Psihi_curs_predat (1).pdf

2. SEMIOLOGIE PSIHIATRICĂ Semne+simptome - locale/generale - primare/secundare - functionale/organice - reversibile/ireversibile Semiologia în următoarea schema 2 clase A. Cognitive 1. Senzatia 2. Perceptia 3. Atentia 4. Memoria 5. Gandirea 6. Imaginatia B. Noncognitive 1. Afectivitatea 2. Personalitatea 3. Instinctele 4. Activitatea 5. Comportament 6. Constiinta 2.1 Senzaţia şi percepţia 2.1.1 Senzaţia cea mai elementară modalitate de reflectare a creierul uman a însuşirilor obiectelor şi fenomenelor din lumea înconjurătoare. acţiunii stimulilor asupra organelor de simţ Excitatia=senzatie la nivelul scoartei cerebrale 2.1.2 Perceptia funcţie dinamică, procese cognitive + procese affective stimul complex asupra mai multor analizatori Pragul perceptiv - limita de la care in sus putem percepe anumiti stimuli stimuli subliminali creierul nu ii considera importanti stimuli supraliminali dureaza cat sa atraga atentia Tuburările de percepţie: - Tulburări cantitative:- Hipoestezii - Hiperestezii - Anestezii - Tulburări calitative: - Tulburări de analiză şi sinteză (agnozii) - Tulburări de sinteză psihosenzorială: - integrare spaţială - integrare a schemei corporale - trăire în timp - Eidetismul - Iluzii - Halucinaţii Hipoestezia creşterea pragului sensorial rezulta o scădere a acuităţii senzoriale

tulburări de conştiinţă, schizofrenii, surmenaj Hiperestezia scăderea pragului sensorial cu creştere a intensităţii senzaţiilor boli somatice-Basedow, debutul unor afecţiuni psihice, surmenaj Anestezia abolirea acuităţii senzoriale în oligofrenii, demenţe, histerie. Agnozia pierdere a capacităţii de recunoaştere a imaginilor şi persoanelor după calităţile lor senzoriale.Clasificarea agnoziilor se face în funcţie de analizator: Agnozia vizuală (cercitate psihică) - pacientul vede, dar nu recunoaşte ceea ce vede. Agnozia auditivă (surditatea psihică) imposibilitatea identificării sunetelor, zgomotelor sau cuvintelor deşi pacientului îi sunt familiare Iluziile perceptie falsa cu obiect de perceput. iluzii fiziologice - unde întotdeauna subiectul face corecţia necesară Iluziile patologice sunt percepute de subiect ca fiind adevărate, nu le corectează Vom clasifica iluziile în funcţie de analizatori: Iluzii vizuale Iluzii auditive Iluziile gustative si olfactive Iluzii viscerale (interoceptive)

Halucinaţiile

Percepţie falsa fără obiect de perceput Clasificarea halucinaţiilor. Halucinaţii exteroceptive stimuli din exterior Halucinaţiile interoceptive(viscerale) constau în senzaţia schimbării poziţiei unor organe, a perforării, obstruării, atrofierii, dispariţiei lor Halucinaţiile proprioceptive impresii de mişcare sau deplasare a unor segmente din corp sau a întregului corp B.Dupa complexitate -simple stimul monodual -complexe multitudine de stimuli C.Caleidoscopice 2.2 Atenţia indispensabilă întregului proces de cunoaştere orienteaza capacitatea psihica spre un tel starea de orientare şi concentrare a individului în direcţia unor informaţii, fenomene sau acţiuni cu scopul de a le înţelege, analiza sau evita. Modalităţi de clasificare a atenţiei: - după origine: - atenţia involuntară sau primară - atenţia voluntară (intenţională) - atenţia postvoluntară - după obiect: - atenţia senzorială - atenţia ideaţională Proprietăţile atenţiei: Volumul cantitate Stabilitatea timp Concentrarea capacitatea de a se detaşa de ambianţă Mobilitatea orientare a atenţiei de la un stimul la altul

-

Distribuţia se referă la capacitatea individului de a cuprinde simultan mai mulţi

-

Selectivitatea.

stimuli Tulburările de atenţie (Disprosexiile). Tulburări de atenţie întâlnim şi la oameni sănătoşi condiţii de stress, oboseală, anxietate Hiperprosexia –hiperprosexie globală exagerare a orientării selective+hipervigilenţă + hipersensibilitate + scăderea stabilităţii atenţiei, intox cu cafea, stari maniacale -hiperprosexia selectivă atentia concentrata asupra unei singure idei, lucru Hipoprosexia -diminuarea orientării selective a activităţilor de cunoaştere, surmenaj, oboseala, tulb psihotice Aprosexia -lipsa atenţiei voluntare , dementi, coma 2.3 Memoria procesul psihic de orientare retrospectivă realizează întipărirea, stocarea şi reactualizarea unor experienţe diferenţa intre procesul memorării si activitatea de învăţare=memorarea cât şi alte procese Dezvoltare+definitivare-pana la 25 ani Stationare/in platou- 25-65 ani Declin cognitiv – dupa 65 de ani functia se deterioreaza incet Etapele funcţionale ale procesului mnestic: - fixarea- reprezintă capacitatea de înregistrare selectivă a informaţiilor oboseala, stări de stres, indispoziţia - păstrarea informaţiile sunt reorganizate şi sistematizate. - evocarea reactualizarea unui material fixat anterior şi păstrat - uitarea proces fiziologic normal legile uitării - amintirile vechi se uită mai greu decât cele noi - limbajul raţional este uitat înaintea celui emoţional - ştergerea memoriei se face de la prezent spre trecut - ordinea deteriorării limbajului este inversă faţă de evoluţia sa Clasificarea memoriei se poate face după mai multe criterii şi anume: - după intenţionalitate: - memorie voluntară - memorie involuntară - după modalitatea de fixare: - memorie logică - memorie mecanică - după conţinut: - memorie senzorială - memorie afectivă - după criteriul temporal: - memorie imediată - memorie recentă - memoria evenimentelor îndepărtate Tulburările memoriei (dismneziile) pot fi sistematizate din punct de vedere clinic în: - tulburări cantitative ale memoriei: - hipomnezii - hipermnezii - amnezii - tulburări calitative ale memoriei (paramnezii): - iluzii mnestice - halucinaţii mnestice

Hipomnezia scăderea capacităţii mnestice în viaţa de zi cu zi (stări de surmenaj, fixare superficială,etc) în patologia psihiatrică (oligifrenii, sindroame demenţiale,etc). lapsusul - imposibilitatea evocării pe moment Hipermnezia subiectul este îndepărtat de preocupările lui - Hipermnezia globală din psihoza maniacală, secundară ingestiei de medicamente (amfetamine, barbiturice), după stări febrile,etc. - Hipermnezia selectivă tulburările de personalitate paranoiacă, delire paranoide sau paranoiace. Amneziile - Amneziile de fixare sau anterograde sunt amnezii care progresează spre viitor Amneziile de evocare sau retrograde sunt amnezii "care merg înapoi Tulburările calitative (paramnezii). - Criptomnezia - Falsa recunoaştere - Confabulaţia 2.4 Gandirea, limbajul, imaginaţia 2.4.1 Gandirea este procesul central al vietii psihice, activitate cognitiva complexa prin care se distinge esentialul de fenomenal, pe baza experientei si a prelucrarii informatiilor, omul ajunge la cunoasterea directa/indirecta a obiectelor si fenomenelor lumii inconjuratoare activitatea cognitiva complexa reprezentand capacitatea psihica de a gasi solutia optima a unei probleme date pe baza raporturilor stabilite intre fapte cunoscute si cerintele situatiei prezente. 5 functii oeprationale: 1.Comparatia- inceputul oricarui act de gandire - asemanarile si deosebirile dintre obiectele, fenomene etc 2.Analiza desfacere a insusirilor unui fen, lucru. 3.Sinteza este operatia complementara analizei Refacerea cunostintelor intr-un tot unitar 4.Abstractizarea este operatiunea prin care se desprinde o anumita parte ignorandu-le pe restul 5.Generalizarea operatie complementara abstractizarii Totalitatea insusirilor acestor lucruri Gandirea se exteriorizeaza prin cuvinte opereaza cu idei mai multe idei adunate rezulta notiuni mai multe notiuni adunate rezulta judecati mai multe judecati rezulta rationamente care sunt - deductive de la general spre particular - inductive de la particular spre concret - transductive de la general spre general

Tulburari de forma ale gandirii: • In ritmul gandirii – accelerarea gandirii, fuga de idei - lentoarea ideativa • In fluenta gandirii – fadingul - barajul ideativ

- vascozitatea - perseverarea - ruminatia mentala • In productivitatea gandirii: - Cantitative – saracia gandirii - mentismul - Calitative – autismul - rationamentul morbid - asociatiile anormale si incoerenta gandirii - anideatia

Tulburarile de continut ale gandirii : • Ideea dominanta • Ideea obsesiva • Ideea prevalenta • Ideea deliranta

