Orthograffiti, Nr 1

Revistã de lifestyle orthodox ● Anul I ● Nr. 1 / noiembrie 2008 ● Preþ: 4 lei „Dacã tinereþea ar ºti ºi bãtrâneþea ar putea…” (Pr. Arsenie de la Techirghiol)

Crede ºi nu cerceta? Halloween. Cântece de petrecanie Teama de a vorbi celui iubit Orientãri ºi... orientãri S-a cãsãtorit Cain cu propria sorã? Un Sfânt grec salveazã de la moarte un dependent de droguri Relaþiile virtuale

Cãrþile pe care le cauþi!

Scurt cuvânt cãtre tineri al celui mai mare teolog român „Dacã mi s-ar cere sã trimit un mesaj îndeosebi unei singure categorii sociale, l-aº trimite tinerilor, ca sã porneascã mai departe de unde am ajuns, printr-o îndelungã experienþã, la vârsta mea, ca sã nu mai piardã timpul ce le stã înainte, încercând sã caute drumul cel adevãrat. Cuvântul de sfãtuire pe care sunt înclinat sã-l dau în urma întregii mele experienþe de viaþã ar fi: Alipiþi-vã cu toatã credinþa adevãrului lui Hristos ºi siliþi-vã sã sporiþi din unirea cu El într-o nesfârºitã înnobilare, prin asemãnarea cu El, Care fiind Dumnezeu ºi întrupându-se pentru veci ca Om, a ridicat la suprema înãlþime umanitatea Sa ºi o va înãlþa ºi pe a noastrã, ajutându-ne sã creºtem în iubirea Lui ºi a semenilor noºtri”.

Pãrintele Dumitru Stãniloae

1903-1993

GRUPAREA REVISTEI Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie Benea, Alexandra Borzoº, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu, Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu, Sorina Dascãlu, Octavian Dãrmãnescu, Diac. Cornel Dragoº, Laurenþiu Dumitru, Radu Hagiu, Bogdan Mateciuc, Camelia Milcomete, Mihaela Nedea, Flory Stoica, Cristian ªerban, Raluca Toderel, Danion Vasile, CiprianVoicilã. Fotografia coperþii: „Sightseer”, Sergey Bezberdy, Belarus (http://www.bezberdy.com). În fundal, una din cele mai vechi biserici ortodoxe din Belarus (oraºul Zaslavl, nu departe de capitala Minsk). Mulþumim autorului pentru amabilitatea de a ne îngãdui reproducerea fotografiei în revista noastrã.

2

Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite.

Editorial Mi-am spus cã tinereþea nu înseamnã neapãrat muzicã, sex, alcool ºi distracþii, iar mentalitatea Bravo, Cool Girl ºi Popcorn nu reprezintã aspiraþiile de viaþã ale tuturor tinerilor. Poate cã unii tineri vor altceva, poate vor mai mult de la viaþã. Aºa s-a nãscut aceastã revistã – din credinþa cã aceºti tineri existã ºi din dorinþa de a veni în întâmpinarea lor cu „altceva”, cu altfel de informaþii. Aveþi în mânã o revistã ortodoxã, dar care nu va face exces de subiecte teologice sau elemente de catehism, ci va cuprinde teme tinereºti de interes, subiecte diverse, chiar ºi „neortodoxe”, însã tratate drept, corect („ortho”), cu bun-simþ ºi „pre limba voastrã”. De altfel, de aceea am ales ca titlu aceastã combinaþie de cuvinte: OrthoGraffiti. „Ortho” – înseamnã drept sau corect, iar „Graffiti” (în italianã pluralul cuvântului „graffito”, de la „graffiare” – a zgâria) derivã din grecescul „graphein” care înseamnã „a scrie”. Aºadar OrthoGraffiti înseamnã „scriere dreaptã”, „scriere corectã”. Graffiti-ul, ca metodã de exprimare prin „mâzgãlire” pe ziduri, e socotit de unii, în unele situaþii, drept vandalism. Dar nu numai spray-ul cu vopsea ºi markerele permanente deranjeazã lumea, ci ºi cuvântul ortodox scris. Lucrurile nu stau mai bine, deci, nici cu orthograffiti-urile, cu scrierile drepte, corecte, nãscute din dreaptã înþelegere a vieþii, din Orthodoxie. Ele fac valuri ori nasc polemici nesfârºite, pentru cã vestesc cele nelumeºti ºi pe Dumnezeu care ne-a spus, prin gura Apostolului Pavel, sã nu ne potrivim chipului veacului

Laurenþiu Dumitru acestuia, ci sã ne schimbãm prin înnoirea minþii! Acestea vã urez ºi eu la acest început de drum: sã aveþi dorinþa ºi puterea sã cereþi o minte înnoitã, ca sã nu vã potriviþi cu veacul acesta trufaº ºi nestatornic! Mã alãtur ºi lui Danion Vasile care, în interviul oferit în acest numãr revistei noastre, spune: Fiþi ortho-tineri, nu strâmbo-tineri, nu fãþarnico-tineri… Bucuraþi-vã frumos de tinereþea voastrã! Lecturã plãcutã ºi cu folos!

3

Rugã De-aº avea aripi, sã zbor, Mi-ar fi sufletul uºor - Aºeza-m-aº pe vreun nor ªi-aº uita sã mai cobor! Dar mi-e sufletul de humã Ca pruncuþu’ fãr’ de mumã… Ia-mã, Doamne,-n sân ºi du-mã, Cu tãmâie mã afumã! Pune-mã în calendar Sã-mi aducã lumea-n dar Tot durere ºi amar - Suflete puse pe jar… Cã ºi eu le-oi da-napoi Sufletele cele noi Fãrã patã de noroi Tinere, ca un altoi… Þine, Doamne, ruga mea Cã e lumea tot mai rea Rea e ºi inima mea - Mântuieºte-o…cã e-a Ta!...

Cãutãri în labirint Mâini Avide de Nemerit Întind cãtre Tine, Doamne! Cutii muzicale Neacordate Plutesc înspre norii Opaci ªi se opresc acolo, Departe de Tine, Aproape de mine, Din mine… O simfonie falsã rãsunã Înalt, nu destul de înalt… ªi pãmântul Refuzã Sã-mi sãrute genunchii.

Not yet Întorc, sfielnic, Pagini scrise demult Cu cerneala timpului. Glasuri uitate rãsar Cântece vechi se trezesc Chipuri neatinse de vreme Încing hora amintirilor… - Faceþi loc! Faceþi loc! Încã mai sunt de venit… N-au avut timp sã se nascã — Ziua de mâine E acum în chinurile Facerii…

4

Crede ºi nu cerceta? „Cereþi ºi vi se va da; cãutaþi ºi veþi afla; bateþi ºi vi se va deschide. Cã oricine cere ia, cel care cautã aflã, ºi celui ce bate i se va deschide” (Matei 7, 7-8) Printre sintagmele pseudo-creºtine ce sunt vehiculate cu multã convingere de cei ce pretind cã au citit Biblia, un loc de frunte îl ocupã crede ºi nu cerceta. Surprinzãtor este faptul cã nicãieri în cuprinsul Revelaþiei divine nu întâlnim aceasta prescripþie. Din contrã, Sfânta Scripturã ºi Sfânta Tradiþie deþin în ele insele o seamã de porunci, sfaturi evanghelice ºi îndemnuri menite sã-l determine pe om sã se apropie de Dumnezeu ºi sã-ºi sporeascã credinþa prin cercetare permanentã, prin observare ºi cunoaºtere. Aºadar, aceastã asociere nefericitã este un nonsens, cãci credinþa ºi cercetarea lui Dumnezeu, a creaþiei, a planurilor ºi voinþei Sale, sunt interdependente, susþinându-se permanent una pe cealaltã. Potrivitã ar fi sintagma crede ºi cerceteazã, care se apropie întrucâtva de cautã ºi vei afla (Matei 7, 7). Însãºi definiþia credinþei, ca relaþie sau raport liber, conºtient, eficient ºi suficient dintre om ºi Dumnezeu, sugereazã aspectul de permanentã cãutare reciprocã dintre un eu-finit ºi Un Tu-infinit: „Fãcutu-ne-ai

Foto: Laurenþiu Stan

Florentina Stoica

cãutãtori spre Tine Doamne ºi neliniºtitã este inima mea pânã se va odihni întru Tine” (Fericitul Augustin, De Confessiones). Deºi mânat de sentimente reprobabile, crudul Irod sugereazã prin fãþarnica lui cerere adresatã magilor, modul în care omul trebuie sã se raporteze la Dumnezeu: „ªi trimiþându-i la Betleem, le-a zis: Mergeþi ºi cercetaþi cu de-amãnuntul despre Prunc ºi, dacã Îl veþi afla, vestiþi-mi ºi mie, ca, venind ºi eu, sã mã închin Lui” (Matei 2, 8). Însã cel mai elocvent îndemn legat de cercetarea Scripturilor în vederea întãririi credinþei ºi a sporirii cunoºtinþelor despre Dumnezeu ne este dat de Mântuitorul Iisus Hristos. „Cercetaþi Scripturile, cã socotiþi cã în ele aveþi viaþa veºnicã. ªi acelea sunt care mãrturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39). A crede fãrã sã cercetezi poate fi consideratã o ispitã, o preluare a unui neadevãr ca adevãr, a unui viciu drept virtute, a unei înºelãtorii ca minune: Cercetaþi duhurile, cãci nu toate sunt de la Dumnezeu. Sã nu uitãm, aºadar, cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos care spune cã „cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, ºi va învãþa aºa pe oameni, foarte mic se va chema în împãrãþia cerurilor; iar cel ce va face ºi va învãþa, acesta mare se va chema în împãrãþia cerurilor” (Matei 5, 19).

Pr. Nicolae Napoleon Dabu

Dacã religia se exporta cel mai bine cu vasele antice de comerþ, astãzi comerþul face religia. ªi aceasta chiar la el acasã, adicã pe vapor. Cãpitanul de husari Harry Potterã îºi debarcã discret poteraºii. Îi va trimite ca spioni dezinteresaþi, bonomi ºi cu pohtã de cash. El ºtie cã piatra filozofalã e o abstracþiune. El ºtie cã prostia e singura gãinã cu ouã de aur. De aceea, va stoarce aurul din buzunarele entuziaºtilor trendului. Bine aþi venit în þepele lui Vodã, Castelul Groazei vã oferã spaime romantice ºi groaze la pachet! Cu samurul pe spate ºi cu mustãþile unse, Þepeº-Vodã taie vârtos, din parcare, bilete pelerinilor adrenalinei. Ei au plãtit, deci pretind. Aºa cã vor avea un Halloween rustic. Asociat cu Bram Stocker, Vodã are parte de câºtig bun din comerþul cu acadele cap-de-mort, în expansiune la porþile Valahiei. Expert în sabotaje rutiere, Mãriasa-mpânzeºte þinuturile cu-ardei scopiþi de rod ºi-umpluþi cu praf de puºcã. La noapte, vrãjmaºul va da buzna sau, cum îi place-a spune, nãvalã. Boiarii, fani ai dovleacului copt, jubileazã. La fel ºi norodul spãrgãtor de seminþe rotunde ca galbenii din pungã. Astã searã, omul care-aduce bezna va intra-n cetate. Vodã a pus strãji cu usturoi la grindã, morþii au fost unºi cu alifie anti-înviere. Divanul s-a înghesuit în sobele înalte de la curte ºi-ºi rumegã încetiºor giubeaua. Furase-va pãrintele bostanilor din lumea-ntreagã? Rãmâne-vor veliþii fãr’ de-arginþi curaþi ºi Vodã fãrã de paftale? Ascuns sub ºapte lacãte, Marele Dovleac doarme un somn galben ºi dulceamãrui. Valahii þin la el ca la saricã, exportul de astfel de bostani e pâinea lor ºi-a pruncilor ce-i udã. Neamurile toate se dau în vânt dupã bostanul valah, zice-se cã-l alungã pe ducã-se pe pustii ºi mai departe. Plocon balaurului. Vodã, ca în fiecare an, are diplomaþia sã nu se batã-aiurea. Monopolul dovlecesc va rãmâne la el, turmele de þigãi, de robi ºi de roabe vor rãmâne la vrãjmaº. Proptiþi în sâneþe, bravii noºtri paznici cu gust pentru bãtaie rãmân proºti în faþa luminãþiei tronului. Omul care-aduce bezna iar le-a scãpat, ajunge-l-ar opt criveþe ºi-un ger de

LUMEA PE DOS

Cântece de petrecanie

Boboteazã! Apuca-l-ar urâtul la drum de noapte, umfla-s-ar cât foalele fierarului! Roi-i-ar viespile hoitul lui de dihanie prefãcutã-n om. Vodã a decretat veselie generalã, norodul sã se desfete cu dovleci vârâþi în sobã. Zdrobitu-s-au puterile rãului, fantomele-au fost puse la-ndreptat cuie de raclã. Vodã e necruþãtor cu duºmanii pungii lui. Pe moroii iute-scãpãtori din humã i-a pus biniºor la rãcoare – lãlãi-vor veºnica cu gurile pline de propria colivã. Vajnic dedaþi la sânge fecioresc, vampirii pusu-s-au la proþap ºi fost-au straºnic botezaþi cu mujdei. Stafiile, hoaþele ne-ndemânatice-ale Marelui Dovleac, fost-au dezbrãcate de cearºafurile lor ºi trimisu-s-au pe miriºtea lui Iosafat, în pãmântul oaselor albe. Imobilizaþi pe nãsãlii, godacii fripþi apasã greu masa lui Vodã. Colinde de Halloween ºi vinuri de viaþã lungã, mãsline umplute cu sâmburi de mãslinã ºi peºti mucenicind pe jerãgai. Potop de s-ar stârni ºi acest praznic furtunos nu fi-va turburat. Stele cu coadã ºi cai verzi pe câmpiile albe ale lunii. E vreme de dat în bobi ºi de speriat megieºii paºnici. Prãsiþi în fântâni rele, vârcolacii fi-vor puºi sã bea cu ºpriþ cenuºa trupului. Liliacul, rudã cu-ntunericul, va fi-mbiat cu lavandã, prins, decapitat ºi lansat în Cosmos întru a lui cucerire. Harry Poterrã s-a fript, pe valah nu-l înºeli cu una, cu douã. Va încerca într-alt timp, dar tot aici, la nepoþii naivi ai acestor þãrani încãpãþânaþi ºi ironici. Ei ºtiu o frecþie logicã la un cap de lemn: nu poþi alunga urâtul tot prin urât. Cuiul nu scoate alt cui decât în bricolaj. Nu-l poþi alunga pe dracul cu masca lui pe faþã ºi nici nu-l poþi îmbuna cu poale-n brâu. Iar dacã-n cãrþile cu buchi urâtului i se spune frumos, atunci urâtu-acestui praznic n-are nimic vrednic de privit. Bezna din bocanci ni s-a urcat la cap. Unii mai trag nãdejde-n forþa maternalã de la Apaca. Aceia încã viseazã aerisirea acestui neam sortit sã-ºi câºtige luciditatea numai la Loto. ªi aceasta numai de Apocalips. Apocalips, când se va da pe faþã ºi faptul cã Marele Dovleac era, de fapt, capul fãrã ochi al gânditorului de la Hamagia, obosit de-atâta cogitaþie.

