseamnã cã el era respectat de cãtre creºtinii acelor timpuri. Cu ce ne deosebim noi astãzi de ei? Suntem tot creºtini, iar credinþa nu trebuie negociatã. Acelaºi Domn Iisus Hristos S-a rãstignit pentru pãcatele fiecãruia dintre noi. El nu ne-a negociat mântuirea, nu a cerut sã pãtimeascã mai puþin. Iubirea ºi Jertfa Lui sunt aceleaºi pentru orice om. De aceea noi trebuie sã Îl întâmpinãm cum se cuvine, încercând dupã putinþã sã ne scoatem trupurile din robia patimilor (prin post), pentru a ne ridica sufletele la înãlþimea Jertfei Celui Care „a luat asuprã-ªi durerile noastre ºi cu suferinþele noastre S-a împovãrat” (Isaia 53, 3). Iatã de ce suntem datori a aduce ºi noi jertfã lui Dumnezeu, având în faþã cuvântul Domnului: „Aºa ºi voi, când veþi face toate cele poruncite vouã, sã ziceþi: Suntem slugi netrebnice, pentru cã am fãcut ceea ce eram datori sã facem” (Luca 17, 10). Chiar dacã mulþi creºtini consumã în acest post mâncãruri gãtite folosind produse vegetale, inclusiv untdelemnul, aceleaºi alimente de origine vegetalã le utilizeazã ºi la prepararea mâncãrurilor de carne, deci oricum gospodinele cumpãrã legume în orice perioadã. Acest lucru exclude orice efort financiar suplimentar în post.

16

Sã nu ne pierdem aºadar în discuþii inutile despre neputinþa de a posti din motive financiare. Nu facem decât sã cernem rânduielile postului prin sita necredinþei noastre. Sã lãsãm Biserica sã se preocupe de neputinþele noastre. Astfel, în

ºedinþa din 27 februarie 1956, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotãra urmãtoarele: copiii de pânã la 7 ani nu sunt obligaþi sã þinã Postul Mare, iar cei între 7 ºi 12 ani, precum ºi credincioºii bãtrâni ºi cei bolnavi sunt obligaþi sã posteascã în zilele de miercuri ºi vineri, în prima ºi ultima sãptãmânã a acestui post. În restul zilelor, ei pot consuma peºte, icre, ouã ºi produse lactate (Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Tradiþie ºi înnoire în slujirea liturgicã, pp. 101, 104). Aceste reglementãri nu au caracter absolut, duhovnicul fiind cel care apreciazã modul cum trebuie sã posteascã cel aflat într-o neputinþã trupeascã. Lamentându-ne asupra costurilor financiare ale postului, ajungem în situaþia de a posti precum fãþarnicii. Evreii îºi însoþeau postul alimentar de manifestãri exterioare ca presãrarea cenuºii pe cap, plângerea, smolirea feþei, uneori îmbrãcarea în sac ºi sfâºierea veºmintelor (Liturgica generalã, p. 247). Învrednicindu-ne a primi Patimile ºi Învierea, sã luãm aminte la cuvintele Mântuitorului: „Tu însã, când posteºti, unge capul tãu ºi faþa ta o spalã, ca sã nu te arãþi oamenilor cã posteºti, ci Tatãlui tãu Care este în ascuns, ºi Tatãl tãu, Care vede în ascuns, îþi va rãsplãti þie” (Matei 6, 17-18).

Gabriela Safta

Duminicile din Postul Mare sunt trepte duhovniceºti în urcuºul nostru cãtre Golgota, aºa cum erau ele odinioarã pentru catehumeni, adicã aceia care se pregãteau sã fie botezaþi în Legea lui Hristos. Numai astfel, urcând în cunoaºterea jertfei lui Hristos ºi a semnificaþiilor mântuitoare ale Sfintelor Patimi, pãtrundem taina Crucii ºi a Învierii, a biruinþei asupra morþii. E prima dimensiune a duminicilor din Postul Mare, în care se descoperã legãtura dintre botez ºi post (1), ca moarte ºi înviere cu Hristos pentru restaurarea firii omeneºti. Întreaga organizare liturgicã a Postului Mare reflectã adevãrul din cuvintele Sf. Apostol Pavel: „Oare nu ºtiþi cã toþi câþi în Hristos neam botezat, întru moartea Lui ne-am îmbrãcat? Aºadar, prin botez ne-am îngropat cu El în moarte pentru ca, aºa cum Hristos a înviat din morþi prin slava Tatãlui, aºa ºi noi sã umblãm întru înnoirea vieþii; cãci dacã una cu El ne-am fãcut prin asemãnarea morþii Lui, atunci una vom fi ºi prin aceea a învierii Lui…” (Romani 6, 3-5). Cu timpul, s-a adãugat ºi o dimensiune istoricã, legatã, cum spunea ºi Alexander Schmemann (2), de anumite evenimente, unele cu consecinþe foarte importante asupra vieþii Bisericii. Prima Duminicã se numeºte a Ortodoxiei pentru cã aduce aminte de victoria împotriva iconoclaºtilor. Dupã frãmântãri ce au þinut mai bine de un secol, Sinodul de la Constantinopol din 11 martie 843, întrunit la iniþiativa împãrãtesei Teodora ºi a patriarhului Metodie, a restabilit o datã pentru totdeauna cultul icoanelor, rostind anatema împotriva tuturor iconoclaºtilor. Decizia sinodalã prevedea ca în fiecare an sã se citeascã hotãrârea respectivã în toate bisericile în prima duminicã din postul Sf. Paºti, ca un avertisment pentru cei care ar mai

fi tentaþi sã se ridice împotriva cinstirii icoanelor. A doua duminicã este a Sf. Grigorie Palama (sec. al XIV-lea), pentru cã se cinsteºte biruinþa sa în lupta pentru apãrarea dreptei credinþe în ce priveºte energiile necreate. Duminica Sfintei Cruci, a treia, s-a rânduit ca sã îºi aducã aminte creºtinii de semnul biruinþei asupra morþii, de „Pomul vieþii”, de „arma împotriva diavolului”, de „semnul Fiului Omului”, care se va arãta pe cer la a doua venire, într-un moment în care creºtinii se aflã la jumãtatea drumului lor duhovnicesc, adicã la jumãtatea Postului Mare, aºa cum Sf. Cruce se aflã la rãspântii de drum ºi îi încurajeazã pe cãlãtori sã meargã mai departe. Cu Duminica urmãtoare, a Sfântului Ioan Scãrarul (autorul cãrþii Scara), un îndrumãtor neîntrecut al vieþii ascetice, suntem chemaþi sã luãm aminte la nevoitorii din pustie care au ajuns la mãsura desãvârºirii. Ei ne aratã „calea cea strâmtã”, pe care putem merge, oricât de pãcãtoºi am fi, dacã vom fi tot atât de hotãrâþi în a-L urma pe Hristos, cum s-a dovedit cuvioasa Maria Egipteanca, pomenitã în

GRAFFITI ORTHODOXE

Duminicile din Postul Mare Duminica a cincea.

