Poluarea Solului.docx

Referat Poluarea Solului - Ecologie si protecția mediului-

Niculae Andreea Roxana Nae Mihai Bogdan Grupa: CEPA 1141

Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, care se află într-o continuă evoluție sub influența factorilor pedogenetici, reprezentând stratul superficial al Pământului în care se dezvoltă viața vegetală. Stratul fertil al solului conține nutrienți și este alcătuit din humus și din loess. El poate proveni și din mulci. Un sol lipsit de o cantitate suficientă de nutrienți se numește oligotrofic. Știința care studiază geneza, evoluția, structura și distribuția solurilor se numește pedologie. Solul înghețat permanent sau temporar se numește gelisol. Partea de dedesubt, ce rămâne înghețată permanent, se numește pergelisol sau permafrost. Partea de la suprafață, care se dezgheață vara, se numește molisol. Zonele de pe glob care sunt afectate profund de îngheț formează criolitozona. În zonele cu pergelisol gros, procesul repetat îngheț-dezgheț dă naștere la un microrelief dispus anarhic (similar carstului) numit criocarst sau termocarst. De studiul gelisolului se ocupă geocriologia. Alte tipuri de soluri sunt:        

sol aluvionar - Tip de sol cu o structură foarte variată ce apare pe luncile inundabile. Sunt soluri foarte productive, bogate în nutrienți. sol azonal - Soluri de evoluție incipientă, fără orizonturi distincte, formate pe depozite recente, răspândite pe mici areale. sol calcimorfic - Tip de sol aflat deasupra unui strat bogat în calciu. sol hidromorfic - Tip de sol ale cărui procese pedologice sunt dominate de prezența unei cantități abundente de apă. de tundră (se găsesc în zona de tundră, și sunt sărace în humus) cenușii (se găsesc în puținele locuri din deșert în care vegetația este prezentă, grosime foarte mică) roșii (se găsesc în zonele subecuatoriale unde se dezvoltă savanele, ele au o fertilitate bună dar se degradează repede) lateritele (se găsesc în zonele ecuatoriale, sărace în humus, culoare roșie)

Poluarea solului - acţiunea prin care omul sau natura produc: - modificări fizice, chimice şi/sau biologice anormale; - care îi depreciază calităţile de suport sau mediu de viaţă. Solul: - poziţie cheie în circulaţia substanţelor poluante între diferite compartimente ale biosferei; - mediu intermediar şi obligatoriu între atmosferă şi hidrosferă pentru majoritatea poluanţilor de origine antropică;

Clasificarea poluanţilor solului: După natura poluării: poluare fizică, chimică, biologică; După originea agenţilor poluanţi: poluare endogenă şi exogenă; - poluarea endogenă → factori naturali: alunecările de teren, eroziunea eoliană şi hidrică; - poluarea exogenă/antropică → aport de substanţe nocive, provenite din surse exterioare. După sursa de poluare: - poluare prin lucrări de excavare la zi (exploatări miniere, balastiere, etc.); - poluare prin acoperirea solului cu halde de steril, iazuri de decantare, depozite de gunoaie; - poluarea cu deşeuri şi reziduuri anorganice, minerale, metale, acizi, baze, săruri; - poluare cu substanţe purtate de aer: hidrocarburi, amoniac, bioxid de sulf, cloruri, fluoruri, compuşi cu plumb; - poluare cu deşeuri şi reziduuri vegetale, agricole şi forestiere; - poluare cu dejecţii animale şi umane; - poluare prin eroziune şi alunecare; - poluare prin sărăturare, prin acidifiere, prin exces de apă; - poluare prin exces sau carenţe de elemente nutritive; - poluare cu pesticide; - poluare cu agenţi patogeni contaminanţi: agenţi infecţioşi, toxine, alergeni.

