Impactul Calitatii Produselor Si Serviciilor Asupra Mediului Inconjurator

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic si Comercial Bucuresti Motto:”Pamantul nu este mostenit de la stramosii nostri, ci e imprumutat de la copiii nostri.” Proverb al indienilor nativi americani

IMPACTUL CALITATII PRODUSELOR SI SERVICIILOR ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR

O privire de ansamblu asupra economiei mondiale permite evidentierea urmatoarelor tendinte: diversificarea si înnoirea rapida a ofertei de marfuri pe fondul cresterii gradului de penetrare a progresului tehnic, globalizarea pietelor, cresterea exigentelor clientilor. In ultimele doua secole, am progresat din punct de vedere tehnologic intr-un ritm ametitor, dar, pana acum, tehnologia noastra mai degraba a agravat „bolile” mediului. Problema mediului devine o provocare strategica a timpurilor in care traim. Ocrotirea naturii si lupta impotriva poluarii reprezinta o datorie de onoare. Protecţia mediului înconjurător este foarte importanta în zilele de azi când sursele de energie sunt din ce in ce mai puţine. Problema mediului este o problemă acută la scară mondială. Soluţiile care se cer sunt şi trebuie să fie concentrate tot la scară mondială: o economie suportabilă de către mediu – o eco-economie – impune stabilirea cadrului de formulare a politicii economice pe baza principiilor ecologiei.

CUPRINS: 1. IMPLICATIILE PROGRESULUI TEHNIC ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR. 2. SURSE DE POLUARE ALE MEDIULUI. 3. PREOCUPARI PE PLAN NATIONAL/ REGIONAL PRIVIND PROTECTIA MEDIULUI. 1. IMPLICATIILE PROGRESULUI TEHNIC ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR Progresul tehnic este forta motrice a cresterii economice si reprezinta ansamblul activitatii de inovare a sectorului productiv, având ca suport cercetarea stiintifica si îndeosebi cercetarea aplicativa. Apare ca un ansamblu de activitati, prin care se operationalizeaza si se transfera în practica economico-sociala volumul cunostintelor din domeniul de cercetare-dezvoltare. Cu cât relatia dintre progresul tehnic si nivelul general de dezvoltare economico-sociala este mai bine înteleasa, cu atât exista mai multe posibilitati de a putea sprijini progresul tehnic printr-o serie de factori absolut necesari, precum factorul uman, baza tehnica si materiala, factorul managerial, factorii economici. Activitatile economice antreneaza diferite tipuri de presiune asupra mediului dintre care enumeram 1

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic si Comercial Bucuresti Cererea (materii prime, enegie, bunuri intermediare etc). Fluxul poluantiilor si al deseurilor. Ocuparea spatiilor naturale de sosele, depozite etc. Cheltuielile pentru protectia mediului reprezinta masura economica a eforturilor pe care societatea le reprezinta pentru a raspunde problemelor generate de starea mediului, într-o anumita etapa, ele referindu-se la urmatoarele activitati: • • • • • • • • • • •

Protectia calitatii aerului si a climei Protectia calitatii apelor Managementul deseurilor Protectia solului si a apelor subterane Reducerea zgomotului si vibratiilor Protectia surselor naturale si conservarea biodiversitatii Protectia împotriva radiatiilor Cercetare-dezvoltare Administrarea generala a mediului Instruire Informare

