Problematica Medico-socială A Populaţiei Vârstnice şi A Altor Grupuri Vulnerabile

Problematica medicosocială a populaţiei vârstnice şi a altor grupuri vulnerabile

Grupurile populaţionale vulnerabile  

      

familiile numeroase cu venituri insuficiente familiile dezorganizate persoanele de etnie romă copiii şi tinerii şomerii femeile vârstnicii refugiaţii persoanele cu dizabilităţi fizice sau mentale

Grupurile populaţionale vulnerabile Sărăcia  Somajul  Stigmatizarea şi marginalizarea socială  Infracţionalitatea  Vagabondajul  Prostituţia  Toxicomania 

“Sărăcia reprezintă forma cea mai rea a violenţei” (M. Ghandi)

Sărăcia – fenomen multidimensional    



situaţia materială nivelul de educaţie starea de sănătate vulnerabilitatea şi expunerea la factorii de risc (ecologici, profesionali) posibilitatea limitată a persoanei de a-şi exprima şi de a-şi face auzite şi înţelese nevoile

Sărăcia – sursă de marginalizare socială  privează individul de drepturile sale fundamentale, de libertatea de a-şi satisface nevoile primare  împiedică dezvoltarea potenţialului personal  afectează dezvoltarea societăţii

Relaţia existentă între sărăcie şi starea de sănătate

Sănătatea mai bună poate preveni sau oferă o cale pentru a scăpa de sărăcie

Implicarea sistemelor sanitare în activităţile de diminuare a sărăciei 

OMS încearcă să identifice exemple de intervenţii ale sistemelor de sănătate care ar putea să remedieze diferite aspecte specifice sărăciei

 „Dar, datorită contextului cultural particular, a practicilor, legislaţiilor, valorilor şi aspiraţiilor sociale diferite, este dificilă elaborarea unor politici şi măsuri de intervenţie universal valabile, posibile a fi aplicate la scară europeană”

Concluzii privind implicarea sistemelor de sănătate în reducerea fenomenului sărăciei (I)  Sistemele de sănătate pot contribui prin acţiuni eficace la ameliorarea stării de sănătate a categoriilor defavorizate, fără a fi necesară reformarea practicilor existente sau dezvoltarea unor modele ştiinţifice complexe.

Concluzii privind implicarea sistemelor de sănătate în reducerea fenomenului sărăciei (II)  Un sistem de sănătate poate fi uneori un obstacol şi deveni astfel, o cauză a sărăciei pentru persoanele defavorizate, care nu-şi pot permite plata serviciilor directe sau indirecte.

Concluzii privind implicarea sistemelor de sănătate în reducerea fenomenului sărăciei (III)

 Chiar dacă se asigură gratuitatea serviciilor de sănătate, uneori ele rămân în continuare inaccesibile, la nivel cultural sau geografic.

Concluzii privind implicarea sistemelor de sănătate în reducerea fenomenului sărăciei (IV)

 Pe lângă deblocarea unor resurse financiare pentru combaterea sărăciei, este necesară şi formarea unui personal specializat în întâmpinarea nevoilor populaţiei paupere.

Întrebări





Care sunt acţiunile care pot avea cel mai mare impact asupra reducerii sărăciei?

Care sunt iniţiativele cel mai uşor de exploatat şi de extins pe scară largă?

Echitatea în sănătate 



Concept bazat pe justiţia distributivă – reducerea şanselor de a fi sănătos, în cazul grupurilor sociale defavorizate Asigurarea oportunităţii de şanse, tuturor grupelor de populaţie indiferent de categorie socială, mediu, domiciliu, nivel de instrucţie, sex, nivel de sănătate, capacitate de muncă, etc.

Echitatea în sănătate 



Morbiditatea, incapacitatea, invaliditatea şi decesul precoce sunt mai frecvente, în cazul categoriilor de populaţie defavorizate Accesul grupelor defavorizate la îngrijiri, deşi mai necesar, este mai dificil.