-

-

-

-

-

Aprecierea gradului de poluare a solurilor : evaluarea cheltuielilor necesare menţinerii solului la o capacitate bioproductivă egală cu cea avută anterior poluării; evaluarea reducerii calitative şi cantitative a producţiei agricole faţă de o situaţie normală: Poluarea solului afectează în special zonele rurale: utilizarea de îngrăşăminte chimice în doze mari şi repetate →contaminarea solurilor cu impurităţile conţinute de acestea → impurificarea apelor freatice cu azotaţi şi fosfaţi; utilizarea pesticidelor minerale şi organice → poluarea solului şi a biomasei vegetale; contaminarea cu metalele grele şi radionuclizii ajunşi din diverse surse în atmosferă ← aduşi pe sol prin precipitaţii; În România: din 16 milioane de hectare de teren agricol: 12 milioane de hectare →unul sau mai mulţi factori de poluare: - eroziune, înmlăştinire, sărăturare; - acidifiere, poluare chimică; 7 milioane de ha de teren agricol: eroziune de suprafaţă şi de adâncime; 3,5 mil. ha - pierderea de sol: 20-25 t/ha/an (capacitatea de regenerare a solului de 2-3 t/ha/an). Incendierea pădurilor şi a ogoarelor: afectează grav structura solului şi capacitatea lui productivă; solul pierde o mare cantitate de humus care este distrus prin ardere; sunt distruse substanţele organice de pe sol şi din sol (pierde o importantă sursă de azot); solubilizare masivă a elementelor nutritive din sol; creşterea pH-ului prin formarea de compuşi minerali bazici; diminuarea capacităţii de reţinere a apei în sol;

-

-

-

-

-

îmbogăţirea solului cu minerale din cenuşă – aparentă: cea mai mare parte este antrenată de vânt sau spălată de ploi.

Practicarea unei agriculturi intensive: pe soluri fragile, cu o structură pedologică specială →alterarea ireversibilă a solului; tehnologii greşite de irigare → păturile superficiale se concentrează o cantitate mare de săruri ( în special clorură de sodiu) → devin improprii agriculturii → soloneţuri ( pierd fertilitatea şi sunt considerate irecuperabile pentru agricultură); zonele aride de stepă, cu sol nisipos sau cu particule fine aluvionare → proces activ de eroziune eoliană: furtunile de praf, tornadele şi turbioanele au măturat milioane de tone de sol fertil, lăsând roca goală, nefertilă; Despădurire intensivă în zone tropicale (umiditate mare şi insolaţie puternică): fenomenul de laterizare: oxizi de fier şi aluminiu se concentrează în straturile superioare ale solului →soluri laterictice: fără fertilitate, friabile →supuse unei puternice eroziuni hidrice; tăierea pădurilor de pe versanţi - folosirea focului pentru defrişare – suprapăşunatul → eroziune hidrică (spălarea stratului de sol fertil, bogat în humus → diminuarea progresivă a productivităţii terenurilor);

Deşertificarea: - procesul de expansiune a biotopului deşertic în zonele aride şi semiaride ca urmare a despăduririi, suprapăşunatului şi degradării solului printr-o agricultură intensivă, necontrolată; - ultimul stadiu de degradare a ecosistemelor terestre; - ameninţă o suprafaţă totală de aproape 50 de milioane de km2, cu o populaţie de aproape 1 miliard de locuitori; - Africa: din 4,73 milioane de km2 ai suprafeţei sahariene, peste 88% este deja deşertificată; - fenomenul este amplificat de: - creşterea de peste trei ori a populaţiei în ultimii 50 de ani; triplarea şeptelului de animale domestice: suprapăşunatul → circa 90% din suprafaţă altădată acoperită de păşune a devenit desert Poluarea solului cu reziduuri agricole şi menajere Deşeuri de origine agricolă şi forestieră - resturi de plante din culturile agricole; - rumeguş, resturi vegetale din industria de prelucrare a lemnului; - ajung pe sol sau în gropi de gunoi →fermentaţie anaerobă → compuşi sulfuroşi şi NH3→contaminează solul şi apele de suprafaţă şi freatice; Reziduurile menajere: - din prepararea hranei în gospodării şi cantine; - din ambalajele alimentelor, din obiectele casnice deteriorate; Cantitatea de reziduuri menajere depinde de: - numărul de locuitori, de standardul de viaţă; - de modul de alimentaţie, de sezon, etc.; - România: circa 1 kg / zi de persoană. Depozitarea reziduurilor: depozitare simplă sau depozitare controlată; Depozitarea simplă/ necontrolată:

-

-

depunerea în gropi naturale sau artificiale; pe terenuri slab productive; fără măsuri speciale de protecţie a mediului; sistem de depozitare este ieftin, neigienic, cu grave implicaţii asupra mediului: - proliferarea şi răspândirea microorganismelor patogene →boli: febra tifoidă, dizenteria, holera, hepatitele; - apele de şiroire şi de infiltraţii → pânza freatică şi o contaminează cu substanţe toxice şi agenţi patogeni → apă nepotabilă; - mirosuri puternice → stare de disconfort pentru aşezările umane limitrofe; - substanţele volatile care se degajă →prin stomate în ţesuturile vegetale→schimbă calităţile organoleptice ale produselor agricole făcându-le inadecvate consumului. Depozitarea controlată: mai scumpă, dar înlătură toate aceste inconveniente; asigură o protecţie sporită a mediului ambiant; în zone special amenajate, departe de aşezările umane; fundul depozitelor impermeabilizat cu straturi de argilă compactată şi cu folii de PVC; straturile de gunoaie sunt compactate şi acoperite zilnic cu un strat de pământ; se asigură aerarea → descompunerea aerobe a substanţelor organice;

-

În ţările dezvoltate - reziduurile menajere după preselectarea materialelor refolosibile : stocate în depozite controlate în proporţie de 50-70%; → restul sunt incinerate;

Poluarea solului din mediul rural

Poluarea solului cu dejecţiile de animale conţin cantităţi mari de substanţe organice, uşor degradabile→ cantităţi mari de elemente biogene; Suprafertilizarea solului cu dejecţii animaliere ( >45 t/ha/an): - determină fenomene grave de poluare a solului; - modifică proprietăţile normale ale solului: permeabilitatea, capacitatea de reţinere a apei, conţinutul de oxigen al solului; - creşterea peste anumite limite a concentraţiei de N şi P în sol: - contaminează pânza freatică; - se concentrează în biomasa nutreţurilor pentru animale →methemoglobinemii, creşte cazurile de sterilitate; - N şi P se acumulează în biomasa legumelor →nitrozamine(caracter cancerigen şi mutagen); Dejecţiile de animale mai conţin: - săruri minerale utilizate în hrana animalelor (clorură de sodiu); - substanţe pentru igienizarea padocurilor (detergenţi); - substanţe pentru combaterea dăunătorilor; - numeroase organisme patogene pentru om şi animale(Salmonella, coliformi, streptococi); - toate acestea ajung pe sol →apele de suprafaţă şi în pânzele freatice; -

Excrementele umane aruncate în locuri neamenajate: - posibilităţii de răspândire a numeroase boli: meningita, encefalita, hepatita infecţioasă, febra tifoidă; - aceşti agenţii patogeni → în apele de suprafaţă sau în cele freatice → contaminarea populaţiei umană; În România, sunt poluate cu dejecţii umane peste 100 de hectare de teren

