Rezervația Biosferei Delta Dunării

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

motto: „Lumea ariilor protejate eprezintă cea mai importantă moştenire pe care o putem lăsa generaţiilor viitoare: asigurarea şi în continuare a accesului la natură, la valorile materiale şi spirituale pe care aceasta le deţine (…). O lume lipsită de arii protejate, deposedată de situri naturale sălbatice, ar deveni un mediu extrem de sărăcit” (Adrian Phillips, preşedinte CNPPA, IUCN)

Introducere În situaţia actuală în care Terra parcurge o fază critică a existenţei sale, deltele sunt caracterizate printr-o vulnerabilitate accentuată în raport cu orice intervenţie antropică pe plan local şi în cazul bazinului de recepţie. În acelaşi timp modificările globale ale mediului accentuează această vulnerabilitate prin frecvenţa fenomenelor hidro-meteorologice extreme şi prin tendinţa globală de ridicare a nivelului Oceanului Planetar. Aceste fenomene sunt evidenţiate şi în lungul Dunării care, în ultimul deceniu a înregistrat două recorduri nedorite privind cele mai scăzute şi cele mai ridicate niveluri din perioada în care se fac înregistrări sistematice. Inundaţiile recente succesive a numeroase localităţi, căi de comunicaţie şi drumuri dovedesc necesitatea unor studii aprofundate, interdisciplinare asupra fluviului şi asupra câmpiei sale terminale, concepute ca un sistem unic cu o dinamică specifică. Acest proiect încearcă să sintetizeze o parte a cercetărilor actuale asupra Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Lucrarea este structurată în trei capitole, are un caracter interdisciplinar și doreşte să integreze aspectele de geografie fizică – relief, climă, ape, floră, faună – cu cele de geografie umană – populaţie, așezări, turism. Primul capitol dezbate obiectivele, conceptul și principiile de acțiune ale ecoturismului, ce trebuie să respecte principiile dezvoltării durabile, dezvoltare ce a pătruns în toate domeniile vieţii economice şi sociale, inclusiv în domeniul turismului. La nivel planetar, din ce în ce mai multe firme – mari sau mici – abordează prin prismă ecologică întreaga activitate ce o desfăşoară. Mai mult, în cadrul activităţii de turism, conducătorii recurg la instrumente şi metode de management ecologic în desfăşurarea activităţii. Turismul durabil care apare, în calitate de concept, încă din anul 1991 - ca urmare a eforturilor conjugate ale Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii (UICN), Federaţiei Mondiale pentru Ocrotirea Naturii (WNF) şi Federaţiei Europene a Parcurilor Naţionale şi Naturale – este considerat, de o bună parte dintre practicieni (în special pe continentul Nord

I

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

american), drept o formă ce poate asigura valorificarea adecvată a resurselor turistice şi dezvoltarea unor zone turistice, concomitent cu păstrarea integrităţii ecologice a acestora. Ecoturismul reprezintă o experienţă a călătoriei care pune în lumină natura şi care contribuie la conservarea ecosistemelor, respectând integritatea comunităţilor - gazde; mai mult activităţile ecoturistice sunt forme ale turismului durabil. Prin acest proiect de dorește conştientizarea în acest sens a beneficiile cooperării dintre turism şi ecologie: •

diversificarea economică, în special în regiunile rurale, periferice şi neindustrializate;

•

stabilitate economică pe termen lung;

•

tendinţă de creştere a cheltuielilor turistice şi a sejurului ecoturiştilor;

•

creşterea cererii pentru bunuri şi servicii, ce va atrage beneficii pentru economiile locale;

•

dezvoltarea infrastructurii;

•

o sporire a încasărilor valutare.

Acesta în special în zonele turistice care au statut de rezervaţii şi parcuri naţionale,în care se pune problema dezvoltării unui turism controlat şi dirijat (ecoturism). Activităţile turistice într-o arie naturală protejată trebuie să fie în concordanţă cu capacitatea de încărcare ecologică şi cu particularităţile ecosistemelor existente. Amenajarea şi valorificarea turistică adecvată şi prudentă, ca şi gestionarea eficace trebuie să devină punctulforte pentru păstrarea integrităţii ecologice a unor astfel de resurse. Principiul director al dezvoltării turismului într-o astfel de zonă protejată trebuie să fie acela de exploatare echilibrată a tuturor resurselor naturale, umane şi culturale, într-un mod care să asigure satisfacţii deosebite turiştilor şi posibilităţi de dezvoltare echilibrată şi durabilă a aşezărilor turistice aferente. Deşi la prima vedere activităţile turistice sunt poate cel mai puţin poluante, totuşi în timp ele conduc treptat şi la poluarea mediului înconjurător. Pornind de la aceste situații, am considerat necesar ca, în capitolul doi, dedicat amenajării, organizării și dezvoltării turismului în Rezervația Biosferei Delta Dunării să desfășurăm o analiză a resurselor turistice și antropice, subliniind asfel potențialul turistic al RBDD și suportul legal de desfășurare a formelor de turism. Ultimul capitol al acestei lucrări tratează RBDD în contextul strategiei de turism durabil, specificând impactul activitătilor turistice asupra ariilor protejate, infrastructura și dotările turistice, analiza și consecințele fluxului turistic în RBDD. II

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Rezervaţie a Biosferei nu este destinată unei protecţii exclusive ci are mai multe scopuri, dintre care menţionăm doar câteva şi anume: conservarea ecosistemelor şi folosirea

echilibrată a resurselor naturale regenerabile; păstrarea formelor tradiţionale de activitate economică, care nu contribuie la producerea de dezechilibre ecologice; cercetarea şi supravegherea continuă a componentelor ecosistemelor protejate; armonizarea intereselor populaţiei autohtone cu obiectivul fundamental al Rezervaţiei Biosferei – conservarea. Din aceste scopuri se poate deduce cum factorii de decizie guvernamentali şi locali, oamenii de ştiinţă, managerii şi populaţia autohtonă trebuie să coopereze pentru protecţia şi conservarea siturilor cu valoare ştiinţifică deosebită. Caleidoscop al unor peisaje mereu inedite, paradisul păsărilor și trestiilor, al puzderiilor de pești – Rezervația Biosferei Delta Dunării este o regiune de mare frumusețe turistică și de un real interes științific.

III

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Capitolul I Ecoturismul.Teoretizare a elementelor fundamentale Odată cu intrarea în noul mileniu, devenim tot mai conştienţi de complexitatea, fragilitatea şi valoarea inestimabilă a planetei noastre. În acelaşi timp, turismul tinde să devină o expresie tot mai populară a acestei conştiinţe. Datorită evoluţiei transporturilor şi tehnologiei informaţiei, tot mai multe zone îndepărtate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapidă a turismului în arii naturale. Devine tot mai evident că dezvoltarea turismului în arii naturale sensibile în absenţa unui management corespunzător poate prezenta o ameninţare pentru integritatea ecosistemelor şi a comunităţilor locale. Un număr tot mai mare de vizitatori în zone fragile din punct de vedere ecologic poate duce la o degradare puternică a mediului. De asemenea, comunităţile locale şi cultura indigenă pot fi influenţate negativ de afluxul crescut de vizitatori străini cu un stil de viaţă modern. În plus, schimbările climatice, instabilitatea economică şi condiţiile politico-sociale pot face din turism o afacere riscantă, mai ales în zonele puternic dependente de această activitate economică. Partea bună este că aceeaşi ascensiune a turismului creează numeroase oportunităţi atât pentru conservare cât şi pentru bunăstarea comunităţilor locale. Ca răspuns la interesul crescut pentru cunoaşterea naturii, dar şi la semnalele de alarmă venite din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, s-a conturat treptat o nouă etică a călătoriei numită ecoturism. 1.1. Definirea ecoturismului Ecoturismul este o formă de turism în care principala motivaţie a turistului este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale legate de natură şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: •

conservarea şi protejarea naturii;

•

folosirea resurselor umane locale;

•

caracter educativ, respect pentru natură – conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale; IV

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

•

impactul negativ minim asupra mediului natural şi socio-cultural1. Potrivit The International Ecotourism Society - una din cele mai prestigioase

organizaţii care se ocupă de ecoturism - acesta poate fi definit astfel: acea călătorie responsabilă spre o zonă naturală care contribuie atât la conservarea patrimoniului natural cât şi la bunăstarea populaţiei locale.2 O altă definiţie spune că ecoturismul este: vizitarea unei zone relativ neafectate de activităţile umane, cu un impact redus asupra mediului, care are o importantă componentă educaţională şi care oferă un beneficiu economic direct economiei şi populaţiei locale. Alte terminologii folosite odată cu apariţia și dezvoltarea ecoturismului: •

Activităţi ecoturistice3 – activităţile incluse într-un sejur ecoturistic cu scopul

•

de a antrena turiştii şi care sunt coordonate de un ghid (interpret).

•

Camparea4 – călătoria într-un spaţiu aflat undeva între civilizaţie şi sălbăticie, de cele mai multe ori cu familia sau prietenii şi folosind uneori ca mijloc de locomoţie automobilul (car-camping).

•

Greenwashing5 – folosirea abuzivă a particulei eco sau verde, fără a respecta cerinţele conservării mediului şi responsabilităţii socio-culturale.

•

Servicii ecoturistice6 – servicii de transport, cazare, alimentaţie, ghizi, care au un impact

minim asupra mediului biologic şi cultural local şi promovează o mai

bună înţelegere a acestuia. •

Stakeholders7 – Persoane sau organizaţii implicate şi influenţate de o anumită decizie: investitori, acţionari, tour-operatori, manageri de parcuri naţionale, comunităţi locale. În mod normal, ecoturismul este asociat cu turismul de aventură, turismul de natură,

turismul rural, turismul în medii sălbatice şi cu agroturismul . Este important să reţinem însă

1

Definiție consacrată a Organizației Mondiale a Turismului Sursa: Autoritatea Națională pentru Turism – Direcția Generală Autorizare 2 Societatea Internaţională pentru Ecoturism (TIES) a fost infiinţată în 1989, în Florida (S.U.A), la Congresul dedicat ecoturismului. Definiţie dată ecoturismului în 1990. 3 Gabriela Stanciulescu , N. Lupu, G.Tigu – Dicţionar poliglot explicativ de termeni utilizaţi în turism, Editura All, Bucureşti,1998 4 www.wikipedia.org 5 Termen folosit pentru prima dată în 1986 de ecologistul american Jay Westerveld – www.wikipedia.org 6 www.wikipedia.org 7 www.wikipedia.org

V

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

că nici una din formele menţionate mai sus nu este în mod necesar o formă de ecoturism, ci numai atunci când îndeplineşte condiţiile menţionate în definiţia ecoturismului. Prin turism rural8 şi agroturism9 (mai cunoscute la noi) se înţelege petrecerea unui sejur în cadrul unei comunităţi locale rurale, respectiv într-o gospodărie agricolă. Turistul poate fi implicat mai mult sau mai puţin în activităţile tradiţionale ale respectivei zone sau gospodării. Astfel, el poate participa la recoltarea strugurilor, la mulsul oilor sau la culesul merelor. Adevăratul agroturism se desfăşoară în gospodării care se apropie cât mai mult de arhitectura şi modul tradiţional de viaţă din zonă. Turismul de aventură10 presupune, de cele mai multe ori, vizitarea unei regiuni aproape neafectate de impactul uman, efectuarea unui efort fizic relativ mare şi asumarea unor riscuri mai mari. Din această categorie pot face parte: schiul extrem, alpinismul, parcurgerea canioanelor sau cheilor, coborârea pe ape repezi etc. Nici această formă nu poate fi considerată nepărat o formă de ecoturism, ci numai dacă îndeplineşte condiţiile acestuia. Turismul de natură11 presupune realizarea unei călătorii cu scopul de a observa anumite specii de animale sau plante în mediul lor natural. Turismul în medii sălbatice12 se înţelege călătoria în locuri neatinse de om, nepoluate, pentru a cunoaşte şi a te bucura de natură, pentru a observa animalele, păsările şi peştii în mediul lor natural. Ecoturismul a apărut din mişcarea de conservare a biosferei, el dovedindu-se o sursă importantă de venituri pentru ariile naturale care aveau nevoie de protecţie. Cercetările întreprinse în Kenya (Africa) în anii ‘70 au arătat că beneficiile economice ale turismului în arii sălbatice au depăşit cu mult vânătoarea, activitate care a şi fost interzisă în anul 1977. La începutul anilor `80, pădurile tropicale şi recifele de corali au devenit subiectul unor nenumărate studii ştiinţifice şi filme documentare. Acest interes a condus la apariţia unor mici afaceri locale axate mai ales pe ghidarea cercetătorilor şi reporterilor în zone sălbatice. Treptat, aceste afaceri au devenit prospere în ţări ca Ecuador (America de Sud) şi Costa Rica (America Centrală), şi o adevărată industrie a început să se dezvolte pentru a satisface nevoile unor grupuri mici de turişti, în principal naturalişti şi iubitori ai vieţii sălbatice. La începutul anilor `80, întreprinzătorii din turismul bazat pe atracţii naturale au început să prospere în 8

Glăvan Vasile – Turism rural, agroturism,turism durabil, ecoturism, Editura Economica, 2003

9

Glăvan Vasile (autor), (2003), operă citată Glăvan Vasile (autor), (2003), operă citată 11 Glăvan Vasile (autor), (2003), operă citată 12 Glăvan Vasile (autor), (2003), operă citată 10

VI

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

întreaga lume, odată cu interesul tot mai mare pentru mediu şi pentru călătoriile în aer liber. Apariţia unor echipamente de călătorie şi campare tot mai performante a favorizat acest fenomen. Unele companii şi-au dat seama că ar putea avea iniţiativa de a conserva mediul prin sponsorizarea unor grupări locale de conservare sau prin colectare de fonduri. Curând, ei au învăţat că instruind şi angajând localnici pentru a conduce afacerea aveau numai de câştigat şi în acelaşi timp puteau oferi populaţiei locale beneficii importante. Touroperatorii care vând produse turistice în Insulele Galapagos13, Costa Rica (America Centrală), Kenya (Africa) şi Nepal (Asia) sunt printre primii care au avut astfel de iniţiative şi pot fi consideraţi pionieri ai ecoturismului, deşi nu au avut la îndemână un set de principii, aşa cum le cunoaştem în prezent. Pe măsură ce ecoturismul se dezvoltă şi câştigă popularitate, apar diferite obstacole care vor trebui surmontate. Problema unei definiţii specifice este unul dintre ele. Dificultatea provine din faptul că ecoturismul nu poate fi descris doar prin activitatea desfăşurată, aşa cum se întâmplă cu alte forme de turism (turism de aventură, turism balnear, turism de afaceri, etc.). Ecoturismul încorporează întotdeauna activităţi diverse în mijlocul naturii (drumeţii, ascensiuni montane, observarea vieţuitoarelor în habitatul lor natural, etc.), dar poate include şi activităţi culturale. Ecoturismul are şi o importantă componentă educaţională, este o şansă de a învăţa respectul pentru natură şi pentru cultura locală, iar pentru unii o şansă de auto-reflecţie inspirată de frumuseţea împrejurimilor. Un alt aspect caracteristic ecoturismului este obţinerea beneficiilor pentru comunitatea locală. Aceasta înseamnă angajarea personalului de pe plan local, aprovizionarea cu produse locale, implicarea localnicilor în luarea deciziilor şi organizarea activităţilor turistice. Una dintre primele definiţii ale ecoturismului întâlnite în literatura de specialitate este cea dată în anul 1988, în cadrul Programului din Belize14 iniţiat de Rio Bravo Conservation & Management Area15: ecoturismul este o formă de turism cu impact scăzut asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia şi unde se depune un efort conştient în vederea reinvestirii unei părţi adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este o formă de turism durabil şi care asigură beneficii populaţiei locale.