Sărăcia în România (CASPIS, 2003)



Rata sărăciei – 25.1%



Rata sărăciei extreme – 8.6%



Notă: în prezent procentele se pare că sunt semnificativ crecute

Prevalenţa sărăciei      





regiunile de NE, SV şi SE mediul rural zonele cu şomaj crescut grupurile de romi gospodăriile de pensionari familiile numeroase şi cele care au peste 3 copii gospodăriile în care capul familiei este neinstruit familiile uniparentale

Dinamica sărăciei şi sărăciei severe - total populaţie

40

35.9 33.2

36 30.3

32 28

30.8

30.6

28.9

25.4

24

25.1 20.1 Sărăcie severă

20 16 12

11.2

11.3

12.5

Sărăcie

13.8 11.4

9.4

10.9 8.6

6.3

8 4 0 1995

1996

1997

1998

Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004

1999

2000

2001

2002

2003

ani

Distribuţia sărăciei pe regiuni, România, 2003 Sursa datelor: CASPIS, martie 2004

Dinamica sărăciei pe medii

rata sărăcie 55

46.3

50 42.3

45 40

Urban

42.4

Rural

38

35.9 33.2 29.2

30.3

30.8

30.6

28.9

25.9

25.4

25 20

44.7

43

37.6

35 30

Naţional

47.8

20.1

20.2

20.6

25.1

22.2 18.8

17.6

15.2

13.8

12.5

15 10 5 0 1995

1996

1997

1998

1999

Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004

2000

2001

2002

2003 Grafic 3

ani

Dinamica sărăciei severe - pe medii 22

18.7

20

17.1

18 16

19.3 17.8

17.3

17.5

15.1 13.9

14

9.7

10 8

Naţional

13.8

12

12.5 11.2

Urban

11.4

11.3

9.4

10.9

9.2

6

Rural

8.6

7.3 6.3

4

6.4

6.3

6

4.6 2

5.4 3.8

3.4

0 1995

1996

1997

1998

Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004

1999

2000

2001

2002

2003

ani

Sărăcie şi sărăcie severă în funcţie de statutul socio-ocupaţional în anul 2003

1.7

Salariaţi

9 5.4

Pensionari

20.7 7.8

Elevi, studenţi

24.6 Sărăcie severă

Lucrători pe cont propriu neagricoli

13.8

Sărăcie

35.6 16

Şomeri

39.3 20.5

Lucrători pe cont propriu agricoli

50.9 0

5

10

15

Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004

20

25

30

35

40

45

50

55

rata sărăciei

Riscul sărăciei în funcţie de etnie

Maghiari

23

Alţii

24 26

Români

80

Romi 0

10

20

30

40

50

pondere Sursa datelor:CASPIS, martie, 2004

60

70

80

90

Sărăcia în funcţie de nivelul de educaţie, 2003 Facultate/Colegiu

1.5

Şcoală postliceală

4.3

Liceu

10.3

Şcoală profesională

19.3

29

Gimnaziu Şcoală primară

37.7

Fără şcoală

55.7

0

10

Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004

20

30

40

50

60

Sărăcia în funcţie de numărul de membri ai familiei

12%

5% 47%

14%

5 membri şi mai mulţi 4 membri 3 membri 2 membri 1 membru

22%

Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004

Sărăcia în funcţie de vârsta indivizilor, 2003

50 45 40 35 30 25 20 15 10 5 0

42

0-7

45 41

7-14

15-24

31

31

30

29

25-34

35-44

45-54

55-64

Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004

32

ani de vârstă 65 sau grupa peste

Relaţia existentă între sărăcie şi starea de sănătate 

Există corelaţie între:   





Sărăcie şi mortalitatea infantilă (r=0.632) Sărăcie şi mortalitatea maternă (r=0.370) Sărăcie şi speranţa de viaţă la bărbaţi (r=0.284) Sărăcie şi speranţa de viaţă la femei (r=0.394) Sărăcie şi acoperirea cu medici (r= -0.87)

Concluzii între ratele sărăciei pe medii şi în cele 8 regiuni geografice ale ţării există diferenţe importante;  aceste diferenţe se regăsesc şi la nivelul valorilor principalilor indicatori ai stării de sănătate, care se corelează direct cu ratele sărăciei. 

Limite  absenţa datelor legate de fenomenul de morbiditate la nivel de medii şi regiuni;  lipsa informaţiilor care să permită analiza fenomenului morbidităţii sau mortalităţii între grupurile sociale.

Limite - continuare  informaţiile disponibile nu au permis

analiza comunităţilor rurale, sau a regiunilor mai afectate de sărăcie, în complexitatea lor. Studiul nu a inclus informaţii legate de factorii comportamentali, de mediu sau culturali, care influenţează major starea de sănătate

Limite - continuare

 absenţa cunoaşterii percepţiei

populaţiei privind starea de sărăcie (sărăcia resimţită), comparativ cu sărăcia măsurată prin nivelul consumului

Ce poate face sistemul sanitar pentru ameliorarea stării de sănătate prin combaterea sărăciei? 

