Proiect Facultate.docx

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic si Comercial

Resurse si Destinatii Turistice “ Program de prezentare si valorificare a resurselor turistice din Judetul Harghita“

Ciobanu Ionut Andrei Anul 2 Grupa 1

Capitolul I. Prezentare generală a judeţului Harghita

1.1. Aşezarea geografică a judeţului Judeţul Harghita este situat în partea centrală a Carpaţilor Orientali, acolo unde lanţul vulcanic Călimani-Gurghiu-Harghita este despărţit de marile depresiuni intramontane, udate de apele Mureşului şi Oltului ce-şi au aici izvoarele, unde străjuie culmile împădurite ale Munţilor Giurgeului, Hăşmaşului şi Ciucului, în partea estică a podişului Transilvaniei. Fiind al treisprezecelea din România ca mărime, judeţul se întinde pe o suprafaţă de 6638,9 km, reprezentând 2,8% din teritoriul ţării. Judeţul Harghita este aşezat în partea centrală a ţării şi se învecinează cu judeţele Neamţ şi Bacău la Est, Covasna şi Braşov la Sud; Mureş la Vest şi Suceava la Nord 1.2. Căile de acces Artera feroviară Braşov – Deda (nr. 400) traversează din sud spre nord Depresiunea Ciucului, cu staţii în toate localităţile importante, de care se leagă câte un traseu turistic spre creasta principală a Harghitei.

Căile rutiere sunt mai frecventate pentru a se apropia de poalele Harghitei, unele trec peste crestele sale, uşurând astfel drumeţiile visate de turişti. În depresiunile intramontane, pe valea Oltului şi Mureşului, se desfăşoară drumul naţional DN-12 Braşov-Topliţa, paralel cu calea ferată. De acest drum se leagă toate drumurile asfaltate, sau locale, câteodată de exploatare forestieră, care traversează lanţul Harghitei. Astfel de drumuri sunt: 

DJ -138 modernizat, între Depresiunea Gheorghenilor şi zona Odorheiului Secuiesc, trecând prin pasul Liban (1000 m), urmând văile Senetea (E) şi Şicasău (V).



Drumul forestier Mădăraş-Ciuc – Izvoare (Zetea) care este accesibil şi cu autoturisme, trecând prin Şeaua Fertău (1310 m).



Drumul naţional DN – 13/A, o cale de comunicaţie principală, ce traversează Harghita prin pasul Tolvaioş (987 m) între oraşele Miercurea-Ciuc şi Odorheiu Secuisesc.



Drumul forestier comuna Sâncrăieni – satul Brăduţ (jud.Covasna), prin valea pârâurilor Mare şi Cormoş. Nu este accesibil autoturismelor!



Drumul judeţean modernizat DJ- 122, care leagă localităţile Micfalău şi Baraolt prin pasul Hatod (710 m), urmând valea Gohan (E) şi pârâul Ozunca (V).

1.3. Scurt istoric al apariţiei şi dezvoltării turistice a judeţului X Teritoriul judeţului Harghita a fost locuit încă din perioada paleoliticului, urme sporadice de locuire fiind descoperite la Topliţa, Brădeşti sau Cheile Vărghişului. În neolitic apar primele aşezări ale purtătorilor diferitelor culturi, iar epoca bronzului şi a fierului sunt prezente prin aşezările descoperite, multe dintre acestea fortificate, tezaurul dacic de la Sâncrăieni - un bogat material arheologic. După cucerirea romană (106 d.Chr.) teritoriul judeţului a intrat parţial în componenţa provinciei romane Dacia, prin zona Odorheiului trecând limesul (graniţa) Imperiului Roman iar după retragerea romană, teritoriul judeţului Harghita a intrat în stăpânirea diferitelor popoare migratoare: goţii, hunii, gepizii, avarii, iar mai apoi slavii, perioadă în care în zonă se dezvoltă agricultura. La sfârşitul secolului al XIX-lea oraşele Odorheiu Secuiesc şi Miercurea-Ciuc au început un proces de modernizare, aici concentrându-se cele mai importante instituţii, apărând primele stabilimente industriale. Au fost introduse electricitatea, poşta, telegraful, a început viaţa culturală (biblioteci, ziare, tipografii, asociaţii culturale, sportive, comerciale) iar în anul 1897 la MiercureaCiuc s-a inaugurat calea ferată. După construirea căii ferate, economia a cunoscut o tendinţă de dezvoltare, în primul rând în domeniul industriei lemnului, deşi este de remarcat că zona a fost destul de înapoiată din punct de vedere socio-economic faţă de alte regiuni ale Monarhiei AustroUngare. După primul război mondial, Transilvania s-a unit cu România, iar în perioada interbelică viaţa economică şi culturală a judeţului a cunoscut progrese semnificative. După al doilea război mondial, în perioada regimului comunist (1947-1989), vechea ordine economico-socială a fost schimbată complet prin naţionalizarea, colectivizarea şi industrializarea forţată. Miercurea-Ciuc a devenit municipiu-reşedinţă de judeţ din 1968, iar imaginea oraşelor din judeţ a fost schimbată profund prin construirea de cartiere de blocuri şi amplasarea unor zone industriale fără tradiţie în zonă (fabrica de tractoare din Miercurea-Ciuc, fabrica de mobilă din