13

Oficial poartă numele de Colon Arhipelago (Arhipelagul lui Columb), admnistrate de Ecuador (America de Sud) 14 ONG al Republicii Belize (America Centrală) 15 Creată in 1988

VII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Societatea Internaţională de Ecoturism (TIES) a elaborat în 1991 o definiţie mai succintă: călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul şi susţine bunăstarea populaţiei locale. În 1996, Uniunea Mondială pentru Conservare, actualmente denumită Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și Resurselor Naturale (IUCN)16 formulează propria definiţie astfel: Ecoturismul este călătoria responsabilă faţă de mediu în zone naturale relativ nealterate, cu scopul aprecierii naturii (şi a oricăror atracţii culturale trecute şi prezente), care promovează conservarea, are un impact negativ scăzut şi asigură o implicare socioeconomică activă şi aducătoare de beneficii pentru populaţia locală. Lista definiţiilor ar putea continua, pentru că fiecare organizaţie sau autor a încercat să impună o variantă proprie. Deşi anumite detalii variază, majoritatea definiţiilor ecoturismului reflectă o formă distinctă de turism, care întruneşte patru criterii de bază. Putem reprezenta aceste criterii într-un mod sugestiv prin patru forme geometrice parţial suprapuse, aşa cum se observă în figura nr. 1. Fig.nr.1 Criterii de bază ale ecoturismului

Se desfășoară în spații naturale și culturale Implică măsuri de conservare

Încurajează implicarea comunității locale

Susține bunăstarea localnicilor Sursa: Kiss Valerica - autor

Dacă un proiect sau produs turistic îndeplineşte toate aceste criterii, atunci ne aflăm cu siguranţă în faţa unui produs ecoturistic autentic, însă acest lucru se întâmplă destul de rar în practică. Multitudinea definiţiilor şi lipsa unui sistem unitar de acreditare duc la diferite interpretări din partea celor implicaţi. Desigur, nu putem spune că serviciile turistice care nu

16

Organizaţie mondială pentru protecţia mediului fondată în 1948

VIII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

includ toate cele patru componente au întotdeauna o calitate scăzută, spunem doar că nu reprezintă o activitate ecoturistică. Ecoturismul poate fi privit aşadar, mai întâi ca o oportunitate de afaceri, apoi ca un concept cu principii, studiat de cercetători şi organizaţii non-guvernamentale încă de la sfârşitul anilor ’80 şi ca un segment de piaţă în plină evoluţie, fiind o formă a turismului în arii naturale. Ca o concluzie vom spune că ecoturismul este o formă de turism desfăşurată în arii naturale, al cărui scop îl reprezintă cunoaşterea şi aprecierea naturii şi culturii locale, care presupune măsuri de conservare şi asigură o implicare activă, generatoare de beneficii pentru populaţia locală.

1.2. Conceptul de ecoturism Există multe trăsături asociate cu ideea de ecoturism, printre care: durabilitate, responsabilitate, protejare, conservare, atitudine prietenoasă faţă de mediu şi nu în ultimul rând verde, un cuvânt la modă pentru această nouă industrie. De aici şi numeroase confuzii între ecoturism şi termeni ca: turism durabil, turism responsabil, turism alternativ, turism verde, geoturism. Termenul de turism responsabil atrage atenţia asupra faptului că cea mai mare parte a activităţilor turistice nu sunt responsabile: că populaţia locală este exploatată, resursele naturale şi culturale nu sunt respectate şi ocrotite. Termenul este folosit adesea ca echivalent al turismului durabil şi sugerează faptul că toţi cei implicaţi într-o activitate turistică, turişti sau prestatori, trebuie să adopte o atitudine responsabilă faţă de destinaţia turistică. O variantă asemănătoare este turismul conştient, care încurajează o înţelegere mai profundă a naturii, oamenilor şi locurilor. Un alt termen întâlnit adesea este cel de turism alternativ. Problema în acest caz este că termenul se defineşte prin ceea ce nu este, adică turismul tradiţional. Turiştii nu îşi descriu interesele ca fiind alternative, iar serviciile sau destinaţiile pe care le aleg sunt tot cele care îi motivează de obicei: natura, religia, educaţia, aventura, etc. Intenţia şi în acest caz nu este de a desemna o nouă formă de turism ci de a sugera un alt fel de comportament, o mentalitate alternativă celei predominante în turismul clasic.

IX

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Termenul turism verde este folosit de obicei ca o versiune neacademică a turismului durabil. Societatea National Geografic a lansat termenul de geoturism, ca fiind: forma de turism care sprijină sau îmbunătăţeşte caracteristicile geofizice ale unui spaţiu – mediul înconjurător, cultura, estetica, patrimoniul şi bunăstarea locuitorilor. 1.3. Principiile ecoturismului Ecoturismul este o componentă a domeniului turismului durabil. În figura nr.2 se poate observa locul ecoturismului în procesul evoluţiei spre forme de turism durabil. Figura nr.2 demonstrează, de asemenea, faptul că ecoturismul este o versiune durabilă a turismului în arii naturale, incluzând în acelaşi timp şi elemente ale turismului rural şi cultural. Ecoturismul este prin definiţie o formă de turism care respectă principiile dezvoltării durabile. Totuşi, este important să menţionăm faptul că toate formele de turism şi toate activităţile turistice ar trebui să tindă spre o dezvoltare durabilă. Începând cu planificarea şi dezvoltarea infrastructurii turistice şi terminând cu activitatea de marketing, toate operaţiunile turistice trebuie să aibă în vedere criterii durabile din punct de vedere economic, social, cultural şi de mediu.Întrucât ecoturismul a fost iniţial doar o idee şi nu o disciplină, multe organizaţii l-au promovat fără a-i cunoaşte principiile de bază. Eforturi pentru stabilirea unor principii şi criterii de acreditare recunoscute pe plan internaţional au fost iniţiate încă din anul 1990, dar procesul a evoluat foarte încet, dată fiind diversitatea domeniilor, experienţelor, regiunilor implicate. Este recomandat ca fiecare regiune în care se practică ecoturismul să dezvolte propriul sistem de principii, linii directoare şi criterii de certificare, bazate pe materialele disponibile pe plan internaţional. Următoarele principii au fost stabilite si promovate de Asociaţia de Ecoturism din România (AER)17, pe baza a două modele internaţionale: Programul de Acreditare pe Natură şi Ecoturism dezvoltat de Asociaţia de Ecoturism din Australia, şi Nature's Best, sistemul de certificare al Asociaţiei de Ecoturism din Suedia. În abordarea AER, aceste principii ar trebui să fie puse în aplicare de către cei care oferă produse ecoturistice, dar şi de cei care planifică dezvoltarea unei zone bazate pe ecoturism. 17

Asociația de Ecoturism din România (AER) este un parteneriat pentru conservarea naturii și turism în România între administrații de arii protejate, asociații de turism, organizații nonguvernamentale de dezvoltare locală și conservarea naturii, organizații guvernamentale, proiecte de conservarea naturii și agenții de turism. Este continuarea parteneriatului dezvoltat de Grupul de Inițativă pentru Ecoturism - www.eco-romania.ro

X

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

•

Ecoturismul se desfăşoară în cadrul naturii şi se bazează pe experienţa directă şi personală a turiştilor în natură.

•

Ecoturismul contribuie la o mai bună înţelegere, apreciere şi bucurie de a descoperi şi ocroti natura şi cultura locală tradiţională, atât pentru vizitatori cât şi pentru comunitatea locală.

•

Ecoturismul oferă cele mai bune practici de turism şi planificare din punct de vedere al conservării naturii şi dezvoltării durabile. Produsul ecoturistic se desfăşoară şi este condus astfel încât să protejeze şi să pună în valoare mediul natural şi cultural în care se desfăşoară.

•

Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la protejarea ariilor naturale. Ecoturismul oferă modalităţi practice pentru bunul management şi protecţia ariilor naturale (spre exemplu: oferirea ajutorului financiar în acţiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deşeurilor lăsate de turişti sau contribuţii îndreptate către organizaţiile de conservare).

•

Ecoturismul oferă contribuţii durabile privind dezvoltarea comunităţilor locale. Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri şi servicii locale şi folosirea facilităţilor locale.

•

Ecoturismul trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunităţii locale vizitate şi să contribuie la conservarea culturii şi tradiţiilor locale. Activităţile de ecoturism oferă în acelaşi timp contribuţii constructive pe termen lung acestor comunităţi.

•

Ecoturismul trebuie să raspundă aşteptărilor turiştilor. Potenţialii eco-turişti au un nivel înalt de educaţie și de aşteptări, aşadar gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este esenţial.

•

Marketingul pentru ecoturism oferă clienţilor informaţii complete şi responsabile care conduc la creşterea respectului pentru mediul natural şi cultural al zonelor vizitate şi a gradului de satisfacere a turiştilor. Fig.nr. 2. Ecoturismul ca formă a turismului durabil

XI

Ecoturismul în România

Turismul în concepţia clasică

Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Turismul de litoral Turismul balnear

Turismul în arii naturale Turismul cultural

Ecoturism

Turismul rural

Turismul durabil

Turismul de afaceri

Sursa: Adaptat după Megan Epler Wood, Ecoturism: Principles, Practices and Polices for Sustainability, UNEP, 2002

Pentru a ajuta operatorii din ecoturism să obţină performanţe maxime respectând principiile enunţate, sunt necesare linii directoare specifice. Ele oferă soluţii practice pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, o arie largă de recomandări pe care un turist responsabil, un om de afaceri sau un proprietar de teren le vor putea aplica pentru a selecta un sejur turistic, pentru a construi o cabană sau pentru a organiza un program ecoturistic18. Societatea Internaţională de Ecoturism a publicat în 1993 un set de recomandări: Ecotourism Guidelines for Tour Operators, care au fost acceptate de către reprezentanţi ai industriei turistice, ONG-uri şi specialişti din întreaga lume. 18

www.ecoturism2002.org

XII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

1.4. Criterii de clasificare şi valorificare a parcurilor şi rezervaţiilor naturale Organizarea parcurilor naţionale şi naturale reprezintă nu numai o sarcină socială, o operă importantă pusă în serviciul peisajului şi al omului, ci şi un important mijloc de valorificare a unor atracţii turistice cu caracter de unicat. Sonneman, unul dintre susţinătorii

creării

parcurilor naturale din Germania, spunea despre rolul acestora: Noi vrem să protejăm natura, nu numai pentru ea însăşi, dar mai ales pentru oamenii care caută în ea o sursă de bucurie, sănătate şi recreere inteligentă.19 În anul 1978 IUCN-ul a publicat raportul Categorii, Obiective și Criterii pentru Ariile Protejate, raport elaborat de Comitetul asupra Criteriilor şi Nomenclaturii prezidat de Domnul Dr. Kenton Miller. Acest raport a propus următoarele 10 categorii: 1. Rezervaţie Ştiinţifică/Rezervaţie Naturală Strictă 2. Parc Naţional 3. Monument Natural 4. Rezervaţie de Conservare a Naturii/ Rezervaţie Naturală Gospodărită 5. Peisaj Protejat 6. Rezervaţie de Resurse 7. Arie Naturală Biotică/Rezervaţie Antropologică 8. Arie Gestionată pentru Utilizări Multiple/Arie cu Resurse Gospodărite 9. Rezervaţie a Biosferei 10. Sit al Patrimoniului Mondial Natural Parcul Naţional este definit ca un areal relativ întins, unde unul sau mai multe ecosisteme nu sunt material alterate de exploatarea şi ocuparea umană, unde speciile de plante şi animale, aspectele geomorfologice şi habitatele sunt de un interes ştiinţific, educativ şi recreativ deosebit, sau care deţin un peisaj natural de o mare frumuseţe; unde autoritatea cea mai competentă a ţării a luat măsuri de prevenire sau eliminare cât mai curând posibilă a oricărei exploatări sau locuiri a întregului areal, de întărire efectivă a respectului faţă de factorii ecologici, geomorfologici sau estetici care au justificat stabilirea lui; unde vizitatorilor le este permisă intrarea în condiţii speciale pentru scopuri de cercetare, educative, culturale și recreative20. 19

Consiliul European, Raport asupra creării parcurilor naturale, regionale si parcurilor naturale de frontieră, Doc.2708/1970 20 Simina Marinescu Condurăţeanu – Fesci, Parcuri şi rezervaţii naturale pe glob, Editura Albatros, Bucureşti, 1985

XIII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Rezervaţiile naturale sunt arii protejate, care îmbină conservarea, reprezentând ecosistemele majore ale globului şi dezvoltarea durabilă, servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Ele formează o reţea mondială pentru cercetarea şi monitorizarea ecologică şi reprezintă zone pentru conştientizare, educaţie şi instruire în domeniul mediului.21 În mod normal, sunt arii cu o zonare particulară, cu diferite intensităţi ale managementului şi anume: •

zona strict protejată - pentru protecţia strictă a ecosistemelor naturale;

•

zona tampon - pentru a tampona efectele asupra zonei strict protejate;

•

zona de tranziţie - pentru dezvoltarea activităţilor economice într-un mod durabil.

1.5. Situaţia ariilor naturale protejate şi a monumentelor naturii Suprafaţa totală a ariilor naturale protejate din România, incluse în Legea nr. 5/2000 privind amenajarea teritoriului naţional, secţiunea a III-a, zone protejate este de 1.234.710 ha, adică 5,18% din suprafaţa ţării.22 Situaţia este prezentată în tabelul nr.1. Tabel nr.1. Suprafaţa totală a ariilor naturale protejate în România Suprafaţa României

23.839.100 ha

Suprafaţa ariilor naturale protejate

1.234.608 ha

Procentul ocupat de ariile naturale protejate

5,18%

Din care: Delta Dunării ocupă din suprafaţa țării

2,43%

Sursa: Legea nr. 5/2000 privind

amenajarea teritoriului naţional

Rezervaţiile biosferei, parcurile naturale și naţionale la nivelul anului 2000 (tabelul nr.2) însuma o suprafaţă de 1.132.176 ha (incluzând şi un număr de 134 rezervaţii naturale şi monumente ale naturii cu o suprafaţă de 129.643 ha). De asemenea, au fost declarate alte 693 rezervaţii naturale şi monumente ale naturii cu o suprafaţă de 102,434 ha în plus faţă de cele 134 conţinute în interiorul parcurilor naţionale, naturale si rezervaţiilor biosferei. Din reţeaua naţională de arii naturale protejate Delta Dunării se distinge, atât ca suprafaţă (580.000 ha), cât şi ca nivel al diversităţii biologice, având triplu statut internaţional: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării; Sit Ramsar (zona umedă de importanţă internaţională), Sit al Patrimoniului Mondial Natural şi Cultural. Tabel nr.2. Situaţia Parcurilor Naţionale, Naturale si a Rezervaţiilor Biosferei

21 22

Definiţii şi Clasificări ale ariilor protejate /Sistemul de clasificare al IUCN- www.iucn.org www.mmediu.ro

XIV

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Parcuri Nationale si Naturale, Rezervatii ale Biosferei Balta Micã a Brãilei

Suprafata (ha) 17.529,00

Bucegi

32.663,00

Cãlimani

24.041,00

Ceahlãu Cheile Bicazului – Hămaș Cheile Nerei – Beușnișa Cozia Delta Dunării

8.396,00 6.575,00 37.100,00 17.100,00 580.000,00

Domogled - Valea Cernei

60.100,00

Grãdiștea Muncelului - Cioclovina Munții Apuseni Munții Mãcinului Piatra Craiului

10.000,00 75.784,00 11.321,00 14.800,00

Porțile de Fier

115.655,80

Retezat

38.047,00

Rodna

46.399,00

Semenic - Cheile Carasului TOTAL

36.664,00 1.132.174,80

integral/partial pe teritoriul judetului/judetelor integral in judetul Brăila pe suprafața județelor Argeș, Brașov, Dâmbovița, Prahova pe suprafața județelor Bistrița-Năsăud, Harghita, Mureș, Suceava integral în județul Neamț pe suprafața județelor Harghita si Neamț integral în județul Caraș-Severin integral în județul Vâlcea pe suprafața județelor Tulcea si Constanta pe suprafața județelor Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj integral în județul Hunedoara pe suprafața județelor Alba, Bihor si Cluj integral în județul Tulcea pe suprafața județelor Arges si Brașov pe suprafața județelor Caraș-Severin și Mehedinți integral în județul Hunedoara pe suprafața județelor Bistrița-Năsăud, Maramureș și Suceava integral în județul Caraș-Severin

Sursă: Legea 5/2000 privind amenajarea teritoriului naţional

În cadrul Programului de dezvoltare regională susţinut de Consiliul Europei, în scopul aplicării Strategiei paneuropene de conservare a diversităţii biologice şi peisagere, România, Republica Moldova şi Ucraina, au încheiat în anul 2000 Acordul privind realizarea rezervaţiei transfrontieră Delta Dunării şi zona inferioară a râului Prut. În anul 2000, România a iniţiat împreună cu Bulgaria, Republica Moldova şi Ucraina crearea Coridorului Verde al Dunării, care reprezintă o reţea ecologică de nivel regional în Lunca Dunării. Ministrul Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD)al României, Attila Korodi, a declarat că Agenţia Naţională pentru Arii Protejate (ANAP) va fi înfiinţată în primăvara 2009, la Braşov. Noua structură va fi funcţionabilă din vară şi va administra atât ariile protejate, cât şi siturile "Natura 2000". După ședința de Guvern din data de 04.decembrie 2008, Agenţia Domeniilor Statului (ADS) va transfera către Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) terenuri cu o suprafaţă totală de 6.166,63 hectare, situate în zona economică, zona tampon şi zona cu XV

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

regim de protecţie integrală ale Grindului Chituc. Guvernul a probat o hotărâre privind trecerea unor terenuri din domeniul privat în domeniul public al statului şi transmiterea acestora din administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) - Agenţia Domeniilor Statului în administrarea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD) - Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Actul normativ se referă la terenuri amplasate pe Grindul Chituc, cu suprafeţe de 2.302,75 ha în zona cu regim de protecţie integrală, 3.214, 23 ha în zona tampon şi 649,65 ha în zona economică a Grindului.Predarea preluarea terenurilor se va face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii adoptate astăzi de Guvern. Măsura a fost necesară pentru administrarea Grindului Chituc în conformitate cu regimul acestuia de arie naturală protejată, responsabilitatea administrării directe a zonelor cu protecţie integrală şi a zonelor tampon din cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (RBDD) revenind, prin lege, Administraţiei RBDD23.