Apoi ne vom pune întrebarea: Suntem pregãtiþi sã-L primim pe Mântuitorul nostru, în Duminica Floriilor, cu darurile duhovniceºti ale Postului Mare sau, dupã entuziasmul primirii Sale cu flori de finic în Ierusalimul sufletului, ne vom întoarce ºi, peste doar câteva zile, slabi în credinþã, versatili, influenþabili, vom uita de toate ºi, când vom auzi „Rãstigneºte-L! Rãstigneºte-L! Rãstigneºte-L!”, vom tãcea ca niºte laºi? Sã nu fie! În tot timpul Postului Mare, în tot locul ºi în tot timpul, sã avem în minte o rugãciune specificã, rugãciunea Sfântului Efrem Sirul: „Doamne ºi Stãpânul vieþii mele, duhul trândãviei, al grijii de multe, al iubirii de stãpânire ºi al grãirii în deºert nu mi-l da mie. Iar duhul curãþiei, al gândului smerit, al rãbdãrii ºi al dragostei, dãruieºte-l mie, robului Tãu. Aºa, Doamne Împãrate, dãruieºte-mi sãmi vãd greºelile mele ºi sã nu osândesc pe fratele meu, cã binecuvântat eºti în vecii vecilor. Amin!”. Note: 1. Aºa cum aratã Ieromonahul Makarios Simonopetritul (Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic, Ed. Deisis, Sibiu, 2000), Postul Paºtilor este de inspiraþie baptismalã, în sensul cã aceia care urmau sã se boteze posteau 40 de zile, pe lângã faptul cã urmau cuvenita catehizare. Timpul cel mai potrivit pentru botez era noaptea Învierii. A devenit apoi o practicã obiºnuitã postirea de 40 de zile înaintea Sf. Paºti. 2. V. Postul cel Mare, Ed. Doris, 1998.

Pr. prof. univ. dr. Ovidiu Moceanu

17

GRAFFITI ORTHODOXE

Cum sã ne pregãtim pentru

Este necesar sã ne pregãtim pe îndelete în vederea unei spovedanii mântuitoare. ● Ferm convins de necesitatea acestei Sfinte Taine, mergi ºi te spovedeºte, dar nu ca ºi când ar fi ceva inedit în viaþa ta sau o simplã tradiþie, ci susþinut de credinþa sincerã cã pentru tine, pãcãtosul, este singura cale spre mântuire. ªovãiala te þine încã printre cei osândiþi ºi lipsiþi de milostivirea lui Dumnezeu. Dacã nu intri în acest spital, sufletul tãu nu-ºi va recãpãta sãnãtatea ºi vei rãmâne aºa cum eºti: bolnav ºi tulburat. Nu vei intra în împãrãþia cerurilor decât prin uºa pocãinþei. ● Încredinþarea aceasta lãuntricã naºte dorinþa de a merge la spovedanie. Fii încredinþat cã nu mergi la un abator, ci la un izvor de tãmãduiri ºi binecuvântãri. Acela care-ºi zugrãveºte cât mai viu roadele pe care le aduce spovedania, va arde de dorinþa unei cât mai dese mãrturisiri. Mergem la ea, acoperiþi de rãnile pãcatului din cap pânã-n picioare, ºi ieºim de la ea tãmãduiþi, cu toate mãdularele sãnãtoase, plini de viaþã, întãriþi, cu simþãmântul cã de aici înainte nu ne vom mai molipsi iar. Mergem împovãraþi de jugul greu al tuturor pãcatelor, care ne chinuie ºi ne lipseºte de pacea sufleteascã. Ne întoarcem bucuroºi, având parcã aripi, cu sufletul împãcat ºi încredinþat cã am fost pe deplin iertaþi. ● Vor apãrea ruºinea ºi teama - nu te pierde cu firea! Pentru aceasta a fost instituitã Taina Pocãinþei, sã trezeascã în noi teama ºi ruºinea, ºi cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai mântuitoare. Sã doreºti a te spovedi înseamnã sã doreºti ruºine multã ºi fricã mare, cãci cel ce doreºte vindecarea nu ºtie oare cât de dureros este tratamentul? De bunã seamã cã ºtie, însã o datã cu hotãrârea de a se vindeca a luat-o ºi pe cea de a suporta durerile, în nãdejdea însãnãtoºirii. ªi tu, când ai fost ros de sentimentul pocãinþei, n-ai alergat oare la Dumnezeu, spunându-I: „Sunt gata sã sufãr oricât, dar miluieºte-mã ºi iartãmã!?”. Ei bine, acum þi se întâmplã dupã voia

18

ta. Nu te scârbi din pricina ruºinii ºi a fricii, pentru cã sunt strâns legate de spovedanie, spre binele tãu. Arzând în ele, te vei întãri duhovniceºte. Te-ai lãmurit în cuptorul pocãinþei - mai cãleºte-te un pic! Atunci ai ars de unul singur mãrturisindu-te înaintea lui Dumnezeu ºi a conºtiinþei tale, acum treci ca prin foc înaintea unui martor rânduit de Dumnezeu, ca o dovadã a sinceritãþii mãrturisirii celei dintâi ºi poate spre a o desãvârºi pe aceea. Va fi o judecatã, la care ruºinea ºi frica aduse de ea vor fi fãrã nici o nãdejde. Ruºinea ºi frica de la spovedanie le