Octavian Dãrmãnescu

5

LOVE & LIVE

Dragoste semipreparatã

Cristi ºi Ana s-au întâlnit într-un club. Ea lucra la o firmã de bunuri de larg consum, iar maºina de la firmã îi conferea o anumitã mobilitate. În fiecare vineri ºi sâmbãtã seara ieºea în oraº cu fetele, la un club, unde îºi petreceau timpul în compania unui cocktail ºi a dansului pânã pe la 3 dimineaþa, când se retrãgeau cãtre casã. Ana ºi cele douã prietene ale ei erau singure. Niciuna nu avea pe cineva, dar fiecare avea la activ ceea ce ele numeau „dezamãgiri”. Ieºitul în fiecare weekend la un club li se pãrea o activitate normalã pentru niºte fete singure. Erau tinere ºi trebuia sã-ºi trãiascã viaþa. Într-o noapte, într-un astfel de club, privirea Anei s-a întâlnit cu privirea lui Cristi. El a invitat-o la dans ºi aºa au intrat în vorbã. Nici nu le-a fost prea greu, având în vedere cã fiecare era disponibil ºi în cãutare.

6

Ana arãta… bine. Avea sâni ºi dansa fain. ªi Cristi arãta bine. Apoi, avea ceva ce nu putea sã treacã neobservat de cãtre Ana: nu dãdea buzna. Avea rãbdare ºi ºtia cã trebuie sã aibã rãbdare. Au schimbat numere de telefon ºi, de luni, au început sã se sune zilnic. Ana a început sã simtã cã el e pentru ea. Cristi a început ºi el sã se gândeascã tot mai des la fata de la club. Discuþiile dintre ei au devenit tot mai personale. Relatãri despre familie, despre problemele de la serviciu, confidenþe reciproce, lucruri care treptat îi apropie pe oameni. Dupã numai câteva sãptãmâni, Ana a început sã simtã cã-l iubeºte pe Cristi. A început sã realizeze cã nu mai este singurã, cã acum are pe cineva. Desigur, fetele o întrebau întruna despre Cristi, iar ea se simþea bine dându-le „veºti bune”. De fapt, Ana îl iubea pe Cristi de dinainte

de a-l întâlni. De fapt, Ana deja iubea în proporþie de cincizeci la sutã pe toþi bãieþii din club, având în vedere cã teoretic toþi puteau sã rãspundã nevoilor ei sufleteºti ºi de altã naturã. Acum, ceilalþi cincizeci la sutã se umpleau încet-încet în persoana lui Cristi. Cu fiecare glumã spusã de el, Ana simþea cã îl iubeºte mai mult. Cristi era atât de nostim! Apoi, într-o searã, Ana le-a spus fetelor cã nu mai iese cu ele în oraº. Avea întâlnire cu Cristi la „Malibu”. La 3 dimineaþa, au mers amândoi acasã la Cristi, care locuia singur într-o garsonierã închiriatã. Un bãiat care se gospodãreºte singur atrage atenþia oricãrei fete. Fãrã prea multe tatonãri, au fãcut dragoste. Pentru Ana a ieºit bine. Pentru Cristi… pentru bãrbaþi iese întotdeauna bine. Acum Ana era sigurã. Îl iubea pe Cristi. „Cristi, te iubesc. Eºti bãrbatul vieþii mele, eºti bãrbatul la care am visat o viaþã întreagã”, îi declarã Ana la cei 26 de ani ai sãi. Acum, dupã ce ºtie cã el poate rãspunde nevoilor ei sufleteºti – combaterea singurãtãþii – ºi fiziologice – … – Ana îi dã certificatul de absolvire. Cristi a trecut examenul. Punctajul obþinut este de sutã la sutã. Este admis. She gave me her money, she gave me her body, but she gave it to everybody. (AC/DC) A doua zi, Ana le-a dat fetelor vestea oficialã. Este cu Cristi. Oficial. Fetele s-au bucurat mult pentru ea ºi au bãtut din palme. În fine, Ana nu mai era singurã. Din plutonul de potenþiali parteneri, unul s-a detaºat ºi a marcat restul de cincizeci la sutã. Dragostea semipreparatã a fost în fine încãlzitã la temperatura de servire. Au trecut doi ani. Între timp, cei doi s-au mutat împreunã, dar amorul efervescent de la început a cam pãlit. Sexul ºi glumele nu pot susþine o relaþie între doi oameni care nu au în comun decât clubul de sâmbãtã searã. Alaltãieri, în „Bamby”, pe când Cristi era la toaletã ºi vorbea la telefon cu Maria, Ana ºi-a intersectat privirile cu Matei. Is this love? (Whitesnake)

Bogdan Mateciuc

Foto: Laurenþiu Trufaº

LOVE & LIVE

Teama de a vorbi celui IUBIT Orice om doreºte sã fie iubit. În sinea sa, fiecare crede cã ºtie de ce are spun, nici mãcar pentru cã a murit pentru noi, ci, mai ales, pentru cã ne-a nevoie de la celãlalt pentru a se simþi iubit. Încã din copilãrie, mintea încredinþat cã El Însuºi este cu noi pânã la sfârºitul veacului. S-ar fi putut fiecãruia dintre noi a fost ocupatã de fantasme despre dragoste, despre o întâmpla ca Cel ce a murit pentru noi cu 2000 de ani în urmã sã-ºi schimbe relaþie idealã cu oamenii lângã care ni s-a dat sã trãim. Cu toate acestea, a relaþia faþã de omenire acum sau mâine, dupã cum mulþi îndrãgostiþi, care vorbi despre dragoste este considerat un lucru cu totul sublim ºi inaccesibil au fãcut gesturi de jertfã, s-au schimbat în timp. De aceea, nimic nu ne încredinþeazã de dragostea lui Hristos, decât omului de rând. Se crede cã despre dragoste vorbesc numai poeþii. Pentru cã toatã lumea ºtia cã eu am scris poezii, nu o datã mi s-a întâmplat sã fiu fãgãduinþa Lui de a fi cu noi pânã la sfârºitul veacului. Moartea lui Hristos rugat sã scriu scrisorele de dragoste de la numele unui tânãr cãtre o tânãrã pe cruce nu trebuie luatã ca o demonstraþie de iubire, deºi a fost ºi asta, cãci cei ce iubesc nu au nevoie de demonstraþii. Sfinþii l-ar fi iubit pe pe care eu nici nu o cunoºteam. Desigur, n-am scris niciodatã astfel de scrisori. N-am scris pentru cã Hristos chiar dacã El ar fi ales o altã cale de rãscumpãrare a omului decât niciodatã n-am înþeles cum cineva care iubeºte nu poate gãsi cuvinte pe moartea Sa pe cruce. Însã nimeni n-ar fi suferit despãrþirea de Hristos ºi care sã le spunã celui iubit. Întotdeauna am crezut cã în gura celui ce dacã Hristos s-ar fi despãrþit de noi dupã Învierea Sa, nu numai cuvintele iubeºte orice cuvânt poate fi o declaraþie de dragoste, dupã cum în gura Lui cele pline de dragoste, ci ºi însãºi moartea Sa cea din dragoste n-ar fi omului superficial pânã ºi cuvintele lui Hristos sunã neplãcut. Oamenii, în însemnat nimic. Iatã de ce, cea mai scumpã declaraþie ºi dovadã a special tinerii, trãiesc complexul cã nu-ºi pot exprima „Când iubeºti, pânã dragostei este prezenþa, este legãmântul, pe care ºi dragostea, cã vor fi înþeleºi greºit de cel iubit sau cã nu vor fi înþeleºi deloc. De aceea, cei mai mulþi preferã sã se într-atât te dãruieºti, pânã într-atât Hristos l-a fãcut cu noi, acela de a fi împreunã pânã la dea în spatele unor autoritãþi consacrate. Un tânãr va doreºti sã intri în voia celui iubit, sfârºitul veacurilor. Hristos este prezent în cuvintele încât ajungi sã te identifici în pe care le-a rostit. Evanghelia nu este o simplã suferi mai uºor eºecul unui început de relaþie, dacã acest gândurile lui, sã-l retrãieºti în informaþie despre dragostea lui Hristos faþã de noi, eºec va fi provocat de un bileþel care conþinea un vers de Eminescu sau o maximã a unui guru indian. Pare de propria ta inimã, în propriul tãu Evanghelia este o prezenþã de netãgãduit. Oricine neconceput, dar un adolescent preferã sã-ºi încredinþeze trup, în propria ta rãsuflare, încât citeºte Evanghelia se împãrtãºeºte de Hristos, Îl primeºte în sine pe Hristos. soarta în mâinile unui om care se „pricepe” la cuvinte, cel iubit dintr-o datã þi se Cuvintele de dragoste ale oricãruia dintre noi sunt cerându-i sã-i redacteze o scrisoare de dragoste cãtre fata descoperã, în întregimea sa, în tine ºi rãmân cuvinte de dragoste numai în mãsura în care pe care o iubeºte, decât sã-ºi asume responsabilitatea de a însuþi, ca tine însuþi” noi înºine suntem prezenþi în acele cuvinte, adicã le fi el însuºi în faþa dragostei. De unde aceastã teamã de a îndeplinim. Evanghelia mai este numitã ºi adunare de „cuvinte ale vieþii vorbi celui iubit? De unde teama de a vorbi despre dragoste? A vorbi despre dragoste este la fel de greu ca ºi a vorbi despre veºnice”, aºa cum a fost descoperitã de cãtre Înger sutaºului pomenit în Dumnezeu. Aºa cum existã oameni care nu cred în Dumnezeu, tot aºa Faptele Apostolilor. Altfel spus, atât cuvintele, cât ºi faptele noastre, au o existã oameni care nu mai cred în dragoste. Dragostea este de la valoare numai în mãsura în care pot rãmâne veºnice, veºnicie pe care o Dumnezeu, ea este însuºi Dumnezeu. Dragostea este la fel de primesc din împãrtãºirea cu Cel singur veºnic, Dumnezeu. Aºadar, cuprinzãtoare ºi la fel de necunoscutã ca ºi Dumnezeu, iar despre lucrurile dragostea este mai întâi de toate prezenþã, poate nu atât fizicã, cât pe care nu le cunoaºtem nu putem vorbi decât greºind. De aceea, din acest duhovniceascã, prezenþã atotcuprinzãtoare, prezenþã pânã la identificare. punct de vedere, este firesc ca oamenii sã nu se simtã stãpâni în faþa Este o prezenþã în care doar Cel iubit mai existã, iar noi ne micºorãm ºi dragostei, sã-ºi conºtientizeze incapacitatea de a comunica verbal starea pe ne golim pentru a lãsa loc Aceluia sã ne cuprindã ºi sã ne umple de care o trãiesc. Ceea ce nu este normal, este faptul de a lãsa pe alþii sã-þi prezenþa Sa. În faþa acestei întâlniri, Sfântul Vasile cel Mare a gãsit defineascã propria ta trãire. Noi trebuie sã înþelegem cã dragostea nu are sã zicã doar cuvintele pe care adunarea credincioºilor le cântã nevoie de purtãtori de cuvânt, sã înþelegem cã cea mai scumpã declaraþie pânã astãzi în biserici: „Sã tacã tot trupul omenesc, cãci de dragoste este prezenþa ºi cã un cuvânt poate sã transmitã ceva numai în Împãratul împãraþilor ºi Domnul domnilor, Hristos mãsura în care cel ce l-a rostit este prezent el însuºi în acel cuvânt. Hristos Dumnezeul nostru, vine sã Se junghie ºi sã Se dea spre ne-a arãtat cã ne iubeºte nu pentru cã ne-a vorbit frumos ºi, îndrãznesc sã mâncare credincioºilor…”.

Ieromonah Savatie Baºtovoi

7

Orientãri ºi... orientãri Întrebãri ale adolescenþilor Unul dintre cele mai controversate subiecte din societatea de astãzi este cel al orientãrii sexuale ºi, prin extensie, al aºa-ziselor „minoritãþi sexuale”. Cu toþii ºtim cã termenul „minoritãþi sexuale” se foloseºte numai pentru homosexuali ºi lesbiene, nu ºi pentru zoosexuali (zoofili) sau necrosexuali (necrofili), deºi ºi aceºtia tot un fel de „minoritãþi sexuale” sunt. În mass-media scrisã sau TV întâlnim foarte des ideea cã homosexualitatea – masculinã sau femininã (lesbianism) – ar fi înnãscutã. Desigur, aceastã idee foarte popularã este vehiculatã ºi de activiºtii homosexuali – acei homosexuali care în mod organizat ºi programatic reclamã drepturi din partea societãþii. Cu toate acestea, ºtiinþa nu a demonstrat câtuºi de puþin cã ar exista o genã a homosexualitãþii ºi cã homosexualitatea ar fi, deci, înnãscutã. La zi, majoritatea cercetãtorilor din domeniul genetic, biologic ºi psihologic sunt de acord cã atracþiile homosexuale sunt rezultatul interacþiunii complexe dintre o serie de factori comportamentali (traume din copilãria/adolescenþa individului), educaþionali ºi posibil biologici. Cu alte cuvinte, atracþiile homosexuale nu trebuie privite ca un dat imuabil sau ca o caracteristicã impusã de factori plasaþi dincolo de controlul persoanei, în faþa cãrora individul nu poate decât sã se resemneze. De altfel, unele persoane cu atracþii homosexuale, care considerã cã acestea ºi comportamentul homosexual contravin viziunii lor de viaþã ºi/sau credinþei lor, se decid sã apeleze la ajutor de specialitate pentru a-ºi diminua aceste atracþii ºi pentru a trece la stilul de viaþã heterosexual. Apelând la consilieri psihologi ºi eventual la consiliere spiritualã, aceºti homosexuali reuºesc în grade diferite sã-ºi reducã atracþiile pânã la eliminare, ei fiind cunoscuþi în literatura de specialitate ca „ex-gay”. Cu numãrul de faþã al revistei OrthoGraffiti, inaugurãm o serie dedicatã atracþiilor faþã de acelaºi sex, oferind o serie de întrebãri frecvente pe care ºi le pun unii adolescenþi.

Nu sunt sigur de sentimentele mele sexuale... Nu-þi face griji. O anumitã confuzie în privinþa sentimentelor sexuale este normalã, în special la începutul adolescenþei, când treci prin toate schimbãrile pubertãþii. Un studiu pe 34.000 de elevi din statul american Minnesota a relevat cã 25% dintre cei în vârstã de 12 ani „nu erau siguri” de orientarea lor sexualã. La vârsta de 17 ani, numai 5% dintre elevi erau încã „nesiguri”. Aproape toþi ceilalþi care fuseserã nesiguri la 12 ani se considerau heterosexuali acum. Sã recunoaºtem. Pubertatea poate fi o perioadã confuzã. Corpul tãu se transformã; la fel ºi hormonii. Este normal sã-þi pui întrebãri de genul „Au oare ºi ceilalþi bãieþi parte de schimbãri ale corpului, aºa cum am eu?” „Toate astea se petrec prea repede sau prea încet?” „Am tot felul de sentimente ciudate...”. E normal sã ai asemenea gânduri atunci când corpul tãu începe sã se dezvolte sexual. E o mare schimbare sã treci de la a gândi cã fetele sunt ciudate la a fi atras de ele. De asemenea, este normal sã te exciþi uºor în aceastã

8

perioadã. Fie cã eºti la ore, la cinema sau la vestiare, în niºte circumstanþe sexuale sau nu, te poþi „trezi” cu o erecþie. Unele situaþii sunt mai jenante decât altele, dar ele în sine nu spun nimic. Trebuie sã te obiºnuieºti cu ele. Deci, dacã eºti adolescent, nu te îngrijora de asta. Nu te grãbi sã-þi cataloghezi sentimentele. Lasã timpul sã treacã. Þine minte, o anumitã confuzie în privinþa sentimentelor sexuale este normalã. Lucrurile vor deveni mai clare pe mãsurã ce creºti.