Suprapunerea acţiunilor generale de intervenţie, pe cele focalizate asupra categoriilor de populaţie defavorizată

Ce poate face sistemul sanitar ? (I)  Să cultive în mediile politice ideea că sănătatea este o investiţie productivă, iar pentru ţara noastră o problemă prioritară.  Să pledeze ca autorităţile publice să fie responsabile pentru asigurarea condiţiilor prin care se poate promova un acces echitabil la facilităţile şi serviciile de sănătate.

Ce poate face sistemul sanitar ? (II)  Să se asocieze strategiilor naţionale şi sectoriale de combatere a sărăciei (învăţământ, drumuri, dezvoltare rurală).

 Să militeze pentru includerea sănătăţii în politicile sectoriale de dezvoltare.

Ce poate face sistemul sanitar ? (III)  Să cultive la nivelul îngrijirilor primare de sănătate, practica supravegherii medicale şi medico-sociale active a persoanelor din grupele la risc înalt.  Să înfiinţeze servicii preventive şi medico-sociale în comunităţile/zonele cu o numeroasă populaţie defavorizată

Ce poate face sistemul sanitar ? (IV)  Să dezvolte acele servicii care răspund efectiv bolilor dominante din mediile defavorizate (sănătatea materno-infantilă, prevenirea bolilor transmisibile şi a TBC, combaterea infecţiilor transmise sexual – SIDA, lues) şi să cultive comportamentele favorabile sănătăţii.

Ce poate face sistemul sanitar ? (V)  Să pledeze pentru buna funcţionare a sistemului asigurărilor de sănătate şi a celor de asistenţă socială care să servească coeziunea societăţii în vederea menţinerii şi dezvoltării solidarităţii umane.

Strategiile Ministerului Sănătăţii (I)  articularea îngrijirilor medicale cu serviciile medico-sociale  dezvoltarea asistenţei ambulatorii  dezvoltarea de îngrijiri la domiciliu

Strategiile Ministerului Sănătăţii (II)  conversia şi restructurarea unor spitale ineficiente, slab dotate, cu un număr insuficient de specialişti, în alte tipuri de servicii: - unităţi medico-sociale cu paturi - centre rurale multifuncţionale care să asigure asistenţă de specialitate (cu personal permanent/ timp parţial – centre de permanenţă) - staţii de ambulanţă - servicii medico-sociale şi preventive destinate cu precădere programelor naţionale de sănătate

Strategiile Ministerului Sănătăţii (III)

 organizarea unor reţele coordonate de îngrijiri cu caracter orizontal, prin care să se amelioreze îngrijirile la domiciliu asigurate de medicii de familie şi supravegherea medicală activă a bolnavilor cronici.

“Acolo unde oamenii sunt condamnaţi să trăiască în mizerie, drepturile omului sunt violate: a ne uni pentru a le respecta este o

datorie sacră.” (Joseph Wresinski)

Populaţia vârstnică

“Singura prevenire valabilă a senescenţei este redarea demnităţii omului care îmbătrâneşte.” (I. Simeone)

Context   

 

Populaţia persoanelor în vârstă de peste 60 de ani este de 600 milioane 2005 - 18% din populaţia mondială > 60 ani > 65 ani – 11% bărbaţi, 16% femei prezintă incapacităţi > 80 ani 4 din 5 persoane - prezintă un anumit grad de incapacitate 18,3% din populaţia României - > 60 ani

Cauzele îmbătrânirii populaţiei



 natalităţii



 mortalităţii generale



 mortalităţii precoce



 speranţei de viaţă



 performanţele medicale

Metode de apreciere a îmbătrânirii populaţiei 

Ponderea populaţiei vârstnice în totalul populaţiei



Vârsta medie a populaţiei



Raportul – Nr. vârstnici  Nr. copii



Indicele de dependenţă – Nr persoane inactive Nr persoane active

Importanţa pentru serviciile de sănătate 

Consum crescut de prestaţii medicale  









supramorbiditate şi polimorbiditate tendinţă de supradiagnostic

Populaţie mai vulnerabilă la mediul fizic şi social Modificări în structura familiei  familia preferă îngrijirea în unităţi speciale Serviciile medicale primare (adresabilitate, accesibilitate) subevaluează morbiditatea vârstnicilor Incapacităţile funcţionale necesită servicii sociale adecvate

Principalele cauze de deces ale vârstnicilor 

Bolile cerebro-vasculare



Bolile circulaţiei pulmonare



B.C.I.



H.T.A.



