Problematica medicosocială a populaţiei vârstnice şi a altor grupuri vulnerabile
Grupurile populaţionale vulnerabile
familiile numeroase cu venituri insuficiente familiile dezorganizate persoanele de etnie romă copiii şi tinerii şomerii femeile vârstnicii refugiaţii persoanele cu dizabilităţi fizice sau mentale
Grupurile populaţionale vulnerabile Sărăcia Somajul Stigmatizarea şi marginalizarea socială Infracţionalitatea Vagabondajul Prostituţia Toxicomania
“Sărăcia reprezintă forma cea mai rea a violenţei” (M. Ghandi)
Sărăcia – fenomen multidimensional
situaţia materială nivelul de educaţie starea de sănătate vulnerabilitatea şi expunerea la factorii de risc (ecologici, profesionali) posibilitatea limitată a persoanei de a-şi exprima şi de a-şi face auzite şi înţelese nevoile
Sărăcia – sursă de marginalizare socială privează individul de drepturile sale fundamentale, de libertatea de a-şi satisface nevoile primare împiedică dezvoltarea potenţialului personal afectează dezvoltarea societăţii
Relaţia existentă între sărăcie şi starea de sănătate
Sănătatea mai bună poate preveni sau oferă o cale pentru a scăpa de sărăcie
Implicarea sistemelor sanitare în activităţile de diminuare a sărăciei
OMS încearcă să identifice exemple de intervenţii ale sistemelor de sănătate care ar putea să remedieze diferite aspecte specifice sărăciei
„Dar, datorită contextului cultural particular, a practicilor, legislaţiilor, valorilor şi aspiraţiilor sociale diferite, este dificilă elaborarea unor politici şi măsuri de intervenţie universal valabile, posibile a fi aplicate la scară europeană”
Concluzii privind implicarea sistemelor de sănătate în reducerea fenomenului sărăciei (I) Sistemele de sănătate pot contribui prin acţiuni eficace la ameliorarea stării de sănătate a categoriilor defavorizate, fără a fi necesară reformarea practicilor existente sau dezvoltarea unor modele ştiinţifice complexe.
Concluzii privind implicarea sistemelor de sănătate în reducerea fenomenului sărăciei (II) Un sistem de sănătate poate fi uneori un obstacol şi deveni astfel, o cauză a sărăciei pentru persoanele defavorizate, care nu-şi pot permite plata serviciilor directe sau indirecte.
Concluzii privind implicarea sistemelor de sănătate în reducerea fenomenului sărăciei (III)
Chiar dacă se asigură gratuitatea serviciilor de sănătate, uneori ele rămân în continuare inaccesibile, la nivel cultural sau geografic.
Concluzii privind implicarea sistemelor de sănătate în reducerea fenomenului sărăciei (IV)
Pe lângă deblocarea unor resurse financiare pentru combaterea sărăciei, este necesară şi formarea unui personal specializat în întâmpinarea nevoilor populaţiei paupere.
Întrebări
Care sunt acţiunile care pot avea cel mai mare impact asupra reducerii sărăciei?
Care sunt iniţiativele cel mai uşor de exploatat şi de extins pe scară largă?
Echitatea în sănătate
Concept bazat pe justiţia distributivă – reducerea şanselor de a fi sănătos, în cazul grupurilor sociale defavorizate Asigurarea oportunităţii de şanse, tuturor grupelor de populaţie indiferent de categorie socială, mediu, domiciliu, nivel de instrucţie, sex, nivel de sănătate, capacitate de muncă, etc.
Echitatea în sănătate
Morbiditatea, incapacitatea, invaliditatea şi decesul precoce sunt mai frecvente, în cazul categoriilor de populaţie defavorizate Accesul grupelor defavorizate la îngrijiri, deşi mai necesar, este mai dificil.