Tulburarile de ritm si coerenta ale gandirii (accelerarea sau incetinirea ritmului ideativ, coerenta sau incoerenta).Cele mai frecvente si mai des intalnite sant: Accelerarea ritmului ideativ- tahipsihie sau ideoree- se caracterizeaza printr-o succesiune rapida de idei , logoree, hiperprosexie - fuga de idei – poate determina o incoerenta a gandirii. - in starile maniacale, episoadele de agitatie psihomotorie din schizofrenie, in surmenaj, starile de ebrietate, nevroze. Mentismul depanare rapida de nestapanit, tumultoasa a reprezentarilor si ideilor Salata de cuvinte serie de cuvinte fara nicio legatura intre ele, lipsite de orice continut logic. Verbigeratia repetarea stereotipa a acelorasi propozitii, fraze, cuvinte fara niciun inteles Bradipsihia - scaderea cvasiglobala a functiilor psihice - Incetinirea ritmului ideativ - in boala Parkinson, encefalite, intoxicatii cu oxid de carbon, melancolie, schizofrenie, oligofrenie,dar si in stari de epuizare fizica si psihica, perioade de convalescenta. Fadingul mental - scadere progresiva a gandirii pana la oprirea fluxului ideativ, fenomen intalnit in schizofrenii. Vascozitatea psihica - caracteristica epilepsiei - maniera detaliata de expunere, saracita de semnificatii Barajul ideativ - oprire brusca pentru cateva secunde, aparent fara motiv a cursului gandirii - in schizofrenie. Rationamentul morbid - gandire “dominata in intregime de antiteze” si se intalneste in schizofrenie. Incoerenta - dezintegrare maxima a proceselor mentale, - discursul mental isi pierde coeziunea, inteligibilitatea si legaturile logice - in confuzia postcritica, schizofrenie, manie, stari onirice.

Tulburari de continut ale gandirii 1. Ideea dominanta - nu tine de patologic - polueaza intreaga existenta - se deosebesc de idei delirante prin prezenta discernamantului 2. Ideea obsesiva - acapareaza intreaga gandire si constiinta a individului - face eforturi mari pentru a se debarasa, de cele mai multe ori nereusind insa sa o stapaneasca. Trasaturi definitorii ale ideii obsesive: - caracter parazitar - caracter de constrangere, asediant - prezenta autocriticii - bipolaritatea tendintelor - angoasa ca si fundal psihologic 3. Ideea prevalentă - se impune psihicului polarizând întreaga incarcatura afectiva - Ocupă o poziţie centrală şi un caracter dominant - polarizează celelalte idei susţinând-o prin noi argumente. - în concordanţă cu personalitatea - deschide uneori drumul psihozei, purtând în ea potenţialităţi delirante. - Se întâlneşte în stări reactive psihotice, epilepsie, alcoolism, psihoza maniacodepresivă, stări delirante. Caracteristici ale ideii prevalente: - neconcordanţa cu realitatea (de care încă nu s-a detaşat); - ocupă loc central în psihic; - concordanţa cu sistemul ideativ al insului (astfel acesta nu-i poate recunoaşte caracterul patologic); - beneficiază de sprijinul ideilor adiacente, articulându-se cu acestea şi aducându-i noi argumente; - are tendinţă de dezvoltare şi înglobare a evenimentelor şi persoanelor din jur; - potenţialitate psihopatologică delirantă. 4. Ideea delirantă - idee falsă, trăită de bolnav cu convingerea că este adevărată, reală în ciuda contradicţiei cu realitatea. - perturbă raporturile individului cu lumea reală, convingerea faţă de delir fiind totală, impenetrabilă argumentelor logice. - detaşarea de normalitate, purtând marca psihozei. Delirium - idei delirante pe fondul unor tulburări de conştiinţă Delirul - tulburare de gândire de regulă cu o înlănţuire de idei delirante elaborate pe fondul unei conştiinţe clare. Putem vorbi de - delir sistematizat 1-2 idei care se mentin toata viata, caracterizat prin durabilitate, forta si tenacitate personalitatea e pastrata in paranoia, parafrenia - delir nesistematizat. o multitudine de idei care se schimba intre ele nu incearca sa convinga pe nimeni, el e convins schizorenie Clasificarea delirelor în: - delir primar – idei autohtone produse de un proces morbid;

- delir secundar – idei determinate de situaţii conflictuale apărute în cursul desfăşurării procesului morbid; • Idei delirante expansive - idei de grandoare; - idei megalomanice; - idei de invenţie; - idei de filiaţie; - idei mistice sau religioase. • Idei delirante micromanice (depresive) - idei de autoacuzare; - idei de umilinţă; - delir hipocondriac; - delir de negaţie; - sindromul Cotard. • Idei delirante de tip paranoid - idei de interpertare - idei de infuenţă - idei de otrăvire - idei de persecuţie - idei de relaţie - idei de urmărire • Idei delirante mixte - delir erotomanic - delir cosmogonic, metafizic - delir fantastic, oniric - delir indus - delir rezidual - delir de gelozie. 2.4.3 Imaginaţia  Rol central  Procesul psihic, analog gândirii, de prelucrare, transformare şi sintetizare într-o formă originală, personală a datelor experienţei cognitive, în scopul creării unor idei şi imagini noi.  Creativitatea atribut al imaginaţiei  Tine de inteligenta Tulburări de imaginaţie. • Tulburări cantitative ale imaginaţiei: 1. Sărăcia imaginaţiei - stări confuzionale, surmenaj, depresii, psihastenii, inhibiţii emoţionale, nevroze obsesionale 2. Exaltarea imaginaţiei producţii imaginare exuberante uneori, ce invadează psihismul în detrimentul concretului şi realului. Minciuna, care aşa cum se ştie este o distorsionare voită a adevărului, dar care convine individului. amintim: minciuna emotivă, minciuna vanitoasă, minciuna de divertisment, minciuna salvatoare etc. • Tulburări calitative ale imaginaţiei 1. Mitomania sau minciuna patologică - tendinţa patologică de a altera adevarul fara a obtine vreun folos - inrudita cu piromania, furtomania

2. Simulaţia - priveşte in special starea de sănătate, la mimarea unor simptome sau boli cu scopul de a atrage atenţia sau a obţine anumite beneficii. - subiectul prezintă acest tablou simptomatologic doar în situaţiile în care există un auditoriu ,denumirea de „teatralism” 3. Disimularea constă în ascunderea în mod conştient a unor simptome psihice sau somatice în vederea sustragerii de la tratament sau in vederea punerii în aplicare a unor idei delirante sau suicidare 2.5 Instinctele

Instinctele sunt însuşiri înăscute Două categorii importante de instincte: A. instincte care contribuie la conservarea individului - instinctul alimentar - de apărare B. altele care contribuie la conservarea speciei - instinctul de reproducere - instinctul matern Clasificarea tulburări/or vieţii instinctuale: 1. Tulburările instinctului alimentar. 2. Tulburările instinctului de apărare. 3. Tulburările instinctului de reproducere. 4. Tulburările instinctului matern. 1.Tulburările instinctului alimentar. a) Excesul poartă numele de polifagie sau bulimie (foamea de taur) şi se întâlneşte în oligofrenii, demenţe, schizofrenie b) Diminuarea instinctului alimentar este inapetenţa care poate culmina cu anorexia şi apare în depresii, anorexia nervoasă, schizofrenie c) Pervertire a instinctului alimentar înseamnă ingerarea de materiale necomestibile; astfel se cunoaşte coprofagia (prezentă în demenţe), pica - întâlnită la gravide în primul trimestru al sarcinii. 2.Tulburările instinctului de apărare. agresivitate care poate fi constituţională (la cei cu tulburări de personalitate, în epilepsie, paranoia) şi câştigată după traumatisme craniocerebrale, în alcoolism, schizofrenie Diminuarea instinctului de apărare se traduce printr-o indiferenţă crescută faţă de pericole. Apare în schizofrenie, demenţe Abolirea instictului de apărare duce la suicid sau moartea intenţionată. 3.Tulburările instinctului de reproducere. - Exagerarea instinctului sexual se numeşte satiriazis la bărbaţi, nimfomanie la femei. Apare în oligofrenie, demenţe, psihoza maniacală. - Diminuarea instinctului sexual se numeste impotenţă la sexul masculin şi frigiditate la sexul feminin; apare în depresii, nevroze, toxicomanii, după tratament cu neuroleptice.