Boli respiratorii

Afecţiuni ce crează incapacitatea vârstnicului

  

  



artroza, osteoporoza hipoacuziile - 75% dintre vârstnici cataracta şi retinopatia diabetică -80% dintre vârstnici boala Parkinson boala Alzheimer demenţa senilă incontinenţa sfincteriană

Întrebări (O.M.S.) 





Cum va fi în stare un procent tot mai redus al populaţiei active să susţină nevoile în creştere ale populaţiei vârstnice? Numărul tot mai mare de vârstnici nu va determina în cele din urmă falimentul sistemelor de îngrijiri de sănătate şi sociale? Cum ajutăm persoanele vârstnice să rămână active şi independente?

Întrebări (O.M.S.) 





Cum îmbinăm responsabilităţile statului şi ale familiei în îngrijirea persoanelor dependente? Cum putem folosi experienţa, talentele şi abilităţile vârstnicilor?

Odată cu creşterea duratei medii a vieţii, cum putem îmbunătăţii calitatea vieţii persoanelor vârstnice?

Strategii  

 

  

Reţea de servicii sanitare de îngrijiri la domiciliu Screening pentru identificarea vârstnicilor care pot rămâne integraţi în familie şi necesită îngrijiri la domiciliu Centre de îngrijire de zi şi de noapte – centre de permanenţă Centre de îngrijire pe termen lung pentru asistarea medico-socială a vârstnicilor cu boli cronice, dependenţi Centre de îngrijire terminală Servicii de stomatologie specifice vârstnicilor Sprijin material pentru familiile având în îngrijire vârstnici cu probleme sociale

Conceptul de “îmbătrânire activă” 







Scop: îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor vârstnice Optimizarea oportunităţilor pentru sănătate şi securitate Se asociază cu promovarea unui stil de viaţă sănătos – programe de prevenire a principalelor cauze de îmbolnăvire a vârstnicilor (căderi, accidente, depistare precoce tulburări de vedere, auz, etc.) Continuarea participării persoanelor vârstnice la viaţa economică, socială, culturală, spirituală

Servicii integrate de îngrijire a vârstnicului la domiciliu 



reprezintă strategia optimă de îngrijire a persoanelor vârstnice în situaţia de dependenţă cost mai scăzut comparativ cu îngrijirea asigurată persoanelor dependente instituţionalizate şi preferată de vârstnic

Managementul îngrijirilor persoanelor vârstnice dependente la domiciliu  informarea populaţiei despre pachetul de servicii oferit  luarea în evidenţă a persoanelor vârstnice dependente  evaluarea necesităţilor fiecărui caz în funcţie de priorităţi şi resursele instituţiei  elaborarea unui plan individualizat de îngrijire şi implementarea acestuia  monitorizarea nevoilor  reajustarea planului de îngrijire în urma efectuării examenelor de bilanţ.

Managementul îngrijirilor persoanelor vârstnice dependente la domiciliu 

Presupune rezolvarea fiecărui caz:  

 



Neţinând cont de gravitatea cazului Evaluarea prealabilă medico-socială Calitate şi eficienţă a serviciilor prestate Evitarea costurilor inutile pentru sistemul medical şi social Accesibilitate crescută pentru pacientul dependent

Schimbările cu care se confruntă persoana vârstnică   



Funcţiile corporale resimţite alterate Statutul social modificat Reducerea timpului de viaţă, apropierea morţii Scăderea stimei de sine: Pierderea controlului asupra funcţiei şi integrităţii corporale  Dependenţa de îngrijiri  Pierderea unor roluri în familie 

Schimbările cu care se confruntă persoana vârstnică - continuare 

 

Pierderea motivaţiei de viaţă, a capacităţii de a face planuri în viitor Trăiesc doliul anticipat Se confruntă cu durerea fizică, singurătatea, frica: “Mi-e frică de singurătatea în faţa durerii şi a morţii”

Nevoile pacientului terminal pornind de la piramida lui Maslow (Ebersole, Hess) ÎMPLINIRE -Acceptarea şi trecerea acestei etape inevitabile -Înţelegerea semnificaţiei morţii RESPECT -Păstrarea demnităţii, în ciuda slăbiciunii -Păstrarea autonomiei - A se simţi normal şi uman până la sfârşit - Păstrarea identităţii AFECŢIUNE -A iubi şi a fi iubit -A vorbi -A fi ascultat şi înţeles - A muri în prezenţa cuiva apropiat SECURITATE -A avea încredere în cei care îl îngrijesc -A-şi putea exprima temerile -A se simţi în siguranţă -A simţi că i se spune adevărul FIZIOLOGICE, DE BAZĂ -A fi ferit de suferinţă şi durere -A-şi păstra energia