Sărăcia în România (CASPIS, 2003)
Rata sărăciei – 25.1%
Rata sărăciei extreme – 8.6%
Notă: în prezent procentele se pare că sunt semnificativ crecute
Prevalenţa sărăciei
regiunile de NE, SV şi SE mediul rural zonele cu şomaj crescut grupurile de romi gospodăriile de pensionari familiile numeroase şi cele care au peste 3 copii gospodăriile în care capul familiei este neinstruit familiile uniparentale
Dinamica sărăciei şi sărăciei severe - total populaţie
40
35.9 33.2
36 30.3
32 28
30.8
30.6
28.9
25.4
24
25.1 20.1 Sărăcie severă
20 16 12
11.2
11.3
12.5
Sărăcie
13.8 11.4
9.4
10.9 8.6
6.3
8 4 0 1995
1996
1997
1998
Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004
1999
2000
2001
2002
2003
ani
Distribuţia sărăciei pe regiuni, România, 2003 Sursa datelor: CASPIS, martie 2004
Dinamica sărăciei pe medii
rata sărăcie 55
46.3
50 42.3
45 40
Urban
42.4
Rural
38
35.9 33.2 29.2
30.3
30.8
30.6
28.9
25.9
25.4
25 20
44.7
43
37.6
35 30
Naţional
47.8
20.1
20.2
20.6
25.1
22.2 18.8
17.6
15.2
13.8
12.5
15 10 5 0 1995
1996
1997
1998
1999
Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004
2000
2001
2002
2003 Grafic 3
ani
Dinamica sărăciei severe - pe medii 22
18.7
20
17.1
18 16
19.3 17.8
17.3
17.5
15.1 13.9
14
9.7
10 8
Naţional
13.8
12
12.5 11.2
Urban
11.4
11.3
9.4
10.9
9.2
6
Rural
8.6
7.3 6.3
4
6.4
6.3
6
4.6 2
5.4 3.8
3.4
0 1995
1996
1997
1998
Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004
1999
2000
2001
2002
2003
ani
Sărăcie şi sărăcie severă în funcţie de statutul socio-ocupaţional în anul 2003
1.7
Salariaţi
9 5.4
Pensionari
20.7 7.8
Elevi, studenţi
24.6 Sărăcie severă
Lucrători pe cont propriu neagricoli
13.8
Sărăcie
35.6 16
Şomeri
39.3 20.5
Lucrători pe cont propriu agricoli
50.9 0
5
10
15
Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004
20
25
30
35
40
45
50
55
rata sărăciei
Riscul sărăciei în funcţie de etnie
Maghiari
23
Alţii
24 26
Români
80
Romi 0
10
20
30
40
50
pondere Sursa datelor:CASPIS, martie, 2004
60
70
80
90
Sărăcia în funcţie de nivelul de educaţie, 2003 Facultate/Colegiu
1.5
Şcoală postliceală
4.3
Liceu
10.3
Şcoală profesională
19.3
29
Gimnaziu Şcoală primară
37.7
Fără şcoală
55.7
0
10
Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004
20
30
40
50
60
Sărăcia în funcţie de numărul de membri ai familiei
12%
5% 47%
14%
5 membri şi mai mulţi 4 membri 3 membri 2 membri 1 membru
22%
Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004
Sărăcia în funcţie de vârsta indivizilor, 2003
50 45 40 35 30 25 20 15 10 5 0
42
0-7
45 41
7-14
15-24
31
31
30
29
25-34
35-44
45-54
55-64
Sursa datelor: CASPIS, martie, 2004
32
ani de vârstă 65 sau grupa peste
Relaţia existentă între sărăcie şi starea de sănătate
Există corelaţie între:
Sărăcie şi mortalitatea infantilă (r=0.632) Sărăcie şi mortalitatea maternă (r=0.370) Sărăcie şi speranţa de viaţă la bărbaţi (r=0.284) Sărăcie şi speranţa de viaţă la femei (r=0.394) Sărăcie şi acoperirea cu medici (r= -0.87)
Concluzii între ratele sărăciei pe medii şi în cele 8 regiuni geografice ale ţării există diferenţe importante; aceste diferenţe se regăsesc şi la nivelul valorilor principalilor indicatori ai stării de sănătate, care se corelează direct cu ratele sărăciei.
Limite absenţa datelor legate de fenomenul de morbiditate la nivel de medii şi regiuni; lipsa informaţiilor care să permită analiza fenomenului morbidităţii sau mortalităţii între grupurile sociale.
Limite - continuare informaţiile disponibile nu au permis
analiza comunităţilor rurale, sau a regiunilor mai afectate de sărăcie, în complexitatea lor. Studiul nu a inclus informaţii legate de factorii comportamentali, de mediu sau culturali, care influenţează major starea de sănătate
Limite - continuare
absenţa cunoaşterii percepţiei
populaţiei privind starea de sărăcie (sărăcia resimţită), comparativ cu sărăcia măsurată prin nivelul consumului
Ce poate face sistemul sanitar pentru ameliorarea stării de sănătate prin combaterea sărăciei?