-

-

4.Tulburările instinctului matern Exagerarea instinctului matern este reprezentată prin grija aproape patologică pentru copil, pe care-l îngrădeşte în dezvoltarea independenţei; se întâlneşte la persoane anxioase, cenestopate Atenuarea până la abolirea instinctului matern apare la femei cu schizofrenie, psihoze puerperale, oligofrenie. Pervertirea instinctului matern este reprezentată de inversiunea afectivă care poate ajunge la infanticid şi se descrie la mamele cu schizofrenie, psihoze puerperale. 2.6 Voinţa, Activitatea şi Comportamentul

Comportamentul are un caracter conştient, deliberat, motivat şi direcţionat, fiind în strânsă legătură cu necesităţile individului 2.6.1 Voinţa reprezintă activitatea psihică orientată spre atingerea unor scopuri propuse în mod conştient, pentru a căror realizare trebuie depăşite diferite obstacole Voinţa se măsoară prin puterea de luptă împotriva obstacolelor şi este proporţională cu numărul şi natura adversităţilor. Deducem de aici că voinţa este o calitate deosebită ce ne ajută să apreciem, între anumite limite, personalitatea. Voinţa activă are un rol mobilizator Voinţa inhibitorie este răspunzătoare de stăpânirea de sine şi frânează reacţia imediată, nechibzuită. Cu preîntâmpină realizarea unor acte dăunătoare Tulburările de voinţă pot fi sistematizate clinic în tulburări cantitative (hipobulie, hiperbulie, abulie, impulsivitate) şi tulburări calitative (parabulie). Hipobulia semnifică scăderea forţei voliţionale. Poate apărea în stări nevrotice, tulburări de personalitate, toxicomanii, stări maniacale şi hipomaniacale, retard mintal. Hiperbulia constă într-o exagerare a forţei voliţionale. Psihopati, stările obsesiv-fobice, Abulia reprezintă pierderea iniţiativei. depresie, schizofrenie, demenţe 2.6.2 Activitatea si comportamentul Activitatea non-verbală se referă la înţelegerea mimicii, pantomimicii, limbajului îmbrăcămintei, ţinută şi atitudine faţă de examinator. Mimica poate să fie exagerată (hipermimie), diminuată până la imobilitate (hipomimie, amimie) sau neconcordantă şi dezadaptată (paramimie) Vom prezenta în cele ce urmează o succintă gradaţie a agitaţiei: - enervarea este o stare de tensiune, iritabilitate greu de stăpânit în ciuda eforturilor vizibile ale persoanei în cauză; - turbulenţa manifestată printr-o excitaţie motorie lejeră, deplasare continuă; - exaltarea exteriorizarea ideatică cu agitaţie pasională; - furorul este dat de o agitaţie oarbă, violentă, cu manifestări clastice, deosebit de distructivă.

2.7 Afectivitatea-functie timica

Afectivitatea reprezintă forma de manifestare a omului faţă de realitatea înconjurătoare. -ansamblul trăirilor şi reacţiilor psihice ale unui individ în faţa evenimentelor vieţii -modulează trăiri unice, irepetabile. -legate de percepţie, gândire, imaginaţie, instincte Parametri ce stau la baza vieţii afective: sensul vieţii afective dat de trăiri cu polaritate pozitivă: plăcere, bucurie şi trăiri cu polaritate (încărcare) negativă – mâhnire, tristeţe; stabilitatea trăirilor afective – stabile, instabile; intensitatea – amplitudinea răspunsului comportamental rezultat în urma unei trăiri afective; mobilitatea – reprezintă trecerea de la o stare la alta. Expresivitatea exteriorizare a trăirilor afective Stările de afect sunt descărcări de emoţii bruste, rapide, limitate la interior cu evoluţie furtunoasă însoţită de modificări neurovegetative Exemple: furia, mânia, groaza. La psihopaţi, în intoxicaţii alcoolice. Emoţiile sunt manifestări spontane, cu trăire afectivă intensă, limitate in timp. Insoţite de manifestări neurovegetative (paloare, transpiraţii, tahicardie etc.) Dispoziţia este o stare afectivă de fond Sentimentele complexe, cu durată lungă, proprii, au determinism etico-social Pasiunile sunt complexe, extreme ale sentimentelor. Există pasiuni pozitive, cum sunt cele legate de profesie, artă, ştiinţă şi pasiuni negative, persoane sadice, avare etc. La intensităţi crescute dăunătoare – de exemplu: crima din gelozie. Tulburări afective cantitative: - Hipotimia; - Hipertimia; - Atimia. Tulburări afective calitative: Paratimii: - Inversiunea afectivă; - Ambivalenţa afectivă; - Labilitatea afectivă; Hipotimia: reprezintă o scădere în grade, o limitare a capacităţii de „răspuns” emoţional. Atimia scădere foarte accentuată a tonusului afectiv caracterizată prin indiferenţă, inerţie Hipertimia o exagerare a afectivităţii peste normal. Descrise -hipertimia pozitivă care cuprinde euforia, moria şi extazul (trăite în mod plăcut, agreabil de pacient) - hipertimia negativă ce este trăită neplăcut Euforia se caracterizează prin bună dispoziţie, încărcarea afectivă pozitivă. Extazul - extremă a hipertimiei pozitive pe fond halucinator Hipertimia negativă (depresia) – sentimentul devalorizării şi inutilităţii. Disforia pe fond dispoziţional depresiv se suprapune o stare de iritabilitate, disconfort Anxietatea -teamă fără obiect Angoasa - senzaţie neplăcuta de disfuncţie a unui organ Fobia = teamă cu obiect precizat. Paratimia Cele mai importante paratimii sunt: Afectivitatea paradoxală – este caracterizată printr-un răspuns afectiv contrar stimulului declanşator, în care o situaţie afectiv negativă este întâmpinată cu veselie şi invers.

Inversiunea afectivă -inversare a sensului afectivităţii, ostilitate faţă de persoanele apropiate, semn patognomonic precoce în schizofrenie. Ambivalenţa afectivă frecvent în schizofrenie, trăirea concomitentă a 2 sentimente opuse faţă de aceeaşi persoană, dragoste – ură Labilitatea afectivă –trecere rapidă şi facilă de la o stare afectivă la alta adesea fără un motiv aparent 2.8 Conştiinţa

Modul de reflectare si raportul eului fata de lumea inconjuratoare Tulburări ale conştiinţei Sunt determinate de îngustarea şi tulburarea câmpului de conştiinţă Tulburări cantitative: 1. Obtuzia: latenţa, scădere 2. Hebetudinea: indiferenţă faţă de realitatea 3. Torpoarea: somnolenţă cu hipokinezie 4. Obnubilarea: orientarea este aproape absentă, mai ales în timp 5. Stuporul: ruperea totală de mediu. 6. Soporul: somnolenţă accentuată cu aparenţă de comă 7. Coma: suspendarea funcţiilor psihice cu păstrarea celor vegetative Tulburări calitative: 1. Starea delirantă 2. Starea oneiroidă 3. Starea amentivă 4. Starea crepusculară În confuzii constatăm: 1. dezorientare în spaţiu: localitate, stradă etc.; 2. dezorientare situaţională: conduită inadecvată în diverse situaţii; 3. dezorientare în timp; 4. dezorientare auto şi allopsihică. 2.9 Personalitatea Personalitatea este o rezultantă a tuturor însuşirilor psihice ale individului care exprimă caracterul unitar, sintetic şi individual al persoanei Pentru a defini mai clar personalitatea trebuie să ne raportăm la: 1. nivelul şi calitatea funcţiilor cognitive; 2. tonusul afectiv 3. comportamentul în raport cu ceilalţi. Tulburările de personalitate se înscriu în: -inascute spectru genetic -dobandite in urma unor experiente de viata suficient de lungi pentru a lasa urme Adaptabilitatea- o alta trasatura a personalitatii Patologic Depersonalizarea: impresia subiectivă de schimbare, bradipsihici, indecişi

Pacientul nu mai este sigur de propria identitate sau, în cazuri mai severe, „nu se mai recunoaşte”. Apare în: schizofrenie, boli organice senzitive Derealizarea: trăiri de inautenticitate, de percepere a ambianţei, gândirea este disociată, timpul nu mai curge dinspre trecut spre viitor, lumea în care trăieşte este plina de regrete.

6. SINDROAMELE PSIHOPATOLOGICE

6.2.1 SINDROAMELE NEVROTIFORME 1. SINDROMUL ASTENIC Are cel mai mare grad de nespecificitate şi prezintă următoarele simptome : - astenie fizică şi psihică + scăderea atenţiei voluntare, +incapacitate de fixare şi evocare - iritabilitate. -labilitate psihoemotionala marcata -psihotraume, reactii de manie - cefalee, cu caracterul tipic de "durere în cască" - tulburări de somn. Dificultăţi de adormire, insomnie, somn superficial, trezire tardivă şi lipsa efectului reparator al somnului. Apare în  neurastenie (ca nevroză),  sindroamele neurastenice din intoxicaţii şi infecţii (perioada de debut şi convalescenţă),  boli somatice (digestive, cardiovasculare, anemii),  sindrom burn out -se poate asocia cu orice alta boala somatica 2. SINDROMUL OBSESIVO-FOBIC Este constituit din 1. fobii 2. obsesii 3. compulsii 4. ritualuri 1.Fobii - frica/stare vizibila cu un obiect 2.Obsesii - sunt idei neadevarate traite cu intensitate mare, patologice 3.Compulsii - comportamente ce usureaza tensiunea psihica -reactii motorii compensatorii -ideea obsesiva revine, are caracter parazitar 4.Ritualuri – comportamente elaborate formate din mai multe compulsii -in tulburare obsesiva-compulsiva, tulburari de personalitate, psihoza maniaco depresiva

3. SINDROMUL ISTERIC Este un complex de simptome în domeniul motricităţii, senzorialităţii, vorbirii, funcţiilor viscero-vegetative şi ale psihicului, simptome ce au drept caractere: - originea emoţională (psihogenă); - atipia (în raport cu sindroamele organice);

- teatralismul şi demonstrativitatea; - influenţabilitatea si sugestabilitatea; - reversibilitatea rapidă şi totală.  Declansat de o psihotrauma  Arata ca tabloul psihopatologic al unei boli bine cunoscute • modificari de sfera neuro • suspendarea campului constiintei • imposib miscarii unui segment de corp ----examen neuro normal  Teatralism si demonstrabilitate – mimeaza un AVC paraparetic cu vorbire afectata doar in preajma membrilor familiei  Sugestibilitatea – intelegem ca e o problema serioasa dar din care  Sindrom conversiv – primeste o veste care nu ii convine , are loc conversia simptomelor psihice in simptome somatice. -Sindromul isteric cu simptomele conversive nu este sub control voluntar, ceea ce îl deosebeşte de simulare. Apare în: nevroza isterică, psihopatia isterică, debutul schizofreniei, epilepsie (interaccesual), tetanie, sechele ale encefalitei epidemice. 6.2.2 sindrom)