Simt un fel de atracþie faþã de alþi bãieþi... Nu fi prea dur cu tine. Ar trebui sã înþelegi aceste sentimente ºi ce anume stã la baza lor. Despre ce e vorba, de fapt? Ele pot însemna cu totul altceva decât cã ai fi homosexual. Întreabã-te: „Ce fel de tipi mã atrag? Ce caut de fapt?” Aceasta poate pãrea o întrebare ciudatã la început, dar îþi poate fi de folos. Te atrag alþi tipi pentru cã vrei sã fii la fel de popular ca ei? Poate au muºchi mai dezvoltaþi decât tine sau crezi cã aratã mai bine ca tine. Poate atracþia ta este doar o dorinþã de a sta de vorbã cu ei; poate doar cauþi noi prieteni. Poate te simþi singur sau neacceptat. Poate crezi cã nu te compari cu ceilalþi bãieþi. Þi-ar fi de folos dacã ai sta de vorbã cu cineva care sã te ajute sã gãseºti

rãspunsul la aceste întrebãri. A te întreba „Nu cumva sunt homosexual?” e ca ºi cum cineva te-a „fãcut” homosexual, iar tu n-ar trebui acum decât sã afli aceasta. Felul acesta de a pune problema este greºit. Nu existã „predestinãri” sau „condamnãri” la homosexualitate. Este normal ca perioada adolescenþei sã fie marcatã de sentimente nesigure la adresa pornirilor sexuale. Dacã eºti un adolescent mai mare ºi ai simþit atracþie sexualã faþã de alþi bãieþi, întrebarea urmãtoare te pot ajuta.

Poate ar trebui sã pretind cã nu am aceste sentimente ºi sã aºtept sã treacã... Sã pretinzi cã totul este în regulã poate pãrea uneori mai uºor decât a înfrunta o problemã. Pe termen lung, însã, este important sã-þi cunoºti sentimentele, temerile, ºi sã vezi întregul tablou. Existã câteva posibilitãþi: 1. Poate crezi cã eºti homosexual pentru cã cineva a spus ceva sau s-a petrecut ceva. De pildã, un bãiat poate crede cã este homosexual pentru cã ceilalþi îi spun „poponar” sau „fetiþã”. Sau, poate, pentru cã s-a „încãlzit” când era la vestiare cu ceilalþi bãieþi. Rezultã de aici cã este homosexual? Nu. Existã alte explicaþii – vezi celelalte întrebãri din aceastã paginã. 2. Poate te simþi atras de persoane de acelaºi sex. Dacã aºa stau lucrurile, trebuie sã înþelegi urmãtoarele: - În primul rând, sexualitatea este fluidã – ea se poate schimba în timp. Sentimentele ºi atracþiile pe care le ai azi nu sunt neapãrat aceleaºi cu cele de mâine. - În al doilea rând, etichete gen „poponar” nu prea sunt de ajutor. Nu trebuie sã te simþi

obligat sã-þi asumi aceste etichetãri ºi nici nu trebuie sã consideri cã ele afirmã un adevãr. Identitatea ta ca persoanã e mult mai mult decât sentimentele sexuale. - În al treilea rând, sã te atragã alþi bãieþi nu înseamnã cã viaþa ta va merge neapãrat pe aceastã cale. Existã mai multe posibilitãþi. (Vezi rubrica „Ce opþiuni existã pentru cineva care este atras de persoane de acelaºi sex?“ de la secþiunea principalã a site-ului www.homosexualitate.ro).

Eu nu am pasiune pentru fotbal sau maºini, aºa cum au ceilalþi bãieþi Unor bãieþi le plac maºinile ºi sportul. Altora nu. Aceasta nu are nicio legãturã cu a fi sau nu homosexual. Interesele tale sunt legate de cine eºti tu, de ce anume îþi place, de abilitãþile pe care le ai, ocaziile pe care le-ai avut pentru a încerca lucruri noi ºi încurajarea pe care ai primit-o. În multe feluri, interesele ne sunt influenþate de familia noastrã. Pãrinþilor tãi ce le place? Despre ce vorbiþi când staþi la masã? Ce fel de cãrþi, reviste ºi hobby-uri existã în

casa voastrã? Poate unul dintre pãrinþii tãi este artist ºi te-a încurajat sã explorezi modalitãþile artistice de exprimare personalã. Un bãiat ai cãrui pãrinþi nu au simþ artistic nu va avea asemenea ocazii. Poate ai fost încurajat sã pui întrebãri ºi sã cauþi rãspunsuri. Poate pãrinþii tãi sunt divorþaþi, nu ai tatã ºi, astfel, nu ai avut cu cine sã joci fotbal sau nu a fost cine sã te înveþe cum sã repari diferite lucruri prin casã. E perfect normal sã-þi placã alte lucruri decât sportul ºi maºinile. Nimeni nu trebuie sã-þi punã etichete din cauza gusturilor tale. Când vei creºte, vei vedea cã oamenii au multe pasiuni. Dacã vei merge la facultate, vei vedea oameni diferiþi care studiazã lucruri diferite. Societatea, în general, îi îndeamnã pe tineri sã practice sportul, iar cei care se descurcã bine primesc multã atenþie. Asta nu înseamnã cã interesele tale sunt mai puþin interesante! Abilitãþile ºi talentele tale sunt importante ºi speciale. Cine crezi cã se ocupã de conceperea reclamelor la Nike? Cine scrie ºi interpreteazã muzica unor reclame? Oameni cu simþ artistic ºi talent. Societatea are nevoie de tot felul de talente, inclusiv de ale tale!

Sunt atras numai de bãieþi; de fete, deloc În general, a fi homosexual înseamnã sã fii atras de acelaºi sex, ºi nu de sexul opus. Existã, însã, diferite moduri de a înþelege ce înseamnã aceasta pentru tine ºi pentru viaþa ta. Unii oameni spun: „Aºa eºti tu. Unii sunt homosexuali, alþii sunt normali. Înceteazã sã te mai urãºti pe tine ºi acceptã-te ca homosexual”. Asta e o variantã, dar nu e singura. Cu siguranþã, este important sã nu te urãºti pe tine însuþi. Poþi decide, însã, dacã vrei sã fii mâine aºa cum eºti astãzi sau dacã sunt lucruri pe care ai vrea sã le schimbi. Dacã vrei ca lucrurile sã fie altfel în viitor, poþi lua niºte mãsuri pentru ca ele sã se schimbe. Sunt unii bãrbaþi care sunt atraºi numai de bãrbaþi, deloc de femei, dar care au decis cã nu vor sã fie aºa. Ei nu vor ca aceste atracþii sã le determine identitatea. Nici nu pretind cã totul e bine, când, de fapt, nu e. Au avut ºi ei atracþii homosexuale, au abordat cu curaj chestiunile care stãteau la bazã ºi au depãºit homosexualitatea. Este un drum dificil, dar este posibil. Când te vei hotãrî în aceastã direcþie, vor fi unii care nu vor înþelege. E ok. Tu trebuie sã iei aceastã decizie, în funcþie de ce vrei de la viaþa ta. Urmãtoarea întrebare îþi poate fi de folos.

Dacã simt cã sunt într-adevãr homosexual/lesbianã, asta înseamnã cã trebuie sã mã împac cu ideea? Secþiunea principalã de întrebãri de pe site-ul http://www.homosexualitate.ro/ include o discuþie despre opþiunile valabile pentru cei care simt atracþie faþã de persoane de acelaºi sex. Întrebarea dacã trebuie sã te împaci cu ideea pleacã de la premiza cã cineva sau ceva, strãin de tine, a decis sau te-a condamnat sã fii homosexual. Nu existã aºa ceva. Ca ºi în alte domenii ale vieþii, poþi alege ce vrei sã faci. Mai întâi, ce înþelegi prin „simt/cred cã sunt homosexual”? De ce simþi sau crezi acest lucru? Mulþi, foarte mulþi oameni au, la un moment dat sau ocazional, fantezii sau gânduri erotice cu persoane de acelaºi sex. Asemenea gânduri vin ºi pleacã, dar asta nu le face pe acele persoane sã creadã cã sunt homosexuale. Unele relatãri personale (vezi rubrica „Mãrturii”) te pot ajuta la clarificarea lucrurilor. Aºteptãm întrebãrile dvs. pe adresa [email protected]. Pentru mai multe informaþii despre cercetarea ºi terapia homosexualitãþii, accesaþi www.homosexualitate.ro, site dedicat informãrii ºi ajutãrii celor ce vor sã-ºi reducã atracþiile faþã de acelaºi sex.

9

RESTITUIRI

Mircea Eliade la 20 de ani

Ortodoxie

Apusenii se nasc în catolicism. Rãsãritenii ajung la ortodoxie. E nevoie de o serie întreagã de experienþe sufleteºti pentru a cãpãta acea stare de spirit care e ortodoxia. Conºtiinþa, funcþionând pe toate planurile ºi cu toate ramificaþiile, îºi gãseºte firesc echilibrul în ortodoxie. Nu trebuie sã precipitãm „convertirea”. Ea se va împlini – aºa cum înfloresc pomii – când sufletul se va fi îmbogãþit îndeajuns, suferind îndeajuns. Ortodoxia e, pentru noi, Creºtinismul autentic, care trebuie actualizat în proaspete ºi calde fapte sufleteºti. Trebuie sã fim creºtini pentru a gãsi un sens vieþii, sens care sã întreacã simpla umanitate ºi sã cuprindã din acel suc al metafizicii, care singur ne orienteazã. Creºtinismul ne lumineazã o axã centralã în Univers ºi în noi înºine. Acele conºtiinþe care trãiesc efectiv o viaþã sufleteascã nu pot îndepãrta altfel sentimentul tragic al existenþei decât prin creºtinism. În dreapta ºi în stânga nu e decât gol. Alunecãm în gol ºi sfârºim roºi de disperare, chinuiþi de o problematicã filosoficã greºit pusã sau oprindu-ne pe poziþii sceptice sau evadând într-un pãgânism senzual care nu poate dãrui nici încai (mãcar, n.n.) uitarea. Fireºte, vorbesc aici despre acele puþine conºtiinþe de elitã, care înþeleg sã-ºi valorifice viaþa ºi sã o vieþuiascã dupã un tâlc metafizic. Conºtiinþe care sufereau tragica izolare în faþa unui Destin orb – înainte de Hristos. Dar Hristos a coborât asupra omenirii mântuirea. Apariþia Lui înseamnã pentru noi axa centralã, nucleul de viaþã, de elan, de dragoste, de creaþie. Hristos dovedeºte realitatea transcendentului ºi posibilitatea de a-l ajunge prin experienþa religioasã. Omul nu mai e singur cu soarta. Acele suflete, nefericite, care se ridicã deasupra fiziologiei ºi a instituþiilor civile, nu mai sunt în primejdia disperãrii. Cunoaºterea lui Hristos – deºi de esenþã pur misticã, înfãptuindu-se pe plan mistic – transfigureazã conºtiinþa, o îmbogãþeºte cu roade dulci, zemoase. Cel care cunoaºte (iubeºte) pe Hristos e un om cu mãduva spinalã întreagã. Creºtinul înþelege viaþa – fapt de o considerabilã însemnãtate, ce întrece cu mult comorile

10

ºtiinþei ºi ale filosofiei! Creºtinismul stãpâneºte sensul vieþii – care nu e un sens tragic. Sau, în orice caz, e de un tragic omenesc. Sã lãmurim. Înþelegeþi tragicul insurmontabil al grecului – singur în faþa unui destin iraþional, imoral, strãin? Tragicul creºtin e altul: neputinþa de a rãmâne întotdeauna creºtin, dualismul carne-duh,

Ortodoxia e, pentru noi, Creºtinismul autentic, care trebuie actualizat în proaspete ºi calde fapte sufleteºti.

slãbiciunea care îl târãºte – ºi e bine sã-l târascã – în viaþa pãgânã, senzualã. Tragicul vieþii creºtine e fecund. Pentru cã pe acest dualism dureros carne-duh se întemeiazã cel mai mare bine al umanitãþii: personalitatea. Eu cred cã numai un creºtin poate avea o personalitate, care, pentru mine, înseamnã: echilibrarea într-o sintezã originalã a celor douã tendinþe potrivnice.

Viaþa creºtinã înseamnã siguranþa valorii sufleteºti ºi a permanenþei acestei valori. Aºadar optimism, încredere, drum-drept, rodnicie. ªi, cu toate acestea, astãzi nu oricine poate ajunge ortodox. Sunt cauze multe care împiedicã cunoaºterea imediatã ºi intimã a faptului creºtin. A trecut – între noi ºi acele fericite prime secole dupã Iisus – istoria. Au trecut, deci, formaþii spirituale care au barat drumul scurt cãtre ortodoxie. Dacã voim sã rãmânem sinceri pânã la urmã, trebuie sã mãrturisim: acei dintre ortodocºi care au dus o viaþã lipsitã de neliniºti ºi experienþe lãuntrice, nu sunt adevãraþi ortodocºi. Cred, poate; dar nu ºtiu ce sã creadã ºi nu cunosc preþuirea credinþei, când sufletul se întoarce de pe pustiile învãþãturilor lumeºti. Aºadar, noi, cei tineri vom ajunge – nu ne intereseazã când – creºtini ortodocºi. Nu va lipsi niciunul dintre acei care au gustat sensul metafizic al vieþii. Acum – nu am ajuns. Dar ºtim cã vom ajunge. Nu ne e teamã sã greºim, pãºind alãturea de drum. Pentru cã ºtim cã existã un drum drept, care ne e menit. De altfel, ceea ce e frumos în noi e faptul cãutãrii. Noi cãutam ºi suferim pentru aceasta – ceea ce alþii se mulþumeau a primi de la preoþi, nu întotdeauna de ispravã, ºi uitau apoi într-un fund de suflet. Noi voim un creºtinism efectiv, adicã rezultatul unei experienþe, proaspãt, greu de sensuri, cald de viaþã, strãlucitor de daruri, care sã ne prefacã, sã ne facã din oameni – oameni de-ai lui Dumnezeu, adicã suflete în trupuri, suflete ce cautã sã asimileze ºi sã rãspândeascã valori Dumnezeieºti în lumea valorilor bestiale sau, rareori, a valorilor omeneºti. Ortodoxia ne sileºte sã renunþãm la o parte din viaþã? Ortodoxia nu ne sileºte nimic. Faptele pe care le facem sub înrâurirea ei sunt fapte fireºti, care nu ne mutileazã viaþa – pentru cã viziunea acestei vieþi e schimbatã. Un ortodox poate fi ascet sau pãcãtos. Ce însemnãtate poate avea faptul acesta? Experienþa religioasã, dragostea cãtre Hristos rãmâne aceeaºi. Aºadar, orice drum ar apuca, o conºtiinþã contemporanã ajunge la creºtinismul ortodox. Poate lucrul acesta se va împlini târziu, spre sfârºit de viaþã tristã. Dar se va împlini. ªi el va fi luminarea de pe urmã. Care, la unii, se va rosti: Cred într-unul Dumnezeu. Iar la alþii va transfigura viaþa, fãcând-o rodnicã, adâncindo, lãrgind-o ºi exaltând-o pânã la proporþii de vis. Iar la alþii, luminarea va aduce hotãrârea renunþãrii la viaþã. Renunþarea eroicã, pe care toþi trebuie s-o jinduim, ºi cãtre care nu se înalþã decât personalitãþile autentice ºi crunt încercate în lume. („Profetism Românesc”, 12 noiembrie 1927)