Suprapunerea acţiunilor generale de intervenţie, pe cele focalizate asupra categoriilor de populaţie defavorizată
Ce poate face sistemul sanitar ? (I) Să cultive în mediile politice ideea că sănătatea este o investiţie productivă, iar pentru ţara noastră o problemă prioritară. Să pledeze ca autorităţile publice să fie responsabile pentru asigurarea condiţiilor prin care se poate promova un acces echitabil la facilităţile şi serviciile de sănătate.
Ce poate face sistemul sanitar ? (II) Să se asocieze strategiilor naţionale şi sectoriale de combatere a sărăciei (învăţământ, drumuri, dezvoltare rurală).
Să militeze pentru includerea sănătăţii în politicile sectoriale de dezvoltare.
Ce poate face sistemul sanitar ? (III) Să cultive la nivelul îngrijirilor primare de sănătate, practica supravegherii medicale şi medico-sociale active a persoanelor din grupele la risc înalt. Să înfiinţeze servicii preventive şi medico-sociale în comunităţile/zonele cu o numeroasă populaţie defavorizată
Ce poate face sistemul sanitar ? (IV) Să dezvolte acele servicii care răspund efectiv bolilor dominante din mediile defavorizate (sănătatea materno-infantilă, prevenirea bolilor transmisibile şi a TBC, combaterea infecţiilor transmise sexual – SIDA, lues) şi să cultive comportamentele favorabile sănătăţii.
Ce poate face sistemul sanitar ? (V) Să pledeze pentru buna funcţionare a sistemului asigurărilor de sănătate şi a celor de asistenţă socială care să servească coeziunea societăţii în vederea menţinerii şi dezvoltării solidarităţii umane.
Strategiile Ministerului Sănătăţii (I) articularea îngrijirilor medicale cu serviciile medico-sociale dezvoltarea asistenţei ambulatorii dezvoltarea de îngrijiri la domiciliu
Strategiile Ministerului Sănătăţii (II) conversia şi restructurarea unor spitale ineficiente, slab dotate, cu un număr insuficient de specialişti, în alte tipuri de servicii: - unităţi medico-sociale cu paturi - centre rurale multifuncţionale care să asigure asistenţă de specialitate (cu personal permanent/ timp parţial – centre de permanenţă) - staţii de ambulanţă - servicii medico-sociale şi preventive destinate cu precădere programelor naţionale de sănătate
Strategiile Ministerului Sănătăţii (III)
organizarea unor reţele coordonate de îngrijiri cu caracter orizontal, prin care să se amelioreze îngrijirile la domiciliu asigurate de medicii de familie şi supravegherea medicală activă a bolnavilor cronici.
“Acolo unde oamenii sunt condamnaţi să trăiască în mizerie, drepturile omului sunt violate: a ne uni pentru a le respecta este o
datorie sacră.” (Joseph Wresinski)
Populaţia vârstnică
“Singura prevenire valabilă a senescenţei este redarea demnităţii omului care îmbătrâneşte.” (I. Simeone)
Context
Populaţia persoanelor în vârstă de peste 60 de ani este de 600 milioane 2005 - 18% din populaţia mondială > 60 ani > 65 ani – 11% bărbaţi, 16% femei prezintă incapacităţi > 80 ani 4 din 5 persoane - prezintă un anumit grad de incapacitate 18,3% din populaţia României - > 60 ani
Cauzele îmbătrânirii populaţiei
natalităţii
mortalităţii generale
mortalităţii precoce
speranţei de viaţă
performanţele medicale
Metode de apreciere a îmbătrânirii populaţiei
Ponderea populaţiei vârstnice în totalul populaţiei
Vârsta medie a populaţiei
Raportul – Nr. vârstnici Nr. copii
Indicele de dependenţă – Nr persoane inactive Nr persoane active
Importanţa pentru serviciile de sănătate
Consum crescut de prestaţii medicale
supramorbiditate şi polimorbiditate tendinţă de supradiagnostic
Populaţie mai vulnerabilă la mediul fizic şi social Modificări în structura familiei familia preferă îngrijirea în unităţi speciale Serviciile medicale primare (adresabilitate, accesibilitate) subevaluează morbiditatea vârstnicilor Incapacităţile funcţionale necesită servicii sociale adecvate
Principalele cauze de deces ale vârstnicilor
Bolile cerebro-vasculare
Bolile circulaţiei pulmonare
B.C.I.
H.T.A.