SINDROAMELE PSIHOPATICE (tulburări de personalitate - ca

 ansamblu de trăsături, predominant cognitive, relaţionale, ilustrate printr-un comportament neadecvat  Trasaturi comune - dizarmonie a personalităţii; - dezechilibru al proceselor psihice, al comportamentului şi activităţii; - iritabilitate - instabilitate psiho-emoţională. 6.2.3 SINDROMUL DE AGITAŢIE PSIHOMOTORIE. ATACUL DE PANICĂ (sindromul de excitaţie psihomotorie) 1.Sindromul de agitatie psihomotorie • Exacerbarea tuturor functiilor psihice • Exteriorizari verbale si motorii • Max-disociatii ideo-comportamentale in care filtrul constiintei este suntat • Manifestari de heteroagresivitate sau autoagresivitate 2.Sindrom Cotard • Suspendarea compului constiintei • Idei de negarea a propriilor organe, a familiei, imortalitate • Sdr depresiv cu idei psihotice –delirante

6.2.5 SINDROMUL CATATONIC

 tulburările activităţii motorii şi se prezintă  sub forma: • stuporii catatonice=akinezia, • agitaţiei catatonice = hiperkinezia.  Simptomele principale ale acestui sindrom sunt: • negativismul, • stereotipiile, • catalepsia (flexibilitatea ceroasă) nu mai misca maini, picioare Ca forme particulare de catatonie descriem: 1. Catatonia mortală (Stauder): - debut brusc - dereglati centrii respiratori, cv, termoreglarea - stadiul terminal cu stupoare, confuzie, chiar moarte. Ea ar avea mai probabil o cauză exogenă. 2. Catatonia tardivă: - Debut lent - Rigiditate monoarticulara - Antipsihotice , mioleptice Sindromul catatonic apare în schizofrenie (forma catatonică), boli infecţioase acute (gripa, septicemie) encefalite, sifilis meningovascular, tumori, traumatisme craniocerebrale. 6.2.6 SINDROAMELE HALUCINATORII ŞI DELIRANTE 1. SINDROMUL PARANOIC  delir sistematizat bazat pe mecanisme interpretative în care halucinaţiile lipsesc.  Apare în paranoia şi ca psihoză reactivă, reversibilă. 2.     

SINDROMUL PARANOID delir nesistematizat - persecuţie, gelozie, urmarire însoţit de halucinaţii. tocire afectiva a tuturor functiilor psihice atentia si memoria fixata pe tematica deliranta episodul se remite dupa 2-4 sapt

3.    

SINDROMUL PARAFRENIC sindrom delirant-halucinator sistematizat personalitatea conservata chiar după o perioadă lungă de evoluţie conţinut delirul poate fi de filiaţie, bogăţie, putere sau delir fantastic Se întâlneşte în parafrenie, psihozele vârstei înaintate

4. SINDROMUL DE AUTOMATISM MENTAL (CLERAMBAULT KANDINSKI)  "sciziunea eu-lui", faptul că gândirea devine străină, eu nu ma mai recunosc  Este vorba de un triplu automatism: mental, senzitiv şi motor.  Pseudohalucinatii  Halucinatii auditive – voci din capul pacientului care dau comenzi executorii prin care pacientul simte ca pierde controlul asupra vietii lui , executa ce spune vocea-isi modifica comportamentul  are sentimentul că este supus unor forţe şi influenţe exterioare care-l obligă să gândească, să simtă, să acteze într-un anume fel – forţe xenopate  Fenomenele ideatorii includ:  gânduri stranii, ecoul gândiri şi lecturii,  devansarea gândurilor,  oprirea sau dispariţia gândirii.  comentarea gândurilor, comentarea actelor, sentimente -bolnavul are impresia că gândirea nu mai este a sa.  In schizofrenie 6.2.7 SINDROAMELE HIPOCONDRIACE  ideea hipocondriacă, adică obsesia sau convingerea în existenţa unor leziuni, alterări, modificări ale corpului sau psihicului şi  în general în existenţa unor boli somatice sau psihice incurabile sau chiar fatale, toate acestea nefiind întemeiate obiectiv. 1. SINDROMUL ASTENO-HIPOCONDRIAC  Temerile de boală apar pe fond astenic  însoţite de tulburări vegetative şi cenestopatii.  în: neurastenie, astenii somatogene, schizofrenie în debut sau în perioada de remisiune. 2. SINDROMUL OBSESIV-HIPOCONDRIAC  temeri obsesive de îmbolnăvire, denumite noso-fobii (cancerofobie, rabiofobie, sifilofobie etc.). 3. SINDROMUL DEPRESIV-HIPOCONDRIAC  pe fond depresiv  apar idei delirante 5. SINDROMUL PARANOIAC-HIPOCONDRIAC  Delirul sistematizat hipocondriac de interpretare  bolnavul, convins că i s-a aplicat un tratament greşit de către medic elaborează un delir de persecuţie şi revendicare faţă de acesta

6.2.8 SINDROAMELE PSIHOORGANICE tulburări psihice determinate de perturbări sau leziuni ale ţesutului cerebral sau asociate lor –orice trauma care actioneaza pe creier • Simptomele care alcătuiesc sindromul sunt: - tulburări ale câmpului de conştiinţă; - dezorientarea temporo-spaţială - tulburari de memorie - anterogradă - alterarea capacităţii de înţelegere, -sărăcirea vocabularului, alterarea judecăţii şi raţionamentelor; - fenomene productive (iluzii, halucinaţii, delir); - modificări de dispoziţie (anxietate, tocire afectivă, labilitate emoţională, disforie). • Sindroamele psihoorganice sunt: a) Sindroame psihogrganice acute : - infecţii ale creierului sau generale; - intoxicaţii; - traumatisme cranio-cerebrale (hematom subdural); - tulburări metabolice, endocrine, de nutriţie. b) Sindroame psihoorganice cronice: - demenţe presenile, senile; - alcoolism cronic; - encefalopatii posttraumatice; - epilepsie idiopatică; - tulburări cerebrale primare sau metastatice; - scleroză multiplă; - coreea Huntington. •

1.Sindroamele psihoorganice acute au  debut brusc,  disfuncţie cerebrală reversibilă,  evoluţie în general scurtă (zile, săptămâni),  remisiunea simptomatologiei organice. 2.Sindroamele psihoorganice cronice au  debut de regulă insidios  tabloul clinic este de tip demenţial  disfuncţia cerebrală este ireversibilă,  evoluţia este îndelungată şi duce la exitus. 6.2.11 SINDROMUL DEMENŢIAL o sindroamele psihoorganice cronice o slăbire progresivă şi globală a activităţii psihice o alterarea memoriei şi gândirii, în paralel cu alterarea comportamentului şi sărăcirea afectivă.

o Bradipsihie , continut saracacios al gandirii o În sindromul demenţial hipomnezia de fixare duce la o amnezie anterogradă, apoi şi retrogradă. o se reduce vocabularul, gândirea slăbeşte, o se reduce capacitatea de raţionament, în vorbire apar incoerenţe. Demenţele se clasifică în : - demenţe degenerative  Huntington presenila  demenţa Pick  Alzheimer –dementa cortico-subcorticala  Parkinson -dementa subcorticala, afecteaza motricitatea , tulb de mers, cognitive - demenţa senilă (demenţe globale) – imbatranire accelerata a intregului sistem cerebral - demenţe vasculare (demenţe lacunare: ateroscleroza, trombangeita obliterantă); - demenţe toxice (alcoolică, CO); - demenţă epileptică; - demenţa traumatică.

• • • •

SINDROMUL DEPRESIV Modificarea afectivitatii

Bradipsihie cu randament scazut Clinic –hipobulie -dispozitie depresiva -bradipsihie -apare in psihotrauma majora -cel putin 5 zile / sapt depresiv -ganduri depresive -exacerbarea/inhibarea apetitului alimentar -hipersomnii/insomnii -scaderea autostimei -retragere sociala -randament scazut la munca SINDROM MANIACAL • • • •

Hiperactivitate Tahipsihie Dispozitie elevata Clinic opus sindromului depresiv

9.1 SCHIZOFRENIA 9.2 TULBURĂRI SCHIZOTIPALE 9.3 TULBURĂRI DELIRANTE PERSISTENTE 9.4 TULBURĂRI PSIHOTICE ACUTE ŞI TRANZITORII