... Pãrinþii noºtri! Prãpastie de vreme nemãsuratã între ei ºi noi! Mii ºi mii de ani sã fi trecut de la viaþa lor pânã la a noastrã, ºi tot nu li s-ar fi ºters mai bine din inimile copiilor ºi dragostea ºi evlavia ºi felul. Ei au crezut ºi s-au închinat, ºi sufletele lor gãseau mângâiere ºi tãrie în închinãciune. Noi nu ne mai închinãm, fiindcã nu mai credem. Sufletele noastre nu mai au nevoie de mângâiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tãrie, fiindcã sunt de piatrã, ºi din piatra aceasta scãpãrãm scânteile liberei-cugetãri, noi, românii foºti ortodocºi, care suntem mai deºtepþi, mai luminaþi, mai mândri, mai puternici decât toate neamurile lumii. Închine-se Asia, bãtrâna înþeleaptã, ºi ingenioasa ei fiicã Europa! Închine-se Africa cu toate negrele ei seminþii! Închine-se iscusita Americã! Noi – nu ne închinãm. Închine-se nerozii! Filosofia noastrã ne pune mai presus de nevoia închinãciunii. Clopotele – zgomot! Icoanele – fleacuri! Credinþa – moft! Închine-se bisericile, surpe-se zidurile lor! Pãrinþii noºtri care le-au zidit erau niºte barbari, niºte primitivi, fãrã nicio culturã

serioasã; ei nu aveau spiritul de examen. Noi suntem oameni moderni! Mãture-se dãrâmãturile bisericilor, ca sã se deschidã locuri largi, pieþe vaste, pe care, dupã cerinþele progresului, sã se zideascã hoteluri mãreþe ºi cluburi politice, teatre de varietãþi ºi burse de comerþ. ªi nu care cumva sã îndrãzneascã a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru dânsul, ar fi un om ridicol. E destul cã biserica e toleratã! Un slujitor al altarului, când stãtea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei nãpãstuiri strigãtoare la cer, izgonit ºi maltratat ca odinioarã Sfântul Ignaþiu al Constantinopolului, mi-a spus cu adânc amar: - Nu le e fricã, fiule, de bãtaia lui Dumnezeu? - Nu, pãrinte, i-am rãspuns; nu-i e fricã

Mãcar atât… „De nu te liniºteºti cu inima, liniºteºte-te mãcar cu limba. ªi dacã nu poþi pune rânduialã în gânduri, pune rânduialã mãcar în simþuri. ªi de nu eºti singur în cugetul tãu, fii singur mãcar cu trupul tãu. ªi de nu poþi lucra cu trupul tãu, întristeazã-te mãcar în cugetul tãu. ªi de nu poþi sta la priveghere, privegheazã mãcar ºezând pe patul tãu sau chiar întins pe el. ªi de nu poþi posti douã zile, posteºte mãcar pânã seara. ªi de nu poþi pânã seara, posteºte mãcar sã nu te saturi. De nu eºti curat în inima ta, fii mãcar curat în trupul tãu. De nu plângi în inima ta, îmbrãca-þi în jale mãcar faþa ta. De nu poþi milui, vorbeºte mãcar cu un pãcãtos.

RESTITUIRI

despre liber-c ugetãtorii noºtri

nimãnui de bãtaia cui nu crede cã este. Ai uitat cã ai a face cu o lume care nu crede în Dumnezeu? Cu o lume cãreia nu i-a fost fricã sã prefacã în puºcãrii locaºurile sfinte, închinate credinþei strãbune, unde zac oseminte de mãreþi voievozi? Se va mai schimba lumea noastrã româneascã? Va mai vrea Dumnezeu sã o reîntoarcã la Dânsul? Dumnezeu ºtie. Deocamdatã, copiii noºtri vor merge pe calea noastrã cuminte. De ce avem ºcoli româneºti, în care urmeazã înaltele învãþãturi ale omenirii? Pentru ca sã ni-i lumineze ºi sã ni-i creascã. Din aceste ºcoli naþionale, ies pe fiece an sute ºi mii de viitori cetãþeni luminaþi, toþi liberi-cugetãtori, plini de dispreþ pentru vechea rãtãcita credinþã creºtinã, astãzi demodatã, ridiculizatã, scuipatã! Ei au învãþat o religie mai omeneascã decât cea creºtinã, o religie care predicã nu mila ºi îngãduinþa, nu blândeþea ºi omenia: o religie asprã, care predicã omului: „Eºti o fiarã! Ghearele tale ºi colþii tãi sunt deºteptãciunea ºi ºiretenia; fii perfid, crud ºi neîngãduitor cu semenii tãi! Nu te uita o clipã în sus, spre cer: aci în jos, pe pãmânt, uitã-te cu ochii în patru, ca ºi cum ai avea patru picioare; aci pe pãmânt se isprãveºte tot pentru tine”. Eºti fiarã, fii fiarã... Fiarele n-au bisericã; fiarele nu se închinã; fiarele n-au Dumnezeu! (articol preluat din „Curierul Ortodox”, Moldova, nr. 06, 2000)

De nu eºti fãcãtor de pace, fii mãcar iubitor de îmbunare. De nu te poþi strãdui, fã-te mãcar în cuget netrândav. De nu eºti biruitor (asupra pãcatelor), mãcar sã nu te mândreºti faþã de cei vinovaþi. De nu izbuteºti sã închizi gura celui ce bârfeºte pe ruda ta, pãzeºte-te mãcar sã nu te faci pãrtaº în aceasta cu el... De iubeºti blândeþea, rãmâi în pace. ªi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toatã vremea. Cautã înþelepciunea, ºi nu aurul. Îmbracã-te în smerenie, ºi nu în mãtase. Cautã sã dobândeºti pacea, ºi nu împãrãþia (cea lumeascã).... Iatã, frate, îndemnul meu: Mila sã-þi sporeascã în suflet pânã când vei simþi în inima ta aceeaºi milã pe care Dumnezeu o are pentru lume!” (din Filocalia, vol. X)

Sfântul Ioan Scãrarul

11

INTERVIU

Fiþi ortho-tineri, Interviu cu scriitorul, publicistul ºi teologul DANION VASILE

Spuneam cândva cã e imposibil sã fii azi tânãr dornic de a afla mai multe despre Hristos ºi sã nu te întâlneºti la un moment dat cu Danion Vasile. E un tânãr apostol printre tineri. În fiecare post conferenþiazã prin þarã. Ar vorbi fãrã încetare, fãrã sã batã câmpii, de aceea ºi întâlnirile din mai toate oraºele se terminã târziu, în noapte, pentru cã e un vorbitor captivant, un mãrturisitor cum nu ºtiu sã mai fie astãzi pe la noi. Scrie ºi publicã cu timp ºi fãrã timp. Nu mai ºtie numãrul cãrþilor editate. Probabil peste 20. Urmãriþi-i activitatea, veþi avea numai de câºtigat! (L.D.)

Dragã Danion, tinerii zilelor noastre sunt, în mare parte, scârbiþi de realitatea înconjurãtoare, nemotivaþi, triºti, abãtuþi, fãrã vlagã. Ei sunt primii consumatori de droguri, alcool, pornografie, subculturã, violenþã fizicã ºi de limbaj obscen. Cum pot fi trezite la viaþã, la adevãrata Viaþã, astfel de conºtiinþe adormite? Cum pot fi ridicate din aceastã cumplitã disperare? În faptul – negativ, evident – cã tinerii sunt primii consumatori de drog, aº vedea totuºi o picãturã pozitivã. ªi anume cã ei recunosc cã o viaþã banalã, ºtearsã, lipsitã de frumuseþe, de iubire adevãratã, nu îi satisface. Ei recurg la droguri ca la o soluþie disperatã – vor sã nege tot, s-au sãturat de lumea realã ºi cautã altceva. ªi aici poate interveni, aºa cum a intervenit deja de atâtea ori, Hristos. El bate neîncetat la uºa inimii tânãrului. Dar cine îi rãspunde? Poate cã tânãrul, dacã va fi sincer cu el însuºi. Dacã îºi va asculta conºtiinþa, va avea

12

O mare parte a tinerilor de azi e educatã de mass-media; aceºti tineri iau ca modele artiºti de top, cântãreþi cuceritori, fotbaliºti pe val ori fotomodele de podium. Pe de altã parte, în ºcoalã ei aud de Hristos care, spune Scriptura, „ca un miel spre junghiere S-a adus ºi ca o oaie fãrã de glas înaintea celor ce o tund, aºa nu ªi-a deschis gura Sa” (Isaia 53, 7). Pentru tânãr, aceasta e nebunie ºi smintealã ºi e în disonanþã cu tot ceea ce crede el despre a fi model. Cum poate ajunge un astfel de tânãr la Hristos dacã, dupã sistemul sãu de valori, atitudinea Mântuitorului este nebunie? De cele mai multe ori, tânãrul nu ajunge la Hristos printr-un demers logic. Ajunge în urma unor frãmântãri lãuntrice, a unor cãutãri dramatice. El se saturã de sistemul sãu de valori, simte cã „ceva e putred în Danemarca” ºi vrea sã plece din Danemarca. Tânãrul începe sã se simtã strãin în lumea în care trãieºte, ºi asta pentru cã se raporteazã greºit la lume. Abia întors la bisericã, tânãrul cunoaºte cu adevãrat senzaþia de regãsire, de revenire Acasã… Prin conferinþele pe care le susþii ºi cãrþile pe care le scrii, intri în legãturã cu mulþi tineri dintre cei apropiaþi de bisericã, dar nu numai. Care sunt marile lor frãmântãri ºi ce rãspunsuri ai a le împãrtãºi? Foto: Ciubotaru Hristofor

Motto: „Sã bei bere e uºor. Sã faci mizerie în camera de hotel e uºor. Dar sã fii creºtin, asta e o provocare durã. Asta e adevãratã rãzvrãtire…” – Alice Cooper

puterea de a face pasul cel bun, de a renunþa la viaþa de care e scârbit ºi de a începe o viaþã nouã. De asta ºi-au ales ca devizã monahii de la revista „Death to the World” acest slogan celebru: „The real punk is monk”, tocmai pentru cã au înþeles – unii din experienþã, alþii din experienþele altora – cã nu e rãu sã cauþi libertatea adevãratã. Dar aceastã libertate nu e datã nici de punk ºi nici de rock, nici de droguri ºi nici de boscheþi, ci numai de Hristos. ªi o dã tuturor celor care o cautã cu adevãrat…

nu strâmbo-tineri Principala problemã a tinerilor se învârte în jurul iubirii. Tinerii iubesc sau vor sã iubeascã, iubesc sau cautã iubire. Am observat cã tinerii considerã cã problema iubirii e o problemã care nu are nimic în legãturã cu Dumnezeu. „Eu iubesc, fac dragoste cu prietenul meu, mã simt bine cu el, nu pot fãrã el”. Ce loc are Dumnezeu în ecuaþia asta? ªi totuºi are. Sau, mai bine zis, ar putea avea. Ce rol ar putea avea? Dacã Dumnezeu ar fi fost alãturi de voi, nu aþi mai fi fãcut dragoste – adicã nu aþi mai fi pãcãtuit, cã dragoste pot face doar oamenii care au primit binecuvântarea nunþii – dar iubirea voastrã ar fi fost mai profundã, mai puternicã, mai trainicã. Nu s-ar fi risipit la apariþia unei noi colege în clasã, blonde sau brunete, nu sar fi risipit la vreo petrecere la care el s-a dus singur ºi ºi-a gãsit o altã jumãtate. Nu vreau sã dau acum vina exclusiv pe bãieþi, astãzi multe fete s-au masculinizat – nu numai sufleteºte, ci chiar ºi fizic – încât au aceeaºi dexteritate de a schimba iubirile ca pe ciorapi. O altã problemã a tinerilor, mai importantã, chiar dacã nu e conºtientizatã ca atare, e lipsa legãturii cu Dumnezeu. Tinerii merg la bisericã rar, nu înþeleg frumuseþea slujbelor. Nu au duhovnic, neînþelegând cã nu poþi ajunge la Dumnezeu fãrã un îndrumãtor. Aºa cum în sport nu poþi ajunge la performanþã fãrã antrenor. Pãrinþii fãrã Dumnezeu privesc uneori spre odraslele lor ºi zic: „Sã-ºi trãiascã viaþa, sã se distreze cã-s tineri”. Psalmistul David spune: „Doamne, pãcatele tinereþilor mele ºi ale neºtiinþei mele nu le pomeni” (Psalm 24, 7). E tinereþea mai vulnerabilã în faþa patimilor? E tinereþea o scuzã? Cât valoreazã la Dumnezeu acest „n-am ºtiut”?

Nu, nu e o scuzã. Chiar dacã într-un fel va judeca Dumnezeu o fatã care face perversiuni sexuale pentru cã aºa a fost învãþatã de pãrinþii ei cã e normal, ºi în alt fel o fatã care a crescut aproape de Bisericã ºi a ºtiut cã pãcatul e pãcat, nu

Icoanã pictatã de Nicholas Papas virtute… E ca ºi cum ai intra într-o colonie de leproºi, fãrã sã citeºti panoul de la intrare, ºi, dupã ce ai stat o orã acolo ºi te-ai atins de leproºi, ai spune: „Doamne, nu am ºtiut ce fac…” Dar e prea târziu, deja ai leprã… Tinerii se distreazã, sunt lumeºti ºi vor sã trãiascã lumeºte. Ei spun cã o astfel de viaþã e mai atractivã. E acesta un pãcat, iar dacã da, în ce constã pãcatul lor?! Cine i-a învãþat sã trãiascã altfel? Pãrinþii? Nu, pãrinþii au fost ocupaþi sã aducã bani ºi sã asigure cele necesare unui trai decent. Preoþii? Nu, preoþii nu au avut timp sã facã misionarism între tineri,

fiind ocupaþi aproape exclusiv cu înmormântãri, parastase sau, mai rar, cununii… Am observat la adolescenþii obiºnuiþi cu viaþa liturgicã o oarecare lipsã de comuniune; nu se cunosc, nu se viziteazã, nu petrec timp împreunã. Nu au o conºtiinþã comunitar-parohialã. Ajung, în schimb, sã-ºi petreacã timpul cu gaºca de la bloc, intrã în diverse anturaje, chiar dacã ºtiu cã nu se folosesc sufleteºte. Asta duce, în unele situaþii, la pierderea avântului de la început, la pierderea entuziasmului, la pierderea bucuriei Învierii – într-un cuvânt – se rãcesc sufleteºte. Ce-i de fãcut pentru aceºti tineri care-L cautã sincer pe Hristos ºi simt nevoia fireascã a comuniunii cu cei asemenea lor? I-aº ruga pe tineri: ieºiþi în întâmpinarea celor care vor sã vã ajute… Nu putem sã vã înþelegem dacã nu ne ieºiþi în întâmpinare. „Educaþi-ne” pe noi, toþi cei care scriem sau vorbim cu voi despre probleme voastre… Fiþi aproape ºi de cei care, mai mult sau mai puþin, se vor osteni în acest experiment literar al cãrui nume vrea sã vã înveþe sã aveþi o atitudine fireascã în faþa problemelor generaþiei voastre. Un cuvânt de final pentru cititorii revistei „OrthoGraffiti” Fiþi ortho-tineri, nu strâmbo-tineri, nu fãþarnico-tineri. Fiþi tineri iubitori de Adevãr, de Hristos, de Ortho-doxie (adicã de dreaptã credinþã). Bucuraþi-vã frumos de tinereþea voastrã. ªi Dumnezeu vã va fi aproape, vã va fi Prietenul care la nevoie se cunoaºte… Mulþumesc din inimã pentru interviul acordat!