Boli respiratorii
Afecţiuni ce crează incapacitatea vârstnicului
artroza, osteoporoza hipoacuziile - 75% dintre vârstnici cataracta şi retinopatia diabetică -80% dintre vârstnici boala Parkinson boala Alzheimer demenţa senilă incontinenţa sfincteriană
Întrebări (O.M.S.)
Cum va fi în stare un procent tot mai redus al populaţiei active să susţină nevoile în creştere ale populaţiei vârstnice? Numărul tot mai mare de vârstnici nu va determina în cele din urmă falimentul sistemelor de îngrijiri de sănătate şi sociale? Cum ajutăm persoanele vârstnice să rămână active şi independente?
Întrebări (O.M.S.)
Cum îmbinăm responsabilităţile statului şi ale familiei în îngrijirea persoanelor dependente? Cum putem folosi experienţa, talentele şi abilităţile vârstnicilor?
Odată cu creşterea duratei medii a vieţii, cum putem îmbunătăţii calitatea vieţii persoanelor vârstnice?
Strategii
Reţea de servicii sanitare de îngrijiri la domiciliu Screening pentru identificarea vârstnicilor care pot rămâne integraţi în familie şi necesită îngrijiri la domiciliu Centre de îngrijire de zi şi de noapte – centre de permanenţă Centre de îngrijire pe termen lung pentru asistarea medico-socială a vârstnicilor cu boli cronice, dependenţi Centre de îngrijire terminală Servicii de stomatologie specifice vârstnicilor Sprijin material pentru familiile având în îngrijire vârstnici cu probleme sociale
Conceptul de “îmbătrânire activă”
Scop: îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor vârstnice Optimizarea oportunităţilor pentru sănătate şi securitate Se asociază cu promovarea unui stil de viaţă sănătos – programe de prevenire a principalelor cauze de îmbolnăvire a vârstnicilor (căderi, accidente, depistare precoce tulburări de vedere, auz, etc.) Continuarea participării persoanelor vârstnice la viaţa economică, socială, culturală, spirituală
Servicii integrate de îngrijire a vârstnicului la domiciliu
reprezintă strategia optimă de îngrijire a persoanelor vârstnice în situaţia de dependenţă cost mai scăzut comparativ cu îngrijirea asigurată persoanelor dependente instituţionalizate şi preferată de vârstnic
Managementul îngrijirilor persoanelor vârstnice dependente la domiciliu informarea populaţiei despre pachetul de servicii oferit luarea în evidenţă a persoanelor vârstnice dependente evaluarea necesităţilor fiecărui caz în funcţie de priorităţi şi resursele instituţiei elaborarea unui plan individualizat de îngrijire şi implementarea acestuia monitorizarea nevoilor reajustarea planului de îngrijire în urma efectuării examenelor de bilanţ.
Managementul îngrijirilor persoanelor vârstnice dependente la domiciliu
Presupune rezolvarea fiecărui caz:
Neţinând cont de gravitatea cazului Evaluarea prealabilă medico-socială Calitate şi eficienţă a serviciilor prestate Evitarea costurilor inutile pentru sistemul medical şi social Accesibilitate crescută pentru pacientul dependent
Schimbările cu care se confruntă persoana vârstnică
Funcţiile corporale resimţite alterate Statutul social modificat Reducerea timpului de viaţă, apropierea morţii Scăderea stimei de sine: Pierderea controlului asupra funcţiei şi integrităţii corporale Dependenţa de îngrijiri Pierderea unor roluri în familie
Schimbările cu care se confruntă persoana vârstnică - continuare
Pierderea motivaţiei de viaţă, a capacităţii de a face planuri în viitor Trăiesc doliul anticipat Se confruntă cu durerea fizică, singurătatea, frica: “Mi-e frică de singurătatea în faţa durerii şi a morţii”
Nevoile pacientului terminal pornind de la piramida lui Maslow (Ebersole, Hess) ÎMPLINIRE -Acceptarea şi trecerea acestei etape inevitabile -Înţelegerea semnificaţiei morţii RESPECT -Păstrarea demnităţii, în ciuda slăbiciunii -Păstrarea autonomiei - A se simţi normal şi uman până la sfârşit - Păstrarea identităţii AFECŢIUNE -A iubi şi a fi iubit -A vorbi -A fi ascultat şi înţeles - A muri în prezenţa cuiva apropiat SECURITATE -A avea încredere în cei care îl îngrijesc -A-şi putea exprima temerile -A se simţi în siguranţă -A simţi că i se spune adevărul FIZIOLOGICE, DE BAZĂ -A fi ferit de suferinţă şi durere -A-şi păstra energia