23

Informație publicată pe site-ul Secretariatului General al Guvernului României - http://www.sgg.ro/

XVI

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Capitolul II 2.1.Amenajarea turistică a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării Fig. nr.3. Locaţie europeană

Sursa: www.ddbra.ro

2.1.1. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării localizarea zonei. Spaţiu turistic unicat în Europa. Coordonatele geografice ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării sunt: 45°24'30" latitudine nordică şi 28°10,50' longitudine estică la Cotul Pisicii, 45°9'30" latitudine nordică şi 29°42'45" longitudine estică la est de localitatea Sulina; 44°20'40" latitudine nordică şi 28°41'30" longitudine estică la Capul Midia; 45°27' latitudine nordică şi 29°19'20" longitudine estică la Chilia Veche24. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării se întinde pe o suprafață de: 5.800 km2 din care: 3.510 km2 delta propriu-zisă sectorul românesc, 1.145 km2 Complexul lagunar Razim-Sinoie, 1.030 24

Gâștescu Petre, Știucă Romulus – Delta Dunării Rezervație a Biosferei – Editura CD Press, București, 2008

XVII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

km2- apele marine până la izobata de - 20 m, 13 km 2 albia Dunării între Cotul Pisicii şi Isaccea (pe teritoriul României) şi 102 km2 - lunca inundabilă a Dunării, între Isaccea şi Tulcea. Poziţia geografică, la nivel planetar şi continental, prezintă o importanţă aparte, din aceasta decurgând o serie de caracteristici, proprii atât unităţii deltaice, cât şi bazinului hidrografic al cărei rezultat este. Prima coordonată geografică a Deltei Dunării este situarea în emisfera nordică, la intersecţia paralelei de 45° lat. N (deci la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord) cu meridianul de 29° long. E, aproximativ între delta propriu-zisă şi Complexul lagunar RazimSinoie, pe Dealurile Tulcei (figura 4). Fig.nr.4 Delta Dunării şi complexul lagunar Razim-Simoie (limite) O caracteristică importantă este şi aceea că Dunărea, pe cei 2.860 km lungime şi 817.000 km2 de bazin hidrografic, are o desfăşurare latitudinală, de la influenţe uşor oceanice, în vest, la cele continentale, ambele făcând parte din climatul temperat. Această poziţie a Dunării, cu drenarea prin afluenţii săi, a două formaţiuni muntoase - cele mai importante în Europa - Alpii şi Carpaţii, are influenţe uneori până la determinare, a regimului hidrologic în zona de vărsare, adică asupra deltei. Dacă la această caracteristică a bazinului Dunării luăm în considerare Marea Neagră în care se varsă, cu trăsăturile specifice -morfobatimetrice (platformă continentală extinsă) şi dinamica apei (maree, seişe, curenţi, valuri) - vom descifra mai uşor Sursa:Petre Gâștescu – Delta Dunării Rezervație a Biosferei Editura CD Press, București, 2008

procesele de consolidare şi evoluţie, în timp, a teritoriului deltaic.

XVIII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Dacă ne-am referit la cele câteva caracteristici care decurg din poziţia geografică a Deltei Dunării propriu-zise, trebuie menţionat că aceasta nu acoperă în întregime perimetrul şi suprafaţa Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării aşa cum sunt prevăzute în Legea nr. 82/1993. În limitele acestei rezervaţii, pe lângă delta ca atare, se mai includ: Complexul lagunar Razim-Sinoie axat pe fostul golf marin, numit în antichitate Halmyris, apele marine costiere până la izobata25 de 20 m, lunca inundabilă neamenajată dintre Isaccea şi Tulcea, în amonte de vârful deltei şi acvatoriul Dunării (albia minoră), partea românească până la Cotul Pisicii, în apropiere de Galaţi. În stabilirea limitelor şi, evident, a dimensiunilor Deltei Dunării se pune o problemă care derivă din însăşi geneza acestei unităţi geografice şi din configuraţia morfologică a ţărmului de nord-vest al Mării Negre. Din analiza atentă a acestui sector de ţărm marin, remarcăm că între Constanţa şi Limanul Nistrului se individualizează două vechi golfuri şi anume: golful Halmyris cunoscut sub această denumire în Antichitate şi ocupat astăzi de vastul Complex lagunar Razim-Sinoie (1.145 km2 din care este ocupat efectiv cu suprafeţe lacustre în proporţie de 85% - 863 km2) situat între Capul Midia, în sud, şi Dealurile Tulcei, în nord; golful Limanul Dunării, delimitat, la sud, de aceleaşi dealuri ale Tulcei şi în nord de Câmpia Bugeacului, din care a fost detaşat, prin eroziune, Câmpul Chiliei. Limita nordică a golfului Dunării, dată de Câmpia Bugeacului, este fragmentată de depresiunile lagunare ale limanelor basarabene - Ialpug, Catlabuh, Chitai, Sasic şi a lagunelor Şagani şi Alibei. În mod normal, în limitele golfului Dunării nu sunt incluse şi lacurile din sudul Basarabiei (Ucraina) amintite, deoarece ele pătrund mult în spaţiul Câmpiei Bugeacului. În aceste condiţii, suprafaţa golfului Dunării excluzând şi Complexul lagunar RazimSinoie, din sud, este de 4.455 km2. Dar oare această suprafaţă poate fi atribuită Deltei Dunării într-un sens mai larg, de regiune umedă (wetland), se poate include la acest golf deltaic, aşa cum se face şi cu unitatea Dranov, situată între braţul Sfântu Gheorghe şi lacul Razim. În sens restrâns, Delta Dunării se poate limita la teritoriul dintre braţele extreme (Chilia şi Sfântu Gheorghe), de la prima bifurcare (Ceatalul26 Chiliei) şi până la ţărmul Mării Negre, inclusiv delta secundară a Chiliei şi insula Sacalin, ultima fiind deja alipită de deltă în jumătatea nordică. Pe baza acestor considerente, din suprafaţa golfului Dunării, Delta Dunării propriu-zisă (între braţele Chilia şi Sfântu Gheorghe) are suprafaţa de 2.940 km2, din care, pe teritoriul 25

Linie care unește, pe o hartă, punctele cu aceeași adâncime față de o suprafață de referință (lac, mare, ocean), DEX, 1998, pag.511 26 Porțiune de uscat, în formă de triunghi, care provoacă diferență fluvială, DEX, București, 1998

XIX

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

României, suprafaţa deltei este de 2.540 km2. Dacă la această cifră se mai adaugă lunca de pe partea dreaptă a braţului Sfântu Gheorghe şi unitatea Dranov (970 km2), suprafaţa Deltei Dunării este de 3.510 km2 (84%).

2.1.2. Resursele turistice naturale Relieful se remarcă prin dunele de nisip de pe grindurile Letea şi Caraorman asociate, de regulă, cu o vegetaţie şi faună specifice acestor forme de relief, care , sporeşte complexitatea şi valoarea estetică şi ştiinţifică. Fâşia litorală - plajele (forme de relief de acumulare aflate într-o continuă modificare), cele de la Sulina, Sfantu Gheorghe, Gura Portiţei, constituie resurse turistice naturale, valorificate direct prin practicarea activităţii de turism balnear, suportul fizic în cura heliomarină. Hidrografia - o importantă componentă a peisajului - deţine un potenţial deosebit prin numeroasele şi variatele lacuri (în număr de aproape 500, de diferite mărimi), gârle, canale, vecinătatea Marii Negre; acestea creează oportunităţi pentru practicarea unor forme de turism (ex. turism nautic). Bogăţia în peşte a lacurilor, canalelor şi braţelor Dunării reprezintă o atracţie turistică pentru iubitorii de pescuit sportiv.

Lacul Sinoe văzut de la Cetatea Enisala

Canalul Şontea 1

Canalul de centură Sulina - Sfântu Gheorghe

Sursa: www.ddbra.ro

XX

Delta Superioară - Somova-Parcheş -

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Apele sărate ale Mării Negre si ale unor lacuri (Numaşi, Tuzia) sunt factori miturali de cură prin aerosolii emişi ce pot fi inhalaţi în proximitatea lor, ceea ce generează forma de turism balnear. Clima creează ambianţă pentru activitatea de turism, dar constituie şi un factor natural de cură, important în scopuri profilactice. Condiţiile climatice, favorabile activităţilor turistice, sunt date de: durata mare de strălucire a Soarelui (de 2.300-2.500 de ore pe an), numărul mare de zile senine pe an (150-160), regimul termic ridicat, cu o temperatură medie anuală de 11 -11.60 grade Celsius, precipitaţiile reduse cantitativ (350-450 mm/an). Bioclimatul deltei şi în special al litoralului (localităţile Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiţei) prezintă câteva trăsături faţa de bioclimatul general de câmpie din România şi chiar faţă de bioclimatul litoralului sudic. Vegetaţia şi, îndeosebi, cea acvatică dă o mare valoare estetică, ştiinţifică şi ecologică peisajului deltaic şi este caracterizată de prezenţa unor specii de plante:

Nufăr galben Nuphar lutea

Nufăr alb Nymphaea alba

Papură

Stuf

Sursa: www.ddbra.ro

emerse – limbarița (Alisma plantaga-aquatica), săgeata-apei (Sagittaria sagittifolia), crinul de baltă (Uutonms umbeltatus), submerse - peniţa-apei (Myriophyllum sptcatum), brădișul (Myriophyllum verticillatum), cosorul (Ceratophyllum demcesum), sârmuliţa (Vallisneria spiralis), paşa (Potamogeton crispus), broscăriţa (Potamogeton natans), moţul (Potamogeton perfoliatus), orăţelul de baltă (Utricularia vesicularis), aldrovanda (Aldrovanda vesiculosa); natante - unele cu rădăcinile fixate în mâlul de pe fundul cuvetei lacustre, precum nufărul alb (Nymphaea alba), nufărul galben (Nuphar lutea), plutică (Nymphoides peltata), iarba broaştelor (Hydrocharismorsusnarae), troscotul de baltă (Polygonum amphibium), cornaciul (Trapa naians), iar altele plutesc liber la suprafaţa apei, precum câteva specii de lintiţă (Lemna minor, Lgibba, Ltrisulca, Spirodelta polyrhiza) . Vegetaţia terestră de pe grindurile Caraorman şi Letea (pădurile de stejar, plop, frasin, speciile de plante agăţătoare dau un aspect exotic, subtropical pădurii de pe grindul Letea şi Caraorman: liana grecească, hamei, curpen, viţă sălbatică) reprezintă o resursă turistică XXI

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

naturală care generează motivaţii puternice pentru deplasări turistice în scopuri de recreere, ca şi pentru turismul ştiinţific.

Fraxinus excelsior applanatum

Aalix babylonica,

Stejar secular la Letea

Iasca - Ganoderma

aşa numita "salcie plângătoare" Sursa: www.ddbra.ro

Această componentă - vegetaţia - sporeşte valoarea turistică estetică si peisagistică a deltei, iar uneori potenţialul fitogeografic27 devine esenţial pentru activităţi turistice (ca motivaţie). Fauna deltei este alcătuită dintr-o mare varietate de specii acvatice şi terestre, sedentare sau migratoare; se remarcă în mod deosebit aspectul avifaunistic28 (variat, cu un număr de 320 specii de păsări), deoarece Delta Dunării reprezintă habitatul unor specii periclitate şi protejate. O serie de elemente faunistice sunt resurse turistice naturale pentru practicarea anumitor forme de turism; ihtiofauna29generează turism de pescuit sportiv (speciile care se pescuiesc sunt: caras, plătică, babuşcă, scrumbie de Dunăre în apele dulci, şprot în apele costiere marine). De asemenea, toate speciile de faună aparţinând tuturor categoriilor taxonomice30 prezintă interes 27

De fitogeografie.Studiul răspândirii plantelor pe glob - DEX, Bucuresti, 1998 Despre sau în relație cu păsări dintr-o zonă anume sau perioadă - DEX, București, 1998 29 Totalitatea speciilor de pești care se găsesc în apele de pe un anumit teritoriu sau de pe întreg globul pământesc - DEX, București, 1998. 30 Taxonomia (numită uneori şi taxologie) este o disciplină ştiinţifică care se ocupă cu stabilirea unor legi de clasificare şi sistematizare a unor domenii reale, caracterizate printr-o structură complexă. Termenul de taxonomie desemnează, în contextul ştiinţelor biologice, o disciplină a clasificărilor speciilor de vieţuitoare de pe Pământ - DEX , Bucuresti, 2002 28

XXII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Colonie de pelicani Pelecanus onocrotalus

Brotăcel - Hyla Arborea

Barza albă Coconia Coconia;

Cuib de lişită Fulica atra cuib

Cai semisălbatici

Gușter - Lacerta viridis

Codobatura albă Motacilla alba

Porci semisălbatici

Sursa: www.ddbra.ro

pentru turismul ştiinţific. Relieful, clima, hidrografia, vegetaţia şi fauna sunt componente fizico-geografice ale peisajului natural, determinante pentru practicarea anumitor forme de turism balnear, de agrement, de odihnă, sportiv (sporturi nautice), sunt generatoare de turism ştiinţific-specializat (pentru biologi, botanişti, ornitologi, ihtiol

XXIII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Cherhanaua Roşu

De la pescuit de scrumbie

Colibă pescărească

Construcţia unui

vintir Sursa: www.ddbra.ro

2.1.3.Resursele turistice antropice În Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, cu deosebire în zona limitrofă/continentală, se găsesc numeroase vestigii, monumente, muzee, care atestă etapele de locuire din Antichitate şi până în prezent. De asemenea, populaţia din delta propriu-zisă este deţinătoarea unor tradiţii case, costume, obiceiuri cu valoare deosebită. Fig.nr.5. Puncte de interes turistic

î Sursa: Institutul de Cercetări Eco-muzeale Tulcea

Vestigiile arheologice şi ruinele de cetăţi (fig.5) reprezintă urmele de locuire şi etapele de populare ale Deltei Dunării şi ale spaţiului de contact cu Podişul Dobrogei (de importanţă

XXIV

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

strategică militară şi economică); vestigiile cetăţii Argamatn de la Capul Dolosman (Jurilovca), ruinele cetăţii bizantine de pe Insula Bisericuţa din Lacul Rănim, vestigiile cetăţii de la Beştepe, Mahmudia (urmele sistemului de fortificaţie al cetăţii de apărare datând din sec. IV î.Hr.), ruinele aşezării Dinogeţia, urmele cetăţii genoveze datând din secolul XII-XIV (ultima perioadă de stăpânire bizantină) de la Enisala, ale cetăţii Noviodunum (lângă Isaccea), datând din perioada getică preromană.