Treptele Penitenþei, Muntele Sinai, Egipt îndepãrteazã pe acelea de la judecatã. Dacã nu vrei sã le trãieºti pe acestea din urmã, atunci înghite paharul celor dintâi. Pe lângã acest aspect, se întâmplã întotdeauna ca, potrivit cu intensitatea trãirii lãuntrice a celui ce se pocãieºte, sã se reverse peste el mângâierea la spovedanie. Acum Mântuitorul îºi îndeplineºte fãgãduinþa, arãtându-Se ca Cel ce mângâie ºi odihneºte pe osteniþi ºi împovãraþi! Pocãindu-ne din toatã inima ºi mãrturisindu-ne curat, inima noastrã va afla adevãrul acestor cuvinte prin propria experienþã, nu numai prin credinþã. ● Þinând în minte toate pãcatele pe care le-ai sãvârºit ºi întãrindu-þi hotãrârea

lãuntricã de a nu le mai repeta, adu-þi aminte cã stai înaintea Domnului Însuºi, Care-þi primeºte mãrturisirea; ºi spune tot ce îþi împovãreazã conºtiinþa, fãrã a omite nimic. Dacã te-ai apropiat cu dorinþa de a te umple de ruºine, atunci cu siguranþã n-ai sã te îndreptãþeºti, ci vei arãta cât mai clar toate josnicele înclinaþii ºi pofte pãcãtoase, hrãnindu-þi astfel inima ta cea umilitã. Sã fii încredinþat cã fiecare pãcat mãrturisit este dezrãdãcinat din inimã, iar orice pãcat tãinuit ºi nespovedit rãmâne ascuns în ea, spre îndoita ta osândã, pentru cã ai venit cu o ranã la Doctorul Care pe toate le vindecã ºi-ai plecat netãmãduit. Ascunzând pãcatul de duhovnic, ai închis rana cu forþã, fãrã pãrerea de rãu cã îþi pãgubeºti ºi-þi chinui sufletul; în viaþa Fericitei Teodora, care a trecut prin vãmile vãzduhului, este scris cã întrebãtorii cei groaznici n-au mai aflat scrise în zapisurile lor pãcatele pe care Fericita le mãrturisise la duhovnic îngerii i-au spus, dupã aceea, cã prin spovedanie se ºterg nevãzut pãcatele din toate cãrþile ºi zapisurile unde au fost scrise. Nu vom gãsi nicãieri pãcatele mãrturisite curat, nici în hrisoavele propriei conºtiinþe, nici în cartea celor vii, nici în zapisurile viclenilor vrãjmaºi ai mântuirii, fiindcã spovedania le-a ºters pe toate. Aruncã de la tine povara cea grea, fãrã sã tãinuieºti nimic. Un alt rost al mãrturisirii complete este ca pãrintele tãu duhovnicesc sã aibã o înþelegere cât mai limpede a celui pe care-l are la spovedit, sã te vadã aºa cum eºti de fapt, ºi, rostind cuvintele de dezlegare, sã te dezlege pe tine ºi nu pe altcineva. Atunci când el rosteºte: „Domnul ºi Dumnezeul nostru lisus Hristos, cu harul ºi cu îndurãrile iubirii Sale de oameni, sã te ierte pe tine, fiule, ºi sã-þi lase þie toate pãcatele” [Molitfelnic, 1992, pp. 67-68, n. tr. rom.], sã nu rãmânã în tine nimic din cele la care se referã aceste cuvinte. Procedeazã înþelept acela care, dorind sã se spovedeascã dupã o îndelungã zacere în noroiul pãcatului, gãseºte un prilej de a vorbi cu pãrintele duhovnicesc ºi de a-i istorisi întreaga sa viaþã dusã în pofte ºi pãcate. Toþi trebuie sã ne îngrijim de o mãrturisire completã a pãcatelor, pentru cã Domnul Hristos a dat puterea de a se ierta pãcatele, dar nu în mod necondiþionat, ci cu

condiþia sã se facã pocãinþã pentru ele ºi sã fie mãrturisite. Dacã acestea nu te însoþesc în drumul tãu la duhovnic, atunci este posibil ca pãrintele sã rosteascã: „ªi eu, nevrednicul preot ºi duhovnic, cu puterea ce-mi este datã, te iert ºi te dezleg de toate pãcatele tale”, iar Dumnezeu sã spunã: „Eu te osândesc”. ● Acum spovedania s-a terminat. Pãrintele duhovnicesc îºi ridicã epitrahilul ºi þinându-l în mâini þi-l aºeazã pe cap, rostind dezlegarea de toate pãcatele ºi fãcând semnul crucii pe capul penitentului. Ce se petrece în aceastã clipã în sufletul nostru este binecunoscut celor ce s-au spovedit curat. Harul inundã toatã fiinþa noastrã, ºuvoaie revãrsându-se dinspre creºtet spre inimã ºi umplând-o de bucurie. Aceasta nu este rodul strãdaniilor omeneºti, nici ale penitentului, nici ale duhovnicului, ci este lucrarea tainicã a Mântuitorului Hristos, Tãmãduitorul ºi Mângâietorul sufletelor. Unii aud rostindu-se în aceste clipe cuvinte dumnezeieºti în inima lor, menite sã-i întãreascã ºi sã-i lumineze pe mai departe în nevoinþele lor. Aceasta este un fel de armã duhovniceascã dãruitã de Mântuitorul Hristos proaspãtului venit între oºtenii ce luptã în numele Sãu. Cine a auzit un asemenea cuvânt sã-l pãstreze bine, spre a afla mângâiere ºi întãrire - mângâiere pentru cã de bunã-seamã Domnul, cercetând astfel sufletul robului sãu, i-a primit mãrturisirea; întãrire pentru cã în ceasul ispitei trebuie doar sã-ºi aminteascã cuvintele dumnezeieºti ºi de undeva vine puterea de a birui ispita! Din ce le sporeºte curajul luptãtorilor pe câmpul bãtãliei? Dintr-un cuvânt rostit de comandantul lor, care îi îmbãrbãteazã. La fel este ºi în cazul spovedaniei. ● Cu acestea totul ia sfârºit. Nu-þi rãmâne decât sã cazi la picioarele lui Dumnezeu, cu simþãmântul mulþumirii pentru negrãita Lui milostivire, ºi sã sãruþi Crucea ºi Evanghelia, ca semn al fãgãduinþei tale. Pãºeºte cu bãrbãþie pe calea arãtatã în Evanghelie, decis sã îi urmezi lui Hristos Mântuitorul; sã porþi jugul ºi povara Lui pe umerii tãi. Mergi în pace, deºteptându-þi râvna lãuntricã de a trãi dupã fãgãduinþã ºi aducându-þi aminte cã de acum încolo vei fi judecat din cuvintele tale. Ai fãcut o fãgãduinþã - þine-o! Ea a fost