Miercurea-Ciuc şi Odorheiu Secuiesc, Intreprinderea de Oţeluri Speciale Forjate din Cristuru Secuiesc, Întreprinderea Mecanică din Gheorgheni). Creşterea animalelor, prelucrarea lemnului şi îmbutelierea apei minerale continuă să fie preocupări de bază ale populaţiei judeţului. Potenţialul turistic oferă numeroase perspective de dezvoltare, judeţul Harghita fiind una din cele mai bogate zone în monumente ale naturii din ţară (Lacu Roşu, Cheile Bicazului, Lacu Sf. Ana).

1.4. Potenţialul economic al regiunii şi populaţia Potenţialul economic Economia ţării este stăpânită de macrotensiuni: criză economică, inflaţia galopantă, scăderea producţiei interne şi creşterea alarmantă a şomajului, deficite bugetare, deficite ale balanţei de plăţi. Desigur aceaste influenţe s-au reflectat şi în viaţa economică şi socială a judeţului Harghita, volumul producţiei şi al exportului s-au redus simţitor, iar şomajul a devenit un element integrant al vieţii cotidiene. INDUSTRIA Activităţile industriale s-au dezvoltat în ceea ce priveşte exploatarea şi industrializarea (prelucrarea) lemnului, industria alimentară, textilă, de tricotaje şi confecţii. Ponderea industriei în economia judetului de-a lungul anilor trecuţi a evoluat ascendent, astfel că în prezent pe lângă principalele ramuri industriale nemijlocit legate de resursele naturale, activitatea industrială este reprezentată prin mai toate ramurile sale. Ponderea cea mai însemnată din producţia industrială a judeţului revine exploatării şi prelucrării lemnului, pe baza resurselor de materii prime existente în teritoriu. Cote mai mici sunt deţinute de ramura extractivă, de metalurgie, industria produselor electrotehnice, electronice şi de mecanică fină, a produselor chimice şi petrochimice şi altele. În comparaţie cu anii precedenţi, se constată o diminuare simţitoare a activităţii în industria prelucrării metalelor şi a construcţiilor de maşini, respectiv a început un proces de stagnare în domeniul prelucrării lemnului, al producţiei de ţesături şi confecţii textile, al produselor din carne si lapte, precum şi de băuturi alcoolice, stagnare cauzată de reducerea cererii atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă. O parte din aceste produse sunt valorificate la export, iar încrederea clienţilor câştigată dea lungul anilor este influenţată de efectele crizei din ţările respective.

AGRICULTURA O ramură cu tradiţie în economia judetului o reprezintă agricultura.

