Schimbarea De Dragul Schimbării

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” BUCUREŞTI

Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale

SCHIMBAREA FĂRĂ ROST – CONSECINŢE ECONOMICO-FINANCIARE INTERNE ŞI INTERNAŢIONALE1

Lect. univ. drd. Marian COVLEA MA, MS, MSL 1. INTRODUCERE Acestea sunt câteva constatări şi concluzii bazate pe observări empirice, dar extinse, complexe, sistematice, pe termen lung şi argumentate ale realităţii înconjurătoare din ţara noastră. Asistăm în societatea românească post-decembristă la nişte fenomene negative care se petrec sub ochii noştri şi, din păcate, au intrat în banal, în rutina cotidiană. Ele îşi au originea în perioada dinante de 1989. Dar aceasta nu le face mai puţin periculoase sau mai puţin imputabile celor care le promovează. Un asemenea fenomen este schimbarea de dragul schimbării, schimbarea cu orice preţ promovată de către autorităţi. Exemplificările şi referinţele toponimice se fac pentru Bucureşti.

2. EXEMPLE Faţă de punerea problemei de mai sus, iată câteva exemple: 1. Schimbarea numelui străzilor, a staţiilor şi a liniilor de transport în comun După 1989, a început schimbarea generală a denumirii străzilor, sub pretextul faptului că 1

Fiscalitate, tranzacţii de comerţ exterior, investiţii străine, turism internaţional (incoming), etc.

1

unele străzi purtau numele unor „eroi” comunişti, români şi străini. Dar mareea schimbărilor a continuat, unele străzi şi-au schimbat denumirea de câte două-trei ori, chiar fără să mai poată fi justificată prin motivaţia de mai sus: străzile au fost împărţite în mai multe segmente, fiecare segment a primit altă denumire de mai multe ori, etc. Astfel, bd. Ana Ipătescu a devenit bd. Lascăr Catargiu. De ce s-a operat această schimbare? Ana Ipătescu a fost comunistă? Bd. Republicii a devenit bd. Pache Protopopescu. De ce? România nu mai este republică? Bd. 1 Mai a devenit bd. Ion Mihalache. De ce? Şi 1 Mai a fost comunist? Atunci de ce este zi liberă prin lege şi este sărbătorit în continuare? Str. Compozitorilor s-a redenumit în schimb 1 Mai! 1 Mai a redevenit dezirabil? Şi toţi compozitorii au fost comunişti? Bd. George Coşbuc a devenit bd. Regina Maria. De ce? George Coşbuc nu mai este poet naţional, poetul ţărănimii? A fost cumva comunist? Bd. Muncii a devenit bd. Basarabia, iar Piaţa Muncii a devenit Piaţa Eudoxiu Hurmuzachi. De ce? Munca nu mai este o onoare? Şi munca este comunistă? Şi mai de neînţeles este inversarea locului numelui şi prenumelui pe plăcuţa indicatoare a străzii! Vă sună bine?: bd. Bălcescu Nicolae, bd. Vladimirescu Tudor, str. Tănase Maria, str. Masaryk Thomas, bd. Şincai Gheorghe? Într-o situaţie similară se află liniile de transport în comun terestru şi subteran, cărora li se schimbă supărător de des tipul de numerotaţie (cu 1, cu 2 sau cu 3 cifre, cu sau fără specificaţia „RAPID” ori „EXPRES”, cu caractere roşii ori negre, etc.), şi în consecinţă numerele şi indicativele, apoi traseele, numele staţiilor (cel mai recent exemplu este schimbarea masivă a denumirilor staţiilor de metrou în iunie 2009), etc. precum şi unele monumente (statui: a Regelui Carol I, a Mareşalului Antonescu, a Ostaşului Sovietic, etc.; ansambluri, situri: Mausoleul Luptătorilor pentru Libertatea Patriei, pentru Socialism), stadioane (23 August devenit Lia Manoliu, apoi demolat, apoi reconstruit, Progresul devenit Naţional apoi din nou Progresul), echipe de fotbal şi cluburi sportive în general, doar datorită schimbării sponsorului! (exemplele sunt cu zecile), parcuri (Libertăţii devenit Carol I, Nicolae Bălcescu a devenit Bazilescu şi multe alte exemple) şi muzee reprezentative ale oraşului (Muzeul PCR a devenit al Ţăranului Român, Muzeul Satului a devenit Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, etc.)