Îngrijirile paliative (SFAP 1996) scop: asigurarea calităţii vieţii pacientului (şi nu prelungirea ei cu orice preţ) şi familiei acestuia controlul durerii, asistenţa psihologică, socială şi spirituală sunt esenţiale
îngrijiri active care abordează global persoana afectată de o boală gravă abordează bolnavul terminal ca o persoană în viaţă, până la capăt, iar moartea ca pe un proces natural în evoluţia umană conceptul “a trăi cu boala ta"
Femeile - probleme prioritare
violenţa domestică prostituţia şi traficul cu femei şcolarizare locuri de muncă sănătate femeile din mediul rural imaginea femeii în mass-media
Ce este violenţa domestică ? = orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de un membru al familiei împotriva unui alt membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material = împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale. - scop: păstrarea controlului
Violenţa domestică – problemă de SP
45% dintre femei au fost agresate verbal 30% au fost abuzate fizic 7% au fost abuzate sexual pe durata vieţii. 23% din cauzele de divorţ sunt datorate violenţei 13% dintre femeile victime ale violenţei domestice au murit (1998 – CPFVVD)
Violenţa domestică – problemă de SP
femeile ezită să se adreseze unei unităţi medicale sau unei autorităţi legislative 2/3 dintre femeile care au fost abuzate au discutat despre aceasta cu o rudă sau cu un prieten 16% au reclamat episodul de violenţă la poliţie 15% au discutat cu un cadru medical 9% dintre femei au solicitat consultanţă juridică pentru abuzul domestic suferit
Profilul agresorului
Personalitate slabă, nu a reuşit să se impună pe plan social Antecedente: a fost el însuşi victimă a VD, a preluat modelul violent din familie (carenţă afectivăinsecuritate afectivă lipsa comunicării relaţionale Nevoia de a-l domina pe celălalt Spirala violenţei - violenţa este ciclică şi se amplifică de fiecare dată Abuz fizic, sexual, verbal, psiho-emoţional, financiar
Consecinţele violenţei domestice
Sănătate mintală: depresii, anxietate, stima de sine scăzută, tulburări de stress post-traumatic, suicid Sănătate fizică: comportament autodistructiv (fumat, alcool, droguri), astm, migrene, cefalee, vătămări corporale… Sănătatea reproducerii: sarcini nedorite, naşteri premature, boli ginecologice, mortalitate şi morbiditate maternă
Servicii existente
De semnalare a cazurilor: poliţia, IML, linii telefonice de urgenţă – 983, camere de gardă De intervenţie propriu-zisă: spitale, instanţe judecătoreşti, servicii de consiliere, servicii de asistenţă a victimelor VD, adăposturi de urgenţă De prevenire: şcoala, mass-media, biserica
Violenţa domestică – problemă de SP
constituirea unei Comisii Naţionale de Prevenire şi Monitorizare a Violenţei Domestice înfiinţarea de Centre de Prevenire, Monitorizare şi Combatere a Violenţei Domestice la nivelul fiecărui judeţ înfiinţarea în fiecare judeţ a unui adăpost pentru victimele violenţei domestice.
Violenţa domestică prin implicaţiile ei psihologice, sociale, medicale şi juridice devine o problemă a abordării multidisciplinare
Prostituţia.Traficul cu femei
femeile tinere nivel de trai scăzut/ fără mijloace de întreţinere nivel educaţional scăzut de obicei provenind din familii destrămate
Cauze : - sărăcia - lipsa legislaţiei
PREZENŢA FEMEILOR ÎN VIAŢA POLITICĂ ŞI PUBLICĂ
1998 - 71.000 din 270.000 de factori de decizie erau femei
Constituţia României garantează participarea egală a femeilor şi a bărbaţilor (femeile reprezentând aproximativ 51% din populaţie), în viaţa politică şi publică, precum şi în domeniile ce presupun implicare decizională
Educaţie (I)
Sărăcia şi mentalităţile învechite referitoare la rolul social al femeii rămân principala cauză a analfabetismului şi abandonului şcolar la fetele care provin din familii cu mulţi copii, în special în mediul rural şi în comunităţile de romi.