Terenul agricol al judetului Harghita cuprinde 406,4 mii hectare, din care 92,7 mii ha teren arabil, revenind în medie circa 1,15 ha pe locuitor. Pajiştile naturale ocupă 312,3 mii ha asigurând conditii deosebit de favorabile creşterii animalelor, sector preponderent în formarea veniturilor populaţiei. În ceea ce priveşte structura culturilor, există o diferenţiere între zonele din judeţ. În zona Odorheiu-Secuiesc şi Cristuru-Secuiesc, unde clima este mai blândă, cerealele păioase şi porumbul ocupă cea mai mare parte a suprafeţelor arabile, alături de legume, sfeclă de zahăr, in pentru fuior şi cartofi. În zonele Ciucului, Gheorgheni si Topliţa culturile păioase (grâul de toamnă, orzoaica, ovăzul) şi cartoful ocupă locul principal în asolament, fiind urmat de in pentru fuior şi sfeclă de zahăr. Cartoful de consum şi de seminţe de categorii biologice superiore se cultivă pe suprafeţe mari în localităţile Tuşnad, Sânmartin, Sânsimion şi Miercurea Ciuc. Creşterea animalelor este o îndeletnicire primordială, dar efectivele de animale s-au redus simţitor comparativ cu anii precedenţi. Materia primă provenită din acest sector se prelucrează în totalitate în sectorul privat, fiind comercializată tot în această formă. COMERŢUL ŞI SERVICIILE PUBLICE Vânzările de mărfuri prin comerţul cu amănuntul, care exprimă sintetic starea de echilibru fizic şi structural pe piaţa bunurilor de consum şi reflectă stadiul evoluţiei economice, dar mai ales, percepţia socială asupra acesteia, au scăzut în continuu. Influenţele înregistrate ca urmare a eliminării subvenţiilor bugetare, liberalizării adaosului comercial, menţinerii taxei pe valoarea adăugată la un nivel ridicat în cazul produselor alimentare de bază, deteriorării cursului de schimb al leului, au determinat explozia preţurilor cu amănuntul, şi îşi manifestă efectele şi prin reducerea drastică a marjelor de profit. Creşterea mai accentuată a preţurilor de consum în raport cu cea a salariilor şi pensiilor, care constituie cea mai mare parte a veniturilor populaţiei, precum şi creşterea galopantă a şomajului au determinat, pe de o parte, reducerea cererii solvabile, iar pe de altă parte, modificarea priorităţilor în structura de cheltuieli a bugetelor de familie, crescând cheltuielile pentru achiziţionarea produselor alimentare. Volumul vânzãrilor pe piaţa ţărăneascã s-a redus îndeosebi la legume şi produse vegetale, fiind concurate de importuri, deşi judeţul Harghita posedă un potenţial ridicat în cultivarea şi comercializarea legumelor. Reţeaua de unităţi pentru comerţul cu amănuntul, după o perioadă de extindere, mai ales în cazul unităţilor mici, înregistrează o evoluţie descendentă, foarte multe magazine alimentare mici fiind închise. Se constată în schimb pătrunderea şi dezvoltarea reţelelor de tip supermarket, cu menţiunea că produsele comercializate de aceste unităţi sunt în foarte mare măsură produse importate.

Locuitorii judeţului au avut din totdeauna legături comerciale cu ţinuturile vecine. Bogăţiile naturale ale acestor zone, în special pădurile de fag şi brad, au permis ca valorificarea produselor lemnoase să fie o sursă importantă de venituri pentru populaţie. Oraşele si comunele judeţului, în special pe văile Mureşului si Oltului au constituit o bună piaţă pentru grâu, porumb, fructe, zarzavaturi si vinuri aduse din judeţele învecinate, din Moldova, Ţara Bârsei si Văile Târnavelor. O bună parte a schimburilor comerciale se desfăşoară din timpuri străvechi în târguri, bâlciuri şi iarmaroace. Din produsele specifice târgurilor şi pieţelor cele mai semnificative sînt ceramica popularã din Corund si Dăneşti, uneltele din lemn, ciuberele, ţesăturile din cânepă şi in şi persele produse alimentare. Potenţialul economic al judeţului Harghita – în perioada viitoare –ar putea fi axat pe dezvoltarea şi persificarea : 1. prestărilor de servicii pentru populaţie de către microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii şi unităţi de tip cooperatist; 2. producţiei produselor agricole specifice în zonă, prin comercializarea acestora în judeţ dar şi în alte zone ale ţării, mai ales prin unităţi alimentare mici, eventual prin supermarketuri; 3. turismului, mai ales agroturismului, prin valorificarea bogăţiilor naturale zonale. Populatia Județul Harghita are o populație de 326.222 locuitori, din care peste 56% traiesc în mediul rural. În județul Harghita trăiesc 276.038 de etnici maghiari, adică 84,61% din totalul populației. Sub aspect confesional majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici. Conform datelor recensământului din 2011 au fost înregistrați 200.663 de romano-catolici, 37.670 ortodocși, 36.760 reformați, 21.093 unitarieni ș.a.