Protectia mediului natural este conditionata, in parte de valorificarea reziduurilor, a deseurilor, prin realizarea de cicluri de productie inchise: materie prima – productie – materie prima, cu alte cuvinte, problema protectiei mediului a devenit o problema strans legata de calitatea produselor si serviciilor puse la dispozitia omului in zilele noastre. Refolosirea materialelor recuperabile sau reintegrarea lor in circuitul economic, se impune a fi o problema de protectia mediului inconjurator, dar si problema economica de recastigare a materiei prime. Importanta deosebita a ridicarii calitatii produselor a fost sintetizata in perioada 1986-1990, desprinzându-se ideea de baza - ca ar fi necesar sa se asigure “cresterea substantiala a nivelului tehnic si calitativ al produselor, îmbunatatirea structurii productiei si valorificarea tot mai eficienta a resurselor economice, sporirea gradului de competitivitate a produselor”. Conceptul general de „ calitate” se utilizeaza in diverse domenii printre care se afla si cel al productiei de marfuri si servicii. Sensurile acestui concept sunt de natura filosofica, tehnica, economica, si sociala. Calitatea, in sensul cel mai general este o categorie filosofica si exprima insusirile esentiale ale unui obiect, care-l fac sa se distinga de toate celelalte produse similare, care au aceeasi destinatie, respectiv utilitate. Sensul tehnic al calitatii exprima gradul de conformitate cu specificatiile prevazute in documentatia produsului. Din punct de vedere economic, calitatea exprima masura optima in raport cu cheltuielile ocazionate la producator si client. In sens social, calitatea exprima gradul de satisfactie al nevoii clientului care este de altfel, scopul pentru care se realizeaza produsele. Din definitia calitatii rezulta ca un produs sau serviciu, pentru a-si indeplini misiunea pentru care a fost creat, deci ca sa aiba calitate, un grad de utilitate, trebuie sa indeplineasca un „complex” de conditii tehnice, functionale, economice, psihiosenzoriale, ergonomice si

2

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic si Comercial Bucuresti ecologice. Intre grupe de caracteristici exista relatii de interdependenta, de aceea evaluarea calitatii se face printr-o sinteza a principalalor caracteristici din fiecare grupa, sau numai a unora dintre ele, in functie de natura si destinatia produsului. Calitatea are un continut social datorita implicatiilor unor proprietati ale marfurilor si serviciilor asupra nevoilor, a calitatii vietii oamenilor si a mediului inconjurator. Caracterul dinamic al calitatii deriva din caracterul dinamic al nevoilor si al unitatii, determinat de dezvoltarea productiei , a stiintei si tehnicii, a gradului de cultura si civilizatie. Factorii care determina caracterul dinamic sunt: • progresul tehnico-stiintific; • exigentele crescande ale consumatorilor; • concurenta. Ridicarea continua a calitatii produselor si serviciilor, respectiv modernizarea si adaptatea cat mai fidel posibil la cerintele pietei, se realizeaza folosind una sau doua cai:  extensiva, concretizata prin cresterea in timp a numarului de caracteristici utile produsului Ex: cresterea gradului de confort, de siguranta in exploatarea autoturismului, etc.  intensiva prin imbunatatirea nivelului unor caracteristici de calitate existente Ex: la autoturisme : micsorarea consumului de carburant, reducerea poluarii, cresterea vitezei de rulare. Cunoscand caracterul complex si dinamic al calitatii putem afirma ca, in evaluarea nivelului calitativ al produselor si serviciilor trebuie sa se ia in calcul marimea caracteristicilor din mai multe grupe, ponderate dupa importanta pe care o au la un moment dat. Ca elemente componenete ale calitatii, cerintele sunt expresii generale ale nevoilor clientilor rezultate din cercetarile de marketing, care apoi sunt ”traduse” intr-un ansamblu de proprietati exprimate cantitativ si calitativ si specificate in documentatia tehnica (standarde, norme tehnice). De exemplu, cerintele societatii privind calitatea se refera la obligatiile care reies din legi, regulamente, reguli, statute, coduri, etc, care vizeaza protectia vietii, sanatatii, persoanelor si a mediului inconjurator, conservarea energiei, valorificarea resurselor naturale in mod eficient etc. Proprietatile sunt insusirile specificate ale unui produs necesar obtinerii lui pentru acoperirea unei nevoi si care confera produselor o anumita utilitate, ele apar sub forma proprietatilor fizice, chimice, mecanice, organoleptice etc. Caracteristicile calitatii reprezinta prima treapta a sintezei pentru evaluarea corecta a calitatii. In ele se regasesc proprietati care exprima gradul de satisfactie al unui segment de nevoii. De exemplu, caracteristicile estetice, organoleptice, tehnice, de disponibilitate, ergonomice, ecologice. Functiile calitatii sunt rezultatul gruparii a doua sau mai multor caracteristici inrudite, complementare, care exprima gradul de satisfactie al nevoii sau al unui segment mai mate al acesteia.Ele reperezinta penultima treapta a sintezei caracteristicilor in stebilirea calitatii produsului ca intreg, in vederea estimarilor gradului de satisfactie al nevoii clientilor la un moment dat (fig.1). Integrarea progresului tehnic în strategiile de dezvoltare globala contribuie la stimularea unei cresteri economice durabile, realizata pe o baza stiintifica, care are în atentie obiectivele globale ale omenirii: • Conservarea resurselor naturale;

3

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic si Comercial Bucuresti • • •

Promovarea dezvoltarii unor economii nationale sanatoase si competitive; Îmbunatatirea conditiilor sociale, de viata si de lucru ale oamenilor; Protectia mediului înconjurator.