Cetatea Halmyris – Murighiol

Cetatea Orgame/ Argamum – Jurilovca

Cetatea Isaccea Noviodunumm

Sursa: Institutul de Cercetări Eco-muzeale Tulcea

Monumentele istorice, de arhitectură şi de artă generează funcţia de interes cultural-istoric a localităţii pe teritoriul căreia sunt situate (la fel şi în cazul muzeelor şi caselor memoriale). Astfel de monumente sunt la Malcoci, Sulina, Tulcea - bisericile reprezentând cultul romanocatolic. În localitatea Malcoci turiştii pot vizita biserica romano-catolică construită în stil gotic, cu un turn de 33 m înălţime, înălţată între 1873 şi 1851, la Sulina, biserica datează din perioada în care aici a luat fiinţă Comisia Europeană a Dunării, construcţie impunătoare, cu picturi interioare valoroase din punct de vedere artistic şi spiritual, vitralii, o clopotniţă cu trei clopote de bronz. Dintre lăcaşurile de cult ortodox se remarcă Biserica „Sfântul Nicolae" din Chilia -monument arhitectural, construită la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX şi refăcută după bombardamentele din 1941, având caracteristică principală amestecul de stiluri arhitecturale: slav, gotic, românesc şi mănăstirea Saun lângă aria de proiecţie integrală Lacul

XXV

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Rotund. Un alt edificiu de valoare arhitecturală este clădirea Primăriei din Isaccea, specific dobrogeană, locaşuri de cult musulman cu valoare de monumente de artă; gearnia din centrul oraşului Isaccea construită în secolul XVII, gearnia din Babadag construită în timpul sultanului Murad I (1359-1389).

Casă din Periprava

Cetatea Heracleea (Enisala)

Ruinele Cetăţii Histria, Farul vechi din Sulina pe malul lacului Sinoe

Sursa: www.ddbra.ro

Muzee şi case memoriale aflate la dispoziţia vizitatorilor sunt situate în localităţi limitrofe rezervaţiei în Tulcea - Muzeul Delta Dunării cu cele 4 secţii: ştiinţe ale naturii, etnografie, artă şi arheologie; în Babadag - Expozitia de Artă Orientală care adăposteşte o valoroasă colecţie cuprinzând costume, ţesături şi broderii, ceramică. Muzeul Gospodăria Ţărânească de la Enisala, amplasat în centrul satului Enisala, reprezintă prototipul gospodăriei ţărăneşti dobrogene de la începutul secolului al XX-lea; aici se pot vedea obiecte care constituiau inventarul unei gospodării de agricultori, începând cu locuinţa şi terminând cu ultimul obiect pe care îl utiliza ţăranul în munca sa, obiecte de artă populară pentru ornamentarea încăperilor (scoarţe de lâna, cuverturi, ştergare din borangic). În deltă, la Sulina, se distinge ca punct muzeal, casa în care a locuit scriitorul Eugen Botez (pseudonimul Jean Bart), autorul romanului Europolis. Mărturii ale culturii populare (elemente de etnografie şi folclor). Se remarcă arhitectura gospodăriilor tradiţionale ale lipovenilor: case cu acoperişul de stuf în două ape, prispa îngustă pe două laturi, timpanul ornamentat cu motive florale, zoomorfe şi geometrice, pot fi vizitate în satele Mila 23, Sfistofca, Periprava, Chilia Veche, în deltă, sau la Jurilovca, Sarichioi lângă lacul Razim. Alte elemente specifice gospodăriilor lipoveneşti sunt lejanca şi bania. Creaţia artistică populară (port popular, folclor literar, muzical şi coregrafic), manifestări populare tradiţionale (sărbătoarea pescarului) şi alte manifestări şi forme de cultură populară au dispărut aproape în totalitate din cauze sociale complexe. Totuşi, turiştii pot asista sau participa la evoluţia unor formaţii de dansuri şi grupuri vocale la Sulina (româneşti şi lipoveneşti), Sfântu Gheorghe şi Crişan (ucrainene), iar în zona XXVI

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

limitrofă la Murighiol, Dunavăţu de jos (ucrainene), Jurilovca şi Sarichioi (lipoveneşti), Instituţiile de ştiinţă, cultură şi artă sunt amplasate aproape în exclusivitate la limita vestică a RBDD - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, Casa de Cultură, Casa Corpului Didactic, Casa Cărţii - unde au loc manifestări cultural-artistice.

Străduţă din Mila 23

Biserica Mila 23

Ronton traforat cu motivul

Interior tradițional

"căluții" Sursa: www.ddbra.ro

Satele turistice. Satele din RBDD pot să se constituie ca un produs turistic inedit, care să satisfacă o gamă variată de motivaţii în activitatea de turism rural; astfel sunt: Crişan, Mila 23, Sfântu Gheorghe. După tipurile de potenţial turistic pe care îl deţin, satele din Delta Dunării se pot clasifica în: Sate peisagistice profilate pe anumite funcţii turistice: balneare, ca Sfântu Gheorghe, pescăreşti (toate satele din deltă, cu deosebire Mila 23). Sate de interes cultural-istoric (cu monumente, muzee, vestigii, amplasate îndeosebi la limita vestică cu podişul dobrogean): Nufăru, Enisala, Mahmudia, Malcoci, Histria. Vârsta localităţii Nufăru se pierde în negura vremurilor; se consideră că s-a ridicat pe vatra unei cetăţi romane, Prislava. La Nufăru, săpăturile arheologice au scos la iveală un strat gros de cenuşă, ce presupune că vechea localitate a fost distrusă de un incendiu. În anul 1854, o parte din piatra de fundament a vechii cetăţi a fost vândută de localnici la Galaţi. La poalele dealurilor Beştepe, localitatea Mahmudia reprezintă una dintre aşezările importante sub aspect arheologic, deci de interes cultural-istoric. Cercetările arheologice au scos la iveală urme ale unei aşezări geto-dacice. Localitatea a fost construită pe ruinele cetăţii civile şi militare

XXVII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

romano-bizantine Salsovia, ale cărei urme (şanţuri, ziduri, apeducte) se mai văd şi astăzi în apropiere. Cetatea era situată la capătul drumului militar roman care o unea cu cetatea Aegyssus. La Salsovia s-a refugiat în anul 322 Vaierius Licinius Licimus, fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit, în urma disputelor avute cu cumnatul său, Constantin cel Mare, cu care fusese asociat la domnie. Salsovia a fost distrusă de goţi în secolul al IV-lea. Ulterior a fost refăcută, ea dăinuind ca atare până în secolul al IX-lea. Pe teritoriul localităţii Enisala turiştii pot vizita cetatea construită de genovezii stabiliţi la gurile Dunării în scopuri comerciale, în ultima perioadă de stăpânire bizantină (secolele XII-XIV). Urmele celei mai vechi colonii greceşti de pe ţărmul de vest al Pontului Euxin şi vestigiile celui mai vechi oraş de pe teritoriul României (fondat în a doua jumătate a secolului VII I.Hr) dau valoare cultural-istorică localităţii Histria. Sate de interes etno-folcloric (de creaţie artistică şi artizanală) : Jurilovca, unde un interes deosebit îl prezintă casele ruşilor-lipoveni, construite după o anumită tradiţie: pe dinafară sunt căptuşite cu scânduri, iar interioarele prezintă adesea picturi originale în ulei, în special plafoanele, în curte un cuptor de pâine, iar în spatele casei nelipsita bania - originala baie de abur. Forma de organizare a aşezărilor din deltă, impusă de condiţiile naturale, sistemul de construcţie a locuinţelor, ridicate de regulă din pământ (în paiantă, ciamur sau chirpici) şi acoperite cu stuf, ca şi ornamentica lor, ne demonstrează că aici se află o zonă etnografică deosebită. Casele sunt construite pe terenul cel mai ridicat, pentru a fi ferite de inundaţii (în multe cazuri chiar pe platforme făcute de om) şi au frontoane laterale ornamentate cu figuri zoomorfe din scândură traforată. Împrejmuirile caselor, în majoritate din stuf, pe care oamenii îl împletesc la capătul superior, creează un aspect ornamental ce atestă gustul pentru frumos al localnicilor (gardurile din stuf se fac fie ca urmare a lipsei de alternative, fie datorită dorinţei localnicilor de a păsrra stilul tradiţional; în unele cazuri se pot înfrumuseţa estetic prin împletituri, dar acest lucru se practică din ce în ce mai rar, datorită lipsei de meşteşugari în domeniu).

Casă tradiţională la Letea

Cherhana Sursa: www.ddbra.ro

XXVIII

Casă de pescar

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Partizani este un sat cu aproape 200 de case, care păstrează aspectul etnografic al caselor deltei: construcţii ridicate din pământ, acoperite cu stuf şi cu frontoane laterale, ornamentate cu figuri zoomorfe din scândură traforată - în locuinţele oamenilor din comuna Crişan pot fi văzute scoarţele executate de localnici, care împodobesc pereţii caselor. Mila 23 este un sat tipic de pescari, aşezat la 12 km de comuna Crişan. De interes etno-folcloric sunt şi aşezările pescăreşti de pe malul drept al braţului Sfântu Gheorghe: Nufâru, Beştepe (stilul arhitectural al caselor), Mahmudia, Murighiol. Alături de satele turistice, oraşul Sulina (cu o istorie milenară) şi împrejurimile lui dispun de un potenţial turistic natural remarcabil, insuficient valorificat (plaja marină, apropierea lacurilor Roşu, Roşuleţ, Puiu, Lumina) şi de un potenţial turistic antropic, dintre care se remarcă cele patru faruri: primul înălţat în anul 1802 de către armatele ruseşti, reconstruit in 1842 (pe malul stâng al canalului): al doilea, farul fostei CED, construit în anul 1870,al treilea şi al patrulea construite recent, în aval, pe malul drept al canalului Sulina, ultimul a intrat în funcţiune in anul 1982 şi are o înălţime de 49 m. Construcția acestui far (fig.6) a fost stabilită după inființarea Comisiei Europene a Dunării, prin "Actul public privind navigația la Dunăre", emis la 2 noiembrie 1865 la Galați. Planurile și construcția acestui obiectiv, au fost realizate de către inginerii englezi Ch. Hartley și M. Engelhardt care au participat, de asemenea și la realizarea planurilor de construire a canalului navigabil precum și cele de intreținere permanentă a brațului Sulina. Construcția farului este realizată în două etape și finalizată în anul 1870, fiind proprietatea Comisiei Europene a Dunării. Între anii 1856 și 1921, sediul Comisiei este la Sulina - Palatul C.E.D. din str. I, nr. 202, după care se mută la Or șova. După desființarea Comisiei, Ansamblul Farului din Sulina este transferat Administrației Fluviale a Dunării de Jos din Galați, ulterior intrând în patrimoniul Muzeului Delta Dunării din Tulcea. De aici, este preluat în 1991 de către Ministerul Culturii. Astăzi, monumentul istoric se află în administrarea Oficiului Național Pentru Protejarea Patrimoniului.

2.2. Organizarea şi dezvoltarea turismului in Rezervaţia Biosferei Delta Dunării 2.2.1.Formele de turism practicate în cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

XXIX

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Tipurile de turism practicate în RBDD sunt: turism balneo-climatic (practicat îndeosebi pe litoralul deltaic), turism ştiinţific (cercetare, informare), sportiv (vânătoare şi pescuit), de agrement, educativ pentru tineret. Caracteristicile geografice şi, îndeosebi, clima, hidrografia, relieful creează condiţii pentru practicarea turismului balneo-climatic pe litoral, de la Sulina până la Capul Midia (şi îndeosebi pe plajele de la Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiţei), cât şi în deltă şi în sudvestul RBDD (lacurile Histria, Nuntaşi, Tuzla), componentele acestei forme de turism balnear sunt: baia de aer, baia de soare (helioterapie), cura de aerosoli naturali, baia de nisip, baia de mare (talasoterapie). Sejurul petrecut în deltă şi pe litoralul deltaic are asupra organismului o dublă acţiune: excitantă şi calmantă, datorită radiaţiilor ultraviolete puternice, vânturilor frecvente, conţinutului crescut de iod şi săruri din atmosferă, dar în acelaşi timp prin uniformitatea presiunii atmosferice, prin variaţiile mici ale temperaturii, prin umezeala constantă. Îmbinarea celor două acţiuni, aparent contradictorii, dă naştere unui climat stimulator, care determină o creştere a metabolismului, o scădere a frecvenţei respiratorii, o combinare mai uşoară a hemoglobinei din sânge cu oxigenul din aer, o irigare sanguină a plămânilor mult îmbunătăţită şi o stimulare generală a proceselor biologice. Aceşti factori de cură influenţează pozitiv anumite afecţiuni acute sau cronice ale căilor respiratorii (bronşite, laringite, rinite), scrofulozei, limfatismului, rahitismului infantil, stărilor de pretuberculoză, anemiilor, convalescenţei, reumatismelor articulare şi musculare, spondilitei, stărilor postoperatorii ortopedice, fracturilor neconsolidate, căluşurilor dureroase, osieitelor,

mialgiilor,

nevralgiilor,

polinevritelor,

bolilor

ginecologice,

insuficienţei

glandulare, tuberculozei osoase, dermatozelor cronice, sechelelor de poliomielită la copii. Helioterapia contribuie la regenerarea şi călirea organismului prin faptul că radiaţia solară activează circulaţia sângelui şi sporeşte numărul globulelor roşii, de asemenea cantitatea de calciu şi fosfor în organism ajunge la proporţia normală, se recalcifică scheletul, iar sistemul nervos se tonifică, tot baia de soare acţionează favorabil asupra pielii, musculaturii, circulaţiei sângelui, sistemului nervos central şi periferic. Talasoterapia sau acţiunea terapeutică a valurilor stimulează funcţiile organismului, în special a inimii şi a vaselor sanguine. Declararea Deltei Dunării ca rezervaţie a biosferei prin caracteristicile peisagistice, a speciilor de plante şi animale care îi conferă o importanţă biogeografică, ecologică şi estetică deosebită, cu valoare de patrimoniu natural naţional şi universal a dus la intensificarea turismului ştinţific, cu deosebire după anul 1993. În sprijinul celor ce practică turismul XXX

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

ştiinţific și a celorlalte categorii de turişti, funcţionează Centrul de Informare şi Documentare Ecologică la Crişan, Sulina şi Tulcea şi Complexul de Educaţie Ecologică de la Uzlina. Pescuitul sportiv este o formă de turism deosebit de atractivă pentru turiştii români şi străini, generată de bogăţia piscicolă a deltei, în perioadele şi arealele stabilite de instituţiile abilitate. Stabilirea locurilor şi a condiţiilor de desfăşurare a activităţilor de pescuit sportiv ca şi emiterea autorizaţiilor privind desfăşurarea activităţilor de turism de către persoane fizice sau juridice pe teritoriul RBDD, intră în atribuţiile a ARBDD. Activităţile turistice, în raport cu tipurile de turism menţionate, se desfăşoară în RBDD în mod organizat (în grup) şi neorganizat (individual). Turismul organizat se desfăşoară prin societăţile de turism răspândite în RBDD la Tulcea, Murighiol, Uzlina, Roşu, Crişan, Mahmudia şi Sfântul Gheorghe. La acestea se mai adaugă hoteluri plutitoare. De regulă, turismul organizat se desfăşoară cca 95% cu turişti stăini şi cca 50% cu turişti români. Dacă turismul organizat se practică prin societăţile abilitate şi pe traseele stabilite anual, turismul neorganizat, individual se practică, totuşi, cu autorizaţie şi în locurile anume stabilite de ARBDD, După perioada din an se practică în funcţie de resursa turistică, turism sezonier, în perioada caldă a anului (mai-octombrie), pentru recreere, educaţie de mediu, cură helio-marină, pescuit, iar în sezonul rece, pentru petrecerea sărbătorilor de iarnă şi a sfârşitului de an, turism permanent pentru găzduire conferinţe, workshop-uri, agrement. După durată, turismul se practică, de regulă, 3-5 zile pentru pescuit, monitoring şi cercetare ştiinţifică (workshop-uri, simpozioane), 10-15 zile pentru odihnă (recreere, cură heliomarină). După mijloacele de transport folosite, date fiind condiţiile fizico-geografice, se practică, aproape în exclusivitate, turism naval, care prezintă avantajul că oferă turiştilor posibilitatea de a cunoaşte valoarea peisagistică a deltei. Turismul nautic cere turiştilor o mai bună pregătire sportivă pentru parcurgerea deltei cu ambarcaţiuni mici. După mobilitate, se practică: turism sedentar rural - la Sfăntu Gheorghe, Uzlina, Maliuc, Crişan, Jurilovca, Chilia Veche şi în alte localităţi, sau sedentar în afara localităţilor, în locurile de campare în corturi; turism itinerant pe traseele stabilite, pe apă cu ambarcaţiuni de tip hoteluri plutitoare, nave fluviale, şalupe, bărci.