Poluarea solului cu dejectii de la animale

Poluarea solului cu fertilizanţi chimici În ultimii 50 de ani cantităţile de fertilizanţi utilizate în agricultura mondială au crescut de peste 20 de ori; pe lângă efectele benefice (creşterea producţiilor agricole) - fertilizanţii chimici induc şi numeroase efecte negative; Efecte negative ale fertilizanţilor chimici: - impurificarea solului cu diferite substanţe toxice (arsenicul, cromul, cobaltul, cuprul, plumbul) – datorită purificării reduse a fertilizanţilor în procesul de fabricaţie →aceste substanţe se acumulează în orizontul superficial al solului →preluate de rădăcinile plantelor → efecte fitotoxice; - suprafertilizarea cu îngrăşăminte chimice – efecte: - acumularea unor cantităţi mari de azotaţi şi fosfaţi în sol → ape de precipitaţii →contaminează apele de suprafaţă şi cele freatice; - azotaţii şi fosfaţii din sol → ţesuturile plantelor → contaminează produsele agricole → ţesuturile animale şi produc: - methemoglobinemii; - azotaţii din alimente ← bacterii intestinale sau prin conservare → azotiţi ( foarte toxici) sau în nitrozamine (agenţi cancerigeni puternici); - modifică structura fizică şi proprietăţile solului: - modifică procesul de retenţie a apei în sol; - modifică procentul de utilizare a azotului de către plante: 50-80% este utilizat de plante, restul ajunge în pânzele freatice şi le impurifică; - deteriorarea structurii pedologice a solului → scade semnificativ productivitatea; - perturbă ciclul biogeochimic al elementelor biogene din sol: - perturbă ciclul biogeochimic al azotului: îngrăşămintele azotoase în exces rup echilibrul dintre producţia şi consumul de azot din biosferă → excesul de N → se acumulează în hidrosferă; - perturbă ciclul biogeochimic al fosforului: îngrăşămintele cu P în exces → utilizate în proporţie mică de către plante, restul: - imobilizat în sol datorită calciului şi aluminiului care îl fixează; - antrenat de apele de precipitaţii → apele curgătoare → Oceanul Planetar →accentuează procesul de eutrofizare a apelor. Paradoxal - cantităţi din ce în ce mai mari de fertilizanţi pe terenurile agricole → scăderea progresivă a recoltelor: Legea randamentelor descrescătoare: sporul de producţie de pe un teren pe care se distribuie cantităţi din ce în ce mai mari de azotaţi scade pe măsură ce creşte cantitatea de îngrăşăminte administrate; -

Poluarea solului cu metale grele

-

Principalele metale grele care pot ajunge pe sol/ în sol din diferite surse: plumbul, zincul, cuprul, mercurul, nichelul, cromul şi cobaltul; apar în sol sub formă de ioni sau sub forma unor substanţe complexe.

-

Sursele de poluare cu metale grele a solului: nămolurile provenite din staţiile de epurare a apelor; apele menajere şi industriale folosite la irigarea culturilor; depozitele de steril şi reziduuri din industria minieră;

-

fertilizanţii, pesticidele şi amendamentele folosite în agricultură; gazele de eşapament de la autovehicule.

-

Transportul metalelor grele în sol: prin apă, sub formă de compuşi dizolvaţi; compuşi în suspensie sau sub formă de particule levigate; gaze sub formă de compuşi volatili; prin microorganismele din sol, care încorporează metalele grele în biomasa lor.

-

Acumularea metalelor grele în biosferă: în sol (până la limita de toxicitate) → dezechilibre fizice, chimice şi biologice; în sedimentele din bazinele acvatice; în biomasa vegetală prin procese de bioacumulare; în biomasa animală prin procese de bioconcentrare în lungul lanţurilor trofice;

-

-

-

-

-

Plumbul: din sol → plante prin absorbţie la nivelul rădăcinilor → reduce respiraţia la nivelul acestora; acţionează asupra microorganismelor din sol → micşorează viteza de înmulţire a acestora→ reduc intensitatea proceselor de mineralizare din sol; se acumulează în biomasa vegetală:  reduce intensitatea proceselor de oxidare;  limitează cantitatea de apă absorbită de plante;  creşte nevoia de oxigen a plantelor;  reduce ritmul de creştere → diminuează recoltele agricole. din biomasa vegetală → biomasa animală →prin procese de bioacumulare şi bioconcentrare în lanţurile trofice → intoxicaţii cronice de gravitate diferită → saturnism; Zincul: în concentraţii peste 50 ppm în sol:  dereglează activitatea microorganismelor din sol;  reduce intensitatea mineralizării substanţelor organice;  afectează procesele de descompunere a celulozei;  perturbă procesul de respiraţie a plantelor;  toxicitatea lui pentru animale este redusă. Cuprul: în concentraţii peste 20 ppm:  modifică agregarea solului → favorizează fărămiţarea lui → intensifică procesul de eroziune a solului;  afectează procesele metabolice ale plantelor: reduce intensitatea respiraţiei, încetineşte procesul de formare a clorofilei, diminuează activitatea unor enzime. Cadmiul: extrem de nociv pentru plante şi animale; frânează procesele de nitrificare şi denitrificare → scade randamentul agricol; animale: dereglări ale metabolismului osos → decalcifierea oaselor.