GRAFFITI ORTHODOXE

o spovedanie adevãratã pecetluitã prin aceastã Sfântã Tainã ºi de aceea strãduinþa ta de a o împlini trebuie sã creascã ºi mai mult, ca sã nu cazi iar în rândurile celor osândiþi, care au stins ºi alungat, au risipit harul. ● Dacã duhovnicul tãu îþi rânduieºte vreun canon, primeºte sã-l împlineºti cu bucurie ºi cere-i tu sã-þi rânduiascã unul în caz cã el nu o face. Canonul îþi aprinde râvna trebuincioasã oricãrui cãlãtor pe calea mântuirii ºi este totodatã scut ºi zid de apãrare împotriva vrãjmaºului ce cautã sã surpe temelia noii tale vieþi. Iatã ce a rãspuns Patriarhul de Constantinopol luteranilor: „Însoþim dezlegarea pãcatelor cu rânduirea canonului din numeroase motive întemeiate ºi vrednice de crezare, în primul rând, printr-o pãtimire rea asumatã de bunãvoie, penitentul va scãpa aici de pedepsele înfricoºãtoare de acolo, din viaþa viitoare, pentru cã nimic nu înmoaie mai

cunoaºtem dacã cel ce se pocãieºte a ajuns la ura sincerã faþã de pãcat” (Nota 14, Lecturi creºtineºti, 1842, vol. l, p. 244 - în limba rusã). Cel ce trece prin toatã aceastã ºcoalã de tãmãduire sufleteascã ºi ceea ce este esenþial - îºi mãrturiseºte pãcatele fãrã a ascunde nimic, se întoarce din casa lui Dumnezeu în acelaºi mod în care criminalii, care au primit, în loc de sentinþa pedepsei cu moartea, graþierea ºi achitarea de toatã vina, se întorc de la tribunal. Se întoarce cu un adânc simþãmânt de mulþumire ºi recunoºtinþã faþã de Mântuitorul sufletelor noastre, cu hotãrârea nestrãmutatã de a se afierosi pe sine lui Dumnezeu ºi împlinirii poruncilor Lui pentru tot restul vieþii, scârbit de toate relele pe care le-a lucrat pânã atunci ºi arzând de dorinþa de a ºterge toate urmele

mult milostivirea lui Dumnezeu decât suferinþa, dar mai ales cea de bunãvoie. De aceea spune Sfântul Grigorie cã dragostea lui Dumnezeu se dobândeºte prin lacrimi. În al doilea rând, canonul nimiceºte poftele trupeºti, care odrãslesc atâtea pãcate, pentru cã ºtim cã pornirile pãcãtoase se tãmãduiesc prin lucrarea celor opuse lor. În al treilea rând, prin canon se pune frâu sufletului, neîngãduindu-i a se nãrãvi iarãºi spre patimile de care tocmai s-a curãþit, în al patrulea rând, prin canon îl obiºnuim pe creºtin sã se nevoiascã ºi sã-ºi dobândeascã rãbdarea, cãci toatã virtutea este rodul nevoinþelor în conlucrare cu Harul, în al cincilea rând, prin canon vedem ºi

adânci lãsate de pãcatele sale. Cine a primit dezlegarea de pãcate, din încredinþare lãuntricã simte cã viaþa lui are un rost, cã a fost cercetat de o putere mai presus de fire. Harul lui Dumnezeu, care pânã acum a lucrat din afarã, ajutându-l în strãdaniile sale de a se birui pe sine însuºi, pãtrunde în fiinþa lui prin cuvintele „Te iert ºi te dezleg”, se uneºte cu duhul lui ºi deºteaptã în el dorinþa arzãtoare, care îl însufleþeºte ºi-l îndeamnã sã iasã la lucrul sãu ºi la lucrarea sa pânã în seara vieþii sale. (din lucrarea „Calea spre mântuire”)

Sfântul Teofan Zãvorâtul

19

CRONICÃ FILM

„Into The Wild” În cãutarea unei vieþi autentice

Acum, în primul rând, vã rog mult sã nu vã supãraþi citind aceastã cronicã. Filmul „Into The Wild” este un film frumos, foarte deosebit, la prima vedere, de tot ce apare azi în cinematografie. Mie mi-a plãcut, deºi mi-a lãsat în final un gust cam sec (chiar dacã ºtiam cum se va termina povestea). Poate vã voi miºca inimile, dacã vã mãrturisesc cã am ºi lãcrimat, dar dupã ce s-a sfârºit filmul, ºi doar de mila eroului adevãrat, pentru cã scenariul este bazat pe o poveste realã. Aºadar, înainte de toate, este o recomandare cum grano salis. Unii l-au considerat un film creºtin, care te îndeamnã sã trãieºti o viaþã „mai presus de fire”. Dar am propriile rezerve la o astfel de interpretare. Forma, retragerea în pustiu, poate trimite la un model de viaþã monahalã, dar fondul personajului este diferit. Mã întreb, cu aceastã ocazie, de ce nu s-a gândit nimeni la un film inspirat din Viaþa Pãrintelui Serafim Rose? Ar fi fost mult mai palpitant. Dar sã trecem odatã la subiect. Eroul principal este un tânãr dintr-o familie respectabilã, dar ipocritã (aþi recunoscut tema din „American Beauty”) care, sãtul de traiul prea bun ºi de societatea care impune un cod de comportament prea civilizat, se hotãrãºte sã plece pe urmele eroilor lui preferaþi (din romanele lui Jack London) ºi sã caute adevãrul, în sãlbãticie. Fuga de civilizaþie, în cãutarea unei vieþi autentice, nu este, iarãºi, o noutate. Filmul cel mai profund, în clasamentul personal, pe aceastã temã, este „Zabriskie Point” (cãruia „Into The Wild” nu-i ajunge pânã la gleznã). Bãiatul îºi schimbã numele, îºi abandoneazã maºina, dãruieºte toþi banii sãracilor ºi pleacã, fãcând autostopul, prin lume. În primul rând, este un personaj atipic: nu este hippiot, din cauza abstinenþei sexuale, nici nu aparþine Bisericii, pentru cã are o problemã cu preoþii. Este liber de toate îngrãdirile ºi este responsabil de asta. Filmul sugereazã pe undeva un complex al lui Oedip în plinã desfãºurare: îºi urãºte tatãl ºi îºi iubeºte mama (dar pe cea „adoptivã”). Este un copil bãtrân, suficient de copil ca sã nu-i pese de consecinþe, dar