13

POVESTE

Hoþul de vieþi - Scoalã-te, Iulian, e vremea sã mergem la bisericã, spuserã pãrinþii. - Nu pot sã mã scol, sunt obosit. - Scoalã-te, cã mai e puþin ºi începe slujba. - Nu am fost ºi ieri? Ce, dacã ar fi þinut Crãciunul o sãptãmânã, trebuia sã merg zilnic la bisericã? Nu mai merg, duceþi-vã voi. - Am spus sã te scoli. Te îmbraci ºi mergem, spuse tatãl autoritar. - Ar fi trebuit sã nu vã las asearã sã staþi atât la televizor, interveni mama. Acum, lasã-l, nu îl ducem cu forþa. Vino când te trezeºti, noi plecãm, spuse mama… *** Când bãiatul se trezi, era aproape searã… Sãri repede din pat, fugi în sufragerie, dar casa era goalã. Afarã ningea cu fulgi mari. „Unde sunt pãrinþii? De ce nu s-au întors pânã acum?” Puse mâna pe telefon, ca sã îi sune pe mobil, dar telefonul nu avea ton. Se îmbrãcã repede, îºi puse cizmele ºi ieºi pe uºã. Nu avu rãbdare sã aºtepte liftul, coborî scãrile în fugã ºi ieºi din bloc. Se îndrepta spre bisericã. Mai avea puþin de mers, când se opri brusc. Trebuia sã treacã pe lângã ºcoalã. Dar ºcoala nu mai era… În locul ei, era o groapã mare, plinã de noroi îngheþat. Un trecãtor în vârstã se apropia, mergând încet ca sã nu alunece. Bãiatul îl întrebã: - Nu vã supãraþi, ºtiþi cumva ce s-a întâmplat cu ºcoala? E ºcoala mea, e ºcoala unde învãþ. Nu primi niciun rãspuns. „O fi surd…”, se gândi Iulian. Din direcþie inversã se apropiau doi tineri, þinându-se de mânã. Bãiatul se îndreptã spre ei. - ªtiþi cumva ce e aici? Ce s-a întâmplat cu ºcoala? Sãptãmâna trecutã era aici… Tinerii trecurã pe lângã bãiat fãrã sã îi dea nicio importanþã. - Hei, ce e cu voi, aþi asurzit? Nu mã mai aude nimeni? - strigã bãiatul, luând-o la fugã spre bisericã. În câteva secunde, însã,

14

se opri. Gardul bisericii era la locul lui… Copacii din faþa bisericii la locul lor… Dar în locul bisericii o altã groapã. La fel de ciudatã ca cea de pe locul ºcolii. Copilul se sperie. O luã la fugã spre casã. Ajunse repede în bloc. Sunã la parter, la uºa apartamentului în care locuia colegul lui de bancã. Nu îi rãspunse nimeni. Luã liftul ºi urcã la ultimul etaj, unde locuiau doi fraþi gemeni, cei mai buni prieteni ai lui. Soneria era defectã. Bãtu în uºã, dar degeaba. Bãtu ºi mai tare, fãrã niciun rezultat. Începu sã loveascã uºa cu picioarele, aºteptând ca mãcar vreun vecin sã deschidã uºa ºi sã îl întrebe de ce face gãlãgie. Dar, deºi picioarele îl dureau de câte lovituri dãduse în uºã, nimeni nu pãrea deranjat de zgomot. Copilul coborî scãrile pânã la etajul la care locuia. Tocmai intrau în lift vecinii, doi tineri cãsãtoriþi de curând. - Staþi o clipã, vã rog, strigã Iulian. Dar ei intrarã în lift ºi liftul coborî spre parter. Copilul intrã în apartament. Auzi zgomot din sufragerie. Se repezi acolo. Biblioteca era la locul ei, dar multe cãrþi lipseau. Nu îºi dãdu seama de unde se auzea zgomotul. Se uitã pe geam, spre locurile în care, de obicei, vedea ºcoala ºi, în depãrtare, crucea de pe bisericã. Acum nu mai vedea nimic acolo… Ieºi pe hol ºi iarãºi auzi zgomotul. Când se întoarse în sufragerie, vãzu cã ºi mai multe cãrþi lipseau din raft. Se trânti mirat în fotoliu, sã vadã ce se întâmplã. Nu se mai auzea niciun zgomot. La un moment dat, închise ochii. Auzi iar zgomotul acela, aºa cã întredeschise ochii ºi vãzu cum o mânã mare ieºea din televizor ºi strângea cãrþile din bibliotecã. Copilul era foarte atent la ce vedea. Biblioteca era acum goalã. Mâna televizorului ieºi din nou ºi se îndreptã spre peretele mare al sufrageriei. - Nu, icoana nu – strigã Iulian, dar mâna înºfãcã repede icoana ºi o trase înãuntrul televizorului. Copilul fugi în camera lui. ªi de acolo lipsea o icoanã. Iulian se aºezã în genunchi ºi se rugã cu inima plinã de tristeþe: - Doamne, ajutã-mã, nu mã lãsa…

Spuse rugãciuni pânã când somnul îl birui. Se trânti atunci în pat, descumpãnit. Dimineaþa nu mai voia sã deschidã ochii. Îi era fricã. Se apucã sã cânte colinde, ca sã îi treacã frica… Dar nu apucã sã termine primul colind, cã auzi, ca prin vis, uºa deschizându-se… Copilul se frecã la ochi ºi vãzu, pe perete, icoana din camerã. Icoana lui, icoanã pe care o avea de când era mic, era la locul ei. - Azi ai fost mai harnic, te-ai sculat singur, îi zise tatãl. - M-am bucurat mult auzindu-te cum colinzi… Credeam cã iar o sã tragem de tine sã vii la bisericã, spuse mama. Iulian era foarte emoþionat. κi privi pãrinþii fãrã sã spunã nimic. Apoi se duse în sufragerie. Icoana era la locul ei, cãrþile la locul lor. Se uitã pe geam, ºi vãzu ºi ºcoala ºi crucea de pe bisericã. Inima îi era plinã de bucurie… - Mã mir cã te-ai sculat singur, dupã ce asearã ai stat atât la televizor cu taicã-tu, zise mama cu o voce mustrãtoare. Televizorul ãsta vã mãnâncã timpul, ºi þie ºi lui… De asta ai ºi avut notele astea slabe în ultima vreme… - Iartã-mã, mamã, spuse Iulian, iartã-mã. O sã vezi cã n-o sã mai fie aºa. Ai dreptate, televizorul mi-a furat timpul, mi-a furat prietenii, mi-a furat cãrþile… Bine cã nu v-a furat ºi pe voi, nu-i aºa? Mã gândeam eu sã nu vin azi la bisericã, cã e un film pentru copii la televizor exact în timpul slujbei. - Normal cã atunci, când sã punã ei filmele pentru copii dacã nu atunci? Ca sã staþi toþi acasã ºi biserica sã fie plinã doar cu oameni mari…, spuse mama, oftând. - Dar o sã vin, cum sã nu vin?... Bine cã nu L-am pierdut de tot pe Dumnezeu… Cã, dacã Îl pierdeam pe Dumnezeu ºi vã pierdeam ºi pe voi, pierdeam totul… Uite, o sã încerc ca, în anul care vine, sã mã uit cât mai puþin la televizor. - Sã te cred? – întrebã mama. - Sã mã crezi. Nu vreau sã-l mai las pe hoþul ãsta sã îmi fure timpul…

Danion Vasile

U n d e e º t i c u a d e v ã r a t TU ? Cândva, oamenii mai întâi se vedeau ºi aflau cum gândesc abia dupã ce interacþionau, azi se întâmplã invers din ce în ce mai des. Este un fenomen care s-a extins cu lejeritate în mai multe medii. Te poþi întâlni cu cineva pe care-l cunoºti pe Internet, deºi nu l-ai vãzut niciodatã live, poþi discuta cu un necunoscut, deºi nu ºtii nimic despre viaþa lui ºi poþi chiar sã constaþi cã ai o listã întreagã de astfel de cunoºtinþe. Ba mai mult, unele dintre ele au tendinþa sã te acapareze. Acest lucru uºureazã sau nu evoluþia relaþiilor umane, ca-n orice domeniu unde plus poate deveni minus ºi invers. Listele cu prieteni virtuali nu vorbesc neapãrat despre cât de bogatã este comunicarea, ci subliniazã o anumitã sete ºi cãutare a acesteia. Aveam cândva obiceiul sã adaug persoane în lista de messenger cu dorinþa de a discuta mai mult, cu fiecare în parte. Cred cã cel mai mult mã entuziasma faptul cã voi face schimb de experienþe cu oameni din diverse domenii, într-un timp destul de scurt. Un fel de maturizare instant, gratuitã ºi la îndemâna oricui. Acest lucru s-a întâmplat în detrimentul altor aspecte: începusem sã ignor prieteniile reale, construite în ani, ºi nu pe moment. În adolescenþã, aveam obiceiul sã corespondez cu fete ºi bãieþi de prin toate colþurile þãrii. Cum o scrisoare în plic trebuie sã traverseze mai multe drumuri pânã la expeditor, spaþiul virtual a venit ca o minune. Nimic neadevãrat. În afarã de faptul cã ajungi sã cunoºti pãrticele din oamenii care stau în spatele unei mãºti, te surprinzi inventiv sau lipsit de temeri în a adresa întrebãri pe care nu le poþi formula in real life prea uºor. De aici ºi pânã la comoditatea unui pseudonim nu mai este mult. Libertatea de a spune exact tot ce nu îndrãzneºti verde în faþã ridicã semne de întrebare. Erau oamenii mai fericiþi înainte, când nu aveau aºa multe posibilitãþi de alegere sau acum relaþiile chiar merg pe o pantã ascendentã? Avantajele relaþiilor virtuale sunt demne de luat în seamã dacã ne gândim cã la baza lor stã un sentiment ce conþine atât relaxare, cât ºi deschidere. Se ºtie cã rezultatele cele mai bune sunt obþinute atunci când lipseºte stresul. Cu alte cuvinte, atunci când evenimentele se petrec în urma unor

@ NET

RELAÞIILE VIRTUALE alegeri conºtiente, senzaþia de mulþumire se instaleazã mai uºor. Nu de puþine ori, suntem nevoiþi sã ne adaptãm în diverse grupuri la ºcoalã, serviciu sau acolo unde petrecem mai multe ore zilnic. Pe acei oameni nu-i putem alege, aºa cã acomodarea necesitã un oarecare efort ºi bunãvoinþã pentru ca relaþiile sã funcþioneze mai bine, acolo unde în locul comunicãrii domneºte o anumitã tensiune. În spaþiul virtual, a împãrþi prietenii poate fi vãzut în multe feluri, dar cei care au liste impresionante cu amici (sã le spun mai bine contacte?) sunt consideraþi superficiali. Este logic. În timp real, cu câþi oameni ai fi putut sã te întâlneºti, sã dai noroc, sã priveºti în ochi sau sã pici pe gânduri? Când îþi doreºti mai mult decât puterile tale de a construi, este posibil sã rãmâi la temelii pentru mulþi ani. Mã refer la obiceiurile de a împãrþi câte puþin din tine ºi, de fapt, deloc. ªi poþi sã fii prieten cu toþi ºi, de fapt, sã te simþi singur. Relaþiile clasice au de suferit tocmai pentru cã pentru a le construi este nevoie de rãbdare ºi mai multã implicare pe termen lung. Pe Internet, totul se desfãºoarã în alt ritm, deºi gãsim ºi aici lacune. Existã riscul sã investeºti într-o relaþie mai degrabã prin prisma imaginaþiei decât a realitãþii. Îþi poþi face în minte un portret ºi sã te raportezi la el atunci când comunici. Nu spun cã acest aspect nu poate fi întâlnit ºi-n viaþa realã, dar ºansele ca adevãrul sã fie vãzut mai repede vor apãrea mai uºor atunci când le observi cu proprii ochi. În special pentru sceptici. Cu alte cuvinte, alergãm dupã calitate, mai ales când alegem cu cine sã

@

T E N

împãrþim ceea ce avem mai de preþ: timpul. Este posibil ca un segment care ar trebui sã se întindã pe decursul a 60 de ani sã fie comprimat numai pe 30, dar lozul cel mare sã existe cu adevãrat, iar tu sã joci la altã loterie.

Ana Abronov

15

GRAFFITI ORTHODOXE

S-a cãsãtorit Cain cu propria sorã?

„ªi-a cunoscut Cain pre femeia sa ºi zãmislind ea a nãscut pe Enoh” Teza creaþiei, afirmatã de religie ºi întãritã de ºtiinþa cea adevãratã, susþine cã omenirea, în toatã diversitatea ei, provine dintr-un singur om (monogenezã), faþã de evoluþionismul care se bazeazã pe teoria poligenezei. Dar, se va întreba critic un cititor: dacã Adam este obârºia tuturor (aºa cum postuleazã Biblia) de unde a provenit soþia lui Cain? Creºtinii rãspund: dintre fiicele lui Adam. Sã urmãrim argumentele. Cartea Facerii pomeneºte dintre copiii lui doar pe Cain, Abel ºi Set (Sith), deºi aceºtia au fost doar cei dintâi, urmându-le încã mulþi alþii. Mai târziu, în Facere 5, 4 se specificã faptul cã Adam a trãit ºapte sute de ani dupã naºterea lui Set, timp în care a nãscut fii ºi fiice. Trãind 930 de ani, primul om a primit porunca sã creascã ºi sã se înmulþeascã, deci trebuie sã fi avut zeci sau sute de copii. Cronograful (tradus din greceºte de Pãtraºco Danovici) aduce o precizare importantã: „ªi i-au rãmas pe urmã lui Adam treizeci de feciori ºi

16

douãzeci ºi ºapte de fiate (fete - n.n)” (volumul I, pag. 13). Aceasta ne conduce la o altã întrebare: cum se face cã s-a cãsãtorit Cain cu propria sorã? Nu reprezintã o astfel de unire conjugalã incest condamnat de pravila Bisericii Ortodoxe? Negreºit, evenimentele se petreceau la începutul vremurilor, când oamenii trãiau sute de ani ºi dupã o altã rânduialã: „E vãdit deci cã omenirea era cu totul altfel decât aºa cum o cunoaºtem astãzi, chiar ºi trupeºte”, sublinia ieromonahul american Serafim Rose continuând explicaþia Sfântului Ioan Gurã de Aur din Omilii la Facere (Capitolul 20, versetul 1) – pag. 234. „Era la început ºi pentru cã trebuia sã se înmulþeascã neamul omenesc, s-a îngãduit sã se cãsãtoreascã fraþii între ei”. Sã dãm, în continuare, cuvântul unui reprezentant al ºtiinþei, biologul ºi geneticianul american A. E. Wilder-Smith. Cunoscutul autor al lucrãrii Omul – origine ºi destin afirmã cã nu a existat nicio dificultate pentru Cain sã se cãsãtoreascã cu una dintre surorile sale, deoarece deteriorarea geneticã imediat

dupã creaþie ar fi fost mai puþin dominantã ca în prezent, iar consecinþele endogamiei nu s-ar fi comparat cu cele ale unor astfel de uniri din zilele noastre. Astãzi, în laboratoarele din întreaga lume, se practicã pe scarã largã încruciºarea selectivã de tipul frate-sorã pentru producerea de animale de laborator. Atâta vreme cât nu avem de-a face cu gene regresive nedorite, fie de la frate, fie de la sorã, nu pot apãrea niciun fel de consecinþe nefaste, iar rezultatul acestor încruciºãri sunt rasele viguroase obþinute. Se pare cã ºi anumite case regale egiptene au întrebuinþat acelaºi procedeu ºi au produs descendenþi foarte fecunzi pentru dinastiile lor. În perioada contemporanã, cu pericolul regresivitãþii la oameni, practica ar fi riscantã, putând provoca malformaþii la urmaºi. Dar, pe vremea lui Cain, cãsãtoria cu una dintre multele sale surori nu ar fi constituit nicio dificultate din punct de vedere genetic, neexistând decât o micã sau chiar nicio deteriorare a zestrei genetice de care sã se teamã vreuna dintre pãrþi.