XXXI

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Tipurile de turism menţionate se practică, cu precădere, în zonele economice, unde se găsesc şi amenajările şi dotările corespunzătoare, sunt interzise în ariile strict protejate (exceptând monitoringul şi cercetarea ştiinţifică) şi reduse mult în zonele tampon.

Trasee Turistice în Delta Dunării

Sursa: www.ddbra.ro

2.2.2. Amenajarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării pentru turism

XXXII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Pe teritoriul rezervaţiei au fost conturate 9 zone turistice, fiecare cu un anumit grad de importanţă calculat după: accesibilitate, resursele turistice, baza tehnico-materială, cadrul natural nedegradat şi posibilităţile de amenajare a infrastructurii şi poziţia ariilor de protecţie integrală cu zonele tampon corespunzătoare. Zonele cu cel mai mare potenţial turistic sunt: Matiţa - Trei Iezere - Bogdaproste; Canat Mila 35 - sat Mila 23; Gorgova - Uzlina; Roşu Puiu şi zona Sulina -Sfântu Gheorghe. Presiunea turistică maximă se manifestă de-a lungul canalului Sulina, în zona turistică Mila 35-Mila 23, pe unde se dirijează cca 75% din fluxul turistic (cu maxime la Tulcea şi Crişan. În cadrul celor 9 zone turistice pe teritoriul RBDD se aprobă anual, de către Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, traseele turistice. De regulă, sunt 7 trasee de bază (1,2,3,4,5,6,7) şi alte 12 trasee secundare (8-19). Gradul de dotare şi dezvoltare turistică la nivelul RBDD, este dat de baza tehnico-materială a turismului: mijloace de transport, capacităţi de cazare, alimentaţie publică, mijloace şi dotări destinate să asigure practicarea activităţilor menţionate. Trasee Turistice în Delta Dunării

XXXIII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Sursa: www.ddbra.ro

O primă condiţie în promovarea şi asigurarea activităţii turistice o constituie capacitatea de cazare, alimentaţia şi formele de agrement. În privinţa capacităţii de cazare se remarcă o creştere a numărului de unităţi de cazare, de la 66, în anul 1998, la 144, în anul 2006, cu un total de 4.276 de locuri (inclusiv municipiul Tulcea), în hoteluri, vile, cabane, moteluri, campinguri, tabere pentru elevi, sate de vacanţă, bungalow-uri, pensiuni urbane şi rurale, nave etc. În afară de municipiul Tulcea, capul de pod al deltei - unde sunt concentrate cele mai multe hoteluri (Delta, Egreta, Select, Europolis, Rex, Esplanada, Casa Albastră, City etc.) XXXIV

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

mai menţionăm Murighiol (Complex Pelican cu vile, motel şi căsuţe), Hotel Halmiris, pensiunea Morena, pensiunea La Traian. Gura Portiţei (vile, sat de vacanţă), Uzlina (Complex Cormoran, cu hotel, vile, pensiunea Tamarin), Roşu (vile, bungalow-uri), Crişan (cu mai multe pensiuni, printre care: Cherhana, Delia, Măria, Nufărul, Oprişan, Vital, Hotel Sunrise), Dunavăţul de Jos (Hotel Egreta, pensiuni - Casa Verde, Delta), Mila 23 (pensiuni La Vica, Grig), Sfântu Gheorghe (Complexul Green Vilage pentru acţiuni culturale, hotel, pensiuni Mareea, Cristina), Sulina (hotel, pensiuni - Jean Bart, Coral) şi altele la Vulturu, Gorgova, Chilia Veche, Periprava, Matiţa, Holbina.

Pensiune Chilia Veche

Cazare Gura Portiței Complex Turistic

Pensiune Mila 23

Sursa: www.ddbra.ro

2.3. Principalele arii turistice acceptate în rezervaţia biosferei 2.3.1. Cadrul legislativ, structura şi organizarea Delta Dunării a fost declarată de către Guvernul României în 1990, rezervaţie a biosferei, hotărâre confirmată, apoi de Parlamentul României, prin Legea nr. 82/1993. Valoarea universală a rezervaţiei a fost recunoscută prin includerea acesteia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei (1990), în cadrul Programului “Omul şi Biosfera” (MAB), lansat de UNESCO în 1970, deoarece Delta Dunării îndeplineşte principalele caracteristici ale unei rezervaţii a biosferei: •

conservă exemple de ecosisteme caracteristice şi conţine zone strict protejate, zone de utilizare tradiţională a resurselor, cum sunt, de exemplu resursele piscicole sau stuficole şi zone de tampon pentru a reduce impactul activităţilor umane;

•

este un teritoriu sau o zonă costieră/marină în care oamenii reprezintă o componentă integrală şi care este administrată pentru obiective mergând de la protecţia completă până la producţia intensivă dar durabilă;

XXXV

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

•

este un centru regional pentru monitoring, cercetare, educare şi instruire asupra ecosistemelor naturale şi administrare;

•

este un loc unde factorii de decizie guvernamentali, oamenii de ştiinţă şi populaţia locală cooperează pentru rezolvarea necesităţilor umane împreună cu conservarea proceselor naturale şi a resurselor biologice.

Cadrul legal de desfăşurare a activităţilor RBDD: •

HG nr. 983/1990 – prin care s-a înfiinţat rezervaţia;

•

Legea nr. 82/1993 – actul normativ cel mai important care confirmă existenţa rezervaţiei;

•

HG nr. 248/1994 – stabileşte

definirea şi delimitarea zonelor funcţionale ale

rezervaţiei: zone cu regim de protecţie integrală, zone tampon şi zone economice, statutul de organizare şi funcţionare al Administraţiei Rezervaţiei Deltei Dunării, componenţa Consiliului Ştiinţific al ARBDD. Odată cu declararea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (1990) a fost înfiinţată şi instituţia pentru administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes naţional al Rezervaţiei, precum şi pentru refacerea şi protecţia unităţilor fizico-geografice de pe teritoriul RBDD - Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD).31 Conform Legii 82/1993 cu modificările şi completările ulterioare, ARBDD este o instituţie publică în subordinea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile. Obiectivele principale urmărite de ARBDD în gestionarea ecologică a teritoriului rezervaţiei sunt: •

conservarea şi protecţia patrimoniului natural existent;

•

promovarea utilizării durabile a resurselor generate de ecosistemele naturale ale rezervaţiei;

•

reconstrucţia ecologică a zonelor degradate de impactul activităţilor umane.

Conform Legii 82/1993, conducerea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării este realizată de Consiliul Ştiinţific format din reprezentanţi ai ARBDD şi ai altor organizaţii implicate în administrarea rezervaţiei (administraţia locală, ministere, societăţi economice, specialişti din institute de cercetare, membri ai Academiei Române).32 31 32

http://www.ddbra.ro/organizare.php http://www.ddbra.ro/organizare.php

XXXVI

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

ARBDD este condusă de un Guvernator, numit de Guvern la propunerea conducerii autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, cu avizul prefectului judeţului Tulcea, şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului ştiinţific şi al Colegiului executiv. Guvernator - Liviu MIHAIU Director Executiv Adjunct - dr. ing. Grigore BABOIANU Director Executiv Adjunct - ec. Ioan PAPUC

Pentru realizarea atribuţiilor sale, ARBDD mai utilizează şi alte legi importante: •

Legea nr. 8/1974 privind protecţia apelor completată cu prevederile

HG nr. 138/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în domeniul apelor; •

Legea nr. 12/1974 privind pescuitul şi piscicultura, asigură reglementarea desfăşurării acestor activităţi. Se aplică în completare cu HG nr. 971/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de pescuit şi protecţie a fondului piscicol;

•

Legea nr. 26/1976 asigură protecţia vânatului şi este completată cu prevederile Legii nr. 82/1993 şi a Ordinului nr. 66/1993 care prevede sancţionarea contravenţiilor din domeniul practicării vânătorii;

•

Legea nr. 2/1987 asigură cadrul legal pentru conservarea, protejarea, dezvoltarea pădurilor şi menţinerea echilibrului ecologic. Este completată de Legea nr. 3/1962 al Codului silvic, cu Ordonanţa Guvernului nr. 27/1993 (privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetaţiei forestiere de pe terenurile proprietate publică situate în afara fondului forestier), cu HG nr. 920/1993 (privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice), şi cu Legea nr. 82/1993;

•

Legea nr. 18/1991 a fondului funciar completată coroborată cu prevederile Legii nr. 82/1993, cu ale Legii nr. 33/1994 (privind expropierea pentru cauză de utilizare publică), cu HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, cu HG nr. 1228/1990 (stabileşte drepturile de proprietate asupra terenurilor din rezervaţie şi modul de valorificare a resurselor terestre şi acvatice);

•

Legea nr. 5/1982 privind protecţia plantelor cultivate şi a pădurilor şi regimul pesticidelor, completată de HG nr. 2498/1969 şi Ordinul comun al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, Ministerului Mediului, Ministerului Sănătăţii şi

XXXVII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Ministerului Resurselor şi Industriei nr. 15/1991 privind producerea, comercializarea şi utilizarea pesticidelor pentru agricultură şi silvicultură, asigură cadrul normativ de utilizare a pesticidelor pe teritoriul rezervaţiei. Prevederile privind protecţia mediului înconjurător sunt stipulate în câteva acte normative: •

Legea nr. 9/1973 privind protecţia mediului înconjurător completată de:

•

Ordinul nr. 113/1990 (de aprobare a conţinutului documentaţiei necesare pentru obţinerea acordului de mediu);

•

Ordinul nr. 170/ 1990 (de aprobare a metodologiei de obţinere a acordului de mediu);

•

Ordinul nr. 437/1991 (privind modul de emitere a autorizaţiei de mediu pentru aprobarea funcţionării societăţilor comerciale şi a instituţiilor);

•

Ordinul nr. 619/1992 (de aprobare a normativului de conţinut al studiilor de impact);

•

HG nr. 127/1994 privind stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii la normele pentru protecţia mediului înconjurător. Actele normative prezentate elaborate după 1989 urmăresc şi respectarea prevederilor

Convenţiilor Internaţionale la care România este parte şi care sunt şi în atribuţiile ARBDD. •

Convenţia privind diversitatea biologică de la Rio de Janeiro din 5 iunie 1992, la care România a aderat prin Legea nr. 58/1994;

•

Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa la care România a aderat prin Legea nr. 13/1993;

•

Convenţia Internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la data de 17 februarie 1978, acceptată prin Legea nr. 6/1993;

•

Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural adoptată de Conferinţa generală a ONU pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură la 16 noiembrie 1972 adoptată prin DL nr. 187/1990;

•

Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, de la Ramsar din 2 februarie 1971, la care România a aderat prin Legea nr. 5/1991. De asemenea se urmăreşte şi respectarea tuturor obligaţiilor ce revin părţii române din

Convenţiile regionale de pescuit în apele Dunării şi de protecţie a apelor Dunării împotriva poluării de către nave.

XXXVIII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

2.3.2.Caracterizarea zonelor cu regim de protecţie integrală, de tampon şi economice în perimetrul RBDD 2.3.2.1. Zonele cu regim de protecţie integrală Zonele cu protecţie integrală (fig.6) cuprind, în principal, formaţiuni fizice şi biologice sau grupuri de asemenea formaţiuni, habitate ale speciilor de animale şi vegetale ameninţate sau situri naturale cu valoare mare din punct de vedere ştiinţific, al conservării sau al frumuseţii (tabelul 2.1.). În cadrul RBDD aceste zone sunt în număr de 18, totalizând o suprafaţă de 506 km2 şi au ca scop principal conservarea şi protecţia păsărilor, ihtiofaunei, pădurilor cu aspect original şi a unor eşantioane cu peisaj deltaic deosebit. Aici se pot desfăşura cercetări ştiinţifice privind biologia, menţinerea şi conservarea calităţii mediului, precum şi monitorizarea principalilor parametri ce definesc starea de evoluţie a acestora. 2.3.2.2.Zonele tampon Zonele tampon însumează 2233km 2 şi cuprind suprafeţe de teren sau ape care înconjoară zonele cu regim de protecţie integrală şi în mare, în faţa gurilor Dunării şi complexului Razim-Sinoe, fiind delimitate 13 astfel de zone . 1. Matiţa-Merhei-Letea – 225,6km2 2. Ţontea – 125,0 km2 3. Caraorman – 138,3 km2 4. Lumina-Vătafu – 134,6km2 5. Dranov – 217,6 km2 6. Sărături-Murighiol – 0,05 km2 7. Rotundu – 124,0 km2 8. Popina 26,0 km2 9. Doloşman – 0,28 km2 10. Zmeica-Sinoe – 315,1 km2 11. Potcoava – 29,37 km2 12. Periteaşca-Leahova – 2,1 km2 13. Zona tampon marină – 1030,0 km2 Zonele tampon prezintă caracteristici biologice apropiate de cele ale ariei pe care o protejează şi au funcţia de limitare a impactului şi presiunii antropice asupra zonelor cu regim de protecţie integrală. XXXIX

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

În zonele tampon este permisă valorificarea resurselor naturale regenerabile în mod tradiţional şi cu condiţii de conservare şi protecţie a mediului. 2.3.2.3.Zonele economice Zonele economice totalizează 3061 km2, cuprind suprafața cea mai mare și cea mai diversă amenajată cu terenuri piscicole, agricole, silvice şi în alte scopuri, terenurile din regim liber de inundaţii care nu sunt înglobate în ariile protejate, vetrele localităţilor şi alte folosinţe de interes economic din cuprinsul rezervaţiei. În cadrul acestor zone, pe terenurile din domeniul public sau privat, se desfăşoară, în condiţii de protecţie a mediului, activităţi sociale şi economice dintre care: pescuitul şi piscicultura, agricultură şi creşterea animalelor, turismul etc. Terenurile amenajate şi care au suferit fenomene de degradare datorită exploatării indecvate au fost scoase Fig. 6. Rezervația Biosferei Delta Dunării

XL

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Sursa:Petre Gâștescu – Delta Dunării Rezervație a Biosferei, București, 2008

XLI

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Tabel.2.1. Zonele cu regim de protecție intergrală

Denumire zona cu protecţie integrală RoşcaBuhaiova

Pădurea Letea

Lacul Răducu

Lacul Nebunu

VătafuLunguleţ

Pădurea Caraoramn

Caracteristici geografice

Biodiversitate, conservare

-suprafaţă 96,25 km2 -situată în Delta fluvială -delimitată de lacurile Babina, Rădăcinoasele, Dracului, MatiţaMerhei (S), braţul Cernovca (N), canalele Rădăcinoasele, Ocolitor (V), canalul Sulimanca (E) -suprafaţa 28,25 km2 -situată în delta fluvio-marină, pe grindul Letea -zona forestieră naturală dezvoltată în spaţiile depresionare dintre dune, cu umiditate mai mare

- nucleul cu regim de protecţie integrală este format din lacurile Roşca, Argintiu -mamifere: vidra, nurca, hermina, cainele enot, vulpe etc -colonii de pelicani diverse specii -plante : nufăr alb şi galben, piciorul cocoşului, iarba broaştelor etc. - 500 de specii de plante superioare : stejarul de luncă, stejarul brumariu, plopul alb, plopul negru, tei alb, arin negru etc; -500 de specii de insecte, 120 specii de păsări, amfibieni şi reptile, cca 8 mamifere

-suprafaţa 250 km2 -situat în delta fluvio-maritimă -delimitat de bucla estică a Dunării Vechi (S), grindul Raducului (V), canalul Magearu (E), grindul Letea (N) -include lacurile Răducu, Răduculeţ, alte lacuri mai mici,grinduri pajişti etc. -suprafaţa 1,15 km2 -situate în delta fluvială -delimitat de gârla Sontea şi canalul Sontea Nou -include lacul Nebunul stufăriş, plaur fixat etc.