Proprietati I.Fizice: - masa - densitate II.Mecanice: - rezistenta - durabilitate

Cerintele calitatii

III.Chimice: - compozitia - impuritati IV.Estetice: - culoare - forma V.Economice: - consum - energie - randament VI. Ecologice: - poluare

Caracteristici tehnici

Caracteristici functionale (utilizare)

Functia tehnica

Caracteristici economice

Caracteristici psihosenzoriale

Caracteristici ergonomice ecologice

Functia economica

Functia sociala

Fig.1. Relatiile dintre cerinte-proprietati-caracteristici-functii-calitate

2. SURSE DE POLUARE ALE MEDIULUI Dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare parte a substanţelor poluante provine din activităţile umane. Sunt două categorii de materiale poluante (poluanţi). Poluanţii biodegradabili sunt substanţe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun rapid în proces natural. Aceşti poluanţi devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.Poluanţii nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil chiar imposibil să se îndepărteze aceşti poluanţi din mediu.

4

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic si Comercial Bucuresti Se apreciaza ca printre sursele de poluare a mediului natural, un loc important il detin: deseurile, mijloacele de transport, pesticidele si erbicidele, substante radioactive, zgomotul produs de o serie de aparate si utilaje( marfuri). Astfel, deseurile provenite din imbracaminte, mobila, aparataj casnic, sapun, detergenti, cosmetice, medicamente,chimicale de uz casnic si mai ales ambalaje sunt in continua divertsificare si crestere cantitativa. Datorita aparitiei unui numar din ce in ce mai mare de produse noi sintetice, factorii de mediu nu mai pot avea, fara restrictie, dublul rol de furnizor de resurse si receptori de reziduuri, de aceea se impune aplicarea unor masuri pe plan national si international de protejarea acestor factori. Poluarea aerului Contaminarea umană a atmosferei Pământului poate lua multe forme şi a existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire şi gătitul alimentelor. În timpul Revoluţiei Industriale (sec.XVIII si XIX), poluarea aerului a devenit o problemă majoră. Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de smog. Smogul este în general un amestec de monoxid de carbon şi compuşi organici din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii şi de dioxid de sulf de la impurităţile din combustibili. În timp ce smogul reacţioneaza cu oxigenul, acizii organici şi sulfurici se condensează sub formă de picături, înteţind ceaţa. Până în secolul XX smogul devenise deja un pericol major pentru sănătate. Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra oraşelor mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele autovehiculelor şi ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot şi eliberează hidrocarburi din combustibilii "nearşi". Razele solare fac ca oxizii de azot şi hidrocarburile să se combine şi să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă cauciucul, răneşte plante şi irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substanţe care se condensează şi formează o ceaţă vizibilă şi pătrunzătoare. Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală, o creştere a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX, concentraţia de dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon si alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ, dar nu blochează radiaţiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se asteaptă ca temperatura globală să crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă această tendinţă pare a fi o schimbare minoră, creşterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând producţia agricolă, modificând distribuţia animalelor şi plantelor şi crescând nivelul mării. Poluarea aerului poate să afecteze regiunea superioară a atmosferei numită stratosferă. Producţia excesivă a compuşilor care conţin clor cum ar fi clorofluorocarbonaţii (CFC) (compuşi folosiţi până acum în frigidere, aparate de aer condiţionat şi în fabricarea produselor pe bază de polistiren) a epuizat stratul de ozon stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea la razele 5