Organizare administrativa

JUDEȚUL HARGHITA cu reședința în municipiul Miercurea-Ciuc Municipii Orașe Localități componente ale municipiilor și ale orașelor Comune Sate - din care aparțin de municipii și orașe

4 5 29 58 235 0

Capitolul II Analiza şi valorificarea potenţialului turistic al judeţului Harghita

Reliful

Principala caracteristică a reliefului constă în predominarea ţinuturilor muntoase, acestea ocupând peste 60% din teritoriul judeţului. Se disting 3 unităţi principale de relief: munţi cu altitudine până la 2000 m, dealuri cu altitudini medii de circa 800 m şi depresiuni intramontane şi intercolinare cu altitudini între 400 şi 800 m. Relieful muntos se grupează în două lanţuri paralele pe direcţia NV - SE. În partea centrală sunt situate lanţurile vulcanice ale munţilor Gurghiului (cu vârful Prisca, 1777 m), munţii Harghita Centrali (cu vârful Harghita Mădăraş1801 m) şi munţii Harghita de Sud (cu vârful Cucu 1558 m).

Harghita aparţine grupului de munţi cu înălţimi mijlocii. Cel mai proeminent vârf al său este Vf. Harghita Mădăraş de 1800m înălţime, ridicându-se astfel cu cca. 1200 m deasupra depresiunii Ciucului. Este format din şiragul a 8-10 aparate vulcanice, care se leagă prin creste joase. Printre ele trec drumurile principale de acces enumerate anterior, care împart lanţul Harghitei în trei sectoare distincte. Astfel: între Pasul Hatod şi Pasul Tolvaioş se află Harghita de Sud, având înălţimi mici. Vârful cel mai înalt din acest segment este Vf. Cucu (1558 m). Creasta Harghitei de Sud este cea mai lungă dintre toate. Este, totodată, şi cea mai pitorească parte a peisajului harghitean, unde pădurile dese de brad şi molid alternează armonic cu largi poieni de munte, constituind puncte ideale de panoramă şi de odihnă. Între Pasul Tolvaioş şi Şeaua Fertău se află „adevărata" Harghita, respectiv Harghita Centrală, care are aspect masiv, bombat; fiind totodată şi partea cea mai înaltă a crestei principale. Aici se înşiră vârfurile cele mai înalte ale sale, care şi-au moştenit numele lor de la acele localităţi din Ciuc, ale căror teritorii de composesorat sunt. Astfel de „Harghite" sunt: Harghita Ciceu (1775 m), Harghita Siculeni (1709 m), Harghita Racu (Crestea Galuşa, 1759 m) şi Harghita Mădăraş (1800m). Aici traseul turistic de creastă este ascuns în păduri întunecoase, care nu permit prea multă ocazie de a admira peisajul. Excepţia face Vf. Mădăraşul Mare, care constuie principalul punct de belvedere panoramic al Harghitei, de unde se pot admira chiar şi M-ţii Făgăraşului, nu numai vecinii din apropiere. (M-ţii Gurghiului, Depr. Tansilvaniei, M-ţii Giurgeului, Hăşmaşul Mare, M-ţii Ciucului şi Ciomatul) Harghita de Nord este cuprinsă între Şeaua Fertău şi Pasul Liban, fiind partea cea mai scurtă cu înălţimi mijlocii ale muntelui. Craterul său predominant este Fertăul de 1589 m înălţime. Versantul estic al lanţului muntos este mai abrupt, ridicându-se deasupra Depr. Ciucului ca un perete, iar cel vestic formează un platou întins de 30-40 km lăţime, care coboară în trepte de la Pasul Tolvaioş până la Depr. Odorheiului Secuiesc.