20

suficient de bãtrân ca sã nu se abatã din drumul sãu. Ajunge în Alaska, simþind cã, numai acolo, în sãlbãticie, va afla adevãrul suprem. ªi îl aflã, dar, bineînþeles, mult prea târziu ºi cu un preþ mult prea mare (oare?). Sã nu uitãm cã filmul a fost fãcut dupã un caz real. America! America! Sã vedem prin ce exceleazã. Povestea în sine este minunatã. Faptul cã reconstituie o situaþie realã îi dã ºi mai multã forþã. Imaginile sunt cu totul ºi cu totul magnifice. Muzica, de excepþie. Cu toate astea, un subiect atât de particular merita o regie mai îndrãzneaþã. Filmul se deruleazã cuminte, în sistem de flash-back-uri ºi aºezat gospodãreºte în borcãnele (a se citi capitole) cu etichetele la vedere. Acuz acest film de ceea ce îºi acuza Chris/Alex pãrinþii: o ipocrizie tipic hollywoodianã. Un film despre libertate, în care întâlnim astfel de scene comerciale clasice, gen „Titanic”, se depãrteazã cu paºi mari de ceea ce ºi-a propus sã fie, ºi anume o reconstituire a unei poveºti adevãrate. Tii, cât de diferit îl vãd pe eroul din realitate! Mai ales pentru cã adevãratul Chris nu avea cum sã vadã „Titanicul”, fiind mort deja la ora la care filmul a fost turnat. Altfel, poate mai era o ºansã. Scene frumoase, care la un moment dat eºueazã în cliºeisticã, sau, mai grav, în publicitate. Aºadar, singurul ºi cel mai grav minus al filmului este plusul de melodramã, de show,

de sclipici hollywoodian adus unei poveºti, care urlã pânã la sânge dupã autenticitate. Cred cã adevãratul Chris ar fi fugit ºi mai departe dacã vedea filmul. Acolo unde nimeni sã nu-i gãseascã jurnalul, ca sã i-l transforme într-un scenariu cu succes la public. ªi pentru cã tot am vorbit de adevãratul Chris… îl puteþi gãsi pe youtube, cãutând „Chris McCandless – Alexander Supertramp”. Un om atât de simplu, chiar prostuþ un pic, care nu seamãnã cu Leonardo Di Caprio, helas! Numai vãzându-l pe adevãratul Chris, îi puteþi înþelege adevãrata poveste. Fãrã farduri. Nebunã. Aºa cum lui i-ar fi plãcut.

Anca Stanciu

RECENZIE CARTE

Moartea lui Ivan Ilici L EV N ICOLAEVICI T OLSTOI Existã oameni care nu ajung niciodatã la momentul clar al vieþii lor, în care sã vadã bine drumul pe care ar fi trebuit sã meargã. Existã oameni care nu ating niciodatã sentimentul luciditãþii alegerii celui mai bun mijloc pentru un scop major – de altfel, nici nu ºi-l propun, din moment ce submediocritatea funcþioneazã la ei ca instinct de conservare. Pe aceºti oameni i-a vãzut Tolstoi trãind degeaba. Pentru aceºti oameni a scris Lev Nicolaevici Tolstoi (1828-1910) nuvela Moartea lui Ivan Ilici (1886), o povestire care contrabalanseazã estetic o întreagã literaturã. Prefaþând versiunea francezã din 1964, Emil Cioran scria despre cei ce se încãpãþâneazã sã uite cã sunt datori cu o moarte: „Niciodatã un Tolstoi nu le va ierta fericirea de a nu o cunoaºte, ºi el îi va pedepsi, obligându-i sã o simtã, descriind-o cu o minuþie ce o transformã în ceva respingãtor ºi totodatã caraghios. Arta lui va consta în a face din orice agonie agonia însãºi ºi în a-l sili pe cititor sã-ºi repete, îngrozit ºi fascinat: Deci aºa se moare!” (Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, trad. C. Clejan, prefaþã Emil Cioran, Humanitas, 2002, p. 6). Povestea este simplã prin epic, cinicã prin dramatism: un judecãtor de 45 de ani perfect sãnãtos, cu o carierã strãlucitã, cade de pe scarã, se loveºte ºi moare dupã trei luni, dupã o cruntã suferinþã. Tolstoi este corect, plimbându-ne ºi prin lumea pãþitului înainte de accident: eternele ambiþii carieriste, eternele tinereþi cheflii, eterna soþie care se îngraºã, eternii copii, inevitabili, eterna complezenþã vizavi de lumea de afarã, eternele certuri din propria ogradã. Însã Ivan Ilici nu este încremenit în cutume: mereu pe valul modei, savureazã tot ce e nou, are cultul etichetei, trãieºte europeneºte într-o Rusie de sec. XIX, rãmasã tot medievalã. Ivan Ilici este definiþia omului comun. Tolstoi îl construise perfect pentru ce avea sãi pregãteascã. Cel mai comun om posibil, care învãþase cuminte ºi cu unghiuþele tãiate la ºcoala vieþii, fãrã întrebãri prea mari ºi incomode asupra sensului general al lucrurilor. Pânã când începe sã-ºi dea seama cã dupã cãzãturã rinichiul i s-a deplasat. Scriitorul noteazã rece spaimele omului care începe sã se gândeascã la moarte. „Intestinul gros! Rinichiul! κi spuse. Nu-i vorba nici de

intestinul gros, nici de rinichi; e vorba de viaþã ºi de… moarte. Da, am avut viaþã în mine ºi acum se duce, pleacã ºi n-o pot þine. Da. De ce sã mã amãgesc?” (op. cit., p. 88). Boala evolueazã rapid, antrenând agonia omului luat prin surprindere tocmai în zenitul existenþei lui. Cu pupilele dilatate, slãbit ºi nervos, Ivan Ilici îºi recapituleazã viaþa, cãutând unde a greºit. Dar Ivan Ilici fãcuse tot ce trebuia fãcut, urmase drumul tuturor, nu se abãtuse nicidecum pe cãi aspre ºi periculoase. A fost mereu un jovial, n-a cãutat cearta ºi, cu toate cã a putut sã-i bage pe mulþi la rãcoare, a iertat. „Exemplul de silogism pe care-l învãþase din cartea de logicã a lui Kizeveter – Caius este un om, oamenii sunt muritori, deci Caius este muritor – i se pãruse toatã viaþa