Diacon Cornel Dragoº

Plimbându-mã într-o zi pe strãzile Bucureºtiului, undeva pe strada Bibescu Vodã am dat nas în nas cu un desen care m-a frapat prin intelectualismul sãu. Am vãzut un stencil care imita imaginea ºablonizatã printr-o îndelungatã seriere a Giocondei, o Giocondã care era în acelaºi timp ºi ciocãnitoarea Woody. A doua zi, l-am luat pe prietenul meu, George Þurliu, sã îi facã doamnei Gioconda Woody o fotografie. A fãcut-o. Nu ºtiu cât e de clarã, habar nu am cât o fi de bunã, important este cã exprimã ceva. Pe strãzile Bucureºtiului istoric poþi vedea câteva stencil-uri care nu numai cã ironizeazã elementele culturii înalte, ci redau foarte concis ºi plastic dispariþia graniþei dintre Culturã ºi „subculturã”. Sub imaginea hipercunoscutã a „poetului nepereche” Mihai

Eminescu vezi cã scrie cu nonºalanþã „Eminem”. Eminemscu, am putea noi conchide. Cum ar suna o piesã muzicalã din arsenalul lui Eminem, dar cu versuri de Eminescu? Preferinþa tinerilor pentru Eminem se justificã prin greaþa pe care au provocat-o în sufletele lor profesorii de literaturã pe vremea când încã mai erau elevi ºi studenþi. Una este sã reciþi din Eminescu la vremea marii îndrãgostiri ºi alta este sã înghiþi cu nemiluita de pe la 14 pânã pe la 18 ani comentarii ºi „studii introductive” pe

care trebuie sã le reproduci ca atare dacã vrei sã te înscrii în baremul unui examen. Cultura rãmâne una de masã ºi când e transmisã din generaþie în generaþie prin instituþiile statului (care profitã perfid transformând valoarea individualã a talentelor sau a geniilor în instrumente de propagare a ideologiei de stat) ºi atunci când e difuzatã prin canalele media. Din aceastã perspectivã, alãturarea dintre Eminescu ºi Eminem, Gioconda ºi ciocãnitoarea Woody, imaginea lui Adrian Minune ºi formula lui

Einstein E= mc2 se justificã din plin. Stencil-urile, dincolo de ironia pe care mizeazã în mod vãdit, pun câteva probleme la care adepþii culturii înalte trebuie sã rãspundã nu prin argumente ale autoritãþii sau prin axiome care au ajuns la nivelul simþului comun simple prejudecãþi, ci prin argumente raþionale. De ce este de preferat Eminescu lui Eminem? De ce este de la sine înþeles cã maneaua este un produs subcultural? De ce unii îl preferã pe Cervantes, iar alþii rãmân extaziaþi în faþa aventurilor unor Spiderman sau Pokemon? Piaþa de carte din România zilelor noastre ne oferã un rãspuns. Consumatorul de literaturã dupã ce a revenit din infernul „Demonilor” lui Dostoievski, se reîmprieteneºte cu realitatea prin literatura unui Ken Kesey. Cine nu a citit

ATITUDINE

Despre partea nevãzutã a unor STENCIL URI

„Zbor deasupra unui cuib de cuci” va vedea filmul. Tinerii vremurilor pe care le trãim se cultivã mai repede în sãlile de cinematograf sau descãrcând filme de pe net. E bine ºi aºa. E

chiar foarte bine. Societatea contemporanã ne-a transformat pe toþi în viteziºti. Dacã „veºnicia s-a nãscut la sat”, oraºul a generat viteza. Bibliotecile sunt creaþii ale unui timp blând. Au rãmas ca niºte locuri de respiro. Intri într-o bibliotecã, iei o carte ºi îþi mai tragi sufletul. În ciuda învãþãmântului de stat ºi a culturii de masã, individul este liber sã aleagã. Dacã vreau sã o vãd în stencil-ul despre care v-am vorbit numai pe Gioconda, o s-o vãd numai pe ea. Dacã îmi place mai mult Woody, o sã mã bucur: ia uite-o pe Woody la maturitate! Sunt liber sã vãd ceea ce îmi place ºi îi mulþumesc autorului sãu cã nu mi-a impus sã vãd ce vrea el. Îi mulþumesc pentru cã, respectând liberul meu arbitru, mi-a dovedit cã mã respectã ca persoanã. Notã: Stencil Graffiti sau simplu Stencil este o formã de graffiti ce implicã folosirea unui ºablon pentru a aplica imaginile pe pereþi (cf. Wikipedia).

Ciprian Voicilã

17

PRO - LIFE

Discuþie între embrioni

2

- ªi tu crezi în viaþa de dupã naºtere? - Desigur. Dupã naºtere trebuie sã urmeze ceva. Probabil cã ne aflãm aici tocmai pentru a ne pregãti pentru ceea ce urmeazã. - Ce prostie! Dupã naºtere nu urmeazã nimic. ªi, de altfel, cum ar putea sã arate? - Nu ºtiu exact, dar desigur cã va fi mai multã luminã decât aici. Poate cã vom umbla pe propriile picioare ºi vom mânca cu propria gurã. - Ce tâmpenie! Nu se poate sã umbli. Iar ca sã mãnânci cu gura, chiar cã ar fi de râs! Doar noi mâncãm prin cordonul ombilical. Însã ia sã îþi spun eu ceva: putem exclude viaþa de dupã naºtere, pentru cã deja acum e prea scurt cordonul ombilical. - Ba da, ba da, cu siguranþã va fi ceva. Însã, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obiºnuit aici. - Pãi de acolo nu s-a întors nimeni. Odatã cu naºterea, viaþa se terminã, pur ºi simplu. De altfel, viaþa nu este altceva decât o permanentã înghesuialã, în întuneric. - Eu nu ºtiu exact cum va fi dacã ne vom naºte, dar desigur cã o vom gãsi pe MAMA, iar ea va avea grijã de noi. - Pe mama? Tu crezi în mama? ªi, dupã tine, unde ar putea ea sã fie? - Pãi oriunde, în jurul nostru. Doar trãim în ea ºi prin ea. Fãrã ea, nu am fi deloc. - Eu nu cred asta! Eu nu am vãzut nicicând, niciun fel de mamã, aºa cã e evident cã nu existã. - Dar, uneori, când suntem în liniºte, o auzim cum cântã, simþim cum mângâie lumea din jurul nostru. ªtii… eu cred cã viaþa adevãratã ne aºteaptã abia de acum încolo! Autor necunoscut

Cum a vindecat Sfântul Efrem Sirul o prostituatã de patima ei Se spune cã, pe când se afla Sfântul Efrem Sirul în cetatea Edesei, o prostituatã ce locuia aproape de dânsul s-a fãcut unealtã a diavolului celui rãu. Într-o zi, pe când Efrem fierbea o mâncare, acea femeie deschise fereastra ºi, aplecându-se cu neruºinare ºi obrãznicie, cãutã la Cuviosul Pãrinte ºi-i zise: „Binecuvânteazã, pãrinte”. Iar el, cu blândeþe îi zise: „Domnul sã te binecuvânteze”. ªi, cu râs deºãnþat, femeia a zis iarãºi: „Dar ce lipseºte bucatelor tale?”. Iar Sfântul a zis: „Trei pietre ºi puþin lut, ca fereastra aceasta sã se astupe”. Iar ea cu obrãznicie îi zise: „Pentru cã te-am cinstit, aceasta te-a adus pe tine la mândrie? Eu voiam a dormi împreunã cu tine ºi tu de la început îmi tai orice nãdejde?”. Sfântul Efrem o surprinde pe femeie cu rãspunsul sãu: „De voieºti împreunã cu mine sã dormi, apoi trebuie sã mergi unde îþi voi spune eu”. Iar ea, dacã a auzit cuvântul acesta, a ºi întrebat de locul unde voieºte a dormi. „Nu în alt loc, a zis el, decât chiar în mijlocul cetãþii, voi dormi cu tine”. Iar ea a zis: „Dar nu ai sfialã ºi ruºine de oamenii ce ne vor vedea dormind în mijlocul cetãþii?”. Atunci Sfântul a zis îndatã: „Dacã ochii oamenilor i-ai judecat cã sunt puternici a ruºina sufletul ºi a-l opri de la fapta rea, dar, oare, de ochii lui Dumnezeu, care vãd toate câte se lucreazã întru ascuns ºi întru arãtare, nu ne vom teme ºi nu ne vom înspãimânta, cu atât mai mult?” Acestea destul au fost ca sã înduplece pe prostituatã a se depãrta de pofta vicleanã cãtre Sfântul Efrem ºi sã se cãiascã de cele mai dinainte fapte rele ale ei. ªi, îndatã, apropiindu-se ºi cãzând la pãmânt, cerea iertare pentru nebunia faptei ei. ªi, plângând cu amar pentru faptele ei, a luat povãþuitor ºi dascãl pe Sfântul Efrem, în calea cea cãtre mântuire.

Duminicã fãrã scuze Anunþ în bisericã: Duminica viitoare va fi o duminicã fãrã scuze, în care toatã lumea va putea sã vinã la bisericã: 1. Vor fi aduse paturi pliante în bisericã pentru cei care se plâng cã nu pot dormi decât duminica; 2. Picãturi pentru ochi vor fi puse la dispoziþia celor care au stat sâmbãtã seara pânã târziu în

18

faþa televizorului ºi pe care îi dor ochii duminica dimineaþa; 3. Vom avea cãºti de protecþie pentru cei care cred cã se va prãbuºi tavanul dacã apar la bisericã; 4. Pãturi vor fi puse la dispoziþia celor care se plâng cã e prea frig în bisericã. Cei care se plâng cã e prea cald, vor avea ventilatoare la dispoziþie; 5. Vom avea aparate auditive pentru cei care spun cã n-aud nimic în difuzoare ºi tampoane de vatã pentru cei care se

plâng cã difuzoarele sunt prea zgomotoase; 6. Vor fi împãrþite numãrãtori pentru cei care vor sã numere ipocriþii; 7. Celor care se duc duminica în vizitã le promitem cã vor fi prezente ºi niºte rude; 8. Vom avea ºi gustãri pentru cei care spun cã n-au timp sã vinã la bisericã ºi sã ºi gãteascã; 9. Un colþ al bisericii va fi amenajat cu iarbã ºi copaci pentru cei care-l vãd pe Dumnezeu în naturã ºi, mai ales, pe terenul de golf; 10. Biserica va fi decoratã atât cu podoabele de Crãciun, cât ºi cu cele de Paºti pentru cei care n-au vãzut-o niciodatã altfel. Autor necunoscut

FUNNY

SUPRADOZA Un Sfânt mucenic grec salveazã de la moarte un dependent de droguri repeziciune cãtre distrugere. Nu avea nicio viaþã stabilã de familie, nicio educaþie religioasã, ºi, deºi încã tânãr, avea probleme serioase. Într-o noapte, i se arãtã un moºneag urât, care-i zise: „Sunt prietenul tãu, vreau sã mã întâlnesc cu tine”. Îl puse sã se urce în maºinã ºi sã conducã cât mai repede cu putinþã pe un anume drum, ce avea la un moment dat o curbã în ac de pãr, chiar la marginea unui þãrm abrupt. Tânãrul fãcu precum i se spuse, îºi luã maºina ºi conduse cât de repede putea, pe acel drum. Pierzându-ºi în ultima clipã curajul, reuºi sã frâneze ºi sã ia curba cu dificultate. Se întoarse acasã zdruncinat.

Sfântul Mucenic Efrem de la Nea Makri (†1425, pomenit în sinaxarul grecesc la 3 ianuarie) mijlocitor ceresc pentru cei dependenþi de droguri, sinucigaºi ºi pentru tinerii deznãdãjduiþi.

1. Monahul Efrem În anul 1425, un cãlugãr a fost luat prizonier ºi chinuit pânã la moarte în mãnãstirea sa din Grecia, pentru vina de a fi creºtin. A fost torturat încet, pânã ce a murit, vreme de un an întreg. De fiecare datã, rãnile sale erau lãsate sã se tãmãduiascã, apoi era supus la munci noi, ºi mai rele. În cele din urmã, l-au omorât. A fost spânzurat cu capul în jos de un copac de pe pãmânturile mãnãstirii sale ºi strãpuns de o suliþã cu vârful în flãcãri. Toate mãrturiile despre viaþa ºi mucenicia sa au fost date uitãrii pânã în acest secol, când s-a înfãþiºat egumenei unei mãnãstiri ºi i-a istorisit viaþa ºi patimile sale. I-a mai descoperit ºi locul unde zãceau îngropate osemintele sale cele neputrezite. Acestea au fost dezgropate, spre slava lui Dumnezeu.