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic si Comercial Bucuresti dăunătoare ale Soarelui a afectat viaţa acvatică şi terestră şi ameninţă sănătatea oamenilor din zonele nordice şi sudice ale planetei. Poluarea apelor Cererea de apă potabilă este în creştere continuă cât timp populaţia globului creşte. Din anul 1940 până în anul 1990 preluarea apei potabile din râuri, lacuri, rezervoare şi alte surse a crescut de patru ori. Din totalul apei consumate în Statele Unite în 1995, 39% a fost pentru irigaţie, 39% a fost pentru generarea de curent electric, 12% a fost folosită pentru alte utilităţi; industria şi mineritul au folosit 7% şi restul a fost folosită pentru animalele domestice şi în scopuri comerciale. Apa menajeră, apa industrială şi produsele chimice folosite în agricultură, cum ar fi îngrăşămintele şi pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor. În Statele Unite, 37% din lacuri şi estuare şi 36% din râuri sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau înotului în cea mai mare parte a anului. În ţările în curs de dezvoltare, mai mult de 95% din apa menajeră este aruncată în râuri şi golfuri, creând un risc major pentru sănătatea umană. Poluarea din golfuri şi estuare ameninţă rezervele de peşte care şi asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului excesiv. În 1989, 260.000 barili de petrol s-au vărsat din petrolierul Exxon Valdez în Strâmtoarea "Prince William" din Alaska, un vechi şi bogat loc de pescuit. În 1999 s-au raportat 8.539 accidente petroliere în apele şi în jurul apelor Statelor Unite, vărsându-se 4,4 miliarde de litri de petrol. Poluarea solului Solul este un amestec de materie din plante, minerale şi animale care se formează într-un proces foarte lung, poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru creşterea majorităţii plantelor şi esenţial pentru toată producţia agricolă. Poluarea solului este acumularea de compuşi chimici toxici, saruri, organisme care provoacă boli, sau materiale radioactive care pot afecta viaţa plantelor şi animalelor. Metodele neraţionale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au cauzat poluarea lui şi au accelerat eroziunea. Tratarea solului cu îngrăşăminte chimice, pesticide şi fungicide omoară organisme utile cum ar fi unele bacterii, fungi şi alte microorganisme. De exemplu, fermierii care cultivau căpşuni în California au dezinfectat solul cu bromură de metil pentru a ucide organismele care ar fi putut afecta căpşunii. Acest proces omoară fără discriminare chiar şi organismele benefice şi lasă solul steril şi dependent de îngrăşăminte pentru a suporta creşterea plantelor. În consecinţă, se folosesc tot mai multe îngrăşăminte, ceea ce duce la poluarea râurilor şi lacurilor în perioadele cu inundaţii.

6

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic si Comercial Bucuresti Irigaţia necorespunzătoare în zonele în care solul nu este drenat bine poate avea ca rezultat depozite de sare care inhibă creşterea plantelor şi pot duce la lipsa recoltei. În anul 2000 î.e.n., oraşele antice sumeriene de la sud de Valea Tigrului şi Eufratului, în Mesopotamia, depindeau de bogăţia recoltelor. Până în anul 1500 î.e.n., aceste oraşe au intrat în colaps din cauza lipsei recoltei datorate salinităţii ridicate a solului. Aceeaşi problemă există azi în Valea Indusului din Pakistan, Valea Nilului în Egipt şi Valea Imperială din California. 3.PREOCUPARI PE PLAN NATIONAL/ REGIONAL PRIVIND PROTECTIA MEDIULUI. Protecţia mediului reprezintă ansamblul reglementărilor, măsurilor şi acţiunilor care au ca scop menţinerea, protejarea şi îmbunătăţirea condiţiilor naturale de mediu, ca şi reducerea sau eliminarea, acolo unde este posibil, a poluării mediului înconjurător şi a surselor de poluare. Starea critică a mediului ambiant din întreaga lume (criză ecologică globală), generată de utilizarea iraţională a resurselor naturale, de poluarea aerului şi a apei, de creşterea volumului de deşeuri şi reziduuri industriale a determinat ca in ultimele decenii sa se intensifice pe plan international preocuparile pentru protectia mediului. In legatura cu relatia calitatea produselor – mediul inconjurator, consideram necesar ca la proiectarea noilor produse sa se evaluze posibilitatea reintegrarii lor, dupa utilizare, in natura, fara efecte negative (biodegradabile), sau sa reintre in circuitul economic, ca materie prima. Campania de conştientizare că cea mai eficientă formă de tratare a deşeurilor este reciclarea lor s-a dus în Europa sub sigla trei R (Reducere, Refolosire, Reciclare, engleză Reduce, Reuse, Recycle, franceză Réduire, Réutiliser, Recycler). Deşi în România s-au demarat iniţiative de reciclare ale deşeurilor sub acest generic încă înainte de 1989, în contextul lipsurilor din acea perioadă acţiunea, fiind impusă de sus în jos, a întâmpinat rezistenţă. Actual, reciclarea este reluată, dar reuşita politicii de reciclare ţine şi de posibilitatea sortării deşeurilor, care trebuie începută chiar din prima fază, prin colectarea separată a materialelor refolosibile. Legislaţia privind gestionarea deşeurilor este bogată. În februarie 2008 la nivel european acquis-ul comunitar cuprindea 29 de directive ale Comisiei Europene. Pentru aderarea la Uniunea Europeană, România a trebuit să implementeze în legislaţia sa aceste directive. Principalele directive sunt: • • • • • • •

Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deşeurile Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deşeurile periculoase (modificată prin Directiva Consiliului 94/31/CE) Directiva 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (modificată de Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/12/CE) Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deşeurilor Directiva Consiliului 2002/96/CE privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice Directiva Consiliului 2002/95/EC privind restricţionarea utilizării anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice

7

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic si Comercial Bucuresti • • • • • •

Directiva Parlamentului European şi Consiliului 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz Directiva 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate (modificată de Directiva Consiliului 87/101/CEE) Directiva 2006/66/CE privind bateriile şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi acumulatori Directiva Comisiei 93/86/CE privind etichetarea bateriilor Directiva Consiliului 96/59/CE privind eliminarea bifenililor şi trifenililor policloruraţi (PCB şi PCT) Directiva Consiliului 86/278/CEE privind protecţia mediului şi în particular a solurilor când se utilizează nămoluri provenite din epurare în agricultură

În februarie 2008, dintre cele 29 de directive, 21 erau complet transpuse în legislaţia românească, 3 erau transpuse parţial, iar 5 încă nu erau transpuse. În total un număr de 116 acte legislative transpuneau aceste directive: legi, hotărâri de guvern, ordonanţe de urgenţă ale guvernului şi ordine emise de Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD, fost Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor - MMGA, fost Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului - MAPM), Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF, fost Ministerul Economiei şi Comerţului - MEC) şi Ministerul Transporturilor (MT, fost Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor - MTCT). Actual această transpunere este completă. După provenienţă, se pot deosebi următoarele tipuri de deşeuri: A. Deşeuri municipale şi asimilabile, care sunt deşeuri generate în mediul urban şi rural. Ele sunt grupate în: A1 - Deşeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri, restaurante, instituţii publice. A2 - Deşeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze, praf). A3 - Deşeuri din construcţii şi demolări, provenite din activitatea de construcţii şi modernizarea şi întreţinerea străzilor. A4 - Nămol orăşenesc, rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate şi menajere. B. Deşeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare şi cabinete medicale. C. Deşeuri de producţie, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole. C1 Deşeuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în: Clasa 1 Deşeuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest. Clasa 2 Deşeuri industriale nepericuloase şi netoxice. Clasa 3 Deşeuri inerte, de exemplu cele provenite din construcţii.

8

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic si Comercial Bucuresti Clasa 4 Deşeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive. Clasa 5 Deşeuri industriale produse în cantităţi foarte mari, de exemplu cenuşile produse de termocentralele care funcţionează pe cărbune. C2 Deşeuri agro-zootehnice, provenite din agricultură şi, în special, din zootehnie. C3 Deşeuri speciale, categorie în care intră explozibilii şi substanţele radioactive.

Etichete pe recipientele de precolectare selectivă:

Pentru metale

Pentru materiale plastice

Pentru hârtie şi carton

Odată colectate, urmează etapa de tratare a deşeurilor. Metodele de tratare ale deşeurilor sunt variate, la fel ca deşeurile în sine şi locul lor de provenienţă. În principiu, deşeurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperate). Eliminarea deşeurilor trebuie făcută prin metode care nu periclitează sănătatea oamenilor şi fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu. Prin recuperare se înţelege extragerea din deşeuri a resurselor care pot fi refolosite. Recuperarea se poate face prin reciclare, reutilizare, regenerare sau orice alt proces de extragere a materiilor prime auxiliare. Se poate recupera atât partea materială cât şi partea energetică. Materialele se pot refolosi pentru a produce noi bunuri, iar energia se poate converti în energie electrică. Ca şi în cazul eliminării, recuperarea trebuie făcută fără a periclita sănătatea oamenilor şi fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu. Der Grüne Punkt (Punctul Verde) a aparut in 1995, cand organizatia Duales System Deutschland AG, Germania, a decis transferarea dreptului de folosire a marcii sale inregistrate catre o organizatie europeana, "Packaging Recovery Organisation Europe s.p.r.l."- P.R.O. EUROPE Organizatia P.R.O. EUROPE reuneste organizatiile din 30 de state din Europa si America de Nord care au implementat sistemul Der Grüne Punkt .