Educaţie (II) - forţa de muncă feminină predomină în domeniul educaţional la nivel preuniversitar - reprezentare limitată în poziţiile de profesor sau manager la un nivel educaţional înalt
LOCURI DE MUNCĂ (I)
numărul de locuri de muncă mai redus acces mai mare la oferte de lucru part-time sau locuri de muncă care presupun un nivel scăzut de calificare şomajul afectează un număr mai mare de femei decât de bărbaţi femeile şomere nu au nici un ajutor legat de maternitate
LOCURI DE MUNCĂ (II) reticenţă privind numirea femeilor în funcţii de decizie forţa de muncă feminină este inegal distribuită: - 76% în sănătate - 70,6% în educaţie vârsta de pensionare e diferită la femei (57) faţă de bărbaţi (62).
STAREA DE SĂNĂTATE (I)
Mortalitatea maternă Mortalitatea prin neoplasm mamar Mortalitatea prin neoplasmul de col uterin Mortalitatea feminină prin boli cardiovasculare este dublă faţă de media europeană.
STAREA DE SĂNĂTATE (II)
de două ori mai multe avorturi decât naşteri - anual consecinţe: infecţii ginecologice trenante, sterilitate, deces cea mai mare rată a mortalităţii materne din Europa (22 decese la 100 000 născuţi vii, 9 decese la 100 000 sunt datorate avorturilor)
STAREA DE SĂNĂTATE (III)
Cauzele evitării metodelor moderne de contracepţie: - teama de reacţiile adverse - preferinţa partenerilor pentru metodele tradiţionale lipsa de informaţie privind metodele contraceptive moderne
STAREA DE SĂNĂTATE (IV) Acces dificil la serviciile medicale pentru:
femeile şomere venituri mici femeile vârstnice mamele singure femeile din zonele rurale.
Toxicomaniile
Toxicomaniile
afectează aproape toate categoriile sociale şi domeniile de activitate
abuzul de droguri = orice utilizare
excesivă, continuă ori sporadică, incompatibilă sau în relaţie cu practica medicală, a unui drog
Dependenţa = starea fizică sau psihică ce rezultă din interacţiunea unui organism cu o substanţă, caracterizată prin modificări de comportament şi alte reacţii, însoţite întotdeauna de nevoia de a lua substanţa în mod continuu sau periodic, pentru a-i resimţi efectele psihice şi pentru a evita suferinţele
Sevrajul = simptomele fizice şi psihice care apar atunci când un individ este privat de un drog de care a devenit dependent Cel mai sever sevraj se manifestă la heroină: - tremor puternic - dureri articulare şi musculare - dureri abdominale - simptome specifice gripei (greaţă, vărsături, febră, frisoane, transpiraţii) - nelinişte, insomnie.
Motivele care duc la consumul de droguri curiozitatea teribilismul presiunea grupului problemele sociale sau familiale (divorţul părinţilor, abuzul sau indiferenţa lor) izolarea sau neintegrarea în colectivitate şi societate
Clasificarea drogurilor - după efectul asupra SNC: 1.inhibitoare ale SNC (psiholeptice): opiacee (opiu, morfina, heroina, metadona, petidina, codeina) cannabis, barbiturice, tranchilizante, solvenţi, gaze volatile, alcool 2.stimulatoare ale SNC (psihoanaleptice): cocaina, amfetamine, crack-ul, nicotina, cofeina 3.psihodisleptice (droguri halucinogene): derivate de cannabis (haşiş, marijuana), plante şi ciuperci exotice cum ar fi LSD,
Semnificaţia psihodinamică a comportamentului toxicomanic - fixaţia sau regresia orală - nevoia imperioasă de satisfacere imediată, cu intoleranţă la frustrare - auto şi heteroagresivitate - depresie - mecanism de apărare - perversiune instinctuală
Semnele şi simptomele consumului de droguri - fizice scăderea/ creşterea poftei de mâncare, o inexplicabilă scădere sau creştere în greutate, orice schimbare a obiceiurilor alimentare; schimbarea ritmului mersului, o slabă coordonare a mişcărilor; hiperemie conjunctivală, hipersecreţie nazală şi lacrimală, mioză sau midriază; palme reci şi umede, tremor al extremităţilor; hiperemie sau paloare facială; miros de substanţe la expiraţie, din corp sau de pe haine; hiperactiv, logoree; urme de înţepături pe antebraţe sau coapse; rinoree, greaţă, vărsături, hipersudoraţie; puls neregulat;
Semnele şi simptomele comportamentale schimbare în atitudine, comportament sau personalitate fără o
cauză aparentă; schimbarea prietenilor sau evitarea celor vechi,; schimbare în activităţi, hobby-uri sau interese; scăderea performanţelor şcolare sau la locul de muncă, absentări nemotivate sau abandon şcolar; pierderea interesului pentru familie şi activităţile în familie; dificultăţi de concentrare, tulburări de memorie; lipsă de motivaţie, pierderea stimei de sine, atitudine de indiferenţă; hipersensibilitate, resentimente puternice; stări de iritabilitate sau mânie; stare de prostraţie sau dezorientare; comportament introvertit, imoral, paranoia; nevoie inexplicabilă de bani; creşte riscul de accidente;