9.1 SCHIZOFRENIA

9.1.1 . Conceptul de Schizofrenie noţiunea de schizofrenie apare mult mai târziu, abia la începutul secolului XX. În anul 1852 - „demenţa precoce” boală cu debut în adolescenţă, caracterizată prin tendinţa la izolare, comportament bizar Ca entitate clinică distinctă -în anul 1899 Kraepelin „demenţia precox Bleuler care în anul 1911 introduce termenul de schizofrenie (scindarea psihicului) Schizos=despicare Frenos=minte Bleuler descrie: Boala celor 4 A - autismul (retragerea în lumea interioară, alta decât realitatea exterioară); - ambivalenţa (existenţa concomitentă a două sentimente puternice, dar opuse); - aplatizarea afectivă (pierderea modulării, rigiditate, tocire până la pustiire); - asociaţii anormale (pierderea relaţiei între idei). 9.1.8. Etiologie: A.Teorii biochimice -creierul lucreaza cu neurohormoni 1 primari 2 secundari 1.Primari 1. Dopaminergici resp de halucinatii 2. Noradrenergici 3. Serotoninergici 4. Gabaergici Cei 4 se gasesc in echilibru prin feed back pozitiv si negativ-cel mai important 1.Dopaminergici o Principalul sistem activator o Responsabil de aparitia halucinatiilor si ideilor delirante o D1 –regresie cognitiva o D2 –cel mai important, -nucleul bazal din hipocamp, cortex prefrontal o D3, D4, D5 –rol betablocant la nivelul inimii -incetinesc transmiterea impulsului catre miocard 2.Noradrenergici o Adrenalina principalul hormon activator o Se in girusul cingulat si adenohipofiza o Hipocamp rol de stocare a memoriei o Cortex prefrontal memorie de scurta durata 3.Serotoninergice

o In cortexul frontal+prefrontal o Anxietate, dispozitie, placere 4.Gabaergic o Principalul neurohormon inhibitor o Glutamat o Glicina o Gama acidobutiric o Patogeneza  Citokinele  Somatostatina  Vip  B.Ipoteza genetica o 1 parinte sansa 5-6% o 2 parinti sansa 40-60% o Rude grad intai 10% o Gemeni –mono 70% -dizigoti 10% C.Psihosociale o Mediul cultural o Riscul de stres D.Ipoteza imunologica o Scadere a limfocitelor T o Anticorpi anticromozomiali cr 5 genele pentru dopamina o D.Ipoteza o Cresterea IgM , IgG, IgA E.Neuroimagistica o Metoda de investigatie o Cr 5, 7, , -rol patognomonic ? riscul mare o Neuroh? Sec secretati de intestin o Hipofrontalitate –hipoperfuzie frontala o Captare scazuta a O2 o Cresterea VIII, V lateral 9.1.2. Trăsături psihopatologice Boala se caracterizează prin distorsiuni fundamentale şi caracteristice ale 1. gândirii, 2. percepţiei şi 3. afectivităţii (slăbire afectivă până la aplatizare sau afecte nepotrivite) precum şi a 4. comportamentului.

Debutul poate fi  brutal in schizofrenia cu valente pozitive  precedat de prodrom –luni/ani Prodrom - modificarea personalitatii care nu ajunge sa se integreze cu preocuparile pac - pac se schimba, devine bizar, ciudat - hipovolee - depresie - 4 luni- 6 ani Fenomene psihopatologice cele mai importante: a) Simptome pozitive: 1. Idee deliranta 2. Dezorganizare 3. Comportament halucinator 4. Agitatie 5. Grandiozitate 6. Persecutie, suspiciune, ostilitate b) Simptome negative: 1. aplatizare afectivă –tocirea afectivitatii 2. retragere emoţională 3. retragere socială –incapacitatea de a interactiona social 4. dificultate în gândirea abstractă 5. lipsa de spontaneitate şi de flux a conversaţiei 6. abulie, apatie 7. gândire stereotipă, rigidă. c) Simpotone generale psihopatologice 1. plangeri somatice 2. anxietate 3. sentiment de vina??? 4. Tensiune interna 5. Manierisme si posturi anormale 6. Depresie 7. Continut anormal al gandirii 8. Dezorientare 9. Lipsa concetrare + lipsa mentinerii atentiei 10. Lipsa insedeului 11. Hipovolee?? 12. Control scazut al impulsurilor 13. Preocupari anormale 14. Evitare sociala activa 9.1.4. Forme clinice 1. Schizofrenia paranoidă: comportament halucinator delirant frecvent de persecuţie, otravire, se simte amenintat 2. Schizofrenia nediferenţiată (atipică): nu corespunde nici unei forme dar are din fiecare câte ceva.

3.

4.

Schizofrenia hebefrenică??: -afectarea gandirii e masiva -salata de cuvinte -afectivitatea mult afectata Schizofrenia catatonică: -comportamentul este afectat -alterneaza cu perioade de automutilare -agitatie psihomotorie -flexibilitatea ceroasa?? -rigiditatea articulara, musculara

5. 6.

Schizofrenia grefata pe un intelect normal Schizofrenia reziduala -ani de evolutie -tabloul nu mai area aceeasi intensitate Deliriul este sistematizat in schizofrenie 9.1.6. Evoluţie: intermitentă, cu recădere la diferite intervale. La tratamentul clasic 7-8 cazuri din 10 se pierd socio-profesional. Neurolepticele atipice au redus cifra la 2-3 cazuri din 10. 9.1.10. Tratamentul: Obiectivele tratamentului în schzofrenie sunt: atenuarea simptomelor; prevenirea recăderilor; corectarea defectelor ce rămân (de personalitate etc.); evitarea suicidului; creşterea autostimei şi ancorării în realitate; reintegrarea familială, socială şi profesională; atenuarea impactului asupra aparţinătorilor. Tratamentul: - fazei acute - de întreţinere - cazurilor cronice. Medicaţia folosită este axată pe antipsihotice clasice (haloperidol, levomepromazină) sau mai nou cele din clasa antipsihotice atipice (olanzapină, risperidonă, amisulprid etc.). Se asociază cu anxiolitice, ataractice sau hipnotice la nevoie. Tratamentul nemedicamentos constă în psihoterapie sub diferite forme, la cazurile stabilizate. 9.2. TULBURAREA SCHIZOTIPALĂ Este caracterizată prin comportament excentric, anomalii ale gândirii şi afectivităţii – ca în schizofrenie, dar neevidenţiindu-se nici un simptom specific schizofreniei manifeste sau întrun moment oarecare de evoluţie al acesteia. Se constată: răcire afectivă, anhedonie, comportament straniu sau excentric, tendinţe la izolare socială, idei bizare, idei de persecuţie, ruminaţii obsesionale, uneori episoade tranzitorii cvasi – psihotice: iluzii intense, halucinaţii auditive sau de altă natură, idei pseudo-delirante - în lipsa unor factori declanşatori externi (stres). Evoluţia corespunde unei tulburări de personalitate schizotipală. Diagnostic diferenţial: - personalitatea schizoidă; - trăsăturile de personalitate apar din copilărie. - personalitatea schizotipală, - Schizofrenie - de limită - latentă - prepsihotică - prodromală - pesudnevrotică

- pesudopsihopatică. - psihoze organice, epilepsie cu tulburări psihotice. - alte psihoze (toxice, reactive). 9.3. TULBURĂRI DELIRANTE PERSISTENTE Tulburare psihica de origine psihotica  Nucleul personal este pastrat  Aparitia unui delir sistematizat cu afectivitate mare  Acelasi tip de idei delirante ca in schizofrenie  2 tipuri 1. Paranoia 2. Parafrenia 1.      

Paranoia: Delirul este cronic, sistematizat şi nehalucinator. Apare pe o personalitate premorbidă, Porneste de la premize false dar urmeaza o ordine fireasca Delirul este impenetrabil la critică Sugestibilitate crescută pentru orice informatie care aduce noutati ideei false Cele care vin sa combata ideea falsa sunt indepartate Paranoia are trei modalităţi de dezvoltare: A. In sector B. In retea C. Delir concentric

A.. In sector - delirul pasional şi de revendicare • exaltare afectivă şi supraaprecierea propriei persoane • Se constituie pe binomul persecuţie – megalomanie • Complex de frustrare şi inferioritate • Anxietate mare putand duce pana la heteroagresivitate Delir de revendicare pot fi - Aduc argumente in favoarea lor - Pornesc de la idei false pe care la amplifica - cverulenţi, procesivi (revendică proprietăţi, drepturi) - persecutorii celor din jur; - inventatorii (revendică o invenţie); - idealiştii pasionali (prezintă revendicări ideologice). Delirurile pasionale - gelozie convingerea delirantă a subiectului că este înşelat - delirul erotoman cel mai des pacienta se crede iubită de o persoană cu rang superior care ezită să-i declare dragostea. Refuzul părţii transformă iubirea în ură B. In reţea • ideile delirante au puncte de plecare multiple care se unesc ca un puzzle • delir de interpretare • idei flase bazate pe o perceptie intacta • tematica de persecuţie, urmărire, otrăvire , ucidere etc.