9

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic si Comercial Bucuresti Sistemele europene de tip Der Grüne Punkt au in comun faptul ca toti cei care trebuie sa isi indeplineasca obligatiile legale referitoare la ambalaje (producatori, imbuteliatori, vanzatori cu amanuntul sau importatori) au decis de comun acord sa puna bazele unor organizatii de recuperare la nivel national carora sa le poata transfera aceste obligatii. Sistemul Der Grüne Punkt ia in considerare interesele tuturor participantilor, incercand sa gaseasca cele mai bune solutii din punct de vedere economic si ecologic. Aceste organizatii sunt non-profit si folosesc ca simbol financiar Der Grüne Punkt Organizatiile ce functioneaza pe principiile sistemului Der Grüne Punkt coordoneaza in numele clientilor colectarea, sortarea si recuperarea ambalajelor si deseurilor din ambalaje. Aceste organizatii incheie parteneriate cu autoritatile locale, firmele private sau municipale de salubritate si cu companii care, ulterior, valorifica sau recicleaza ambalajele colectate si sortate. In Europa 30 de state au implementat sistemul Der Grüne Punkt, 130.00 de companii fiind afiliate la acest sistem. Der Grüne Punkt a devenit o marca inregistrata de dimensiune internationala, peste 460 de miliarde de ambalaje fiind etichetate cu insemnul Punctul Verde. Prezenta marcii Der Grüne Punkt pe un ambalaj arata ca, pentru acel tip de ambalaj a fost platita o contributie financiara unei organizatii nationale de recuperare a ambalajelor, in concordanta cu principiile definite de Directiva Europeana 12/04 EC cu privire la ambalaje si deseuri de ambalaje. Der Grüne Punkt este un simbol care ii arata cumparatorului ca firma producatoare sau importatoare a produselor respective este o companie responsabila din punct de vedere social, intrucat s-a angajat ca ambalajele produselor sale, colectate de la populatie in containere separate sa fie reciclate sau valorificate. In Romania, organizatia care implementeaza sistemul "Punctul Verde" la nivel national este ECO – ROM AMBALAJE S.A, membra PRO EUROPE din anul 2004. Organizatia a fost infiintata prin asocierea mai multor companii mari, precum Coca-Cola, Brau-Union, Tetra Pak sau Unilever, care pun in circulatie mii de tone de ambalaje in fiecare an. Acest grup se ocupa de recuperarea si reciclarea deseurilor dupa modelul din UE, unde pe ambalajele produselor de baza este imprimata bulina verde - simbolul firmei care se ocupa de reciclare. Sistemul "Punctul Verde" ii implica pe toti cei care au responsabilitati in circuitul ambalajalelor: producatori, importatori, imbuteliatori, pe de o parte, autoritati locale si cetateni, pe de alta parte. Prin sistemul "Punctul Verde", agentii economici pot transfera, prin contract, responsabilitatea de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje catre organizatia EcoRom Ambalaje SA, care, la randul sau, incheie parteneriate cu autoritati locale, firme private sau municipale de salubritate si cu companii care, ulterior, valorifica sau recicleaza ambalajele colectate si sortate. Potrivit datelor Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor, in Romania, deseurile de ambalaje provin in proportie de aproximativ 60% de la populatie ( regasindu-se in deseurile menajere) si 40 % de la agentii economici. In anul 2005, cantitatea de ambalaje pusa pe piata a fost de 1.140.000 tone din care au fost valorificate 305.000 tone de deseuri de ambalaje, cu un procent total de valorificare de 26,6%, si reciclate 265.000 tone deseuri de ambalaje, cu un procent de reciclare de 23%. 10