Îngrijirile paliative (SFAP 1996)  scop: asigurarea calităţii vieţii pacientului (şi nu prelungirea ei cu orice preţ) şi familiei acestuia  controlul durerii, asistenţa psihologică, socială şi spirituală sunt esenţiale

 îngrijiri active care abordează global persoana afectată de o boală gravă  abordează bolnavul terminal ca o persoană în viaţă, până la capăt, iar moartea ca pe un proces natural în evoluţia umană  conceptul “a trăi cu boala ta"

Femeile - probleme prioritare  

  

 

violenţa domestică prostituţia şi traficul cu femei şcolarizare locuri de muncă sănătate femeile din mediul rural imaginea femeii în mass-media

Ce este violenţa domestică ? = orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de un membru al familiei împotriva unui alt membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material = împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale. - scop: păstrarea controlului

Violenţa domestică – problemă de SP   





45% dintre femei au fost agresate verbal 30% au fost abuzate fizic 7% au fost abuzate sexual pe durata vieţii. 23% din cauzele de divorţ sunt datorate violenţei 13% dintre femeile victime ale violenţei domestice au murit (1998 – CPFVVD)

Violenţa domestică – problemă de SP 





 

femeile ezită să se adreseze unei unităţi medicale sau unei autorităţi legislative 2/3 dintre femeile care au fost abuzate au discutat despre aceasta cu o rudă sau cu un prieten 16% au reclamat episodul de violenţă la poliţie 15% au discutat cu un cadru medical 9% dintre femei au solicitat consultanţă juridică pentru abuzul domestic suferit

Profilul agresorului 



 



Personalitate slabă, nu a reuşit să se impună pe plan social Antecedente: a fost el însuşi victimă a VD, a preluat modelul violent din familie (carenţă afectivăinsecuritate afectivă lipsa comunicării relaţionale Nevoia de a-l domina pe celălalt Spirala violenţei - violenţa este ciclică şi se amplifică de fiecare dată Abuz fizic, sexual, verbal, psiho-emoţional, financiar

Consecinţele violenţei domestice 





Sănătate mintală: depresii, anxietate, stima de sine scăzută, tulburări de stress post-traumatic, suicid Sănătate fizică: comportament autodistructiv (fumat, alcool, droguri), astm, migrene, cefalee, vătămări corporale… Sănătatea reproducerii: sarcini nedorite, naşteri premature, boli ginecologice, mortalitate şi morbiditate maternă

Servicii existente 





De semnalare a cazurilor: poliţia, IML, linii telefonice de urgenţă – 983, camere de gardă De intervenţie propriu-zisă: spitale, instanţe judecătoreşti, servicii de consiliere, servicii de asistenţă a victimelor VD, adăposturi de urgenţă De prevenire: şcoala, mass-media, biserica

Violenţa domestică – problemă de SP 





constituirea unei Comisii Naţionale de Prevenire şi Monitorizare a Violenţei Domestice înfiinţarea de Centre de Prevenire, Monitorizare şi Combatere a Violenţei Domestice la nivelul fiecărui judeţ înfiinţarea în fiecare judeţ a unui adăpost pentru victimele violenţei domestice.

Violenţa domestică prin implicaţiile ei psihologice, sociale, medicale şi juridice devine o problemă a abordării multidisciplinare

Prostituţia.Traficul cu femei  

 

femeile tinere nivel de trai scăzut/ fără mijloace de întreţinere nivel educaţional scăzut de obicei provenind din familii destrămate

Cauze : - sărăcia - lipsa legislaţiei

PREZENŢA FEMEILOR ÎN VIAŢA POLITICĂ ŞI PUBLICĂ 



1998 - 71.000 din 270.000 de factori de decizie erau femei

Constituţia României garantează participarea egală a femeilor şi a bărbaţilor (femeile reprezentând aproximativ 51% din populaţie), în viaţa politică şi publică, precum şi în domeniile ce presupun implicare decizională

Educaţie (I) 

Sărăcia şi mentalităţile învechite referitoare la rolul social al femeii rămân principala cauză a analfabetismului şi abandonului şcolar la fetele care provin din familii cu mulţi copii, în special în mediul rural şi în comunităţile de romi.