Tulburări psihice induse de abuzul de substanţe
stări de agitaţie psihomotorie
stări confuzionale fenomene delirante episodice sindroame depresive farmacopsihoze sindromul deficitar - sindrom amotivaţional
Strategii preventive - prevenţia primordială - diminuarea accesibilităţii la substanţele psihoactive - prevenţia primară - evitarea iniţierii consumului substanţelor psiho-active - prevenţia secundară - diminuarea consecinţelor negative ale consumului - prevenţia terţiară (reabilitarea) reducerea deficitului funcţional datorat caracterului evolutiv cronic al dependenţelor la substanţele psihoactive, reinserţia socială, profesională
Obiectivele prevenţiei primare diminuarea motivaţiei iniţierii consumului la tineri (grupele de vârstă de risc maxim sunt 1020 ani) prin mesaje adecvate diseminarea în opinia publică a unor informaţii relevante privitoare la consecinţele adicţiei
Activităţi de prevenire a consumului de droguri 1. 2.
3.
Educaţia pentru sănătate Studii de cercetare calitativă şi cantitativă a fenomenului consumului de droguri Traducerea manualului OMS „Tinerii şi consumul de droguri”
4.
Înfiinţarea centrelor de consiliere în problematica drogurilor
Elaborarea planului terapeutic numărul şi tipul substanţelor folosite; severitatea dependenţei şi a disabilităţii induse de aceasta; comorbidităţile psihiatrice şi somatice; constelaţia individuală de factori de risc şi de protecţie; contextul anturajului şi cel cultural şi social în care individul trăieşte şi în care tratamentul se va desfăşura;
Tratament intervenţie psiho-farmacologică
psihoterapie reinserţie socială şi vocaţională
Copiii şi tinerii
Copii aflaţi in situaţii critice
trăiesc in condiţii de mizerie absolută se confruntă cu o sărăcie severă copiii abandonaţi - 1,3% din totalul copiilor sub 18 ani copiii fără identitate legală (în special romi) "copiii străzii" copiii neglijaţi sau chiar abuzaţi fizic si emoţional tinerii lipsiţi de familie care părăsesc instituţiile pentru copii la 18 ani
Problemele cu care se confruntă tinerii (14-29 de ani)
rata sărăciei peste valoarea medie condiţii de locuit precare rata şomajului mai mare decât rata medie a şomajului 1998 - 77,2% din totalul celor care au emigrat erau tineri de până la 40 de ani degradarea situaţiei educaţionale a tinerilor datorită lipsei resurselor familiei pentru susţinerea financiară a studiilor, în special pentru tinerii din mediul rural si din segmentele defavorizate
Problemele cu care se confruntă tinerii (14-29 de ani) - urmare Creşterea consumului de droguri, concomitent cu scăderea vârstei de la care tinerii încep să devină consumatori Creşterea delincvenţei juvenile si reducerea vârstei la care debutează infracţionalitatea Nu există o politică de stimulare/încurajare a întemeierii familiei în rândul tinerilor
Copilul maltratat
Abuzul fizic
Abuzul sexual
Neglijarea
Factori de risc în maltratare - caracteristicile copilului
Sănătate fizică fragilă, handicap, boli cronice Naştere prematură sau greutate mică la naştere Probleme perinatale Probleme de dezvoltare a copilului de vârstă mică Probleme de comportament la vârstă mică Stimă de sine redusă, tulburări de limbaj
Factori de risc în maltratare - caracteristicile părinţilor
Nivel redus de şcolarizare a părinţilor Probleme de sănătate mintală Probleme legate de consunmul de alcool sau droguri Vârsta mică a mamei la naşterea primului copil Nivel intelectual scăzut al mamei Maltratare în copilărie Incarcerarea unuia dintre părinţi Handicap important sau boală cronică a unuia dintre membrii familiei
Factori de risc în maltratare - contextul familial sau de mediu
Sărăcie, izolare, lipsa sprijinului social Instabilitatea structurii familiale Apartenenţa la o anumită etnie Frecvenţă ridicată a mutărilor Număr mare al copiilor din familie Violenţă domestică Factori educativi (pedepse corporale)
Abandonul
Juridic - L. Nr. 47/1993. Art. 1 : "Copilul aflat în îngrijirea unei instituţii de ocrotire socială sau medicală de stat, a unei instituţii de ocrotire private, legal constituite sau încredinţat, în condiţiile legii, unei persoane juridice, poate fi declarat prin hotărâre judecătorească abandonat, ca urmere a faptului că părinţii s-au dezinteresat de el în mod vădit o perioadă mai mare de 6 luni.“ Medical - prezenţa în unitatea sanitară mai mult de 2 săptămâni peste perioada necesară acordării îngrijirilor specifice.