The death of Ivan Illtich ilustraþie de Diego Sierralta valabil numai în ceea ce-l privea pe Caius, dar nu ºi în ceea ce-l priveºte pe el” (op. cit., p. 92). Dar Tolstoi este generos cu Ivan Ilici, trimiþându-i-l pe servitorul Gherasim, îngerul cel bun al acestei cãrþi triste. Mujic tânãr, sãnãtos, smerit ºi înþelept ca toþi þãranii, Gherasim îºi ajutã stãpânul muribund, din cel

mai natural sentiment de milã creºtineascã. Prin sluga Gherasim descoperã boierul cã trãise aiurea, o ecuaþie existenþialã precarã în lumea lui mare ºi calpã. Lui Ivan Ilici îi cresc alþi ochi: tot ce-l înconjura, inclusiv familia, pe care o incomoda cu boala lui ivitã din senin, era minciunã ºi ipocrizie. „Tot ce-a constituit ºi mai constituie viaþa ta nu e decât minciunã, o înºelãtorie care nu-þi îngãduie sã vezi nici viaþa, nici moartea” (p. 131). Urmarã trei zile de urlet deznãdãjduit, „atât de înspãimântãtor, încât nu puteai sã-l asculþi nici chiar de dupã douã rânduri de uºi fãrã a te îngrozi” (p. 132). Ivan Ilici în ultimul ceas al vieþii, grijit ºi cuprins de fierbinþeala unui sânge nou: nu mai ura, ci îi era milã. De toþi ºi de toate. „κi cãuta teama de moarte pe care o simþise înainte ºi n-o mai gãsi. Unde e? Care moarte? Nu mai exista nici o teamã, pentru cã nu mai exista moartea. În locul morþii era luminã – Va sã zicã asta e! – exclamã deodatã cu glas tare. Ce bucurie!”. Tolstoi ia acordat personajului sãu ocazia de a muri împãcat. Însã acesta este numai un bonus pentru suferinþã, deoarece greutatea nuvelei se aflã în altã parte: „povestea tristã a unui om care ºi-a pierdut sufletul trãind ca toþi ceilalþi, prefãcându-se a fi fericit” (Viktor ªklovski, Lev Tolstoi, Ed. Eminescu, 1986, p. 487). Existã însã ºi critici optimiºti, care accentueazã purificarea prin suferinþã a lui Ivan Ilici, care i-a descoperit „dragostea ca lege comunã vieþii ºi morþii, lege pe care mãcar moartea, în ultima clipã a vieþii, se cuvine sã i-o retransmitã, luminând-o. Prin iubire moare însãºi moartea ºi viaþa renaºte, mãcar în ultima clipã, ca sã-i asigure eternitatea” (Ion Ianoºi, Tolstoi – Romanul unei drame, Ed. Universitas, p. 215). Tolstoi a dedicat aceastã nuvelã, aproape perfectã estetic-literar, soþiei sale, Sofia Andreevna, cu care avea un menaj imposibil. Ea era „dotatã cu bun simþ, adicã cu o sumã de prejudecãþi ale vremii sale” (Viktor ªklovski, op. cit., p. 497).

Octavian Dãrmãnescu

21

SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS

Viaþa Sfântului Patrick, apostolul Irlandei

Puþini sfinþi au o viaþã mai miºcãtoare ºi mai plinã de îmbãrbãtare decât Sfântul Patrick, ocrotitorul ºi apostolul Irlandei. Cunoaºterea ei o datorãm Mãrturisirilor scrise de Patrick însuºi, una din rarele autobiografii ale unui sfânt. Folosindu-ne de aceste Mãrturisiri, vom încerca ºi noi în continuare sã-l prezentãm pe acest mare sfânt, atât de puþin cunoscut, însã, în þara noastrã. Patrick s-a nãscut, se pare, într-un sat de pe coastele de apus ale Marii Britanii, în jurul anului 381, din pãrinþi britano-romani (celþi romanizaþi). Se trãgea dintr-o familie preoþeascã: tatãl lui era diacon, iar bunicul sãu fusese preot. Însã în ciuda acestui fapt, încã de tânãr Patrick s-a îndepãrtat de credinþa în Dumnezeu ºi de Bisericã. Apoi, când avea doar 16 ani, peste familia lui s-a abãtut nenorocirea. Piraþi irlandezi pãgâni, cu care romanii erau în rãzboi, au nãvãlit pe coastele Britaniei, pustiind totul în cale. Întreaga familie a sfântului a fost ucisã sub ochii lui, iar el a fost dus rob în Irlanda. „Am fost vrednici de aceastã soartã”, avea sã spunã el mai târziu, „pentru cã ne îndepãrtasem de Dumnezeu; nici nu þineam poruncile Lui, nici nu-i ascultam pe pãstorii noºtri care ne vorbeau despre mântuire”. Însã, cu toate acestea, robia avea sã-i schimbe hotãrâtor viaþa. A început pentru el o perioadã de mari greutãþi ºi lipsuri. Fusese vândut rob unui druid (preot pãgân irlandez), om foarte aspru, care l-a trimis pãstor la oi în munþi. „Încã din copilãrie nu am crezut în Dumnezeul cel viu”, aratã sfântul, „ci am rãmas în moarte ºi în necredinþã, pânã când am fost aspru pedepsit. Într-adevãr, am fost smerit cumplit de foame ºi de goliciune, precum ºi de faptul cã, în fiecare zi cât am fost în Irlanda, a trebuit sã umblu, împotriva voinþei mele, pânã cãdeam jos de istovire”. Însã tocmai în aceste amare greutãþi I s-a descoperit Dumnezeu alesului Sãu, iar ceea ce pãrea a-i fi o pedeapsã spre moarte, s-a dovedit a fi însuºi începutul vieþii sale de slujire a lui Hristos. Pe Cel pe Care-l pãrãsise când trãia lipsit de griji, a început sã-L caute cu lacrimi când