Educaţie (II) - forţa de muncă feminină predomină în domeniul educaţional la nivel preuniversitar - reprezentare limitată în poziţiile de profesor sau manager la un nivel educaţional înalt

LOCURI DE MUNCĂ (I) 







numărul de locuri de muncă mai redus acces mai mare la oferte de lucru part-time sau locuri de muncă care presupun un nivel scăzut de calificare şomajul afectează un număr mai mare de femei decât de bărbaţi femeile şomere nu au nici un ajutor legat de maternitate

LOCURI DE MUNCĂ (II) reticenţă privind numirea femeilor în funcţii de decizie  forţa de muncă feminină este inegal distribuită: - 76% în sănătate - 70,6% în educaţie  vârsta de pensionare e diferită la femei (57) faţă de bărbaţi (62). 

STAREA DE SĂNĂTATE (I)  





Mortalitatea maternă Mortalitatea prin neoplasm mamar Mortalitatea prin neoplasmul de col uterin Mortalitatea feminină prin boli cardiovasculare este dublă faţă de media europeană.

STAREA DE SĂNĂTATE (II) 





de două ori mai multe avorturi decât naşteri - anual consecinţe: infecţii ginecologice trenante, sterilitate, deces cea mai mare rată a mortalităţii materne din Europa (22 decese la 100 000 născuţi vii, 9 decese la 100 000 sunt datorate avorturilor)

STAREA DE SĂNĂTATE (III) 

Cauzele evitării metodelor moderne de contracepţie: - teama de reacţiile adverse - preferinţa partenerilor pentru metodele tradiţionale lipsa de informaţie privind metodele contraceptive moderne

STAREA DE SĂNĂTATE (IV) Acces dificil la serviciile medicale pentru:     

femeile şomere venituri mici femeile vârstnice mamele singure femeile din zonele rurale.

Toxicomaniile

Toxicomaniile 



afectează aproape toate categoriile sociale şi domeniile de activitate

abuzul de droguri = orice utilizare

excesivă, continuă ori sporadică, incompatibilă sau în relaţie cu practica medicală, a unui drog

Dependenţa = starea fizică sau psihică ce rezultă din interacţiunea unui organism cu o substanţă, caracterizată prin modificări de comportament şi alte reacţii, însoţite întotdeauna de nevoia de a lua substanţa în mod continuu sau periodic, pentru a-i resimţi efectele psihice şi pentru a evita suferinţele

Sevrajul = simptomele fizice şi psihice care apar atunci când un individ este privat de un drog de care a devenit dependent  Cel mai sever sevraj se manifestă la heroină: - tremor puternic - dureri articulare şi musculare - dureri abdominale - simptome specifice gripei (greaţă, vărsături, febră, frisoane, transpiraţii) - nelinişte, insomnie.

Motivele care duc la consumul de droguri curiozitatea  teribilismul  presiunea grupului  problemele sociale sau familiale (divorţul părinţilor, abuzul sau indiferenţa lor)  izolarea sau neintegrarea în colectivitate şi societate 

Clasificarea drogurilor - după efectul asupra SNC: 1.inhibitoare ale SNC (psiholeptice): opiacee (opiu, morfina, heroina, metadona, petidina, codeina) cannabis, barbiturice, tranchilizante, solvenţi, gaze volatile, alcool 2.stimulatoare ale SNC (psihoanaleptice): cocaina, amfetamine, crack-ul, nicotina, cofeina 3.psihodisleptice (droguri halucinogene): derivate de cannabis (haşiş, marijuana), plante şi ciuperci exotice cum ar fi LSD,

Semnificaţia psihodinamică a comportamentului toxicomanic - fixaţia sau regresia orală - nevoia imperioasă de satisfacere imediată, cu intoleranţă la frustrare - auto şi heteroagresivitate - depresie - mecanism de apărare - perversiune instinctuală

Semnele şi simptomele consumului de droguri - fizice  scăderea/ creşterea poftei de mâncare, o inexplicabilă scădere sau creştere în greutate, orice schimbare a obiceiurilor alimentare;  schimbarea ritmului mersului, o slabă coordonare a mişcărilor;  hiperemie conjunctivală, hipersecreţie nazală şi lacrimală, mioză sau midriază;  palme reci şi umede, tremor al extremităţilor;  hiperemie sau paloare facială;  miros de substanţe la expiraţie, din corp sau de pe haine;  hiperactiv, logoree;  urme de înţepături pe antebraţe sau coapse;  rinoree, greaţă, vărsături, hipersudoraţie;  puls neregulat;