2. Drogatul ºi Sfântul Câþiva ani mai târziu, un adolescent american din Middle West se lupta cu propria-i viaþã. Folosea puternic drogurile (cocaina ºi heroina) ºi se îndrepta cu

sã trãiascã, va rãmâne semi-conºtient – într-o stare de vegetaþie. Nu i se dãdea aproape nicio ºansã de recuperare. Dupã douã sãptãmâni, însã, tânãrul s-a trezit, pe deplin conºtient. El le-a povestit celor din jur ca i s-a arãtat un om, un fel de cãlugãr, ce radia luminã. Acesta s-a apropiat de el ºi i-a spus: „M-am rugat pentru tine... Dumnezeu þi-a mai dat o ºansã. Vei trãi, dar trebuie sã-þi îndrepþi viaþa. Vei merge în Grecia, în vizitã la locul unde se odihnesc oasele mele, dând mulþumire lui Dumnezeu pentru izbãvirea ta. Numele meu este Efrem”. Traducere de Radu Hagiu

Douã nopþi mai apoi, bãtrânul apãru iarãºi ºi-i spuse plin de mânie ºi indignare: „Sunt foarte dezamãgit cã n-ai venit! Urcã-te iar în maºinã ºi condu cât poþi de repede, iar de data asta nu mai cãlca frâna!”. Tânãrul se simþi silit în mod ciudat sã facã aºa. Încã o datã, se sui în maºina sa, conduse pe cât de repede putu ºi, de data aceasta, nu se mai opri, ci zburã cu vitezã peste parapet. Maºina fu distrusã, dar, în chip surprinzãtor, el scãpã doar cu câteva tãieturi ºi zgârieturi ºi cu o contuzie. La câteva sãptãmâni dupã ce ieºi din spital, urâtul i se arãtã încã o datã ºi-i spuse: „Sunt furios cã nu vii la întâlnire! În noaptea aceasta, negreºit, ne vom întâlni! Pune o dozã dublã de drog în seringã!”. Iarãºi, tânãrul se simþi silit sã facã întocmai precum i se zisese ºi, dupã ceºi injectã drogul, cãzu în comã din pricina supradozei. Fu dus la spital, unde medicii îi spuserã familiei sale cã probabil nu va supravieþui. Iar, dacã va avea cumva ºansa

19

CRONICÃ FILM

Eroii de la Termopile (2007) Mi-am zis cã voi vedea un film istoric, dar la filmul hollywoodian e bine sã nu vii cu pretenþii de autenticitate istoricã. Nu e prima oarã când se gafeazã la acest capitol. Trunchiatã ori hiperbolizatã pe alocuri, istoria e doar un pretext pentru a face un film cu lupte. 300 este, în primul rând, o lecþie de eroism, onoare ºi curaj. Bãtãlia de la Termopile e doar pretextul, ea întrupa perfect aceste virtuþi. Guvernul iranian – supãrat foc pe regizor ºi producãtori. Soldaþii perºi par a fi mai degrabã niºte mutanþi hidoºi. Xerxes I, regele persan, nu arãta ca un mulatru travestit, machiat, rujat ºi cu faþa plinã de piercing-uri, ca în film, basoreliefurile încã dau mãrturie. Nici uniformele spartane nu erau chiar aºa, dar cum sã fi pus în evidenþã muºchii rãzboinicilor? Pretenþiile sunt însã prea mari. Iranienilor li s-a rãspuns cã filmul este entertainment, el fiind ecranizarea fidelã a unei benzi desenate celebre, a lui Frank Miller. Avem în film 300 de pectorali excelent lucraþi, avem 300 de luptãtori desãvârºiþi. Criticii s-au arãtat intrigaþi de atâta perfecþiune: „prea mulþi supermani, prea mulþi culturiºti”. Spartanii – dispuºi sã moarã pentru libertate, învãþaþi sã nu se retragã, învãþaþi sã aleagã „moartea frumoasã”. În consecinþã, avem mult sânge care þâºneºte în nenumãrate imagini slow-motion. Avem decoruri frumoase, dar fotografice, filmul trecând printr-o postprocesare severã. Pãcat. Tipic hollywoodian – nu lipsesc scenele erotice. Iarãºi pãcat. Nu lipseºte nici ingredientul politic, oarece conspiraþii în Senat, de altfel singura abatere, se pare, de la banda desenatã. Leonida, regele spartan, nu

20

poate fi identificat cu Bush, cum au afirmat unii jurnaliºti arabi. Filmul nu e nici pro, nici contra Bush, nu e o luptã a estului contra vestului, nu e ostil lumii arabe, nu e ostil nimãnui, poate doar istoriei. Filmul îmi pare cã are ca target tinerii adolescenþi fascinaþi de muºchi ºi cultul trupului, el prinde probabil foarte tare la fanii jocurilor de tip World of Warcraft care, dupã vizionarea filmului, vor intra în arena virtualã sã cãsãpeascã niscaiva duºmani. Pentru unii tineri de azi rãzboiul este, din pãcate, chiar super-funny. Filmul începe abrupt cu o scenã de un barbarism extrem care dã fiori reci. Spartanii îºi omorau pruncii care aveau handicapuri la naºtere. Însã, deºi ne despart atâtea secole ºi 2000 de ani de creºtinism, nici noi nu suntem prea departe de o aºa barbarie. Noi ucidem pruncii încã în pântece fiind, dacã observãm la ecograf vreun handicap. Nu mai vorbim de cei absolut sãnãtoºi, dar nedoriþi. Am remarcat o replicã din film. Xerxes îl întreabã pe Leonida: „Cum poþi sã mi te împotriveºti, când ºtii cã aº omorî cu plãcere pe oricare dintre oamenii mei pentru victorie?”. Leonida spune: „Eu mi-aº da viaþa pentru oricare dintre ai mei”. De altfel, bãrbãþia, curajul ºi puterea de jertfã pentru „o moarte frumoasã” mi-au asociat întrucâtva comportamentul spartan cu râvna cãlugãreascã. Ar trebui sã învãþãm de la spartani cã desãvârºirea cea întru Hristos nu se câºtigã decât cu antrenament zilnic. La fel stau lucrurile ºi cu învãþatul. Doar cei bine ºi constant antrenaþi într-ale studiului vor lua premiul I.

Laurenþiu Dumitru

Omul vãzut de jos, de sub picioarele lui. Interesul cãrþii The Screwtape Letters (1942) rezidã nu în unghiul perfid de vizualizare a omului de cãtre diavol (Pãrinþii demascã din belºug optica diavolului), ci în stilul ei. Scris inteligent, volumul este un tratat general de psihologie umanã turnatã într-un tipar literar englezesc, de ironie calmã ºi detaºatã. C. S. Lewis (1898-1963) nu-l supraliciteazã deloc pe diavol descriindu-i viclenia, ci numai îl demascã, arãtându-l în bucãtãria perfidã a urzelilor sale. Finalul cãrþii dezvãluie un diavol umil, învins de virtutea umanã ºi condamnat sã fie mâncat de ceilalþi, pedeapsã aplicatã în iad celor care eºueazã în hoþia de suflete. Omul este precar, deci poate fi uºor nãruit. Diavolul îl cunoaºte mai bine pe om decât se cunoaºte omul pe sine însuºi. Deci diavolul cunoaºte viaþa, singura lui raþiune fiind de a o complica: celor buni le ureazã viaþã lungã întru ispitire, pe cei rãi i-ar omorî cu mâna lui, numai sã-i ia nepocãiþi: „Cât de valoros e timpul pentru noi se vede din faptul cã Duºmanul ne acordã atât de puþin din el. Majoritatea rasei umane moare la o vârstã fragedã; dintre cei care supravieþuiesc, mulþi mor la anii tinereþii” (C. S. Lewis, Scrisorile unui diavol mai bãtrân cãtre unul mai tânãr, trad. Sorana Corneanu, Humanitas, 2007, p. 150). Sofist intrat în rezervã, Sfredelin scrie sfaturi altui drac, Amãrel. Sfredelin nu este un grafoman, ci sfaturile sale sunt cvasi-telegrafice, sentenþioase, izvorâte dintr-o lucidã experienþã. Umorul este la el acasã, omul este subiect de amuzament în toate paginile, aceasta fiind de fapt savoarea lucrãturilor diavoleºti. Dracul râde de neputinþa trupului omenesc, de mândrie, de prostie, de toate cãderile inerente naturii umane: „regula la oameni e cã, dupã ani de trai împreunã, fiecare ajunge sã gãseascã în celãlalt tonuri ale vocii ºi expresii ale feþei care îi repugnã cumplit” (p. 24). Dracul se amuzã: o distracþie pe cinste stã „în a-l face pe om sã cedeze tocmai când (numai de-ar fi ºtiut) mai avea puþin ºi scãpa” (p. 159). În plus, dracul nu iartã nimic omului. Diavolul este o lipsã care se cere împlinitã. El are nevoie de suflete pierdute pentru a-ºi umple un gol, un vid hãmesit prin cãdere: „pentru noi un om e în primul rând sursã de hranã; ce urmãrim noi e sã-i absorbim voinþa într-a noastrã ºi prin digerarea

sinelui sã ni-l mãrim pe al nostru. (…) Noi cãutãm vite care sã ne devinã hranã; El îºi doreºte slujitori care sã-i devinã fii. Noi vrem sã aspirãm înãuntru; El vrea sã dãruiascã în afarã. Noi suntem ca niºte vase golite care ar vrea sã se umple; El e plin ºi se revarsã” (pp. 47, 48). Organizaþi pe haite, dracii sunt profesori într-ale ispitirii, iar alþii iau lecþii. Domestici, casnici ai omului, ei cresc odatã cu el, îi învaþã obiºnuinþele, îi cultivã viciile. Între ei existã divergenþe de metodã, la ei se dau ºi se iau palme, se face autocriticã, se dau rapoarte concise despre „pacienþi”, se împrumutã informaþii utile despre cel aflat în cauzã. La ospeþele lor infernale, dracii se înfruptã din chinurile omeneºti ºi din

colegii lor care au eºuat. Cei pricopsiþi cu mai multe suflete urcã în grad pe Scara Infernalã, trecând de la Departamentul Ispitiri în administraþie. Diavolul conteazã pe faptul cã omul nu este perfect. În faþa diavolului, omul este un jalnic animal cu crize, puþine ºi acelea, de umanitate. Un animal prostit de confort ºi un aprig hedonist, producãtor de salivã. Niciun respect pentru om, cel pentru care Dumnezeu s-a arãtat cu mai multã dragoste decât pentru el. De aceea îºi permite, cu acordul Domnului, sã-l sape la temelie ºi sã intre

RECENZIE CARTE

SCRISORILE LUI SFREDELIN

peste el, siluindu-i visele. Pentru diavol, oamenii sunt „animale pe douã picioare” (p. 19), „amfibieni – jumãtate spirit, jumãtate animal” (p. 46), bipede fãrã pãr cãrora Dumnezeu, în marea Lui aristocraþie, „le dã întotdeauna înapoi cu dreapta ce le-a luat cu stânga” (p.78). Dumnezeu „chiar vrea sã umple universul cu stârpiturile Lui nesuferite care sã-I preia chipul ºi asemãnarea (…). El nu poate rãpi. El poate doar chema. Ignobilã încãpãþânare, sã vrea sã-ºi ia porþia, dar bucatele sã rãmânã întregi; creaturile trebuie sã fie una cu El, ºi totuºi ele însele” (p.48). Spirite baroce, dracii lucreazã microscopic, pe amãnunt. Ce este rãu la Dumnezeu este bine la diavol ºi invers (tehnica „ventriculului diabolic” spunea Lewis, p. 170). Satisfacþia iadului este nefericirea omului. Diavolul n-are altã ºansã de a da în Dumnezeu decât indirect, prin om: „nefericirea astfel obþinutã e de soiul cel mai ales ºi îºi pãstreazã foarte mult timp buchetul” (p. 109). Sarcini delicate, trudã, efort, roade din belºug. Cu toate acestea, situaþia diavolului este mereu precarã, sortitã nãruirii, deoarece mila Domnului are valoare de lege universalã. Nu existã un principiu al armelor egale. Tragismul diavolului vine când toatã ºandramaua i se nãruie – omul a mers ºi s-a împãrtãºit de Dumnezeu. Arsenalul lui de ispite nu sunt decât elefanþi pe picioare de þânþar. Un octogenar libidinos poate fi iertat pentru toatã viaþa lui strâmbã chiar pe patul de moarte, numai dacã ar face dovada unui strop natural, neaditivat, de cãinþã (p. 191). Însã dracul are mereu de lucru. Fin psiholog, el nu cade în disperare, ca oamenii, ci îºi începe munca din nou, îndrãzneþ, cu îndoite puteri, doar este expert în exploatarea lipsurilor umane. Dacã iadul certificã incapacitatea unuia, trimite pe altul. Toþi sunt însã pricepuþi la capitolul întreþinerea viciilor, cea mai mare pãcãlealã fãcutã omului: „O sete din ce în ce mai mare dupã o plãcere din ce în ce mai micã: iatã formula. E mai sigurã ºi are stil. Sã-i iei omului sufletul ºi sã nu-i dai nimic în schimb – mai mare bucurie nici cã se poate pentru inima Tatãlui Nostru” (p. 52). Nu conteazã mijlocul prin care ispiteºte, scopul trebuie sã fie atins: „Nu e mai bunã crima decât sunt cãrþile de joc, dacã sufletul se dã pe o ºepticã” (p. 69).

Octavian Dãrmãnescu

21

BIOGRAFIILE SFINÞILOR APOSTOLI

Biografiile Sfinþilor Apostoli

Deseori, respectul ºi cinstirea pe care credincioºii o acordã celor pe care Biserica îi numeºte astãzi „Sfinþi” fac ca aceºti oameni ai credinþei sã fie priviþi ca un fel de semi-zei. Auzim uneori opinia „Aaa... Pavel a fost sfânt de a fãcut asta... Eu nu mã compar cu el”. Nu, Pavel nu a fost sfânt; nu s-a nãscut sfânt. Nici apostolul Petru nu s-a nãscut sfânt ºi nici evanghelistul Matei. Înainte de a deveni creºtin, Pavel s-a strãduit cât a putut sã-i stârpeascã pe creºtini. Petru, pescar de fel, a fost un fricos care s-a lepãdat în public de Iisus, minþind cã nu-L cunoaºte. Cu toþii am fi fãcut la fel. Iar Matei, când iudeii L-au prins pe Iisus în Ghetsimani, a fugit ºi el de fricã. Atât de fricã i-a fost, încât a fugit în pielea goalã. Vederea Celui înviat ºi venirea peste ei a Duhului Sfânt le-a întãrit credinþa ºi le-a dat putere sã-l vesteascã pe Iisus Hristos. ªi prin credinþã au fãcut ºi minuni. Abia târziu, pentru viaþa lor exemplarã ºi pentru credinþa lor, Biserica i-a numit „sfinþi”, nu pentru cã ar fi asemenea lui Dumnezeu, ci pentru cã sunt exemple de vieþuiri pentru noi, cei de astãzi, care putem sã pornim, de unde ne aflãm, si sã ajungem la trãirea ºi credinþa lor. Nu suntem cu nimic mai prejos decât ei ºi nu ne opreºte nimic sã urcãm pe scara credinþei pe care au urcat ei. Doar comoditatea ºi necredinþa. Pentru cã toþi cei pe care îi cinstim astãzi ºi cãrora ne rugãm au fost la un moment dat oameni ca noi, cu cãderi ºi pãcate, prezint pe scurt biografiile celor doisprezece Apostoli – a celor care l-au vãzut, au umblat ºi l-au ascultat pe Domnul Iisus Hristos.

1. Andrei

Pescar originar din Betsaida (sat pe malul de nord-est al lacului Ghenizaret în Israel), frate cu apostolul Petru. A fost primul apostol chemat de Iisus. Spiritul sãu misionar se vãdeºte chiar de la prima întâlnire cu Mântuitorul, el ducând lui Natanael vestea cã L-a gãsit pe Mesia ºi chemându-l pe acesta sã-L vadã. Despre el ni s-au transmis foarte puþine date. Tradiþia relateazã despre cãlãtorii misionare prin Asia Micã ºi Balcani (Thessalia, Tracia,

Sciþia), inclusiv prin pãrþile Dobrogei ºi la nord de Dunãre, motiv pentru care este considerat „Apostolul Românilor”. În aceste peregrinãri, sãvârºeºte numeroase minuni, converteºte pe mulþi la creºtinism ºi organizeazã comunitãþi creºtine. Ultimele relatãri istorisesc despre ºederea sa în provincia romanã Ahaia (Grecia). Arestat de guvernatorul roman Aegeatis în oraºul Patras (Grecia), nu se leapãdã de creºtinism, fiind supus unui martiriu de 2 zile ºi fiind rãstignit pe o cruce în formã de X în anul 60 d. H. Guvernatorul Aegeatis moare în aceeaºi zi (soþia sa Maximila s-ar fi îngrijit de înmormântarea lui Andrei la Patras). În anul 356, trupul lui Andrei este dus de la Patras la Constantinopol, iar în anul 1208 de la Constantinopol la Amalfi (Italia). Capul, iniþial rãmas la Patras, este pãstrat la Roma între anii 1450-1462, de teama turcilor. În anul 1964, a fost redat bisericii din Patras.