2

Un caz flagrant, foarte ilustrativ, tipic pentru oportunismul politic românesc și pentru modul derizoriu cum sunt utilizate resursele edilitar-culturale și sentimentale românești, este destinul patronimic al actualei piețe Charles de Gaulle din București. Astfel:  În perioada interbelică, ea s-a numit Piața Jianu, în amintirea unuia dintre pandurii lui Tudor Vladimirescu.  În perioada celui de-al doilea război mondial, când România era aliată cu Germania nazistă, piața a purtat denumirea de Adolf Hitler.  La 23 august 1944, denumirea pieței a redevenit Piața Jianu.  În anii de început al comunismului în România, piața s-a numit Piața Generalissim I. V. Stalin, instalându-se și o statuie a acestuia pe o latură a pieții.  După moartea dictatorului bolșevic, numele pieței a fost din nou schimbat, în Piața Aviatorilor, iar statuia lui I.V. Stalin, îndepărtată.  După 1989, Piața Aviatorilor a fost rebotezată Piața Charles de Gaulle, pe data de 26 septembrie 2006 instalându-se și o statuie a președintelui francez pe latura pieții dinspre Parcul Herăstrău.2 O situație identică are Piața Avram Iancu din Cluj-Napoca: 

În secolul XIX, piața s-a numit Trencsin: la Trencsin (azi în Slovacia), trupele imperiale învinseseră într-o bătălie decisivă trupele lui Francisc Rakoczi al II-lea, impunându-și, astfel, din nou stăpânirea asupra Ungariei și Transilvaniei.



A urmat denumirea de Piața EMKE, aceasta fiind, de fapt, o abreviere pentru Societatea Culturală a Maghiarilor din Transilvania. Scopul societății era promovarea limbii și culturii maghiare, în piață existând chiar și un palat care aparținea societății.



În jurul anului 1910, Piața EMKE are nevoie de o nouă denumire, iar aceasta este stabilită după numele singurului principe al Transilvaniei născut la Cluj și, de asemenea, primul conducător al Transilvaniei premoderne care obținuse victorii în confruntările cu trupele imperiale: astfel denumirea devine Piața Gheorghe Rakoczi al II-lea.



Nici acest nou nume nu a rezistat mai mult și în 1923 piața a primit denumirea de Piața Cuza Vodă, care a rămas în toată perioada interbelică.



Pentru o perioadă de patru ani, între 1940 și 1944, piața a primit numele Führerului nazist Adolf Hitler (Adolf Hitler tér), în semn de omagiu al autorităților maghiare ale epocii față

2

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pia%C8%9Ba_Charles_de_Gaulle

3

de artizanul Diktatului de la Viena, prin care Clujul a reintrat temporar în administrarea Ungariei. 

Odată cu schimbarea contextului politic și militar al vremii, în noiembrie 1944 i s-a atribuit numele mareșalului sovietic Rodion Malinovski. În această perioadă au fost ridicate obeliscul dedicat ostașilor sovietici, situat în centrul pieței, și tancul sovietic expus în fața altarului Catedralei Ortodoxe.



Dupa 20 de ani (1964), numele a fost din nou schimbat și de această dată era vorba despre o soluție de compromis. Denumirea aleasă a fost Piața Victoriei, denumire care s-a păstrat până în 1993.



Din 1993, piața se numește Avram Iancu, de când a fost ridicată acolo și o statuie a Crăișorului.3 Şi toate acestea se adaugă distrugerilor (demolărilor) şi mutărilor de monumente (biserici)

dinainte de 1989! Este de văzut de câte ori (nu) au fost schimbate denumirile bulevardelor și piețelor centrale din principalele orașe, și în special din capitalele Marii Britanii, Franței, Spaniei, Statelor Unite, etc. 2. Demolări de clădiri, construcţii noi de prost-gust, care generează nu numai neplăcere estetică şi urbanistică, ci şi puternice conflicte între grupuri de interese (blocul de lângă Catedrala Sf. Iosif, blocul de lângă Biserica Armenească, Financial Plaza între Palatul CEC şi Magazinul Victoria, etc.) 3. Schimbarea denumirii, structurii ( organigramelor) şi adreselor instituţiilor, de cele mai multe ori numai pentru a putea întrerupe contractele de muncă unor persoane, politic sau clientelar, indezirabile.4 4. Din punct de vedere economic şi al afacerilor, un fapt extrem de grav este distrugerea unor branduri româneşti de mare recunoaştere internaţională şi valoare economicofinanciară, cum ar fi BRCE - Bancorex, ONT „Carpaţi”, ITIA, BTT, Transporturi „Bucureştii Noi”, Neptun-Olimp, Poiana Braşov, etc. ceea ce contribuie (şi) la reducerea ratingului de ţară.