22

ajunsese în necaz ºi durere. „Din ce în ce mai mult dragostea ºi cinstirea mea pentru Dumnezeu creºteau. Credinþa mea s-a întãrit ºi râvna mea a ajuns atât de mare, încât în timpul unei singure zile ziceam câte o sutã de rugãciuni ºi aproape tot atâtea ºi noaptea. Stãteam prin pãduri ºi în munþi, ºi, chiar ºi când era zãpadã sau îngheþ sau ploaie, mã trezeam înainte de rãsãrit pentru a mã ruga. Iar în aceasta nu m-am simþit vreodatã bolnav sau leneº, pentru cã, dupã cum îmi dau acum seama, eram plin de înflãcãrare”. Tocmai de aceea, întreaga sa viaþã, Patrick avea sã pãstreze o mare smerenie ºi un adânc

simþãmânt al nevredniciei lui, însã ºi o recunoºtinþã fãrã margini faþã de Dumnezeu, Care-l ridicase din pãcat ºi îl alesese tocmai pe el sã-I fie slujitor ºi apostol. Dupã ºase ani petrecuþi în robie, în urma unui vis, sfântul a fugit de la stãpânul sãu ºi a reuºit sã ajungã cu bine, trecând marea, pe coastele Galiei. ªtim puþine despre urmãtoarea perioadã a vieþii lui, doar cã în cãlãtoriile sale a vizitat multe din mãnãstirile Galiei, în care Sfântul Ioan Casian aºezase rânduiala cãlugãreascã din pustiul Egiptului. Patrick a petrecut de asemenea mai mulþi ani ca ucenic al Sfântului Gherman, episcop de Auxerre.

Apoi, din nou un vis avea sã-i schimbe viaþa. A auzit în somn voci dinspre Irlanda, care-i ziceau plângând: „Te rugãm, bãiete, vino ºi umblã încã o datã printre noi!”. Întrebându-l pe Sfântul Gherman ce înseamnã aceasta, episcopul l-a îndemnat sã plece în Irlanda pentru a-L propovãdui pe Hristos. ªi într-adevãr, în scurt timp, Gherman l-a hirotonit pe Patrick diacon, preot ºi episcop ºi, în jurul anului 435, sfântul a pornit, însoþit de câþiva tovarãºi, înspre Irlanda. Trecuserã mai bine de 20 de ani de când pãrãsise insula. Nu vom insista asupra cãlãtoriilor lui, despre care de altfel se ºtiu puþine lucruri sigure. Vom spune însã cã Dumnezeu a rânduit sã nu primeascã nici un ajutor de la fraþii sãi britani, care îl invidiau ºi nici nu puteau pricepe cum de sfântul vroia sã-i încreºtineze tocmai pe irlandezi, duºmanii lor de moarte, care uciseserã ºi familia lui Patrick însuºi. Astfel, sfântul a fost nevoit sã hirotoneascã încã de la început preoþi dintre irlandezi, ºi prin aceasta credinþa creºtinã s-a rãspândit cu o repeziciune uluitoare în întreaga insulã. El însuºi cutreiera þara, propovãduind oamenilor cuvântul lui Dumnezeu, hirotonind preoþi ºi zidind peste tot biserici. „Sunt nespus de îndatorat lui Dumnezeu” - povesteºte el - „Care mi-a dat atâta har, încât prin mine mulþi oameni au fost nãscuþi din nou ºi apoi unºi cu Sfântul Mir, cãrora ºi preoþi le-au fost hirotoniþi pretutindeni. ªi toate acestea pentru un popor nou venit la credinþã, pe care Domnul l-a luat chiar de la capãtul pãmântului, dupã cum fãgãduise cu mult timp înainte prin profeþii Sãi”. Patrick vorbea oamenilor simplu ºi din inimã, pe înþelesul tuturor. Se spune, de pildã, cã, pentru a le tâlcui taina Sfintei Treimi, se folosea de un trifoi: dupã cum trifoiul are o singurã tulpinã ºi trei frunze – spunea el –, la fel ºi Dumnezeu este Unul în fiinþã, dar întreit în Persoane. Pânã astãzi, acest trifoi reprezintã stema Irlandei ºi Patrick este pictat în icoane þinând unul în mânã. Pe lângã bisericile ce le-a zidit în întreaga þarã, sfântul a întemeiat ºi mulþime de mãnãstiri, în care a aºezat rânduiala Sfântului Ioan Casian din mãnãstirile Galiei. Iatã cum scrie – neascunzându-ºi mulþumirea – despre irlandezele care lepãdaserã lumea pentru a se face mirese ale lui Hristos: „Pãrinþii lor nu le

familia lui fusese ucisã, Patrick îi scrie compatriotului sãu în cuvinte tunãtoare, cerându-i sã-i elibereze de îndatã pe toþi pe care-i þinea robi. „Cu mâna mea am scris aceste cuvinte, ca sã fie date ostaºilor lui Coroticus; nu spun: celor de un neam cu mine, nici: celor de un neam cu romanii, ci: celor de un neam cu dracii, din pricina faptelor lor rele. Asemenea duºmanilor noºtri, ei trãiesc în moarte. Înmuiaþi în sânge, se bãlãcesc în sângele creºtinilor nevinovaþi, pe care eu i-am nãscut pentru Dumnezeu.” Atât de pãtruns ajunsese sfântul de datoria pe care o primise de la Însuºi Dumnezeu, încât, deºi aprins de dorul de þarã, nu ºi-a îngãduit nici mãcar sã pãrãseascã Irlanda pânã la moartea sa: „Nu este folositor pentru mine sã mã gândesc sã-i pãrãsesc pe irlandezi ºi sã mã duc în Britania. Cum nu mi-ar plãcea sã mã duc, ca un om mergând în þara sa ºi la rudeniile sale! Singur Dumnezeu ºtie cât am tânjit dupã aceasta, însã sunt legat de Duhul. El mi-a arãtat cã dacã aº face asta m-ar socoti rãspunzãtor, ºi mi-e teamã sã nu stric munca pe care am început-o. De fapt, nu eu am început-o, ci Hristos Domnul, Care mi-a spus sã vin aici ºi sã stau cu ei tot restul vieþii mele”.

Platoºa Sfântului Patrick

Cu frumuseþea focului, Cu scânteierea fulgerului, Cu iuþimea vântului, Cu adâncimea mãrii, Cu trãinicia pãmântului, Cu tãria pietrelor.