• Incarcatura expansiva -misiuni divine, mistice, roluri politice C. Delir concentric -paranoia senzitivă de relaţie • subiectul este centrul evenimentelor , al „proceselor” organizate de cei din jur. • Personalitatea premorbidă • Aceasta trasatura de personalitate se modifica in functie de loc • Despre el se vorbeste • Personalitate vulnerabila • Slabiciune launtrica • Timiditate • Factori psihotraumatizanti pot declansa boala • Temele principale sunt cele de persecuţie (se cred dispreţuiţi, batjocoriţi, urmăriţi, acuzaţi etc.) şi de mărire (corespondente orgoliului originar). 2.Parafrenia: • Acte antisociale fara cel mai mic regret • Mod de propagare asemanator cu paranoia • Păstrarea mai bună şi durabilă a personalităţii; • procesul are debut tardiv, asupra unei personalităţi deja formate şi mai puţin vulnerabile • prezente şi halucinaţiile. • În parafrenie bolnavul menţine un contact bun cu realitatea. 9.4. TULBURĂRI PSIHOTICE ACUTE ŞI TRANZITORII -

Diagnostic limitat in timp Disociatie ideo-verbala Anxietate Halucinatii Idei delirante de orice fel Dezorganizarea masiva a comportamentului Gandire si afectivitate plang dar rad Forme:

1. Tulburarea psihotică acută cu simptome schizofrenice: - Tablou polimorf, variabil - Prodrom al schizofreniei - Alcool, droguri fara elemente de schizofrenie 2. Tulburarea psihotică acută polimorfă fără simptome schizofrenice - Se remit spontan - Debut brutal şi dispar rapid, fără recădere 3. Tulburarea delirantă indusă (delir în doi): - un inductor delirant bolnav - un indus vulnerabil sanatos Tratamentul tulburărilor delirante persistente, a tulburărilor schizotipale şi tulburărilor psihotice acute şi tranzitorii urmează indicaţiile şi obiectivele tratamentului din schizofrenie.

10. TULBURĂRILE AFECTIVE Introducere: Afectivitatea este procesul psihic cel mai legat de personalitate. Clasificare Dupa sensul de modificare a afectivitatii I. Unipolare -depresie majora -distimie -neurastenie II. Bipolare -tulburare unipolara alternand cu un episod maniacal 10.1 TULBURAREA DEPRESIVĂ MAJORĂ (depresia monopolară, depresia unipolară) Nu este precedată sau urmată de episoade maniacale sau hipomaniacale. 1.Criterii de diagnostic  Cinci (sau mai multe) simptome din cele menţionate  In decurs de două săptămâni  Cel puţin unul dintre simptome este dispoziţia depresivă 2.Simptomatologie: 1. Dispoziţie depresiva în ce a mai mare parte a zilei 2. Interes şi plăcere scăzută faţă de aproape toate activităţile, zilnic şi în cea mai mare parte a zilei. 3. Modificari in greutate -Pierderea semnificativă în greutate sau creştere în greutate 4. Tulburari de somn -Insomnie sau hipersomnie. 5. Agitaţie sau inhibiţie psihomotorie aproape în fiecare zi. 6. Oboseală sau pierderea energiei, a libidoului. 7. Sentimente de devalorizare sau de vinovăţie (care poate să fie şi delirantă). 8. Capacitatea de gândire sau concentrare diminuată, indecizie în luarea de hotărâri. 9. Idei recurente de moarte sau suicid În depresia majoră evoluţia naturală este 6-9 luni. 3. Forme clinice a) Episod depresiv major cu factori psihotice  idei delirante de inutilitate, vinovăţie, moarte nonconforme cu realul  ½ asociaza si halucinatii b) Episod depresiv major cu factori melancolici  Idei suicidale  Depresia se agraveaza dimineata la trezire c) Episod depresiv atipic  Agitatie pe un fond depresiv  Idei delirante d) Depresia majoră rezistentă la tratament  în cazul în care cel puţin trei tentative terapeutice consecutive şi corect efectuate nu duc la remisiunea episodului depresiv.

e) Depresia recurentă  cel puţin două episoade repetate în cinci ani  cel puţin trei episoade înaintea episodului curent. 4. Diagnostic diferenţial  schizofrenia (forma paranoidă şi catatonă): vârsta debutului mai mică , depresivii au o remisiune completă între episoade  anxietatea / anxietate+depresie in tulburarea mixta anxiodepresiva  depresia exogena –boli hepatice, pancreatice  depresia datorită dependenţei de substanţe psihoactive.  depresia de doliu: începe la 2-3 săptămâni după decesul persoanei iubite şi se remite în 6-8 săptămâni. Tot ce persistă peste două luni pretinde diagnosticul de depresie majoră, cu debutul reactiv.  demenţa perioada premorbidă frecvent se pune diagnostic de depresie. 5.Evoluţie  evoluţia este recurentă  Dupa -primul episod sanse de aparitie 50-60% -de 3 ori mai frecventa la femei -la 50 de ani se egalizeaza sansele de aparitie -1 episod 50% sanse de aparitie -2 episoade 80% sanse de aparitie  Factori care favorizează recăderea: • episoade anterioare numeroase; • tratament inadecvat; • răspuns parţial la tratament; • întreruperea prematură a tratamentului; • comorbiditate somatică (şi psihică); • ambianţă încărcată excesiv emoţional. 6. Etiologie A. Ipoteza monoaminică o scaderea nivelului presinaptic de serotonina o tratament inhibitori ai recaptării serotonine B. Ipoteza noradrenergica o Scăderea nivelului noradrenalinei (şi creşterea ei în manie) o In depresiile inhibate prin sistemul axului cortioc-hipotalamo-hipofizar o Se stimuleaza cortizolul care inhiba NA o Cortizolemia –dozare cortizol matinal o inhibitorii selectivi ai recaptării noradrenalinei sunt eficienţi în depresiile inhibate psihomotor. C. Ipoteza Gabaergica –acidul Gaba inhiba tot D. Ipoteza catecolaminelor o Acetil colina – putem invata lucruri noi, in lipsa ei are loc deteriorare cognitiva E. Depresia –hipoperfuzie prefrontala o Canalele ionice de Ca-Mg-Zn-Na au rol in trasmiterea neuronala 7 Tratament nu e in cursuri!!!!! Pacientul cu depresie majoră trebuie abordat complex, atât farmacoterapeutic cât şi psihosocial.

În prezent avem un arsenal bogat de medicamente antidepresive, cele de ultimă oră având efecte secundare foarte scăzute: ISRS, (fluoxetina, fluvoxamina, paroxetina, sertralina, escitalopramul), ISRN (reboxetina), antidepresivele bifocale (efectin, remeron), tianeptina (pentru distimici). Efectul lor terapeutic apare după 14-21 de zile de la iniţierea tratamentului, tratament care trebuie continuat 6-12 luni de la remisiune. Sărurile de litiu, carbamazepina, valproatul, sunt timostabilizatori. În cazul depresiilor stuporoase (catatone) se aplică electroşocul. Altă metodă este psihoterapia, alături de antidepresive. • • • •

10.3 TULBURAREA BIPOLARĂ Denumită înainte psihoza maniaco-depresivă, constă în succesiunea episoadelor depresive cu episoade maniacale. Toţi pacienţii care prezintă clinic un episod maniacal, hipomaniacal sau mixt sunt consideraţi bipolari Spre deosebire de depresia majoră care poate fi unipolară.

A. Tabloul clinic:  Hipertimii – afectivitate Cresterea stimei de sine  Dispoziţie euforică/iritabilitate cu durata de cel puţin o săptămână + 4 din semnele 1. Distractibilitatea 2. Insomnia scăderea nevoii de somn+nivelul de energie crescut 3. Idei de grandoare, de mărire (încredere în forţe proprii până la intensitate delirantă) 4. Fuga de idei (tahipsihie). 5. Hiperactivitate ( socială, sexuală, profesională). 6. Logoreea –ideile se succed cu o viteza rapida 7. Dezinhibiţie (verbală, sexuală, în cheltuieli etc.). B. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Diagnostic diferenţial: Abuzul de substanţe, intoxicaţie sau sevraj (alcool, amfetamine, cocaină) Medicaţia (steroizi, antidepresive, amfetamine, ACTH, barbiturice). Boli neurologice -sindrom de lob frontal, demenţa Pick Boli endocrine Hipercortex prefrontal Tiroidismul –tireotoxicoza Infecţii (encefalita HIV, herpes, sifilis) Boli autoimune

C. Subtipuri: 1. Tip 1 cel puţin un episod maniacal este asociat cu un episod depresiv pe timp de două săptămâni. 2. Tip 2 minim un episod maniacal anterior cu unul depresiv 3. Ciclotimia: simptome hipomaniacale alternante cu simptome subdepresive (depresie uşoară) pentru cel puţin doi ani. 4. Tulburarea bipolară cu cicluri rapide: cel puţin patru episoade depresive/maniacale într-un an. Se mai numeşte tulburare bipolară circulară.

5. Tulburare afectiva bipolara mixtă - Depresie + manie - Rara - Hiperactivitate cu idei depresive - Doarme foarte mult - Vorbeste mult - Idei depresive - Neingrijit

Tratament: nu e in cursuri!!!!! În perioada maniacală psihotrope, sedative (plegomazin, levomepromazin, tiapridal). De asemenea, în faza acută şi interfazic stabilizatori ai dispoziţiei (săruri de litiu, carbamazepină). Depresia se tratează cu antidepresive.