-pe grinduri vegetaţie: Perişor, rogoz, pajişti stepice, în apa nufăr galben -24 specii de peşti, 150 specii de păsări, 9 specii de mamifere

-suprafaţa 16,25 km2 -situat in delta fluvio-marina -delimitat de lacul Lumina (V), canalul Vătafu-Gârla Împuţită (N), grindul Puiu (SE) -cuprinde lacuri (Porcului,Vătafu,Lunguleţ), grinduri, plauri plutitori etc. -suprafaţa 22,5 km2 -situată în delta fluvio marină pe grindul Caraorman în partea centrală, în care intră dunele de nisip mobile şi

-au fost identificate 60 de specii de alge -70 de specii de plante superioare -în apele cu conţinut mic de azot, plante carnivore, otratel -15 specii de peşti, populaţii mari de amfibieni -în formaţiunile de plaur cuibăresc stârcul pitic şi cormoranul mic -400 specii de plante superioare printre care o specie endemică (Ornithogalum amphibolus), 2 specii de orhidee, stejari etc.

XLII

-100 specii de alge -peste 100 specii de plante superioare -23 specii de pesti -100 specii de păsări ca egreta, cormoranul, stârc galben, tigănuş, lopatar etc

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

SărăturiMurighiol

Arinişul erenciuc Insula Popina

SacalinZatoane

PeriteascaLeahova

Capul Dolosman Grindul Lupilor

Istria Sinoie

pădurea (700ha)

-peste 600 specii de insecte, păsări, şopârle etc.

-suprafaţa 0,87 km2 -situată în afara limitei RBDD, pe uscatul continental, la sud de braţul Sfântu Gheorghe, între localităţile Murighiol şi Plopu -include lacul Sărături şi zona înconjurătoare -suprafaţa 0,50 km2 -situat în delta fluvio-marină, pe malul stâng al braţului Sfântu Gheorghe -suprafaţa 0,98 km2 -martor de eroziune calcaros din uscatul nord dobrogean -situate în nordul lacului Razim -suprafaţa 214,1km2 -situată în estul unităţii Dranov -se caracterizează printr-o succesiune de grinduri marine tinere paralele cu litoralul, la care se adaugă insula Sacalin -grindurile alternează cu canale de circulaţie a apei -suprafaţa 41,25km2 -situată între complexul lagunar Razim-Sinoie şi litoralul marin -prezintă grinduri şi lacuri puţin adânci -suprafaţa 1,25 km2 -aparţine Podişului Babadag, în apropiere de localitatea Jurilovca, constituit din calcare cretacice -suprafaţa 20,75km2 -situat în complexul lacustru RazimSinoie -vegetaţie specifică grindurilor nisipoase -suprafaţa 140km2 -situat în limitele complexului lagunar Razim-Sinoe în nordul grindului Saele

- lacul are apa cloro-sulfatică şi este lipsit de pesti, dar bogat in fitoplancton si zooplancton - pescarusi cu cap negru - 200 specii de păsări ca pescăruşul caspic, prundăraş de sărătura, rata cu ciuf, etc. - singura pădure naturală compactă din RBDD dominate de arin negru -100 specii păsări, mamifere

XLIII

- 300 specii plante superioare, 200 specii de insecte, aici trăieşte cel mai veninos păianjen, văduva neagră -130 specii de păsări -sunt prezente multe tipuri de habitate dominate de stufăriş şi păpuriş - sunt prezente colonii de pelicani creţi şi comuni, egrete, stârci, lebede etc.

-70 specii de plante superioare, insecte,peşti, amfibieni -are importanţă ornitologică deoarece aici staţionează gârliţa, gâsca cu gât roşu, pelicani, raţe etc. - se găsesc 160 specii de insecte, se adăposteste şarpele de apă, , gusterul vargat, păsări, 13 specii de mamifere -300 specii de plante, 169 specii de insecte, reptile , amfibieni, broaşte ţestoase de apă - păsări, peşti, mamifere -varietate de specii de floră şi faună -80 specii de insecte, reptile ca şopârla de iarbă, şarpele rău, ţestoasa de uscat etc. - au fost observate 290 de specii de păsări

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

-suprafaţa 23km2 -situat în limitele Complexului Razim-Sinoie în partea nordică - se caracterizează printr-o succesiune de cordoane, dune şi lacuri având o poziţie în evantai -suprafaţa 2,28km2 -situat în lunca Dunării între Isaccea şi Tulcea, la vest de lacul Telince, la nord de limanul Saun

-vegetaţie de sol nisipos sărăturat - au fost semnalate amfibieni, reptile, numeroase păsări migratoare, 14 specii de mamifere

Lacul Potcoava

-suprafaţa 6,52km2 -situat in delta fluvială, la nord de complexul lacustru Gorgova-Isac şi la sud de braţul Sulina

Lacul Belciug

-suprafaţa1,1km2 -situat în unitatea Dranov, la sud de braţul Sfântu Gheorghe, limitat de grindul Plopilor şi grindul Crasnicol - are adâncimi mari, pănă la 7m

- au fost identificate specii de alge, plante superioare -20 specii de peşti , predominând linul şi caracuda -amfibieni, reptile, păsări ca stârc, ţigănuş, egreta mică, cormoranul etc. - au fost identificate specii de alge, plante superioare dispuse la marginea lacului -300 specii de nevertebrate din care moluşca Oxyloma pinteri este endemism naţional - au fost identificate specii de peşti, 100 specii de păsări

Grindul Chituc Lacul Rotund

-zonă supusă inundaţiilor dunărene - au fost semnalate specii de nevertebrate, peşti, 150 specii de păsări, 11 specii de mamifere

Sursa:Petre Gâștescu – Delta Dunării Rezervație a Biosferei, București, 2008

din circuitul productiv fiind declarate abandonate. Aceste terenuri, a căror suprafaţă este de cca. 3,8% au fost propuse pentru renaturare prin lucrări de reconstrucţie ecologică.

XLIV

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Capitolul III Rezervaţia biosferei Deltei Dunării în contextul strategiei de turism durabil 3.1. Impactul activităţii turistice asupra ariilor protejate

Având în vedere că necesitatea îmbunătăţirii calităţii ecosistemelor, prin refacerea sau prin conservarea potenţialului lor natural, ca o cerinţă fundamentală în gestionare înţeleaptă a zonelor umede, definită în conceptul zonelor Ramsar, reprezintă o prioritate comună în managementul acestor rezervaţii, abordarea armonizată a problemelor de administrare în cele trei arii naturale protejate apare ca un principiu esenţial. Principala provocare în această activitate o reprezintă de fapt, păstrarea echilibrului dintre măsurile preconizate pentru conservarea valorilor patrimoniului natural şi cele care sa facă posibilă o utilizare cât mai intensă a resurselor naturale în funcţie de cerinţele mereu crescânde ale populaţiei locale. Obiectivul principal al fiecărei rezervaţii îl constituie îndeplinirea cerinţelor de conservare şi în acelaşi timp asigurarea utilizării durabile a resurselor sale naturale precum şi a creşterii nivelului de înţelegere a valorilor ecosistemelor deltaice. Proiectul lansat în 2002, finanțat prin Programul Tacis al UE, a creat posibilitatea autoritătilor din fiecare rezervație, a autorităților locale din unitățile administrative din cele trei țări vecine: România, Ucraina și Republica Moldova, de a dezvolta cooperarea reciprocă transfrontieră pentru elaborarea și apoi implementarea primului plan de management în ariile naturale protejate din Delta Dunării și Prutul Inferior din cadrul Euroregiunii Dunărea de Jos. Acţiunea de protejare a faunei şi îndeosebi a păsărilor, ca şi a pădurilor de pe grindurile Letea şi Caraorman, s-a impus cu circa 70 ani în urmă (după Primul Război Mondial), atunci când a devenit din ce în ce mai complexă. Prin insistenţa naturaliştilor de marcă, din perioada interbelică, s-a reuşit ca din 1930 să se instituie două rezervaţii naturale, şi anume: Parcul Natural Letea (1930) şi zona Roşca-

XLV

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Buhaiova-Hrecişca – 1940 (în anul 1979, aceste două rezervaţii au fost trecute pe lista mondială a rezervaţiilor biosferei – incluse între cele 177 de ecosisteme reprezentative de pe toate continentele lumii, decizie luată în cadrul programului internaţional de studii Omul şi biosfera33 (MAB) de pe lângă UNESCO, dar fără a se materializa o legislaţie şi o organizare corespunzătoare). După 1950, ca urmare a reorganizării Comisiei Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române (prin Decretul Prezidenţial nr. 237/1950, înfiinţată în 1930 prin Legea nr. 213) numărul şi suprafaţa rezervaţiilor în deltă s-a extins (stabilite prin HCM NR. 891/1961; HCM NR. 891/1961; HCM NR.528 /1970), ajungând la şase rezervaţii (trei ornitologice, una forestieră şi două complexe), însumând 41.046 ha, la care se mai adăugau locurile de cuibărit de protecţie mult mai redus. Rezervaţia Roşca-Buhaiova-Hrecişca, cu o suprafaţă de 15.400 ha, era situată în deltă fluviatilă în nordul lacurilor Matiţa şi Merhei, nucleul fiind constituit de stufării şi lacuri mai mici. Rezervaţia reunea biotopuri variate: mlaştini stuficole, lacuri, plauri plutitori sau fixaţi, grinduri fluviatile, marginea vestică a grindului Letea, partea estică a Câmpului Chiliei. Pe plauri s-a stabilit singura colonie de pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus) din Europa, iar în colonii mai mici, mai mari sau mixte, cormorani mici, lopătari, egrete mari, stârci roşii, ţigănuşi. Rezervaţia Perişor-Zătoane (15.200 ha) este situată în delta fluvio-marină, în unitatea Dranov, între grindul Crasnicol şi ţărmul mării; caracteristica acestei rezervaţii, în care se întâlnesc în succesiune grinduri marine tinere, lacuri şi zone mlăştinoase, o constituia întrepătrunderea apelor marine cu cele fluviale – fenomen ce se răsfrânge asupra vegetaţiei şi faunei (dezvoltarea acestora fiind determinată de structura solului şi salinitatea apei). Datorită poziţiei geografice, rezervaţia adăpostea numeroase păsări în tot timpul anului: cuibăreau lopătarii, lebedele, pelicanul creţ, stârcii cenuşii, galbeni şi roşii; în perioada de pasaj se adunau, în mlaştini, numeroase cârduri de păsări limicole, iar pe dune, cârduri de culici, pescăruşi, cătăligi, scoicari şi sitari de mal; toamna înnoptau mii de cocori; iarna , în zătoane sau pe malul mării se adunau cârduri de gâşte, lebede, pescăruşi şi raţe. Locurile sărăturate erau preferate pentru cuibărit, de către cătăligă şi ciocîntors. Din rezervaţie făcea parte şi insula Sacalin, loc de maximă densitate pentru păsări atât iarna. Cât şi în timpul pasajului de primăvară şi toamnă.

33

Program lansat în 1970 de UNESCO

XLVI

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Rezervaţia Periteaşca-Leahova-Portiţa (3900 ha), situată în Complexul lagunar RazimSinoie şi aproape jumătate formată din suprafeţe lacustre, oferea condiţii optime pentru păsările limicole şi oaspeţii de iarnă. În această rezervaţie se întâlneau biocenoze dezvoltate pe nisipurile uscate ale grindurilor, pe nisipurile scăldate de apele mării sau ale lacului Razim, cât şi biocenoze adaptate la lacurile cu variaţii mari de salinitate. Pădurea Letea (5200 ha) se învecina, la vest, cu rezervaţia Roşca-Buhaiova-Hrecişca. S-a dezvoltat pe dunele de nisip de pe grindul cu acelaşi nume cu vegetaţie lemnoasă ce aminteşte de pădurile subtropicale. Aici cresc arbori falnici (stejar pedunculat, frasinul comun şi pufos, plopul gigant), dar şi hameiul, curpenul de pădure, viţa sălbatică şi liana Periploca graeca. În corona copacilor cloceau codalbul şi păsările răpitoare (buha, şerparul şi şorecarul, ulii şi ereţii, gaia roşie), iar căpriorul, bursucul şi vulpea sunt locuitori frecvenţi ai pădurii. Pădurea Caraorman (1.260 ha) este un bun loc de adăpost pentru avifaună. Cuprindea un variat arboret (şleau de luncă format din plop, frasin şi stejar, subarboret din zălog), dar şi o vegetaţie erbacee de nisipuri. Insula Popina (98 ha), situată în partea de nord a lacului Razim, era locul de cuibărit al călifarului roşu şi a altor păsări migratoare, mai ales în timpul pasajului de toamnă. Zonele de popas sau refugii (în suprafaţă totală de circa 8.000 ha ) erau teritorii mai mici în afara rezervaţiilor naturale şi alcătuiau locurile permanente pentru cuibăritul păsărilor migratoare. Sunt importante pentru numărul însemnat de colonii mixte, care aici găsesc condiţii optime de creştere sau pentru prezenţa unor anumite specii mai puţin frecvente în celelalte locuri ale deltei: •

Refugiul din vecinătatea lacului Marchelu, situat la nord de localitatea Mahmudia, care adăpostea o colonie mixtă, importantă atât pentru numărul de indivizi ( în special lopătar), cât şi ca număr de specii;

•

Refugiul Uzlina, situat la nord-est de Uzlina (braţul Sfântu Gheorghe), care găzduia una din cele mai mari colonii de Ardeidae;

•

Refugiul Sărăturile, situat la sud de comuna Murighiol, în care cuibărea cătăliga şi ciocîntorsul;

•

Refugiul Fundul Goloviţei (Ceamurlia) adăpostea colonii de egrete mari şi lopătari;

•

Refugiul Istria-Sinoie ocupa golful din dreptul localităţilor omonime şi constituia un însemnat areal pentru cuibăritul călifarului alb.

XLVII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Grindul Lupilor, în perioada premergătoare migraţiilor de toamnă, devenea unul dintre locurile de maximă densitate a avifaunei, în timpul verii întâlnindu-se cel mai des cocorul. Prin extinderea amenajărilor agricole, piscicole şi silvice în perioada 1970-1989, pe lângă faptul ca s-a micşorat suprafaţa totală cu 4.000 ha, s-a intensificat şi presiunea activităţilor economice asupra ariilor protejate. 3.1.1. Infrastructura și dotările turistice în Delta Dunării Gradul de dotare şi dezvoltare turistică la nivelul RBDD, este dat de baza tehnicomaterială a turismului: capacităţi de cazare, mijloace de transport, alimentaţie publică, mijloace şi dotări destinate să asigure practicarea activitaţilor menţionate. O primă condiţie în promovarea şi asigurarea activităţii turistice o constituie capacitatea de cazare, alimentaţia si formele de agrement. Existenţa unor drumuri improprii sau lipsa acestora de pe teritoriul RBDD, prezintã urmãtoarele dezavantaje: 1. asigurarea unor legãturi dificile dintre diversele comune sau dintre localitãţile unei comune de pe teritoriul rezervaţiei, cu implicaţii importante în ceea ce priveşte : •

soluţionarea unor cazuri de urgenţã din punct de vedere medical;

•

deplasarea spre scoalã a copiilor din satele unei comune – scoala fiind de regulã amplasatã încomunã;

•

lipsa unor mijloace de transport între localitãţile de pe teritoriul RBDD;

2. accesul dificil dintre localitãţile deltei şi municipiu, ceea ce face ca locuitorii deltei sã rãmânã izolaţi faţã de centrul reşedinţã de judeţ; 3. valorificarea greoaie a produselor proprii (lapte, carne, produse agricole) – valorificare ce ar asigura condiţiile minime de existenţã locuitorilor deltei; 4. reducerea potenţialului turistic în zonã, cu efecte negative asupra nivelului de trai al populaţiei. Avantajele existenţei unei infrastructuri rutiere, minime necesare: •

accesul uşor şi rapid spre localitãţile deltei, în cazul unor urgenţe sau al unor calamitãţi

naturale; •

faciliteazã aprovizionarea corespunzãtoare cu marfã a localitãţilor din deltã;

•

permite dezvoltarea unor activitãţi economice în zonã, ceea ce ar facilita creşterea

nivelului de trai al populaţiei; XLVIII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

•

asigurã posibilitatea valorificãrii produselor proprii, pentru locuitorii deltei.