2.1.2 Potentialul climato-turistic Clima prezintă diferențieri importante în funcție de înălțime, vale, depresiune, curenți, dar , în principal se remarcă două tipuri:  

climă continental moderată în dealurile subcarpatice, unde verile sunt calde și bogate în precipitații, iar iernile friguroase și uneori viscole. Temperatura medie vara, luna iulie este de 18 grade iar a iernii, luna ianuarie este de -5,5 grade Celsius. climă montană specifică zonelor înalte în care verile sunt scurte, răcoroase și bogate în precipitații, iar iernile geroase, viscolite și cu un strat de zăpadă gros și stabil o perioadă îndelugată.

Media temperaturilor este de 10 grade vara și -8 grade Celsius iarna.

Depresiunea Ciuc și Gheorgheni se individualizează din punct de vedere climateric datorită faptului că aici se constată un topoclimat specific, caracterizat prin frecvențe mari și persistențe îndelungate ale inversiunilor termice nocturne și de iarnă. Urmare a acestor fenomene, depresiunile respective se situează printre regiunile cele mai reci din țară, atât în perioada verii cât și a iernii. 2.1.3 Potentialul turistic al apelor Turismul balnear oferă posibilitatea tratării a numeroase boli ca urmare a factorilor balneari existenţi în judeţ (mofete, băi, sulfatare, nămoluri şi turbă terapeutică) şi apelor minerale curative;

Marea majoritate a localităţilor din judeţul Harghita beneficiază de un cadru natural pitoresc şi resurse balneare ce permit dezvoltarea funcţiei balnear-turistice. În judeţul Harghita există mai multe zone cu surse de ape minerale. Asemenea zone sunt: depresiunea Borsec, zona Tulgheş, partea de sud-vest a depresiunii Gheorgheni, unele zone ale depresiunii Ciucului de sus, de mijloc şi de jos, unele locuri ale depresiunii Casin, precum şi platoul vulcanic de vest al Munţii Harghitei. De asemenea, găsim surse de ape minerale şi în zona Odorhei, în Zona Sării şi lângă Cristuru-Secuiesc, acestea sunt folosite în deosebi pentru tratarea bolilor reumatice, ginecologice şi a bolilor interne. În momentul actual dintre băile existente numai Sovata (judeţul Mureş) şi Băile Tuşnad reprezintă atracţii mai semnificative, celelalte băi sunt mai degrabă de importanţă locală. Mofetele şi emanările de gaze reprezintă adevărate curiozităţi. În cadrul proiectelor „Reabilitarea şi modernizarea băilor tradiţionale din judeţul Harghita” şi „Drumul apelor minerale” au fost reamenajate izvoarele de apă minerală şi băile cele mai importante din judeţ. Raurile judetului Harghita :

       

Oltul curge spre sud colectând o serie de afluenți cu debit mic: Pârâu Mare, Lunca Mare, Mădărașu Mare, Cozmeni, Frumoasa, Tușnad, Delnița. Mureșul cu direcția nord și colectează pârâurile: Toplița, Jolotca, Călimănel, Borzont, Ditrău, Șumuleul Mare, Gălăuțaș. Râul Târnava Mică având afluenții Creanga Mare și Corund. Râul Trotuș Râul Uzste un curs de apă, afluent al râului Trotuș. Barajul Poiana Uzului este realizat pe râul Uz. Tot pe acest râu este situată Cascada Nasolea Râul Vârghiș este un afluent al râului Cormoș. Râul Homorod Râul Cașin (în maghiară Kászon) este un curs de apă, afluent al Râului Negru.



Râul Bicaz este un curs de apă, afluent al râului Bistrița. Se formează din Lacul Roșu la confluența brațelor Veleșchia și Hăghimaș

Lacurile judetului Harghita:

 

Lacul Sfânta Ana format în craterul unui fost vulcan. Lacul Roșu, lac de baraj natural format în urma prăbușirii unui vârf de munte ce a blocat cursul unui râu.