11. TULBURĂRILE DE PERSONALITATE Normalitate - o stare sau desfăşurare firească a fenomenelor, proceselor în concordanţă cu intenţiile omului. 1. Normalitate ideală - acceptarea şi respectarea legilor sociale, - a deprinderilor culturale din societatea din care indivizii fac parte; 2. Normalitate statistică - frecvenţa, conform căreia indivizii sunt consideraţi normali dacă sunt plasaţi în grup majoritar 3. Normalitate funcţională - reflectă caracterul comportamental optim al individului; - ţine seama de toate trăsăturile psihologice ale individului şi - dinamica acestora in context social/existential Tulburările de personalitate suma de  experienţe interioare,  comportamente adânc înrădăcinate şi persistente,  modele de relaţionare  interpretate de către societatea din care provine individul ca fiind deviante, anormale. Psihopatul 1. impresionabil (astenic), 2. excentric, 3. impulsiv, 4. mincinos (isteric), 5. excroc, 6. răzbunător (paranoic) 7. imoral. Personalitatea anormală era prezentată de către acesta ca având trăsături care depăşesc normalul dar nu interfereaza Personalitate patologica • modificare comportamentului individului • modul de relationare cu mediul social e modificat • agresivitate Tipuri de tulburari de personalitate: - de nucleu (constituţionale) determinare genetica - psihopatiile marginale -factori ca:-exogeni, -mediu, -nivel socio-economic scăzut, -psihotraume multiple Petrilovitsch şi Ganuşkin –au clasat caracterele esenţiale ale personalităţilor dizarmonice în patru mari categorii 1. Tonalitatea particularităţile structurale prezente in toata viata psihica 2. Constanţa prezenţa şi menţinerea acestor trăsături toată viaţa 3. Intensitatea duce la plasarea individului între sănătate şi boală 4. Dinamica frecvenţa decompensărilor în funcţie de factorii de mediu

Se poate vorbi de tulburări de personalitate doar după vârsta de 18 ani, vârstă la care se consideră că formarea personalităţii este definitivată. Simptomatologie Personalitatea este o rezultantă dinamică a tuturor funcţiilor şi însuşirilor psihice a individului şi ca atare ea integrează toate funcţiile de sinteză şi anume: conştiinţa, temperamentul, caracterul intelectul.  dezvoltare inegală a personalităţii cu un deficit evident, în respectarea valorilor morale şi etice, în care subiecţii se manifestă sub imperiul impulsurilor şi dorinţelor primare;  instabilitate psiho-afectivă tulburare de comportament prin deficit de modulare a vointei,afectivitatii si comportamentului;  psihorigiditate şi egocentrism cu nerecunoaşterea defectelor proprii  incapacitatea adaptativă la mediul socio-cultural din care face parte, caracterizată prin dificultăţi de interrelaţionare umană Clasificări şi forme clinice Tipurile clinice de tulburări de personalitate sunt sistematizate în cele mai noi tratate de specialitate (DSM IV) în trei categorii: A. bizari-excentrici: - tulburare de personalitate paranoidă; - tulburarea de personalitate schizoidă; - tulburarea de personalitate schizotipală; B. dramatici, instabili, capricioşi: - tulburarea de personalitate antisocială (disocială) - tulburarea de personalitate histrionică; - tulburarea de personalitate narcisică; - tulburarea de personalitate borderline; C. anxioşi, sperioşi: - tulburarea de personalitate evitantă; - tulburarea de personalitate dependentă; - tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă; Criteriile de diagnostic sunt:  Criteriul A: pattern durabil de experienţă internă şi de comportament deviant;  Criteriul B: pattern durabil ce duce la o inadecvare semnificativă clinic în domeniul social, profesional;  Criteriul C: pattern inflexibil raportat la o gamă largă de situaţii şi persoane;  Criteriul D: patternul este stabil şi de durată, cu debut în adolescenţă/adultului tânăr;  Criteriul E: patternul nu poate fi explicat în contextul unei tulburări mentale organice;  Criteriul F: nu se datorează efectelor unor substanţe toxice, psihotice sau altor conditii 1.Tulburarea de personalitate paranoidă  suspiciune,  trăsături vanitoase exagerate,  orgoliu  neîncredere  dubii în legătură cu sinceritatea celor din jur fără nici o justificare,  vede intenţii ascunse  poartă ranchiună  implacabil la insulte,  neîncrezător  dubii în legătură cu fidelitatea partenerului

 lipsiţi de gingăşie şi tandreţe  absenţa umorului şi a hobby-urilor. 2 Tulburarea de personalitate schizoidă  rece, inflexibil  capacitate scăzută de relaţionare socială,  nu doresc relatii noi  preferă activităţile solitare  slab interes pentru relaţiile sexuale,  este indiferent la laudele şi criticile ce i se aduc,  nu are prieteni apropiaţi  preocupati de stiinte exacte 3 Tulburarea de personalitate schizotipală  tipul de psihopatie cel mai controversat  comportament ciudat, straniu, atribute ce caracterizează atât comunicarea cât şi gândirea  superstitiosi  gândirea lor este dominată de bizarerii ideative, magie, superstiţii, imaginar, credinţe stranii, telepatie, al şaptelea simţ  nu cultivă şi nici nu îşi doresc relaţii sociale  persoană excentrică, stranie. 4 Tulburarea de personalitate antisocială (disocială)  integrati social  intelect bun  irascibili  prag scazut la frustrare  agitati daca nu primesc ce doresc  acte si atitudine de dispret fata de anturaj  superiori  sfideaza drepturile celorlalti  imposibilitatea trairii sentimentului de vina  nu simt placere imediata  nu simt placere imediata 5 Tulburarea de personalitate histrionică  teatralism  impresionabilitate  fricosi  anxiosi  emotionalitate excesiva  demonstrativitatea şi nevoia de a fi tot timpul în centrul atenţiei  exprimare afectată  le plac micile generozităţi, ziua lor de naştere este serbată de toţi, face mici cadouri, numai ceilalţi sunt meschini, reci, nu fac niciodată asemenea gesturi.  uzează de farmecul personal pentru a manipula afectiv  apelează frecvent la minciuni urmărindu-şi totdeauna interesele  Situaţiile conflictuale sunt trăite fie la cote maxime, fie sunt şuntate prin crize de conversie – transformarea suferintelor psihice in manifestari somatice : fenomene false de AVC, crize de pierdere a cunostintei

Femeia apare drăguţă, simpatică, sociabilă, politicoasă, atrăgătoare, are ceva afectat, artificial în ton şi în general în tot comportamentul. Bărbatul pare binecrescut, educat, manierat, dar parcă totuşi exagerează, ceva pare nenatural în felul lui de a fi. 6.Tulburarea de personalitate borderline  Labili emotionali  Impulsivitate crescuta indreptata spre membrii societatii  se plictisesc frecvent,  au dispoziţii capricioase  dispozitie afectiva de vid  investesc afectiv dar ce primesc inapoi nu simt  incapabili de a rezona afectiv  se decompenseaza daca nu obtin placere imediat –agresivitate extrema  grad de periculozitate cel mai ridicat  nu rezista la factori de stres minori –accese de furie spre persoana care ii produce stresul 7.Tulburarea de personalitate dependentă  lipsa stimei de sine,  subestimarea calităţilor personale, indecizie, autodepreciere  au mereu nevoie de aprobare in tot ceea ce fac

lipsă

de

iniţiativă,

Diagnosticul diferenţial se face cu: - tulburări de personalitate organice (după TCC, tumori, AVC) - modificări durabile de personalitate după experienţe traumatice - retard mintal - epilepsie - tulburări psihotice

dependenţă,

13. ÎNTÂRZIERI ÎN DEZVOLTAREA MINTALĂ (OLIGOFRENII) Reprezintă o problemă medicală, psihologică, educaţională şi nu în ultimul rând socială. Pacientii -nu se pot integra social -bolovan pentru familie -au nevoi de tratament -nu exista tratament curativ Epidemiologie: retardul mental  în rândul copiilor în proporţie de 2-4 %  frecvenţa sa fiind cu atât mai scăzută cu cât gradul întârzierii este mai mare  procentul variază de la o ţară la alta, în funcţie de nivelul socio – cultural , cel educaţional precum şi al asistenţei sanitare mai bune Etiopatogenie: se pot admite două categorii mari de factori: 1. Genetici (endogeni): anomalii cromozomiale (sindromul Down, sindromul Turner, sindromul Klinefelter). - tulburări metabolice (feniceltonuria, boala Gaucher, boala Niemann – Pick). 2. Câştigaţi (exogeni): A. factori prenatali (în perioada embrionară 0-3 luni) sau fetală (4-9 luni) care acţionează prin lezarea substratului biologic cerebral şi au ca rezultat nedezvoltarea psihică. Aceştia sunt: - infecţii (rubeolă, sifilis, toxoplasmoză); - intoxicaţii (cu Pb, alcool, medicamente); - afecţiuni somatice ale mamei (traumatisme, iradieri, hipoxie); - disfuncţii placentare (toxemie, subalimentaţie); - boli endocrine (hipotireoza, hipoparatireoza). B. factori perinatali -hipoxia C. factori postnatali, care survin în prima perioada a vieţii: - encefalite, meningite ale copilului; - intoxicaţii ( cu Pb); - traumatisme craniene ale copilului; - nutriţia deficitară. Simptome şi diagnostic:  funcţiile cognitive afectate  functiile vegetative raman intacte  se descriu 3 nivele (grade) de întârziere mentală

1. Întârzierea mentală uşoară (oligofrenia gr. I, debilitatea mintală)       

I.Q. este între 50-69% -Normal 90% Peste 140-145%la adulţi persoana are vârsta mentală de 9-10 ani achizitii incetinite se pot descurca social doar cu supraveghere învăţare a unor profesii până la o anumită limită functionalitate limitata slăbiciunea judecăţii şi a raţionamentelor

2. Întârzierea mentală medie ( oligofrenie gradul II, imbecilitate)         

I.Q este între 35-49% la adulţi, vârsta mentală între 6-9 ani imbecilitatea reprezintă 12% tulburari de comportament din copilăria mica – deficit neuropsihomotor afectivitate elementară, vocabular sărac dar cu posibilitatea de achiziţii verbale, limbajul scris rezumat la câteva cuvinte sociabilitatea este greoaie capabil de munci elementare, de rutină, sub îndrumare.