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic si Comercial Bucuresti

La sfarsitul anului trecut se afiliasera la sistemul Eco-Rom Ambalaje 640 companii. Acestea au pus pe piata, in 2006, 525.000 tone de ambalaje cu o structura de 19% sticla, 31% plastic, 25% hartie-carton, 6% metal, 19% lemn, dintre care Eco-Rom Ambalaje a valorificat pentru membrii sistemului aproximativ 170.000 tone. Eliminarea deşeurilor este o activitate complicată şi costisitoare. Concepţia actuală privind deşeurile nu porneşte de la ideea creşterii şi perfecţionării capacităţilor de eliminare, ci de la adoptarea de noi tehnologii, care să producă deşeuri în cantitate cât mai redusă, într-o formă cât mai uşor de tratat. În plus, rezolvarea problemelor de mediu ridicate de deşeuri nu se poate face decât dacă măsurile care se iau sunt coordonate. Principiile pe baza cărora se face coordonarea sunt următoarele: Principiul prevenirii, conform căruia activităţile sunt ierarhizate în ordinea importanţei: evitarea apariţiei deşeurilor, minimizarea cantităţilor de deşeuri produse, reutilizarea, tratarea prin recuperare, tratarea prin eliminare. Principiul BATNEEC, care stipulează că se vor folosi cele mai bune metode disponibile care nu presupun costuri excesive (engleză Best Available Technique Not Entailing Excessive Cost). Principiul poluatorul plăteşte, conform căruia costurile de gestionare a deşeurilor şi de acoperire a pagubelor produse mediului să cadă în sarcina celui care le produce. Principiul substituţiei, care stipulează înlocuirea materialelor periculoase cu materiale nepericuloase. Principiul proximităţii, care prevede că deşeurile să fie tratate cât mai aproape de sursa lor. Transportul (exportul) este admis doar spre capacităţi care dispun de tehnologia necesară tratării lor. Principiul subsidiarităţii, care promovează iniţiativa nivelelor de decizie inferioare, pe baza unor criterii uniforme. Principiul integrării stabileşte că activităţile de gestionare a deşeurilor fac parte integrantă din activităţile social-economice care le generează. Implementarea în România a Sistemului Integrat de Gestionare a Deşeurilor se face pe baza Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor, elaborată de MMDD şi a Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, elaborat de ANPM. Pe baza planului naţional, Agenţiile Regionale de Protecţia Mediului elaborează Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor.

Cadrul legislativ general pentru protectia mediului în România este reprezentat prin:

11

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic si Comercial Bucuresti Legea protectiei mediului 137/1995, republicata, modificata si completata prin Ordonanta de Urgenta 91/2002; Legea apelor 107/1996; Ordonanta de Urgenta a Guvernului 243/2000 privind protectia atmosferei, aprobata prin Legea 655/2001; Ordonanta de Urgenta a Guvernului 78/2000 privind regimul deseurilor, modificata si aprobata prin Legea 426/2001; Hotarârea de Guvern 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului si pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri; O  rdonanta de Urgenta 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii; 

H  otarârea de Guvern 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzând deseurile, inclusiv deseurile periculoase. Pentru îndeplinirea obiectivelor nationale si europene în domeniul gestionarii deseurilor este necesara implicarea, practic, a întregii societati, reprezentata prin: autoritati publice centrale si locale; generatori de deseuri; asociatii profesionale si institute de cercetare; societate civila. In concluzie sursele de poluare sunt atat de mari, de multe si complexe, incat este utopic sa speram ca le putem trata pe toate cu aceeasi masura si simultan.Un exemplu simplu ne-o arata ca intotdeauna iti va lua mai mult timp sa faci curat decat sa faci mizerie. S-a calculat ca daca poluarea mondiala s-ar reduce fie si numai cu 10%, lucrurile s-ar schimba mult in bine. Probabil ca prima solutie ar fi sa facem curat in mintea noastra . Apoi sa incercam sa reducem acele surse de poluare care pot fi atacate, pe rand, in etape bine planificate. In acest fel sa construim o lume mai buna si sa realizam o dezvoltare durabila. Bibliografie: Corneliu Ungureanu ş.a. Gestionarea integrată a deşeurilor municipale, Timişoara: Editura Politehnica, 2006 Ion Stanciu - Bazele Stiintei Marfurilor – Editura Renaissance, Bucuresti, 2006 Revista „Descopera” – Povestea Mediului – Bucuresti, 2008 www.anpm.ro www.ecoromambalaje.ro www.mmediu.ro www.wikipedia.ro

12

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir Facultatea de Management Turistic si Comercial Bucuresti

`

13