Abandonul
Cauze:
Socio-economice (sărăcia, dezintegrarea familiei sub acţiunea factorilor economici) Educaţionale
Studiu (1998) – MS, IOMC, UNICEF 74% din părinţii care au abandonat copiii erau şomeri 62% aveau venituri insuficiente 58% aveau condiţii improprii de locuit 40% din cazuri proveneau din mame necăsătorite.
Abandonul - urmare -
-
-
accesibilitate scăzută la mijloacele de planificare familială plasarea provizorie a copiilor în instituţii lipsa unor servicii pentru mamele cu copii: -
Creşe, grădiniţe Cost ridicat Lipsa unei reţele de asistenţă medicală de ocrotire care să ofere suport medico-social continuu
Delicvenţa juvenilă – factori de risc factori psihosociali – (sărăcie, abuz, neglijare) războaie, migraţii, violenţe urbane boli cronice, somatice şi psihice în familie expunere pre şi post natală la droguri, alcool, HIV/AIDS, malnutriţie, infecţii cronice
Serviciile şi sistemele de sănătate mintală pentru copii şi adolescenţi 1. sisteme de îngrijire şi tratament accesibile familiilor din orice categorie socială şi economică 2. programe de suport familial, de îngrijire a mamei şi copilului, serviciile pediatrice, de îngrijire a copilului mic 3. şcoli şi programe comunitare care asigură dezvoltarea normală şi reducerea riscurilor 4. specialişti (pedopsihiatri, psihologi, asistenţi sociali, educatori, infirmiere, etc.) pentru prevenirea, intervenţia şi tratamentul precoce
Copiii sclavi ! 40 000 de copii în România sunt exploataţi prin forme severe de muncă (INS, 2004) ! 20 000 au vârsta cuprinsă între 10 şi 14 ani ! Consecinţe: - abandon şcolar - abuzuri fizice şi psihice - devin adulţi needucaţi şi necalificaţi - risc de infracţionalitate
Marginalizarea şi stigmatizarea
Marginalizarea accesul limitat la anumite drepturi şi servicii sociale în comparaţie cu restul populaţiei discriminarea în funcţie de sex, vârstă, situaţie materială, număr de copii, apartenenţa la o anumită etnie sau comunitate religioasă.
Consecinţe
acces limitat la piaţa forţei de muncă concedieri nejustificate lipsa accesului la servicii medicale gratuite accesul limitat la cultură şi educaţie.
Stigmatizarea
Stigmatizarea este etichetarea sau semnul care indică o însuşire sau o particularitate jenantă, reprobabilă a unui individ în grupul populaţional din care acesta face parte
Posibilităţi de combatere
prezentarea de informaţii exacte despre cauzele, prevalenţa, evoluţia şi efectele acestor atitudini combaterea ideilor stereotipe şi eronate legate de acest subiect furnizarea de servicii special destinate categoriilor de persoane afectate
Suferinţa psiho-socială a persoanelor defavorizate
- sentimentul de vulnerabilitate, apărut datorită dificultăţilor vieţii cotidiene, stressului la locul de muncă, oboselii permanente, fragilităţii sociale - sentimentul de insecuritate datorat precarităţii, marginalizării, excluderii sociale, anxietăţii legate de ziua de mâine - stima de sine scăzută şi sentimentul de devalorizare apar datorită depresiei, modului în care individul este privit în societate
Manifestări ale suferinţei psihosociale comportament de izolare eşecuri repetate comportament la risc conduite adictive violenţa îndreptată împotriva sa şi a celor din jur