3

http://www.citynews.ro/cluj/chestiunea-zilei-15/piata-avram-iancu-a-fost-piata-adolf-hitler-in-1940-1945-53711/ Aceasta până când s-a legiferat pe faţă imixtiunea politicului vremelnic în cariera funcţionarilor publici [OUG nr. 37/2009, prin care se modifică şi completează Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici (republicată în 2009)]. 4

4

5. Schimbări de persoane la nivelul conducerii instituţiilor sau chiar la niveluri inferioare, din aceleaşi considerente ca la punctul 3, mult mai mult decât s-ar impune datorită schimbării puterii politice prin alegeri, de exemplu.

3. CONSECINŢE Consecinţele au fost foarte grave, cel puţin cinci: •

Locuitorii a trebuit să-şi schimbe actele de identitate, întreprinzătorii actele de organizare şi funcţionare a firmelor şi antetele, iar instituţiile publice antetele, etc., ceea ce a însemnat consum de timp, de energie, de bani, nemulţumiri, iar la nivelul instituţiilor publice, aglomeraţie inutilă şi supraîncărcarea funcţionarilor.

•

Toate hărţile, atlasele şi ghidurile (inclusiv GPS) trebuie modificate.

•

S-au produs confuzii grave atât în rândul populaţiei din localităţile respective, cât şi a celor care au venit din afara acestora. După cum aflase fiecare o denumire sau alta, locuitorii şi taximetriştii se contraziceau, nu se mai înţelegeau, fiecare spunea denumirea străzii aşa cum o ştia el după ureche.

•

A scăzut rating-ul şi atractivitatea oraşului faţă de turiştii străini, în special faţă de cei deveniţi oaspeţi tradiţionali, pentru care a merge în aceleaşi locuri, care poartă aceleaşi denumiri şi nu şi-au schimbat aspectul şi funcţionalitatea, este un factor de satisfacţie. Cine a fost în străinătate ştie cu câtă nerăbdare doreşte să revadă anumite locuri, să parcurgă aceleaşi trasee cu mijloacele de transport în comun, să le regăsească şi să reînnoade lanţul amintirilor plăcute. Ne-ar place să mergem să bem o cafea la (cafeneaua) Cafe de la Paix la Paris şi să n-o mai găsim acolo? Dar Moulin Rouge? Dar Bulevardul Champs Elysee? Dar Turnul Eiffel? Dar Muzeul Louvre? Dar Hyde Park? Dar Disneyland?, ca simboluri culturale şi turistice mondiale.

•

Pierderea credibilităţii instituţiilor şi României în ansamblu, pe plan internaţional, confuzie şi costuri financiare uriaşe (cumulat, în ultimii 20 de ani, miliarde de dolari pentru noi antete, ştampile, cărţi de vizită, evidenţe diverse, tăbliţe, plăci indicatoare, modificare şi publicare de legi, etc.).

5. O SITUAŢIE MAI GRAVĂ: SCHIMBĂRILE LEGISLATIVE 5

O situaţie mai gravă, mai periculoasă şi mai absurdă se petrece în domeniul legislativ, unde unele legi se schimbă de câteva zeci de ori pe an! În baza de date a Consiliului Legislativ, ca organ consultativ de specialitate al Parlamentului României,5 există un număr total de 83.292 acte juridice normative emise în perioada 1864 – 1.06.2009, repartizate pe sub-perioade caracteristice astfel: •

1864 – 21.12.1989: 1918 acte normative – medie 15,34/an.

•

22 – 31.12.1989: 53 acte normative.

•

1.01.1990 – 1.06.2009: 81.321 acte normative – medie 4.170/an, din care: o 1990 – 1994: 7.432 acte normative – medie 1.487/an o 1995 – 1999: 14.090 acte normative – medie 2.818/an o 2000 – 2004: 26.957 acte normative – medie 5.392/an o 2005 – 1.06.2009: 32.842 acte normative – medie 7.430/an 

1.01.2007 – 1.06.2009:6 18.559 acte normative – medie 7.669/an.7

În perioada 1990 – 2004, numărul actelor normative s-a dublat la fiecare 5 ani, iar în perioada 2005 – 1.06.2009 numărul acestora a crescut cu 38% faţă de perioada 2000 - 2004! Recordul îl deţine legislaţia fiscală: de exemplu, celebra Ordonanţă nr. 3/1992 privind regimul TVA a suferit peste 1.000 de modificări, directe sau indirecte. Ori în materie fiscală, instabilitatea fiscală înseamnă pierderi pentru bugetul de stat, deoarece un impozit este cu atât mai respectat şi plătit cu cât legea care îl reglementează este mai veche, mai stabilă, mai cunoscută şi deci mai respectată. Unele reglementări legale au fost modificate a doua zi după ce au fost publicate, altele au fost modificate înainte de a fi publicate! Desele schimbări legislative creează un adevărat al hăţiş al sistemului actelor juridice normative, caracterizat de o gravă lipsă de coerenţă (inadvertenţe, contradicţii, paralelisme, lacune, erori, etc.), acuzate de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, dl. Virgil Andreieş, ca