Mã leg astãzi Cu vârtutea cea tare a chemãrii Treimii: Cred în Treimea în Unime, Fãcãtorul a toate. Mã leg astãzi Cu vârtutea Întrupãrii lui Hristos ºi a Botezului Sãu, Cu vârtutea Rãstignirii Sale ºi a Îngropãrii, Cu vârtutea Învierii Sale ºi a Înãlþãrii, Cu vârtutea Venirii Sale în Ziua Judecãþii. Mã leg astãzi Cu vârtutea dragostei serafimilor, În ascultarea îngerilor, În nãdejdea învierii spre rãsplatã, În rugãciunile Patriarhilor, În prorociile Profeþilor, În propovãduirea Apostolilor, În credinþa Mãrturisitorilor, În nevinovãþia sfintelor fecioare, În faptele oamenilor drepþi. Mã leg astãzi Cu puterea Cerului, Cu lumina soarelui, Cu strãlucirea lunii,

ªi într-adevãr, prin dragostea ºi dãruirea lui, sfântul ºi-a vãzut împlinit dorul de a-i naºte pe irlandezi la Hristos. Deºi nu întreaga insulã a fost încreºtinatã de el, ucenicii sãi aveau sã-i ducã la bun sfârºit munca. Iar aceastã lucrare nu a fost defel una neînsemnatã, pentru cã Irlanda avea sã ajungã „insula sfinþilor”, unul dintre cele mai binecuvântate pãmânturi din Apus. Irlanda a nãscut sute de sfinþi, prin care dreapta credinþã a putut fi salvatã în Apus de nãvãlirile barbare. ªi toate acestea sau datorat ºi marii jertfe a Sfântului Patrick, despre care se spune cã, înainte de moarte, a primit de la Dumnezeu darul de a judeca la Înfricoºata Judecatã poporul irlandez. Prãznuirea sfântului se face la 17 martie, însã despre locul morþii ºi despre moaºtele lui nu se mai ºtie azi nimic.

SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS

îngãduie, aºa cã de multe ori pãtimesc prigoanã ºi nedreptate din partea lor; însã cu toate acestea numãrul lor creºte mereu, încât nici nu se poate socoti câte sunt fecioarele dintre cei întorºi la credinþã”. Bineînþeles, episcopul a întâmpinat ºi o mulþime de greutãþi ºi împotriviri, mai ales la început ºi mai ales din partea druizilor, preoþii irlandezi pãgâni. Cu vrãjile ºi descântecele lor, aceºtia au încercat în fel ºi chip sã zãdãrniceascã lucrarea apostolului. Vieþile mai târzii ale lui Patrick ne prezintã ºi câteva astfel de lupte între el ºi druizi, ºi se pãstreazã pânã azi o minunatã rugãciune, numitã Platoºa, pe care sfântul o rostea pentru a se apãra de aceste puteri vrãjmaºe. Omul lui Dumnezeu dobândise ºi darul facerii de minuni, însã ceea ce-i miºca cel mai mult pe oameni ºi îi fãcea sã-l asculte ºi sã creadã în Hristos era dragostea nemãsuratã pe care o avea Patrick, blândeþea ºi bunãtatea lui. Ajunsese sã se identifice în întregime cu fiii lui, sã simtã bucuriile ºi necazurile lor ca pe ale lui proprii. Aceasta mai ales se poate limpede vedea dintr-o scurtã scrisoare ce ni s-a pãstrat de la Patrick, adresatã unui general romano-britan, Coroticus, care nãvãlise pe coastele Irlandei, pustiise insula ºi luase cu el mulþime de robi creºtini. Deºi sfântul însuºi fusese dus în robie de irlandezi în tinereþe ºi

Pentru rugãciunile Sfântului Pãrintelui nostru Patrick, ocrotitorul ºi apostolul Irlandei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin!

Ierodiacon Grigorie Benea

Mã leg astãzi Pentru ca Puterea lui Dumnezeu sã mã povãþuiascã, Tãria lui Dumnezeu sã mã sprijineascã, Înþelepciunea lui Dumnezeu sã mã înveþe, Ochiul lui Dumnezeu sã vegheze asupra mea, Urechea lui Dumnezeu sã mã audã, Cuvântul lui Dumnezeu sã-mi dea grai, Mâna lui Dumnezeu sã mã povãþuiascã, Calea lui Dumnezeu sã rãmânã în faþa mea, Scutul lui Dumnezeu sã mã acopere, Oastea lui Dumnezeu sã mã apere, Împotriva curselor diavolilor, Împotriva ispitei patimilor, Împotriva poftelor firii, Împotriva tuturor celor ce gândesc sã mã vatãme, Fie ei aproape sau departe, Fie ei mulþi sau puþini! Chem astãzi toate aceste vârtuþi Împotriva oricãrei puteri vrãjmaºe ºi fãrã de milã Care ar putea sã atace trupul ºi sufletul meu, Împotriva descântecelor proorocilor mincinoºi,

Împotriva legilor negre ale pãgânãtãþii, Împotriva legilor mincinoase ale ereziei, Împotriva înºelãciunilor idolatriei, Împotriva vrãjilor femeilor, fãurarilor sau druizilor, Împotriva oricãrei ºtiinþe care leagã sufletul omului! Hristoase, apãrã-mã astãzi De toatã otrava, de foc, De înec, de ranã de moarte, Ca sã pot primi rãsplatã bogatã! Hristos cu mine, Hristos în faþa mea, Hristos în spatele meu, Hristos înlãuntrul meu, Hristos dedesubtul meu, Hristos deasupra mea, Hristos la dreapta mea, Hristos la stânga mea, Hristos în cetate, Hristos în cãruþã, Hristos în corabie, Hristos în inima tuturor celor care se gândesc la mine, Hristos în gura tuturor celor ce vorbesc cu mine, Hristos în fiecare ochi care mã vede, Hristos în fiecare ureche care mã aude! Mã leg astãzi, Cu vârtutea cea tare a chemãrii Treimii: Cred în Treimea în Unime, Fãcãtorul a toate!

23

Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L. ISSN 1844 - 9867 Adresa de corespondenþã: Geamãna, nr. 555, Com. Bradu, jud. Argeº [email protected] www.orthograffiti.ro

Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru Membru al Asociaþiei Ziariºtilor ºi Editorilor Creºtini www.laurentiudumitru.ro Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Consilier editorial: Radu Hagiu , Corecturã: Florentina Stoica