De regulă toate hotelurile au săli de conferinţă, restaurante, piscine şi săli pentru fitness, ambarcaţiuni pentru excursii în zonele învecinate. Pensiunile asigură masă şi ambarcaţiuni uşoare. Aşa cum s-a menţionat o importanţă a turismului o constituie și navele-cazare care, începând cu ATBAD şi For 10 years togheter in the Danube Delta sub auspiciile societăţii Danube Delta Tours s-au alăturat Miraj Tour SRL, Liscom Tour, Delta- Cronos, Ibis Tours, Pelican Tours etc., toate acestea au capacitate de cazare între 10 si 20 de locuri, asigură confort şi masă la nivel de 3- 4 stele. Transporturile turistice sunt reprezentate în RBDD de ambarcaţiuni ca: şalupe, bărci cu motor, pontoane, nave rapide, remorchere, practicate pe braţele Dunării, canale, lacuri, în turismul itinerant. Pentru accesul pe canalele interioare, transporturile se desfăşoară cu nave şi ambarcaţiuni cu pescaje mici.

Fig. 7. Complexul hotelier Cormoran, Murighiol

3.1.2. Analiza circulaţiei turistice Din datele existente, referitoare la fluxul turistic din perioada 1971- 2003, se constată, o creştere treptată de la cca 70.000 de turişti în 1971 (31.000 români şi 44.000 străini) la 148.000 în 1979 (59.600 români și 89.600 străini). După această perioadă s-a înregistrat, cu unele fluctuaţii, o scădere de până la 54.624 de turişti în anul 2006 (42.835 români şi 11.789 străini).

XLIX

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Cauzele acestei descreşteri sunt mai multe, printre care menţionăm perceperea de taxe pentru turiştii străini, posibilităţile financiare modeste ale turiştilor români, lipsa unei structuri adecvate - alimentarea cu apă potabilă în aşezările rurale şi proliferarea unor poli, constituirea RBDD care a impus limitări în spaţiul deltaic (ariile strict protejate şi zonele de tampon), promovarea slabă a ofertei turistice în străinătate şi în ţară, infrastructura necorespunzătoare. (Fig. 8.) Turismul rural care ar putea constitui o alternativă şi o sursă de câştig pentru populaţia locală, fie ca salariaţi direcţi, fie implicaţi în activităţi colaterale (cum ar fi obţinerea de produse locale: legume şi fructe proaspete, produse de acvacultură şi pescuit, articole de artizanat care pot fi vândute turiştilor drept suveniruri). Pentru desfăşurarea în bune condiţii a acestui tip de turism este nevoie de îmbunătăţirea infrastructurii din mediul rural, de revitalizarea culturii locale, a obiceiurilor şi culturilor tradiţionale şi de îmbunătăţirea economiei locale.

Fig. 8. Dinamica fluxului de turişti români şi străini

L

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Sursa:Petre Gâștescu – Delta Dunării Rezervație a Biosferei, București, 2008

3.1.3 Consecinţele utilizării turistice a ariilor protejate Turismul, ca activitate economică, poate cauza pagube mari ariilor protejate, în special dacă nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce şi mari beneficii. Presiunile din partea turismului cresc rapid. Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astfel încât ariile naturale valoroase devin din ce în ce mai mult locuri pentru turismul de lunga durata, vizite de o zi şi chiar sport. În câteva arii protejate există pur şi simplu atât de mulţi vizitatori în anumite părţi, sau la anumite momente, încât natura - şi calitatea experienţei vizitatorilor suferă; în altele, vizitatorii pot pătrunde în cele mai îndepărtate zone. Facilităţile turistice intră deseori în conflict cu ţelurile de conservare şi strică peisajele naturale; presiunile pentru dezvoltarea unor asemenea facilităţi sunt deosebit de puternice în fostul bloc al ţărilor esteuropene, în timp ce, în unele arii protejate, turismul pur şi simplu nu are loc. Dar, dacă este planificat şi administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o forţă foarte pozitivă, aducând beneficii atât ariilor protejate cât şi comunităţilor locale. Turismul va fi binevenit în perimetrul sau în proximitatea ariilor protejate, dacă respectă caracterul special al ariei, astfel încât, pagubele şi poluarea să fie minime. Turismul poate ajuta la justificarea înfiinţării ariilor protejate în regiunile marginale, şi poate duce la o înviorare a comunităţilor locale din punct de vedere economic şi al culturilor tradiţionale. Tehnicile de administrare a vizitatorilor în medii sensibile nu sunt în general bine cunoscute. Deşi ele costă deseori timp şi bani, venitul pe care îl generează poate ajuta la acoperirea costurilor. De asemenea, dezvoltarea ecoturismului poate fi legată de industria manufacturieră şi de locurile de muncă alternative la ferme, pentru a produce elementele necesare unei economii rurale durabile. Din ce în ce mai mulţi tur operatori devin conştienţi de faptul că un mediu sănătos şi atrăgător este esenţial pentru supravieţuirea pe termen lung a comerţului lor. Acest lucru este recunoscut în liniile directoare pentru turism adoptate in 1982 de World Travel and Tourism Council (WTTC). În prezent, unele companii turistice europene încearcă să acţioneze în moduri durabile şi să lucreze cu organismele de conservare, pentru a investi în conservare; de asemenea, tot mai mulţi turişti caută vacanţe care nu păgubesc mediul înconjurător şi nu ofensează cultura locală. Federaţia Europeană a Parcurilor Naţionale şi Naturale (FNNPE) a trecut recent în revistă turismul în jurul ariilor protejate şi a concluzionat LI

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

că turismul şi conservarea pot fi deseori compatibile, reciproc avantajoase, dar numai dacă este practicat într-un mod durabil, în ariile potrivite (raportul FNNPE, Loving them to Death – turismul durabil in parcurile naţionale şi naturale din Europa, 1993). Guvernele naţionale ar trebui să implice administratorii ariilor protejate şi industria turismului în dezvoltarea şi implementarea planurilor pentru turismul durabil. Acestea ar trebui să fie parte din strategiile naţionale de dezvoltare durabilă şi ar trebui incluse în planurile individuale de management ale ariilor protejate. Din punct de vedere al utilizării turistice, măsurile de care beneficiază ariile protejate includ: •

transformarea dezvoltării existente nondurabile în forme mai durabile;

•

stabilirea standardelor durabile pentru noile dezvoltări, în special în mediile sensibile;

•

desemnarea unor zone pentru diferite grade de turism, bazate pe capacitatea portanta a ariilor protejate, incluzând sanctuare şi zone liniştite, ca şi zone potrivite pentru diferite niveluri de folosinţă turistica şi de dezvoltare;

•

reducerea poluării şi descongestionarea traficului de vacanţă;

•

evitarea turismului şi a recreării excesive în ariile protejate;

•

asigurarea că din turism beneficiază şi comunităţile locale;

•

asigurarea de ajutoare şi resurse pentru aplicarea din timp a planurilor;

•

pregătirea managerilor ariilor protejate în turismul durabil.

În acelaşi timp, ar trebui să se revizuiască şi, dacă este nevoie, să se îmbunătăţească legislaţia referitoare la turism, şi în special: •

să se dea managerilor ariilor protejate puterea de a controla dezvoltarea turismului;

•

să se ceară evaluarea completă din punct de vedere ecologic a propunerilor care privesc ariile protejate;

•

să se conlucreze cu industria turismului, să se ceară ca pagubele ecologice create de turismul din trecut să fie reparate şi să se adopte tehnici manageriale pentru a face viitoarea utilizare durabilă.

Schemele de pionierat în turismul durabil ar trebui să se încurajeze, de exemplu prin: •

împrumuturi, subvenţii sau taxe de concesiune pentru fermieri şi comunităţile locale, pentru înfiinţarea de mici întreprinderi care să folosească ariile protejate într-un mod adecvat;

LII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

•

proiecte administrative, pentru a arăta abordarea inovatoare a turismului, adecvate economiilor locale;

•

folosirea fondurilor PHARE şi a celor naţionale pentru turism, cu scopul de a încuraja turismul durabil în blocul ţărilor est - europene.

FNNPE a definit turismul durabil ca toate formele de dezvoltări turistice, management şi activităţi turistice care menţin integritatea ecologică, socială și economică şi bunăstarea resurselor

naturale

și

culturale,

construite

în

mod

perpetuu.

Turismul durabil în interiorul şi în afara ariilor protejate cere: •

cooperare strânsă cu autorităţile ariilor protejate;

•

operatorii turistici si ghizii care lucrează în ariile protejate să aibă înalte cunoştinţe ecologice;

•

contribuţii practice şi financiare ale operatorilor turistici pentru conservarea ariilor protejate;

•

reguli pentru promovarea şi marketingul vacanţelor bazate pe ariile protejate;

•

linii directoare pentru implicarea comunităţilor locale;

•

standarde pentru proiectarea şi operarea facilităţilor de turism durabil şi a afacerilor.

Insula Sahalin este un important loc de cuibărit pentru păsările din Delta Dunării. Arie strict protejată, în care accesul este strict interzis turiştilor, insula Sahalin nu a scăpat însă de soarta locurilor frumoase vizitate de aşa zişii iubitori de natură. Nu de puţine ori cuiburile păsărilor rare au fost puse în pericol de amatorii de grătare, care au uitat să respecte natura. Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării recunoaşte însă că are o problemă cu panotarea şi avertizarea turiştilor în legatură cu sancţiunile pe care le riscă. Insula Sahalin este situată la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Această insula face parte din ariile strict protejate din Delta Dunării, unde accesul turiştilor este interzis. Insulă are o suprafață de 21.410 hectare şi a fost pusă sub ocrotire în anul 1938, ne-a declarat Guvernatorul Deltei Dunarii, Paul Cononov34. În ceea ce priveşte accesul pe insulă, aici au voie numai agenţii ecologici, Garda de Mediu si cercetătorii cu permis de cercetare, obţinut de la Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. În insulă se află o mare varietate de păsări, mamifere şi reptile. Aici se regăsesc, de exemplu cele mai mari colonii de chire de mare şi pelicani creţi. Aici este principala zonă de cuibărit, hrănire şi iernare a acestor specii. În acest moment mai avem un număr de 229 de specii de păsări. Sunt şi 34

Guvernator al Deltei Dunării din 2005 până în 2008

LIII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

sturioni, dar şi plante rare, cum ar fi varza de mare şi canarul bălţi, mai precizează Paul Cononov. Deoarece este situată în apropierea localităţii Sfântul Gheorghe, există o presiune permanentă din partea turiştilor care doresc cu tot dinadinsul să vadă insula. De aceea, conducerea rezervaţiei a detaşat un număr mai mare de agenţi ecologici în această zonă. Am trimis chiar şi un ponton plutitor lângă insula Sahalin, pentru a împiedica turiştii să încalce aria protejată, a afirmat Guvernatorul Cononov. Din păcate însă acest lucru nu functionează, deoarece turiştii reusesc să ajungă pe insulă. Din acest motiv, la data de 1 iulie Asociaţia Salvaţi Delta Dunării a iniţiat o campanie de strângere a gunoaielor intitulată Moarte PET-ului. Aproximativ 80 de voluntari au strâns de pe insula Sahalin peste 200 de saci cu gunoi. Cel mai mult ne deranjează cand găsim în zonă urme de activităţi care nu au ce cauta într-o zonă strict protejată. Ni s-a întamplat să găsim sticle de bere goale şi alte asemenea deşeuri. Dacă tot au riscat şi au venit pe insulă, ar putea măcar sa respecte acest loc, a declarat indignat Paul Cononov. Valoarea amenzii pentru cei care sunt prinşi pe insulă poate ajunge chiar şi pana la 50 de milioane de lei. Se pare însă că acest lucru nu-i opreste pe oameni, voluntarii Asociaţiei Salvaţi Delta Dunării strângând cauciucuri, neoane, becuri şi chiar şi televizoare şi frigidere, în timp ce ei se temeau să nu calce pe cuiburile de lebede din zonă. În ciuda faptului că nimeni nu are voie sa vină pe insulă, tot mai multi turişti se laudă pe forumuri că au vizitat locaţia şi o recomandă şi altora. Mai mult, chiar şi agenţiile de turism oferă vizite pe Insula Sahalin, turiştii fiind invitaţi să admire coloniile de pelicani. Panotajul din zonă va trebui mult mai bine realizat. Va trebui să montăm mai multe panouri prin care să interzicem accesul în zonă şi să menţionăm sancţiunile care pot fi aplicate, a afirmat, îngrijorat de situaţia existentă, guvernatorul Deltei Dunării. 3.2. Promovarea unor strategii și planuri de dezvoltare durabilă in R.B.D.D 3.2.1. Master Planul Deltei Dunării reprezintă un cadru şi o strategie pentru dezvoltare de viitor a Deltei Dunării. Acesta stabileşte în detaliu etapele de dezvoltare pe care Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi toţi factorii implicaţi din regiune ar trebui să le urmeze pentru conservarea patromoniului natural, păstrarea tradiţiilor locale şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei din zonă. Master Planul a fost realizat de INCDD Tulcea, la solicitarea MMDD. Master Planul Dezvoltării Regionale a Deltei Dunării aderă la principiile dezvoltării durabile, împreună cu definiţiile impuse de Naţiunile Unite şi acceptate de majoritatea LIV

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

naţiunilor guvernamentale din lumea întreagă. În câteva cuvinte, dezvoltarea durabilă este explicată

astfel: … dezvoltarea care asigură răspunsurile nevoile prezentului fără să

compromită abilitatea viitoarelor generaţii să îşi satisfacă necesarul lor.35 Un principiu important al conceptului dezvoltării durabile este echitate între generaţii, însemnând că gradul de acces la resursele pe care planeta poate să le furnizeze să nu fie mai mic în viitor decât cel din prezent. Aceasta este noţiunea de echitate între generaţii, aceasta este echitatea în cadrul populaţiei prezente şi înseamnă consumarea resurselor fără să nege consumul necesar pentru alţii. Pentru a rezulta cât mai bune soluţii asupra planurilor regionale, Master Planul regional al Deltei Dunării se concentrează mult mai mult şi mai aproape de definiţia dezvoltării: Plănuirea managementului schimbărilor la nivel local şi regional pentru accelerarea creşterii nivelului de trai şi îmbunătăţirea sistemului de exploatare a resurselor într-un mod durabil. Acesta acoperă nu numai forma fizică a dezvoltării, dar de asemenea toate celelalte elemente care au influenţă asupra oamenilor din Delta Dunării şi se cer a fi bine făcute, incluzând dezvoltarea infrastructurii ca şi dezvoltarea socială, culturală, comunitară respectând aspectele de mediu. Toate acestea sunt incluse în conceptul complex al dezvoltării durabile. Master Planul Dezvoltării Regionale a Deltei Dunării aderă la principiile dezvoltării durabile, împreună cu definiţiile impuse de Naţiunile Unite şi acceptate de majoritatea naţiunilor guvernamentale din lumea întreagă. Pentru a-şi atinge obiectivele dorite şi pentru reducerea poluării, Master Planul trebuie să se implice în multe sfere de activitate. Acestea implică agenţii economici din sectorul privat (de exemplu marile firme, întreprinzătorii temerari, operatorii de transporturi navale, constructorii etc.) precum şi din sectorul public (de exemplu furnizorii de servicii în domeniul sănătăţii şi educaţiei). O parte din strategia Master Planului este urmărirea bunei guvernări la toate nivelurile, începând cu însuşi Master Planul cu strategia sa de implementare. O bună planificare şi un management al schimbării depinde nu numai de un plan care să conţină nu numai ceea ce este de făcut ci şi cum trebuie procedat. Este de aşteptat ca eforturi similare la nivel local şi guvernamental să genereze planuri locale, regionale, care să fie pe deplin armonioase, foarte transparente, şi să pună arealul propus pentru dezvoltare durabilă atât în mediul urban cât şi rural. Fig.nr .9. Master Planul – Cadrul de dezvoltare regională şi naţională