Relieful este format din muntii ce aparting grupei centrale a Carpatilor Orientali: Muntii Giurgeului - 1545 m, Hasmas (Vf. Hasmasu Mare - 1793 m), Ciucului - 1490 m, Bistritei - toate aflate la est de depresiunile Giurgeu si Ciuc. La nord-vest se afla Muntii Calimani - (Vf. Pietrosu Calimanilor - 2100 m) iar in vest Muntii Gurghiului - 1777 m, Harghitei (Vf. Madaras-Harghita 1801 m). Sunt prezente si unele formatiuni deluroase ce apartin de Subcarpatii Transilvaniei si Podisul Tarnavelor. De asemenea sunt prezente si o serie de depresiuni de dimensiuni reduse cum ar fi: Bilbor, Borsec, Uz, Casin. Pădurile în judeţul Harghita ocupă 229.000 ha, adică 34 % din suprafaţa judeţului. Ele constituie principala bogăţie naturală şi resursă de dezvoltare economică a judeţului. Fauna In padurile de rasinoase, cele mai intinse din zona forestiera, traiesc un numar mare de specii de mamifere: ursul carpatin (Ursus arctos), cerbul carpatin (Cervus carpaticus), rasul (Lynx lynx), lupul (Canis lupus), jderul de scorbura (Martes martes), pisica salbatica (Pelis silvestris), veverita (Scirius vulgaris), vulpea (Vulpes vulpes), mistretul (Sus scrofa);

pasari precum cocosul de munte (Tetrao urogallus), acvila de munte (Aquila chrysaetos), ciocanitoarea de munte (Picoides tridaitesus alpinus), ierunca (Tetrastes bonasia), sorecarul (Buteo buteo), huhurezul (Strix aluco aluco), buha (Bubo bubo), forfecuta (Loxia curvirostra), alunarul (Nucifraga caryocatactes), pitigoiul de munte (Parus montanus), pitigoiul de bradet (Parus ater); unele reptile ca: vipera comuna (Vipera berus), soparla de munte (Lacerta vivipara), tritonul de munte (Triturus alpestris), tritonul carpatic (T.montadoni), salamandra (Salamandra sp.).

Rezervaţiile floristice

(Mlaștina Borsároș ; Avenul Licas ; Mlastina Dumbrava Harghitei ; Tinovul Mohos ; Tinovul Luci) 2.2 Resursele turistice antropice

• obiective istorico-culturale (castele, conace, cetăţi, ruine, biserici fortificate): 517 monumente istorice, dintre care 96 de arhitectură antică, 25 de castele şi cetăţi, 120 de biserici, 115 de clădiri şi grupuri de clădiri renumite • obiective arhitectonice urbane şi rurale • obiective culturale şi sportive (galerii de artă, expoziţii, muzee, case memoriale) • evenimente socio-culturale: Pelerinajul de la Şumuleu Ciuc, festivalul de muzică veche de la Miercurea Ciuc, festivalul rock de la Băile Seiche, festivalul de dans popular de la Lunca de Jos, Festivalul celor 1000 de Fete Secuiene, Festivalul Narciselor din Vlăhiţa, festivalurile de creaţie meşteşugărească, etc. • obiective turistice etnografice: centre de artă populară la Corund, Dăneşti, Lueta, Sândominic, porţile secuieşti considerate monumente la Satu Mare, Zetea, Brădeşti, Târnoviţa, Sândominic, Ciucsângeorgiu, Păuleni Ciuc, Praid, Joseni, Ditrău. 2.2.1 Obiective turistice religioase 2.2.3 Obiective turistice cultural-istorice Turismul cultural şi religios este legat de existenţa monumentelor arhitectonice unice, monumentelor istorice, bisericilor, mănăstirilor şi muzeelor. Astfel, turismul religios aduce vizitatori pe tot parcursul anului, mai ales la Şumuleu Ciuc. Turismul generat de vizitarea de castele, cetăţi sau conace generează o atractivitate aparte. Obiectivele turistice menţionate constituie o importantă resursă a zonelor în care există, deoarece adună nu numai valorile antice, dar reprezintă şi imaginea vremurilor trecute. Astfel, pe suprafaţa judeţului Harghita sunt: un singur castel - cel de la Lăzarea (construit între 1450–1532), conace şi curii în număr de 22 şi două castele parc: cel de la Odorheiu Secuiesc (Curia Ugron) şi cel de la Cristuru Secuiesc (Curia Biro). Cetăţile sunt o parte importanta nu numai a trecutului, dar sunt si parte a culturii, tradiţiilor şi turismului. Pe teritoriul judeţului exista două cetăţi: Cetatea Medievala Szekely tamadt (1562 –1600) si Cetatea Mikó (1623 – 1631). Pe lângă cele două menţionate mai exista 19 ruine de cetăţi, care pot fi vizitate liber. Bisericile reprezintă si reprezentau nu numai centre spirituale, dar în jurul lor se formau aşezările umane, acestea deservind mai multe funcţii de-a lungul istoriei. Bisericile şi astăzi sunt centrele spirituale ale localnicilor şi a vizitatorilor, acestea fiind bine întreţinute, sunt deschise atât vizitării, dar şi reîmprospătării sufleteşti. Judeţul Harghita are o singură biserică trecută în patrimoniu UNESCO, cel de la Dârjiu, aceasta fiind unicat, ca si monument dar si datorita frescelor din ea, care au fost pictate în 1419, precum şi a descoperirilor arheologice, cum este cărămida cu scriere runică; iar cel de la Inlăceni este în curs de acreditare. Numărul bisericilor este şi un bun indicator de clasificare etnica a populaţiei judeţului. Astfel, judeţul numără 88 de biserici catolice, 23 de capele catolice, 42 biserici reformate, 12 turnuri de biserică, biserici unitariene 39, biserici ortodoxe şi mănăstiri ortodoxe 23, biserici greco-catolice, precum şi o singură sinagogă şi biserica catolică armeană.