-

Mercurul : provine în special din fungicide; absorbit în humus şi argilă → încetinirea activităţii metabolice a microorganismelor → afectează descompunerea substanţelor organice şi de formare a humusului; Depoluarea solului contaminat cu metale grele: - administrarea de amendamente calcice până la stabilirea unui pH neutru spre bazic; - utilizarea de îngrăşăminte chimice cu reacţie fiziologică alcalină; - practicarea de arături adânci → diluţia metalelor grele într-un volum mare de sol; - cultivarea de plante rezistente la metale grele şi care nu sunt folosite în alimentaţia umană (plante textile); - cultivarea de plante cu afinitate mare pentru metale grele; - decopertarea solurilor şi îndepărtarea orizonturilor de la suprafaţă; - acoperirea solului contaminat cu pământ nepoluat; - schimbarea folosinţei solului prin plantaţii forestiere sau ornamentale. Poluarea solului cu pesticide

Pesticidele: substanţe sau amestecuri de substanţe utilizate în agricultură şi silvicultură, în scopul prevenirii şi combaterii unor organisme vegetale şi animale care aduc pagube directe sau indirecte culturilor agricole sau provoacă şi întreţin la plante şi animale diferite boli. Poluarea cu pesticide - un tip aparte de poluare deoarece: - pesticidele sunt administrate voluntar în mediu; - se aplică pe suprafeţe din ce în ce mai mari şi în cantităţi din ce în ce mai mari. Clasificarea pesticidelor şi modul lor de acţiune

-

După destinaţia lor şi modul de acţiune: 6 categorii: zoocide → combaterea dăunătorilor animali; fungicide şi fungostatice → combaterea ciupercilor microscopice (produc maladii criptogamice la plante); erbicide → combaterea buruienilor din culturile agricole; reglatori de creştere – substanţe care stimulează sau inhibă procesele vitale la plante: deflorante (înlătură excesul de flori), desicante (produc uscarea plantelor înainte de recoltare), defoliante (produc căderea frunzelor); substanţe atractante → ademenesc diferite specii de insecte în scopul combaterii lor ulterioare; substanţe repelente → resping anumite specii de animale din culturi.

-

După gradul de toxicitate al substanţei active ( exprimat în doza letală medie - DL-50): extrem de toxice; puternic toxice; moderat toxice; cu toxicitate redusă;

-

Din consumul mondial de pesticide utilizate în agricultură: circa 45% sunt erbicide; 30% - insecticide;

-

-

-

20% - fungicide; 5% - alte categorii de pesticide;

Solul → ca un rezervor în care se acumulează cantităţi mari de pesticide şi care după un anumit timp, numit timp de persistenţă (timp de remanenţă) → se degradează; Timpul de înjumătăţire (TD50) - timpul necesar degradării a 50% din cantitatea de pesticid din sol, depinde de: - caracteristicile lor fizico-chimice ale pesticidului, în special de gradul de solubilitate: o pesticidele hidrosolubile se degradează mai repede decât cele liposolubile; - caracteristicile fizico-chimice ale solului: cantitatea de SO, umiditate, temperatură, textură; - de condiţiile climatice: precipitaţiile abundente şi temperatura ridicată măresc TD50. - de numărul de microorganisme vii din sol; - de cantitatea şi starea fizică în care se administrează pesticidele: granulele sunt mai repede degradate decât cele distribuite sub formă de soluţie sau emulsie. Insecticidele: - substanţe naturale sau de sinteză, cu acţiune toxică asupra insectelor; Clasificarea insecticidelor: A. După modul de acţiune: - toxice: produc intoxicarea şi apoi moartea insectelor; - sterilizante: induc reducerea sau suprimarea potenţialului reproducător al indivizilor; - hormonale: produc perturbări în procesul de dezvoltare ontogenetică; - atractante: atrag insectele şi le concentrează în zone restrânse → distruse pe cale mecanică, fizică sau chimică; - repelente: îndepărtează dăunătorii de plantele utilizate ca sursă de hrană sau pentru depunerea ouălor; - sinergizante: inhibă sistemele enzimatice ale insectelor, implicate în detoxifierea alcaloizilor, glicozizilor şi a altor substanţe toxice conţinute în plante. B. După calea de pătrundere în corpul insectei: - de contact: contact direct, străbat cuticula, ajung în mediul intern → moartea insectelor; - de ingestie: ingerate odată cu hrana → intoxicaţii acute şi moartea insectelor; - asfixiante: gaze inhalate → pe cale respiratorie → moartea insectelor; - sistemice: după stropire pătrund prin frunzele şi rădăcinile plantelor în sevă → omoară insectele ce sug seva plantelor.