Semnele şi simptomele comportamentale  schimbare în atitudine, comportament sau personalitate fără o

cauză aparentă;  schimbarea prietenilor sau evitarea celor vechi,;  schimbare în activităţi, hobby-uri sau interese;  scăderea performanţelor şcolare sau la locul de muncă, absentări nemotivate sau abandon şcolar;  pierderea interesului pentru familie şi activităţile în familie;  dificultăţi de concentrare, tulburări de memorie;  lipsă de motivaţie, pierderea stimei de sine, atitudine de indiferenţă;  hipersensibilitate, resentimente puternice;  stări de iritabilitate sau mânie;  stare de prostraţie sau dezorientare;  comportament introvertit, imoral, paranoia;  nevoie inexplicabilă de bani;  creşte riscul de accidente;

Tulburări psihice induse de abuzul de substanţe 

stări de agitaţie psihomotorie

stări confuzionale  fenomene delirante episodice  sindroame depresive  farmacopsihoze  sindromul deficitar - sindrom amotivaţional 

Strategii preventive - prevenţia primordială - diminuarea accesibilităţii la substanţele psihoactive - prevenţia primară - evitarea iniţierii consumului substanţelor psiho-active - prevenţia secundară - diminuarea consecinţelor negative ale consumului - prevenţia terţiară (reabilitarea) reducerea deficitului funcţional datorat caracterului evolutiv cronic al dependenţelor la substanţele psihoactive, reinserţia socială, profesională

Obiectivele prevenţiei primare  diminuarea motivaţiei iniţierii consumului la tineri (grupele de vârstă de risc maxim sunt 1020 ani) prin mesaje adecvate  diseminarea în opinia publică a unor informaţii relevante privitoare la consecinţele adicţiei

Activităţi de prevenire a consumului de droguri 1. 2.

3.

Educaţia pentru sănătate Studii de cercetare calitativă şi cantitativă a fenomenului consumului de droguri Traducerea manualului OMS „Tinerii şi consumul de droguri”

4.

Înfiinţarea centrelor de consiliere în problematica drogurilor

Elaborarea planului terapeutic  numărul şi tipul substanţelor folosite;  severitatea dependenţei şi a disabilităţii induse de aceasta;  comorbidităţile psihiatrice şi somatice;  constelaţia individuală de factori de risc şi de protecţie;  contextul anturajului şi cel cultural şi social în care individul trăieşte şi în care tratamentul se va desfăşura;

Tratament  intervenţie psiho-farmacologică

 psihoterapie  reinserţie socială şi vocaţională

Copiii şi tinerii

Copii aflaţi in situaţii critice       

trăiesc in condiţii de mizerie absolută se confruntă cu o sărăcie severă copiii abandonaţi - 1,3% din totalul copiilor sub 18 ani copiii fără identitate legală (în special romi) "copiii străzii" copiii neglijaţi sau chiar abuzaţi fizic si emoţional tinerii lipsiţi de familie care părăsesc instituţiile pentru copii la 18 ani

Problemele cu care se confruntă tinerii (14-29 de ani)     

rata sărăciei peste valoarea medie condiţii de locuit precare rata şomajului mai mare decât rata medie a şomajului 1998 - 77,2% din totalul celor care au emigrat erau tineri de până la 40 de ani degradarea situaţiei educaţionale a tinerilor datorită lipsei resurselor familiei pentru susţinerea financiară a studiilor, în special pentru tinerii din mediul rural si din segmentele defavorizate

Problemele cu care se confruntă tinerii (14-29 de ani) - urmare  Creşterea consumului de droguri, concomitent cu scăderea vârstei de la care tinerii încep să devină consumatori  Creşterea delincvenţei juvenile si reducerea vârstei la care debutează infracţionalitatea  Nu există o politică de stimulare/încurajare a întemeierii familiei în rândul tinerilor

Copilul maltratat 

Abuzul fizic



Abuzul sexual



Neglijarea

Factori de risc în maltratare - caracteristicile copilului 



 

 

Sănătate fizică fragilă, handicap, boli cronice Naştere prematură sau greutate mică la naştere Probleme perinatale Probleme de dezvoltare a copilului de vârstă mică Probleme de comportament la vârstă mică Stimă de sine redusă, tulburări de limbaj

Factori de risc în maltratare - caracteristicile părinţilor   



   

Nivel redus de şcolarizare a părinţilor Probleme de sănătate mintală Probleme legate de consunmul de alcool sau droguri Vârsta mică a mamei la naşterea primului copil Nivel intelectual scăzut al mamei Maltratare în copilărie Incarcerarea unuia dintre părinţi Handicap important sau boală cronică a unuia dintre membrii familiei