• Turismul cultural şi religios se leagă de existenţa monumentelor arhitectonice unice, a monumentelor istorice, bisericilor, mănăstirilor şi muzeelor • Arhitectura populară • Locuri de pelerinaj ( Şumuleu-Ciuc) şi evenimente religioase ( Rusalii) • Tradiţii istorice, culturale şi etnografice bogate • Castelul străvechi al familiei Lázár • Complexul baroc de la Şumuleu • Mănăstirea Sfântul Proroc Ilie, Topliţa • Muzeul Secuiesc al Ciucului

2.2.3 Arta populara si manifestarile etnofolclorice Județul Harghita este cunoscut pentru costumele sale populare, mobilă, olăritul, tapiseria și covoare. Fiecare detaliu al acestor meșteșuguri reflectă istoria și moștenirea culturală a regiunii, fiind în același timp îndeletniciri unice care pot fi transmise de la o generație la alta.

Portului bărbătesc românesc îi sînt caracteristici cioarecii din postav alb (pentru vară iţarii din pânză albă), care urmează lejer liniile corpului. În zilele de sărbătoare se poartă cizme, iar în celelalte, în majoritatea cazurilor, bocanci. Cămaşa cu mânecă largă, deschisă, ajungând aproape până la nivelul genunchilor, este strânsă pe talie cu un şerpar frumos ornat. Peste cămaşă, vara se poartă o vestă neagră, iar în anotimpurile răcoroase şi iarna – pieptarul înflorat (cojocel din blană încheiat pe un umăr), peste care se îmbracă sumanul. Vara, bărbaţii poartă pălărie cu boruri mari, iar în timpul iernii căciulă înaltă, cu vârful ascuţit.

Portul româncei se distinge prin iia cu mânecă răsfrântă şi altiţă pe umăr, ca şi prin poalele brodate strânse pe talie cu un brâu lat, ţesut din lină şi frumos ornat. Parte caracteristică a veşmântului femeiesc este şi ţesătura de formă dreptunghiulară din lână, cu alesături - fota cu vărguliţe colorate, fixată mai sus de talie printr-un brâu de lână cu ornamentaţie bogată. Fetele, dar şi femeile tinere îşi saltă colţul de jos al fotei, fixîndu-i de talie, făcând astfel vizibilă şi poala brodată. Se poartă ghete cu carâmbul înalt, dar şi pantofi. Tinerele fete îşi acoperă capul cu un batic imprimat cu trandafiri, lăsat pe ceafă, fruntea rămânând descoperită. Femeile mai în vârstă îşi acoperă complet fruntea cu o basma de culoare închisă, legată sub bărbie. Peste iie se îmbracă pieptarul din piele, cojocelul de blană, ornat cu motive de flori, tivit adesea cu blană. Mărgelele de culoare deschisă, cu panglicuţă, se poartă numai de tinere. Iarna, femeile poartă bundiţă din blană de miel sau suman de trei sferturi. Sumanul până Ia glezne, sau cojocul din blană de miel de aceeaşi lungime, se poartă doar de femeile cele mai vârstnice.