35

Comisia Mondială de Dezvoltare şi Mediu, 1987

LV

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Sursa: www.mmediu.ro

3.2.2. Pregătirea Master Planului Master Planul Regional este un cadru şi o strategie pentru dezvoltare de viitor, bazat pe evaluarea diverselor scenarii şi pe opţiunea pentru un scenariu preferat. Descrie forma şi structura generală a ceea ce se va înfăptui, şi stabileşte în detaliu procesul pe care RBDD şi toate organismele şi organizaţiile din regiune ar trebui sa îl urmeze pentru viitor. 3.2.3. Programul Master Planului Perioada Master Planului Regional este structurată pe două faze: una pe termen scurt şi altul pe termen lung, care să implice proiecte de infrastructură şi schimbări legislative care au ţinte îndepărtate în timp. Aceste probleme sunt împărţite astfel în două direcţii: (I) Etape: implementarea Master Planului implică două etape. Prima etapă se referă la realizarea studiilor de fezabilitate şi este detaliată în forma unui plan de acţiune, având ca ţinte imediate: realizarea cadrului juridic de desfăşurare a acţiunilor propuse, studii de teren detaliate (topografice, geotehnice, pedologice, hidrologice, transecte biologice). În a doua etapă se trece la implementarea acţiunilor detaliate în etapa anterioară. Pe termen lung Master Planul va fi progresiv, cu o flexibilitate, lăsând posibilitatea ca deciziile să poată fi adaptate condiţiilor şi situaţiilor ce vor apărea. (II) Monitoring. Master Planul este însoţit de un desfăşurător ce va putea fi monitorizat

LVI

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

atât în timp cât şi din punct de vedere al evoluţiei mecanismelor de implementare. Se va evalua nu numai performanţa dar şi rezultatele implementării, prin aprecierea veniturilor realizate în urma implementării. 3.2.4. Strategia de dezvoltare a turismului propusă de Consiliul Judeţean este structurată pe obiective, priorităţi şi măsuri şi iau în considerare toate componentele dezvoltării turistice. Unele dintre măsurile necesare pentru punerea în practică a strategiei au în vedere: •

Dezvoltarea ofertelor turistice pentru judeţul Tulcea şi anume: ecoturism, turism pentru pescuit şi vînătoare sportivă, turism rural, turism cultural, turism urban;

•

Dezvoltarea calităţii în turism prin: sprijinirea renovării destinaţiilor turistice, construirea de noi unităţi de cazare care să se încadreze cu arhitectura specifică a judeţului şi peisajul, îmbunătăţirea dotărilor turistice, realizarea unei reţele judeţene unitare de panouri şi indicatoare de semnalizare a obiectivelor turistice;

•

Servicii de sprijinire a turismului: promovarea turismului, sisteme de rezervare a locurilor, studii de piaţă, realizarea de pachete de servicii pentru grupuri ţintă şi de pachete de servicii turistice rurale, crearea de centre de informare etc.;

•

Dezvoltarea infrastructurii de utilităţi şi de acces: construire şi modernizare de drumuri, construire de debarcadere pentru toate tipurile de nave, acţiuni de decolmatare, amenajarea plajelor, asigurarea apei potabile, instalaţiilor de canalizare şi a staţiilor de epurare;

•

Lărgirea şi îmbunătăţirea infrastructurii pentru protecţia mediului: acţiuni de conştientizare şi de sensibilizare a populaţiei în ceea ce priveşte protecţia mediului înconjurător, acţiuni de colectare şi reciclare a deşeurilor menajere, acţiuni de retehnologizare a navelor pentru transport turistic etc. Strategia propusă de către Consiliul Judeţean este în concordantă cu princiipiile turismului durabil şi cuprinde toate măsurile necesare pentru dezvoltarea unui turism organizat, controlabil şi de calitate.

Parteneriatul cu agenţiile de turism şi turoperatorii care activează în Judeţul Tulcea va asigura succesul acestei strategii şi dezvoltarea turismului în judeţ. La nivelul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, nu există o strategie de dezvoltare turistică ci doar acţiuni de organizare şi implementare a ecoturismului, ca forăa optimă de turism pentru o zonă cu statut de protecţie, aşa cum este RBBD. Principalii actori în implementarea

LVII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

şi organizarea ecoturismului în RBDD sunt - Institutul de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Acţiunile prioritare pentru facilitarea şi organizarea ecoturismului sunt: •

Amenajare trasee de acces şi observatoare ornitologice;

•

Amenajare Centre de Informare şi Educaţie Ecologică. 3.2.5. Dezvoltarea ecoturismului în RBDD din punct de vedere al conservării

mediului Turismul este resursa viitorului în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. În acelaşi timp el este un paradox. Poate produce mari pagube zonelor protejate, în special dacă nu este administrat cum trebuie, dar poate de asemenea să aducă mari beneficii. Dezvoltarea actului turistic, ţinând cont de formele de turism ce se pot practica pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, poate influenţa mediul deltaic şi toate valorile naturale ale acestuia prin: •

prezenţa, comportamentul şi numărul turiştilor pe trasee şi în zonele adiacente;

•

existenţa şi modul de funcţionare a amenajărilor şi echipamentelor turistice, dispersate în teritoriu (hoteluri, căsuţe, campinguri) ;

•

circulaţia mijloacelor de transport turistice (hidrobuze, şalupe, bărci cu motor, bărci cu pânze) ;

•

dotările de agrement folosite (hidrobiciclete, bărci etc). Facilitarea dezvoltării lui în concordanţă cu capacitatea de suport a ecosistemelor din

rezervaţie este strâns legată de dezvoltarea unui sistem de monitoring pentru realizarea evidenţei şi controlului fluxului de turişti. În acelaşi timp, ecoturismul, care este nemijlocit legat şi dependent de existenţa naturii cât mai puţin modificată de om este considerat un instrument important pentru conservarea ei. Ecoturismul este forma ideală de turism, către care trebuie îndrumaţi şi încurajaţi să se îndrepte toţi vizitatorii deltei noastre. Prin practicarea acestei forme de turism se realizează pe deplin unul din principalele obiective ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, şi anume acela de a contribui activ la educarea vizitatorilor în spiritul cunoaşterii şi protejării naturii. Vizitarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării va contribui şi la conştientizarea faptului că

LVIII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

resursele naturale nu sunt nelimitate şi ca urmare ele trebuie folosite raţional, asigurând astfel o dezvoltare durabilă. 3.2.6.Propuneri de dezvoltare durabilă a turismului Deoarece dezvoltarea turismului şi a infrastructurii turistice în judeţ şi pe teritoriul RBDD reprezintă o prioritate actuală atât la nivel naţional cât la nivel regional şi local este necesar a fi cunoscute toate datele necesare dezvoltării durabile a turismului, fără a afecta ecosistemele naturale. Pentru cei care activează în zone protejate planificarea dezvoltării turistice trebuie să se facă în strânsă legatură cu planificarea ecologică, planificare ce presupune ca toate elementele de mediu să fie supravegheate şi analizate pentru determinarea celor mai adecvate modele de dezvoltare şi amenajare teritorială. Sistemele de planificare ecologică sau a mediului trebuie să ţină cont de următoarele principii şi acţiuni: •

Principiul precauţiei în luarea deciziei;

•

Principiul prevenirii riscurilor ecologice (producerea unor efecte negative asupra mediului) şi a producerii daunelor;

•

Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

•

Principiul “poluatorul plăteşte”;

•

Înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor;

•

Crearea sistemului de monitorizare integrată a mediului (supraveghere, prognoză, avertizare şi intervenţie);

•

Utilizarea durabilă a tuturor resurselor existente;

•

Crearea unui cadru de participare a organizaţiilor neguvernamentale şi a populaţiei la elaborarea şi aplicarea planurilor de dezvoltare;

•

Dezvoltarea colaborării internaţionale pentru asigurarea protecţiei mediului.

Planificarea durabilă a unei activităţi la nivel local trebuie să aibă în vedere prevederile sau recomandările existente în strategiile naţionale în domeniul respectiv. De exemplu, dezvoltarea ecoturismului şi a activităţilor economice durabile conexe în localităţile din interiorul şi din vecinătatea ariilor naturale protejate este una din acţiuni privind protecţia şi conservarea biodiversităţii şi reconstrucţie ecologică incluse în Planul Naţional de Acţiune LIX

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

pentru Protecţia Mediului elaborat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului în octombrie 2003. Planificarea dezvoltării turistice durabile la nivel naţional, regional sau local trebuie să ţină cont de asemenea de indicatorii şi normele de gestionare turistică şi de sistemele şi tehnicile de management a vizitatorilor dezvoltate de către cercetători în ultima vreme ca bază în procesele de planificare şi management a zonelor protejate. În acest sens, se impun următoarele studii care să asigure limitele până la care dezvoltarea turismului şi a infrastucturii turistice nu afectează capacitatea de suport a RBDD: 1. Studiu pentru evaluarea capacităţii optime de primire (Capacitatea de suport); 2. Studiu pentru evaluarea impactului activităţii turistice asupra ecosistemelor deltaice; 3. Studiu pentru elaboarea măsurilor de reducere a impactului negativ cauzat de activitatea turistică. Realizarea acestor studii necesită echipe interdisciplinare de cercetători şi o durată minimă de 3 ani, având în vedere suprafaţa mare a RBDD şi parametrii/indicatorii care trebuie evaluaţi.

LX

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

Concluzii: Pe baza documentării şi analizelor realizate, concluzionăm următoarele: Ecoturismul s-a dezvoltat rapid în ultimele decenii. Deşi are potenţialul de a influenţa pozitiv mediul natural şi social în care se desfăşoară, el poate fi la fel de dăunător ca şi turismul de masă, dacă nu este organizat corespunzător. Deşi anumite detalii variază, majoritatea definiţiilor ecoturismului reflectă o formă distinctă de turism, care întruneşte patru criterii de bază: se desfăşoară în spaţii naturale şi culturale , implică măsuri de conservare, încurajează implicarea comunităţii locale şi susţine bunăstarea localnicilor. Ecoturismul poate fi privit şi ca o oportunitate de afaceri. O afacere ecoturistică poate avea succes pe termen lung dacă este o afacere responsabilă, care respectă legile pieţei şi ale dezvoltării durabile deopotrivă. Ecoturismul este o versiune durabilă a turismului în arii naturale, incluzând în acelaşi timp şi elemente ale turismului rural şi cultural. Pe lângă principiile turismului durabil la care subscrie, ecoturismul are şi principii specifice: contribuie activ la conservarea patrimoniului natural şi cultural; include comunităţile locale în activităţile de planificare, dezvoltare şi operare şi contribuie la bunăstarea lor; implică explicaţii complete şi interesante pentru vizitatori, privind resursele naturale şi culturale; este destinat în special vizitatorilor individuali precum şi grupurilor organizate de mici dimensiuni. Ecoturismul este o nişă de piaţă în cadrul turismului în arii naturale, care a înregistrat o creştere impresionantă în ultimele decenii. El tinde să devină un segment de piaţă independent, sub influenţa unor factori precum: fenomenul de îmbătrânire a populaţiei, preferinţa călătorilor de a alege

LXI

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

vacanţe cu tentă educativă, care să le îmbogăţească existenţa, dorinţa lor de evadare în mijlocul naturii, de a fi activi şi de a petrece un timp de calitate cu prietenii sau familia etc.. Organizaţiile locale, regionale, naţionale şi internaţionale, indiferent de forma de organizare, au un rol determinant în promovarea şi răspândirea ecoturismului în întreaga lume. Delta Dunării este o delta lobată, cu o avansare, oarecum uniformă în mare a frontului deltaic şi cu mici lobi în gura de vărsare a principalelor artere. Se formează în golfurile marine şi constituie tipul clasic de deltă. Comparativ cu alte delte din lume, ţinând cont de indicatori specifici, RBDD ocupă locul 22, având următoarele dimensiuni: 4150 km2 suprafaţă a deltei; 2840 km lungime a fluviului Dunărea şi 805 300 km2 suprafaţa bazinului hidrografic al Dunării. Delta Dunării găzduieşte pe un spaţiu relativ restrâns 30 de tipuri de ecosisteme, respectiv o bancă naturală de gene de valoare inestimabilă pentru patrimoniul universal, fiind în acelaşi timp o concentrare importantă de resurse naturale cu valoare economică care sunt predispuse la supraexploatare. Activităţile tradiţionale ale populaţiei din Delta Dunării, în funcţie de proporţia populaţiei ocupate, sunt reprezentate de: pescărie (12.45%), creşterea animalelor şi cultura plantelor (32.54%), exploatarea masei lemnoase (11.65%), vânătoarea şi pescuitul sportiv (17.02%), ecoturismul (16.9%), recoltarea stufului (9.44%), navigaţia şi comerţul. Ca şi concluzie se poate afirma că starea generală actuală a ecosistemelor de pe teritoriul RBDD este favorabilă. Această situaţie este favorizată şi de existenţa unor zone greu accesibile unde impactul activităţilor umane este diminuat. Instituţiile implicate direct sau indirect la această data în pescăriile din Delta Dunării sunt: •

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu atribuţii înpolitica sectorului piscicol din România, conform Legii nr. 192/2000;

•

Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, coordonează activitateaARBDD;

•

Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD), administrează utilizarea resurselor naturale în teritoriu, conform Legii nr. 82/1993, H.G. nr. 248/1994, Legii nr. 69/1996, H.G. nr. 516/1997 şi Legii nr. 454/2001;

•

Consiliul Judeţean Tulcea (CJT), administrează activităţile economice pe suprafeţele ce constituie domeniu public de interes judeţean, respectiv pe amenajările piscicole, conform Legii nr. 69/1996;

LXII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

•

Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD), evaluează starea pescăriilor, nivelul stocurilor şi fundamentează reglementările de pescuit prin programul de cercetare supervizat de ARBDD;

•

Societăţile Comerciale sau pescarii privaţi, desfăşoară activitatea economică de pescuit, în suprafeţele domeniului public de interes naţional sau judeţean Este necesară o coordonare unitară a eforturilor şi investiţiilor în scopul implementării

politicilor ecologice şi a unui management durabil în RBDD. Realizarea obiectivului de exploatare durabilă necesită cercetarea anuală a stocurilor şi exploatării şi stabilirea tacticilor de administrare durabilă (controlul ieşirilor – cote maxime de captură şi/sau controlul intrărilor – cote maxime de efort de pescuit), proces adaptabil în funcţie de eficienţa măsurilor şi răspunsul dinamicii populaţiilor de peşti la exploatare dar şi la variaţiile naturale ale factorilor de mediu sau poluării. Resursele naturale din Delta Dunării sunt deosebit de atractive din punct devedere economic şi asigură premisele pentru activităţi economice diversificate.

Bibliografie Condurățeanu Marinescu Simina - Parcuri şi rezervaţii naturale pe glob, Editura Albatros, Bucureşti, 1985 Erdeli G, Gheorghilaș A. – Amenajări Tustice, Editura Universitară, București, 2006, ISBN 978-973-749-116-9 Gâștescu P., Știucă R. – Delta Dunării Rezervație a Biosferei , Editura CD PRESS, Bucuresti, 2008, ISBN 978-973-1760-98-8 Stănciulescu Gabriela, Lupu N., Tigu G – Dicționar poliglot explicativ de termeni uzați în turism, Editura All, București, 1998 Stănciulescu Gabriela (coordonator) – Lexicon de termeni turistici, Editura Oscar Print, București, 2002 Academia română - Intitutul de lingvistică Iorgu Iordan – DEX, Editura Univers Enciclopedic,1998, ISBN 973-9243-29-0 Consiliul European, Raport asupra creării parcurilor naturale, regionaleşi parcurilor naturale de frontieră, Doc.2708/1970 http://www.cambridge.org/uk http://www.cofrat.com LXIII

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

http://www.cevennes-ecotourisme.com - Association Cévennes Ecotourisme http://www.ddbra.ro http://www.eco-label-tourism.com - The European Eco-label for tourist accomodation service http://www.ecotourism.org.au - Ecotourism Australia. http://www.ecotourism.org - The International Ecotourism Society (TIES) http://www.eurogites.com http://www.gdrc.org/uem/eco-tour/eco-tour.html - dezvotare durabilă, turism http://www.iucn.org/ Definiţii şi Clasificări ale ariilor protejate http://www.mmediu.ro http://www.planeta.com- Planeta.com : Global journal of practical ecotourism http://www.ivt-rj.net/caderno/anteriores/ - revistă virtuală trimestrială de turism şi ecoturism dezvoltare comunitară, Rio de Janeiro, ISSN 1677-6976 http://www.sgg.ro http://www.source.asso.fr http://www.wikipedia.org

LXIV

Ecoturismul în România Studiu de caz: Rezervaţia Biosferei în Delta Dunării

LXV