Factori de risc în maltratare - contextul familial sau de mediu 

    



Sărăcie, izolare, lipsa sprijinului social Instabilitatea structurii familiale Apartenenţa la o anumită etnie Frecvenţă ridicată a mutărilor Număr mare al copiilor din familie Violenţă domestică Factori educativi (pedepse corporale)

Abandonul 



Juridic - L. Nr. 47/1993. Art. 1 : "Copilul aflat în îngrijirea unei instituţii de ocrotire socială sau medicală de stat, a unei instituţii de ocrotire private, legal constituite sau încredinţat, în condiţiile legii, unei persoane juridice, poate fi declarat prin hotărâre judecătorească abandonat, ca urmere a faptului că părinţii s-au dezinteresat de el în mod vădit o perioadă mai mare de 6 luni.“ Medical - prezenţa în unitatea sanitară mai mult de 2 săptămâni peste perioada necesară acordării îngrijirilor specifice.

Abandonul 

Cauze: 



Socio-economice (sărăcia, dezintegrarea familiei sub acţiunea factorilor economici) Educaţionale 

Studiu (1998) – MS, IOMC, UNICEF 74% din părinţii care au abandonat copiii erau şomeri 62% aveau venituri insuficiente 58% aveau condiţii improprii de locuit 40% din cazuri proveneau din mame necăsătorite.

Abandonul - urmare -

-

-

accesibilitate scăzută la mijloacele de planificare familială plasarea provizorie a copiilor în instituţii lipsa unor servicii pentru mamele cu copii: -

Creşe, grădiniţe Cost ridicat Lipsa unei reţele de asistenţă medicală de ocrotire care să ofere suport medico-social continuu

Delicvenţa juvenilă – factori de risc   factori psihosociali – (sărăcie, abuz, neglijare)  războaie, migraţii, violenţe urbane   boli cronice, somatice şi psihice în familie   expunere pre şi post natală la droguri, alcool, HIV/AIDS, malnutriţie, infecţii cronice

Serviciile şi sistemele de sănătate mintală pentru copii şi adolescenţi 1. sisteme de îngrijire şi tratament accesibile familiilor din orice categorie socială şi economică 2. programe de suport familial, de îngrijire a mamei şi copilului, serviciile pediatrice, de îngrijire a copilului mic 3. şcoli şi programe comunitare care asigură dezvoltarea normală şi reducerea riscurilor 4. specialişti (pedopsihiatri, psihologi, asistenţi sociali, educatori, infirmiere, etc.) pentru prevenirea, intervenţia şi tratamentul precoce

Copiii sclavi ! 40 000 de copii în România sunt exploataţi prin forme severe de muncă (INS, 2004) ! 20 000 au vârsta cuprinsă între 10 şi 14 ani ! Consecinţe: - abandon şcolar - abuzuri fizice şi psihice - devin adulţi needucaţi şi necalificaţi - risc de infracţionalitate

Marginalizarea şi stigmatizarea

Marginalizarea accesul limitat la anumite drepturi şi servicii sociale în comparaţie cu restul populaţiei  discriminarea în funcţie de sex, vârstă, situaţie materială, număr de copii, apartenenţa la o anumită etnie sau comunitate religioasă. 

Consecinţe 

 



acces limitat la piaţa forţei de muncă concedieri nejustificate lipsa accesului la servicii medicale gratuite accesul limitat la cultură şi educaţie.

Stigmatizarea 

Stigmatizarea este etichetarea sau semnul care indică o însuşire sau o particularitate jenantă, reprobabilă a unui individ în grupul populaţional din care acesta face parte

Posibilităţi de combatere 





prezentarea de informaţii exacte despre cauzele, prevalenţa, evoluţia şi efectele acestor atitudini combaterea ideilor stereotipe şi eronate legate de acest subiect furnizarea de servicii special destinate categoriilor de persoane afectate

Suferinţa psiho-socială a persoanelor defavorizate 





- sentimentul de vulnerabilitate, apărut datorită dificultăţilor vieţii cotidiene, stressului la locul de muncă, oboselii permanente, fragilităţii sociale - sentimentul de insecuritate datorat precarităţii, marginalizării, excluderii sociale, anxietăţii legate de ziua de mâine - stima de sine scăzută şi sentimentul de devalorizare apar datorită depresiei, modului în care individul este privit în societate

Manifestări ale suferinţei psihosociale comportament de izolare  eşecuri repetate  comportament la risc  conduite adictive  violenţa îndreptată împotriva sa şi a celor din jur 