-

-

C. După stadiul de dezvoltare a insectei, asupra căreia îşi exercită acţiunea: ovicide: acţionează asupra ouălor de insecte; larvicide: distrug stadiile larvare; pupicide: acţionează asupra pupelor; imagocide: distrug insectele în stadiul de adult. D. După originea şi compoziţia chimică a insecticidelor: - insecticide anorganice; - insecticide organice. Insecticidele anorganice: compuşi ai arsenului, fluorului, mercurului, bariului, cuprului, zincului, magneziului; derivaţi ai benzenului şi fenolului. Insecticide organice: după originea lor: naturale şi de sinteză.

-

Insecticide organice naturale: extrase din plante - denumite şi insecticide botanice: nicotina, veratrina; lipsite de remanenţă şi sunt puţin toxice pentru animalele homeoterme;

Insecticidele organice de sinteză: - după compoziţia chimică: organoclorurate, organofosforice, carbamice, piretroizi; inhibitori ai metamorfozei:

-

Insecticidele organoclorurate: produşi pe bază de hidrocarburi cu acţiune neurotoxică; insecticide de contact şi de ingestie, puţin solubile în apă; remanenţă ridicată, grad mare de toxicitate; exemple: DDT(diclordifeniltricloretan), HCH (hexaclorciclohexan)(denumiri comerciale: Lindan, Fumlydox, Thiodan, Thionex) → grad mare de remanenţă → interzisă folosirea lor din anul 1970;

-

Insecticidele organofosforice: esteri ai diverşilor alcooli cu acizii fosforic, tiofosforic, ditiofosforic, pirofosforic; acţionează ca inhibitori ai colinesterazei; insecticide de contact, de ingestie sau sistemice; remanenţă redusă (sunt degradate de microorganisme sau de radiaţia solară), toxicitate ridicată; denumiri comerciale: Carbetox, Onefon, Sinaratox.

-

Insecticidele carbamice sau carbamaţii: derivaţi ai acidului carbamic; acţiune inhibitoare colinesterazică;

-

toxicitate ridicată, remanenţă redusă; sunt insolubile în apă, solubile în solvenţi organici;

-

Piretroizii de sinteză: - esteri ai acidului crizantemic cu diferiţi alcooli; - acţiune neurotoxică puternică asupra insectelor; - denumiri comerciale: Decis, Fastac, Karate, etc.

-

Inhibitori ai metamorfozei insectelor: triflumuronul, clorfluazuronul, bromura de metil; produc perturbări în formarea chitinei din tegumentul larvelor insectelor → împiedică năpârlirea acestora. D. După reacţia insectelor la substanţele administrate: - insecticide atractante; - insecticide repelente.

-

Substanţele atractante: analogi de sinteză ai unor substanţe produse de insecte şi faţă de care acestea manifestă un chimiotactism pozitiv; după rolul jucat de aceste substanţe în desfăşurarea ciclului vital, ele pot fi:

atractanţi sexuali sau feromoni sexuali → împiedică întâlnirea sexelor şi acuplarea → capturarea în masă a insectelor atrase de feromon; - feromoni de agregare: substanţe care atrag indivizii din specia dăunătoare către un loc de iernare sau o sursă de hrană şi unde pot fi distruşi prin anumite metode; - kairomoni: substanţe utilizate pentru a perturba localizarea gazdei de către paraziţi şi de a concentra dăunătorii în anumite zone unde sunt distruşi; - atracatanţi de nutriţie: substanţe utilizate pentru atragerea insectelor dăunătoare în anumite zone unde sunt distruse prin metode chimice sau mecanice. Substanţele repelente sau insectifuge: declanşează la insecte un chimiotactism negativ; după originea lor ele pot fi naturale sau de sinteză. Substanţele repelente naturale: uleiuri volatile emanate de unele plante (usturoi, piper); uleiuri extrase din unele plante (busuioc, rozmarin, pin, ienupăr, levănţică, coriandru); îndepărtează anumite specii de insecte. Substanţele repelente sintetice: substanţe care aplicate pe plante împiedică hrănirea normală a insectelor sau depunerea ouălor pe aceste plante; exemple: naftalina, terebentina, benzoatul de benzil; funcţie de rolul lor, aceste substanţe pot fi: - repelenţi de nutriţie (îndepărtează insecta de plantele care îi servesc în mod obişnuit ca hrană); - repelenţi de ovipoziţie (împiedică depunerea ouălor pe substratul adecvat, caracteristic speciei); -