Caracterul arhitecturii populare este determinat, înainte de toate, de materialele de construcţii existente. Pe versantul de est al Harghitei, unde predomină pădurile de brad, majoritatea construcţiilor sunt încrestate din bârne de brad, fiind acoperite cu şindrilă sau draniţă despicată. Construcţiilor acestei zone le sunt caracteristici acoperişurile înalte în două ape. Casele sunt frumoase prin existenţa tindei cu faţada ornată prin traforaj, sau a cerdacului ornamentat, coloanele cioplite ale acestuia îmbrăcând forme apărate de panouri exterioare de scândură sau de jaluzele. Celelalte construcţii ale gospodăriei - şura, grajdul, remiza pentru căruţe, coteţele - sunt construite de asemenea din bârne. Pe versantul vestic al Harghitei, şi mai cu seamă dincolo de zona molizilor, materialul de bază folosit pentru construcţiile de case îl reprezintă piatra sau lemnul de stejar. Casele de piatră au pereţii masivi şi se disting în general prin robusteţe. La Lueta casele de piatră sunt construite cu etaj, fiind amplasate strâns una lângă cealaltă. Casele din lemn sunt ridicate din bârne cioplite pe două părţi, tencuite atât în interior cât şi în exterior. În această zonă, în general, casele sunt acoperite cu ţigle. Evenimentele cultural -turistice ale judeţului • Petreceri de carnaval (câşlegi) • Serbările zăpezii • Târgul produselor tradiţionale, portul popular secuiesc, ceramica populară, porţile sculptate, mobilierul popular, ţesutul, torsul, cusutul, bătutul dantelor • Vopsitul ouălor de Paşti, balul stropitului de Paşti • obiecte din iască • „ Să ne jucăm împreună” festivalul de teatru al copiilor • Festivalul ceangăilor

• Festivalul” Ziua Celor O Mie de Fete Secuience” de la Şumuleu- Ciuc • festivalul Lăutarilor • Festivalul muzicii vechi • Festivalul Narciselor de la Vlăhiţa • Întâlnirea fanfarelor • Monumentul din pasul Niergheş • Monumentul SICULICIDIUM din Siculeni • Sărbătorile de la Subcetate • Tabăra de dansuri populare din Ghimeş • Târgul de ceramică de la Árcsó • Zilele oraşului Miercurea-Ciuc 2.2.4 Destinatiile turistice ale judetului Harghita Judeţul Harghita are multe atracţii turistice, deşi unele dintre ele nu sunt bine promovate. Dacă Salina Praid şi lacul Sfânta Ana sunt destul de cunoscute, peştera Şugău, deosebit de frumoasă, şi muzeul pălăriilor de paie de la Crişeni aşteaptă să fie descoperite de turişti.

Capitolul III 3.1 Baza turistica tehnico-materiala Pentru a putea aborda termenul de “ resursa turistica” trebuie sa identificam locul acesteia in structura ofertei turistice.O componenta a acesteia este “ baza tehnico materiala a turismului”, respectiv unitati de cazare,de alimentatie,intalatii si modalitati de agrement si tratament. Circulatia turistica a unei tari caracterizeaza evolutia principalilor indicatori precum sosirile turistilor in structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica,innoptarile,durata medie a sejurului etc.

3.1.1 Unitatile de cazare turistica Vile turistice Popasuri turistice Pensiuni agroturistice Hoteluri Cabane turistice Hosteluri Bungalouri Tabere de elevi și preșcolari Moteluri Campinguri Pensiuni turistice Casute turistice TOTAL

4 1 178 24 16 5 10 3 5 2 97 12 357

Capacitatea de cazare Anul 2012 2013 2014 2015 2016 2017

Numar locuri 9447 9585 9650 10143 10610 11883