3. Întârzierea mentală severă (oligofrenie grad III, idioţie)        

I.Q se situează între 20-34% la adulţi vârsta mentală este între 3-6 ani nu îşi însuşesc limbajul comunică prin sunete nearticulate pareze, paralizii, surditate surdo-mutitate

4. Întârzierea mentală profundă (arieraţie mentală).      

I.Q este sub 20% la adulţi vârsta mentală este de mai puţin 3 ani viaţă vegetativă reflexe nu pot fi invatate nici cele conditionate hipotrofici speranta de viata scazuta

5. Intelect de limită      

I.Q 70-90% este capabil de învăţare adaptare la viaţa colectivă performanţe cognitive scăzute labilitatea afectivă este mai exprimată rezistenta scazuta la frustrare

Diagnostic diferenţial: - pe baza I.Q - demenţele (reprezintă o involuţie); - tulburările de personalitate: nu exista modificari cognitive Tratamentul  Tratamentul profilactic: include sfatul genetic, supravegherea şi profilaxia sarcinii (de infecţii, intoxicaţii, traume).  Tratamentul curativ: psihoanabolizante ca acidul glutamic, piracetam, piritinol, cerebrolysin (extract de creier de porc), vitamine. În tulburările de comportament se dau doze mici de benzodiazepine, neuroleptice, sedative (tioridazin, haloperidol, risperidonă), barbiturice mai ales dacă persoana prezintă şi crize comiţiale.  Tratament recuperator: prin antrenarea în diferite forme de activitate, terapia ocupaţională, psihopedagogie

14. REGRESIUNI ÎN DEZVOLTAREA MINTALĂ (DEMENŢE) Definiţie • sindrom datorat unei boli cerebrale • cronica şi progresiva • alterarea a numeroase funcţii cognitive precum memoria, gândirea, înţelegerea, orientarea, calculul, capacitatea de a învăţa, limbajul şi judecata • Sindromul demenţial survine în boala Alzheimer, în bolile vasculare cerebrale şi în alte afecţiuni, primare sau secundare, care ating creierul şi are o etiologie organică demonstrabilă. Clasificare 1. După vârsta de apariţie - demenţe presenile - senile – 65 ani 2. După cauză - demenţe primare afectare directă SNC - demenţe secundare, datorită factorilor infecţioşi, toxici, traumatici, vasculari, carenţiali etc. 3. După etiopatogenie, clasificarea este • Boala Alzheimer; • Demenţa vasculara • Demenţa alcoolică • Mase intracraniene (tumori, abcese, hematoame); • Anoxia; • Traumatisme cranio-cerebrale (demenţa boxerilor etc); • Hidrocefalia normotensivă; • Boli neurodegenerative: - boala Parkinson - boala Huntington - boala Pick - scleroza laterală amiotrofică - degenerescenţa spinocerebeloasă - boala Wilson. • Boli infecţioase: - boala Jacob – Creutzfeld (boala vacii nebune) - demenţa SIDA - encefalita virală - neurosifilis - meningita bacteriană cronică. • Boli de nutriţie: - boala Korsakoff - deficit de vitamina B12 - deficit de folat - pelagra • Boli metabolice: - hipo şi hipertiroidism

• • • •

insuficienţa renală severă insuficienţa hepatică demenţa din dializă. Boli inflamatorii cronice: - scleroza multiplă - boala Whiple. 14.1 DEMENŢA ALZHEIMER

 Constituie 50-60 % din totalul demenţelor  Poate afecta în proporţie de 5-7 % persoanele în vârstă de până la 65 ani, iar peste 80 de ani procentul este de 15-20%.  Factorii de risc sunt sexul feminin, prezenţa unei rude de gradul 1 ce are boala, traumatisme cranio-cerebrale , infecţii cu virus herpetic, boli imunitare, sindrom Down la mamă. Dg ?? 1. DSMC 5 2. AST 10 3. NIEA 1.DSMC 5  Tulburare de memorie +  Agnozie  Afazie  Apraxie  Debut treptat  Delir cognitiv continuu  Destul de severe ca sa produca disfunctii sociale, profesionale, familiale 2.AST 10  Sindrom demential  Deteriorarea memoriei + gandirii  Suficient de severa pentru a deteriora afectivitatea cotidiana  Memorie –tulburari de stocare, regenerare-inregistrare, evocare  Tulburari de gandire si rationament  Debut –precoce -tardiv Fiziopatologie Boala Alzheimer - Factori de risc - Mecanism multiplu 10 ipoteze 1. Varsta  cel mai imprtant factor  nu gasim sub 40 de ani 2. Genetica  Descendentii celor cu Alz au o probabilitate de 4 ori mai mare decat cei din jur  Trasnmitere autozomal dominanta  4 cromozoni : -14 codifica gena presenilina 1 -19 codifica gena preseniina 2 -21 codifica amiloidul



Alipoproteina E4 – compusi proteici cu particule lipoproteice care regleaza reactiile enzimatice extracelulare legate de homeostazia lipoproteinelor -liganzi pentru receptori celulari care vizeaza captarea lipoproteinelor intrcelular -secretate de care astrocite -rol mediator 3. Sexul feminin risc mai mare 4. Traumatisme craniene favorizeaza debutul precoce prin hipoxie 5. Boli cardiovasculare 6. Factori imunologici anticorpi anti tesut cerebral –rata de folosire a G? La nivel cortical si a O2 duce la atrofie hipocamp 7. Factori neurochimici  Ipoteza colinergica – o scadere a acetilcolina si a colin-acetil transfera la nivelul creierului (memorie)  Hipofunctia colinergica prin PET SI SPECT antreneaza o activare dopaminica (fenomene osihotice)  Sistemul serotoninergic – activarea lui duce la aparitia unor simptome noncognitive  Acidul GABA aminoacid neuromodulator in legatura cu transmisia -perturbrarea duce la agresivitate 8. Ipoteza glutamatergica -principal neurohormon central care inhiba ?? -deficitul duce la exitotoxicitate mare , sistemele sunt hiperantrenate ceea ce duce la formarea de cataboliti (toxici) – moarte celulara –sinapse, demielinizare 9. Neuroimagistica -proteinele TAU?? form din resturi celulare catabolizate dau - hipofunctii glutamat –actioneaza prin intermediul NNDA 1. Specific atrofia cerebrala difuza 10. Histopatologie – depuneri de beta amiloid -placi neuritice, -degenerescenta neurofibrilara hipocamp si cortex -pierderi neuronale -leziuni oxidative -inflamatie -proteine TAU  Placi senile -formate din substanta amiloida da care provin din APP -indispensabila pentru diagnostic  Diagnostic de certitudine postmortem  Degenerescenta neurofibrilara caracteristica dar nu specifica  Proteine TAU filamente pereche, helicoidale, drepte, for din neurotubuli care adera la tubulina extracelulara si deformeaza neuronul  Pierderi neuronale - Globale - Selective - Pierderi in zona hipocampului, nucleii bazali, amigdala, neuronii asociatiei corticale - Nucleu bazal – merge incet - Amigdala – nu mai poate coordona

Simptomatologie             

clinic – APP, AHC, date psihiatrice, teste clinice Starea predominanta dispozitie depresiva Debut lent, progresiv, insidios Greu de observat datorita asemanarii cu imbatranirea fiziologica Tulburari de memorie progresiva, globala Dezorientare spatiala Scaderea treptata a activitatii motorii Apatie progresiva In perioada de boala constituita –profunda, masiva -deficit global serios al fixarii si delimitarii -atingere grosolana a atentiei Tulburari intense de orientare in spatiul imediat Afazie senzitiva Agnozie rara Tulburari comportamentale agitatii psihomotorii

Criterii de diagnostic • Constiinta e mult timp pastrata DSM 5 A.Multiple deficite cognitive 1. Deficit de memorie 2. Afazie, agnozie, apraxie –unul sau mai multe B.Deficitele cauzeaza fiecare ?? semnificativa a functiei sociale C.Evolutia caracteristica prin debut gradat si declin cognitiv continuu D.Deficitele cognitive nu se datoreaza niciunuia din cauzele - Alte boli ale SNC - Conditii sistemice cunoscute ca si cauza - Conditii induse de substante  Bolnavul nu cere ajutor din proprie initiativa – tratament cat mai repede posibil  Semnul intoarcerii capului - priveste spre apartinatorul martor  Dificultate in precizarea datei  Tendinta de a minimaliza, poate fi deranjat de relatarile rudelor despre el  Pacientul nu pare bolnav  Nu exista istoric de boli craniene, avc, crize recurente  Examenul neuro este nesemnificativ

Tratament Antidementiale - inhib ai Acetil CoA amelioreaza gandirea si gandirea 5-10 mg/l a la 10 mg Domepezil ?? - Ravastigmina plasture cea mai folosita -4,6 mg o luna,

-9,5 2luni -13,3 6 luni -are eliberare prelungita - Galantamina -4 mg luna -8 mg 2 luni -12 mg doza max Primele 2 clase in forma usoara si moderata - Memantina in cele moderat severe -10 mg o luna -2x10 mg 2 luni -20 mg doza max pe zi