-

Incinerarea deşeurilor Neutralizarea deşeurilor se poate face foarte igienic prin incinerare, deoarece viruşii şi microorganismele sunt în totalitate distruse. Acest procedeu poate fi bun şi pentru prevenirea degradării mediului, spaţiile pentru incinerare sunt considerabil mai reduse decât cele pentru depozitare. Deşeurile menajere se pot incinera împreună cu cele agricole. Poluarea mediului este minimă, putând fi menţinută în limite normale în condiţiile purificării gazelor de ardere. Prin filtre speciale cenuşa este reţinută reducând astfel poluarea la minim, iar cantitatea de deşeuri rezultată după ardere este foarte redusă. Principalele dezavantaje ale incinerării sunt folosirea inferioară a materiei (nu mai poate fi reciclată, fiind transformată prin combustie în energie), poluarea atmosferică şi costurile mari de investiţie şi exploatare. În mediul rural, s-au făcut foarte puţine cercetări asupra reziduurilor menajere şi nu se deţin date concludente. Spre deosebire de reziduurile menajere urbane, cele rurale mai conţin unele componente care nu se regăsesc sau sunt în cantităţi foarte reduse (dejecţii animaliere, paie, rădăcini, frunze) în deşeurile menajere urbane. Deşi în mediul rural nu există o reciclare a deşeurilor menajere ele sunt valorificate în mod curent de către oameni ca îngrăşământ agricol sau ca hrană animalieră. Concluzie : Pesticidele sunt compusi foarte periculosi prin persistenta in mediu , acumularea de reziduuri in produsele alimentare , infiltrarea in sol , antrenarea in apele de siroire , in rauri si lacuri , “spalarea” (perco;area) in straturile profunde ale solului , in apa interstitiala si freatica , antrenarea in atmosfera de curentii de aer .Pesticidele, care constituie, astazi cea mai eficace arma de protectie a culturilor nu trebuie deloc considerate ca acea metoda

absoluta de confruntare cu daunatorii. Ele trebuie considerate intotdeauna ca o arma , cu care se poate interveni suplimentar sau auxiliar. In contrast cu factorii poluanti din mediu care merita o tratare speciala pentru a fi eliminati , exista insa si substante, numite biodegradabile, care nu polueaza natura. Un produs este numit biodegradabil atunci cand se transforma, se descompun si se elimina in mod natural. Resturile de mancare, hartie si materialele de origine vegetala sau animala, cum sunt bumbacul sau lana, sunt biodegradabile. In schimb , numeroase materiale plastice nu sunt. Rezistente la uzura, la rupere si la actiuni chimice, ele formeaza depozite dupa utilizare. Pentru aceste materiale , chimistii au inventat metode de reciclare. Unele materiale plastice sunt rupte in bucati si folosite apoi la fabricarea aglomeratelor, a materialelor de constructie sau pentru asfaltarea drumurilor. Alte materiale plastice, care nu degajeaza gaze nocive, sunt arse si folosite la incalzitul urban. Cu toate acestea, in viitor se incearca punerea la punct a unor materiale biodegradabile, care sa se descompuna tot atat de natural ca si lemnul.

Bibliografie: 1. http://www.referatele.com/referate/diverse/online6/Poluarare---Poluarea-solului-referatelecom.php 2. https://www.pdfcoke.com/doc/16606826/poluarea-solului 3. https://biblioteca.regielive.ro/referate/ecologie/poluarea-solului-38727.html