Bogdan Mateciuc

I C C J : Prezenþa icoanelor în ºcoli este legalã Bucureºti, 12 iunie 2008 (Altermedia) – Prezenþa simbolurilor religioase în ºcolile publice din România este legalã, a decis, pe 11 iunie, Înalta Curte de Casaþie (ICCJ). Completul de Judecatã al ICCJ a admis recursul formulat de Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii (MEC), precum ºi cererea de intervenþie formulatã în favoarea acestuia de Asociaþia „Provita” Bucureºti, casând sentinþa instanþei inferioare (Curtea de Apel, Bucureºti). Instanþa supremã dã astfel câºtig de cauzã MECT ºi „Coaliþiei

22

pentru Respectarea Sentimentului Religios” care au acþionat în judecatã, în solidar, Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii (CNCD). Reclamanþii au cerut anularea deciziei nr. 323/2006 a CNCD, prin care Ministerului i se „recomanda” elaborarea unui set de norme care ar fi interzis practic prezenþa simbolurilor religioase în ºcolile publice din România. Decizia ICCJ este practic definitivã, neexistând decât cãi de atac extraordinare la aceasta, ºi pune capãt unei controverse care dureazã de mai bine de un an ºi jumãtate. În noiembrie 2006, la solicitarea profesorului buzoian Emil Moise, Consiliul Naþional pentru

Combaterea Discriminãrii a decis ca prezenþa nereglementatã a icoanelor ºi simbolurilor religioase în ºcolile de stat ar constitui o discriminare faþã de persoanele atee, agnostice sau de altã religie sau confesiune. Decizia a fost contestatã atât de Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, ca instituþie de stat direct vizatã de recomandarea CNCD, cât ºi de „Coaliþia pentru Respectarea Sentimentului Religios”, organism fãrã personalitate juridicã alcãtuit din peste 150 de organizaþii non-guvernamentale ºi mii de cetãþeni români. Toate cultele din România, cu excepþia cultului Adventist de Ziua a ªaptea, s-au declarat împotriva recomandãrii formulate de CNCD.

Poate cel mai iubit ºi mai cunoscut sfânt care a trãit în Apusul Europei este Sfântul Martin cel Milostiv, episcopul oraºului Tours. Cunoaºtem viaþa lui dintr-o biografie scrisã de un ucenic, Sulpiciu Sever, om foarte învãþat. Pânã azi, aceastã biografie reprezintã un semn de întrebare pentru mulþi oameni de ºtiinþã: pe de o parte, Sulpiciu Sever este cunoscut, din celelalte scrieri ale sale, ca un om foarte logic ºi raþional, punând preþ pe dovezile ºtiinþifice; pe de altã parte, biografia pe care el i-a scris-o Sfântul Martin abundã de minuni ºi întâmplãri supranaturale. Dilema este cu atât mai mare, cu cât Sulpiciu Sever a fost un prieten apropiat al episcopului ºi l-a cunoscut îndeaproape. Însã aceastã dilemã existã doar pentru cercetãtorii necredincioºi, care nu cunosc puterea pe care Dumnezeu o dã sfinþilor Sãi. Pentru cei credincioºi, rezolvarea e limpede ca lumina zilei, iar „rigurozitatea ºtiinþificã” a lui Sulpiciu Sever se îmbinã cum nu se poate mai bine cu minunile descrise de el. Cãci Însuºi Hristos a spus: Cel ce crede în Mine va face ºi el lucrãrile pe care le fac Eu ºi mai mari decât acestea va face… (Ioan 14, 12) Sfântul Martin s-a nãscut la Sabaria, în Pannonia (1), în jurul anului 330 d. Hr., din pãrinþi pãgâni. Tatãl sãu era ofiþer în armata romanã. La vârsta de 10 ani, pãrinþii lui s-au mutat la Pavia, în Italia, ºi acolo Martin a început sã fie atras de credinþa în Hristos. Însã, când avea doar 15 ani, tatãl sãu l-a silit sã intre în armatã. Chiar ºi aºa, Martin a continuat sã facã fapte bune, încât colegii „îl socoteau adesea cãlugãr mai degrabã decât ostaº”. Astfel, într-o dimineaþã rece de iarnã, pe când fãcea de pazã în oraºul Amiens (nordul Franþei de astãzi), tânãrul soldat a vãzut un cerºetor care zãcea dezbrãcat pe jos, îngheþat de frig. Fãrã nici o ezitare, a luat sabia, ºi-a tãiat mantia în douã ºi a aruncat jumãtate peste cerºetor. Noaptea urmãtoare, L-a vãzut în vis pe Mântuitorul Hristos Însuºi, îmbrãcat în mantia pe care Martin o dãduse milostenie. Însufleþit de vedenie, Martin n-a mai amânat nicio clipã botezul, ajungând astfel creºtin. Însã, de-abia peste doi ani a putut pãrãsi armata, în anul 350, când barbarii au nãvãlit în Galia. Nevrând sã încalce poruncile Evangheliei, sfântul a cerut sã fie eliberat din funcþia de ofiþer. „Sunt ostaº al lui Hristos ºi nu-mi este îngãduit sã lupt”, a spus el. Comandantul l-a acuzat cã refuzã sã lupte din laºitate. Pentru a-ºi arãta nevinovãþia, Martin a cerut sã fie lãsat singur în luptã înaintea hoardei de pãgâni, doar cu crucea în mânã. A doua zi însã, barbarii s-au predat ºi, astfel, toþi au înþeles cã era voia lui Dumnezeu sã-l elibereze din oaste pe creºtin. În vârstã de 20 de ani, Martin s-a îndreptat spre oraºul Poitiers, unde era episcop Sfântul Ilarie, cel mai mare apãrãtor din Apus al credinþei ortodoxe împotriva arianismului (2). Sfântul a petrecut ca ucenic al marelui bãrbat pânã în anul 355 când, în urma unui vis, a hotãrât sã se întoarcã în Pannonia,

la pãrinþii sãi. Acolo a avut bucuria sã-ºi vadã mama botezatã, iar dupã moartea ei s-a îndreptat din nou spre Galia. Auzind însã cã Sfântul Ilarie fusese exilat din Poitiers pentru credinþa lui ortodoxã, Martin s-a retras în Italia, pe o micã insulã numitã Galinaria, unde a dus viaþã de pustnic. Când, în anul 361, Sfântul Ilarie s-a întors

din exil, Martin a plecat din nou la Poitiers, întemeind, în apropiere de oraº, la Ligugé, cea dintâi mãnãstire din Apusul Europei. A fost hirotonit preot, ºi tot mai multã lume a început sã-l caute pentru înþelepciunea ºi darurile lui. Dragostea mare pe care poporul i-o purta a fãcut ca, în anul 371, sã fie ales episcop al oraºului Tours. Silit de oameni, sfântul ºi-a pãrãsit mãnãstirea, însã, când a ajuns în cetate, câþiva nobili ºi episcopi invidioºi au început sã-l huleascã, spunând cã nu poate fi numit episcop „un om cu o înfãþiºare aºa de neînsemnatã, cu haine aºa de sãrãcãcioase ºi cu un pãr aºa de neîngrijit”. Pânã la urmã, dorinþa ºi dragostea oamenilor au biruit, cãci aceºtia, deºi simpli, înþelegeau cã nu înfãþiºarea exterioarã conteazã, ci curãþia sufleteascã ºi darul lui Dumnezeu. Dupã hirotonie, sfântul s-a aºezat într-o chilie din apropiere de catedralã, dar în scurt timp a pãrãsit-o din cauza mulþimii de oameni care îl vizita neîncetat. S-a retras în apropiere de oraº, pe valea Loirei, unde a întemeiat o nouã mãnãstire, cunoscutã ca Marmoutier (adicã: Marea Mãnãstire). În scurtã vreme, s-au adunat acolo nu mai puþin de 80 de ucenici (3). Din mãnãstire, Sfântul ºi-a continuat cu râvnã lucrarea de episcop. Strãbãtea neîncetat þinuturile Galiei, propovãduind peste tot cuvântul lui Dumnezeu ºi luptând împotriva idolilor. Oriunde mergea, lãsa în urmã preoþi ºi cãlugãri care sã-i continue lucrarea. Predicile îi erau însoþite de nenumãrate minuni, prin care adeverea credinþa în

SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS

Viaþa Sfântului Martin cel Milostiv, Episcop de Tours

Dumnezeu, Fãcãtorul a toate, arãtând totodatã absurditatea închinãrii la fãpturã. De pildã, Martin a vindecat un lepros sãrutându-l. Mulþi însã se tãmãduiau numai atingându-se de bucãþi din hainele lui. Doi morþi au fost înviaþi, iar odatã, în timp ce episcopul se ruga în bisericã, oamenii au vãzut o minge de foc în jurul capului sãu. Rugãciunile lui Martin erau arzãtoare, ºi de aceea diavolul scrâºnea de mânie împotriva lui, ispitindu-l mereu. De fiecare datã însã, Sfântul îl îndepãrta prin rugãciune ºi prin semnul Sfintei Cruci. Odatã, Satana i-a apãrut sub chipul lui Hristos. Altãdatã, a început sã-l certe pe Sfânt pentru cã primea ca ucenici oameni care mai înainte trãiserã în mari pãcate. Martin i-a rãspuns: „ªi dacã tu însuþi te-ai pocãi, chiar ºi acum, de faptele tale rele, aºa încredere am în Domnul Iisus Hristos încât þi-aº promite milã”. Iatã de câtã dragoste sunt în stare sfinþii lui Dumnezeu! Martin a luptat, de asemenea, ºi împotriva ereziilor, fiind însã milostiv faþã de eretici. A mustrat cu curaj ºi „autoritate apostoleascã” nedreptãþile conducãtorilor din acea vreme, indiferent de poziþia lor. Cu toate acestea, faþã de supuºii sãi era îngãduitor ºi iertãtor ºi nici chiar atunci când preoþii îl ocãrau sau i se împotriveau, „nu i-a îndepãrtat niciodatã din slujire pentru purtarea lor, nici, pe cât îi stãtea în putere, nu i-a izgonit din inima ºi din dragostea lui”. În cele din urmã, dupã o viaþã întreagã în slujba Mântuitorului Hristos, iubit ca un adevãrat pãrinte, Sfântul Martin ºi-a dat cu pace sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Era ziua de 11 noiembrie a anului 397. În scurtã vreme, mormântul sãu din Tours a devenit cel mai mare loc de pelerinaj din întreaga Galie. De altfel, în întreg Apusul Europei influenþa Sfântului a fost una uriaºã. Pânã azi, doar în Franþa îi sunt închinate mai bine de 4000 de biserici, iar 485 de oraºe ºi sate îi poartã numele. Martin este cel mai des întâlnit nume de familie francez. ªi, la fel, este cinstit Sfântul lui Dumnezeu peste tot în Apus, încât cu adevãrat poate fi socotit pãrintele ºi ocrotitorul lui ceresc. Sfinte Pãrinte Martin, fãcãtorule de minuni, roagã-te lui Dumnezeu pentru noi, pãcãtoºii! Note: (1). În Ungaria de azi. Pe locul naºterii lui, Sfântul ªtefan al Ungariei va zidi mai târziu mãn. Pannonhalma, un mare centru spiritual al Ungariei. (2). Ereticii arieni susþineau cã Mântuitorul Hristos nu a fost Dumnezeu, ci doar o fãpturã. (3). Printre aceºtia s-a aflat ºi Sfântul Ninian, viitorul apostol al Scoþiei. Mai târziu, la mãnãstire avea sã vinã ºi Sfântul Patrick, apostolul Irlandei.

Ierodiacon Grigorie Benea

23

CRÃCIUN la PARIS EÞ PR CIAL E SP

5 7 1euro

„Credinþa ortodoxã nu este strãinã poporului francez. Ea este credinþa lui, mãrturisitã aici, în Franþa, din vechime, de cãtre strãmoºii lui; este credinþa pãrinþilor lui“ (Sf. Ioan Maximovici) PROGRAM: ZIUA 1 (luni, 22 decembrie) 06.00 - Plecare din România seara - Sosire în Viena: pauzã de ~1H 00 ZIUA 2 (marþi, 23 decembrie) 15.00 - Cazarea la hotel, Paris 18.00 - Cartierul Défense: vizitã pe jos 20.00 - Opþional, croazierã pe Sena (Bateaux Mouches)21.15 - Retur hotel ZIUA 3 (miercuri, 24 decembrie) 08.00 - Versailles (situat la 25 km de Paris): transfer cu autocarul & vizitã liberã (Castelul. Grãdinile. Trianon) 15.00 - Centru comercial 19.00 - Cartierul Latin: seara de Crãciun la Biserica Ortodoxã / plimbare liberã în cartier (Panteon, Sorbona) ZIUA 4 (joi, 25 decembrie) 09.00 - Catedrala rusã Alexandru NEVSKI: Sf. Liturghie / plimbare pe Champs - Elysées 14.00 - Circuit pe jos: Pl. de la Concorde - Opera Garnier - Pl. Vendôme 18.00 - Cartierul Montmartre: transfer & vizitã pe jos (Sacré Cour, Pl. de Tertre) 21.00 - Întâlnire cu autocarul, retur hotel ZIUA 5 (vineri, 26 decembrie) 09.00 - Turnul Eiffel 15.00 - Louvre: vizitã liberã 16.00 - Circuit pe jos: Biserica Notre Dame - Les Halles 21.00 - Întâlnire cu autocarul, retur hotel ZIUA 6 (sâmbãtã, 27 decembrie) 07.00 - Plecarea de la hotel 15.00 - Sosire Strasbourg: vizitã liberã 19.00 - Plecare din Strasbourg ZIUA 7 (duminicã, 28 decembrie) seara - Sosirea în România.

PREÞUL pentru primul grup înscris dintr-o unitate de învãþãmânt: 175 euro / pers. (grup: 48 pers.) PREÞ standard: 250 euro / pers. PREÞUL CUPRINDE: transport autocar, cazare 4 nopþi în camere triple la hotel „Formule 1”, ghid SUPLIMENT CAZARE în DUBLÃ: 40 euro / fiecare din cele 2 persoane / sejur SAU 80 euro / camera / sejur PREÞUL NU CUPRINDE: masa, intrarea la muzee & croaziera pe Sena, asigurarea medicalã.

Agenþia de turism MIRIAM TURISM Covasna, str. Borvizului nr. 8, jud. Covasna, Tel. 0267.341757 si 0723.645.180 www.miriamturism.ro, Email: [email protected] Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L. ISSN 1844 - 9867 Adresa de corespondenþã: Geamãna, nr. 555, Com. Bradu, jud. Argeº Pentru abonamente 0745 072 546 [email protected] www.orthograffiti.ro Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru Membru al Asociaþiei Ziariºtilor ºi Editorilor Creºtini www.laurentiudumitru.ro Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Redactor/Corector: Raluca Toderel, Consilier editorial: Radu Hagiu Tipar: S.C. Tiparg SA