5

Şi care are, în conformitate cu prevederile Constituţiei României (art. 79 şi 150) şi Legii sale organice de organizare şi funcţionare nr. 73/1993, pe lângă atribuţii de avizare şi de examinare a conformităţii actelor normative cu dispoziţiile Constituţiei României, şi obligaţia elaborării şi publicării de repertorii legislative. Această obligaţie legală are ca fundament principiul existenţei în România a unei singure evidenţe oficiale a legislaţiei, care să permită cunoaşterea exactă a situaţiei juridice a fiecărui act normativ, la un moment istoric dat. 6 După intrarea în UE. 7 Aceste date au fost preluate respectiv prelucrate de pe website-ul Camerei Deputaţilor: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame

6

fiind o cauză principală pentru imposibilitatea adoptării unei practici judiciare uniforme a instanţelor!8 O practică foarte periculoasă şi păguboasă este practica ordonanţelor de urgenţă emise de Guvern (nu numai) în vacanţa parlamentară: pe lângă faptul că sunt foarte numeroase şi depăşesc mandatul acordat de Parlament, ele sunt în cea mai mare parte infirmate (neaprobate) de către Parlament, după ce timp de câteva luni ele au produs efecte, uneori foarte însemnate! În special în zona reglementărilor legislative emise de Guvern există mari suspiciuni de promovare a unor interese mafiote prin reglementările cuprinse în ordonanţe, ordonanţele de urgenţă şi hotărâri sau prin ordinele de ministru, referitor la contingentele de produse la import sau export, scutirile de taxe vamale, accize şi TVA la import, achiziţii publice, etc. Intervin apoi stresul, incertitudinea, costurile suplimentare, pierderile şi dispreţul contribuabililor faţă de Establishmentul şi Leadershipul românesc ce nu reuşeşte să emită nişte reglementări stabile, faţă de sistemul legislativ care nu mai este respectat, fapt care conduce astfel la scăderea eficienţei activităţii instituţiilor, disoluţia autorităţii, nesupunerea civică, creşterea infracţionalităţii, etc. O situaţie extrem de complicată creează această instabilitate legislativă atunci când vine vorba despre aplicarea principiului de drept „necunoaşterea legii9 nu te absolvă de răspundere în caz de încălcare a prevederilor ei”. Cum poate fi cerut unui simplu cetăţean să cunoască legea pentru a o respecta şi/sau pentru a răspunde în caz că o încalcă, atunci când actele normative se schimbă atât de des, apar mii de acte normative pe an, iar Monitorul Oficial le publică într-un număr insificient?10 Pe lângă indisponibilitate, este vorba şi de costuri pentru cetăţean, ca şi pentru firme, instituţii, alte organizaţii. O menţiune aparte merită făcută pentru impactul negativ al instabilităţii legislative asupra strategiei şi planificării afacerilor: afacerile au nevoie de stabilitate şi predictibilitate, şi firmele nu pot elabora un plan de afaceri, obţine un credit sau o finanţare, începe şi dezvolta o afacere sau o investiţie sub diferite regimuri fiscale şi alte reglementări legale, uneori foarte diferite! Din acest punct de vedere, cele mai descurajate şi afectate, strategic şi financiar, au fost investiţiile străine. 8

Într-o declaraţie publică făcută imediat după prezentarea la Bruxelles a Raportului Comisiei Europene privind situaţia justiţiei din România (22 iulie 2009). 9 Lege în sens larg, de act juridic normativ: Constituţie, legi, ordonanţe, ordonanţe de urgenţă, hotărâri de Guvern, ordine de ministru, hotărâri de consiliu (judeţean sau local), decizii de primar, etc. 10 Se aplică aici un alt principiu de drept legislativ: numai actele normative publicate în Monitorul Oficial sunt de referinţă, sunt opozabile în caz de litigiu. Ori acestea sunt publicate în doar câteva sute de mii de exemplare, de multe ori acestea sunt epuizate la câteva zile de la apariţie. Ce să mai vorbim despre diseminarea informaţiei juridice legislative în rândul milioanelor de români aflaţi în prezent peste hotare!

7

6. DESPRE SCHIMBARE Schimbarea este starea permanentă a sistemelor vii, inclusiv sociale. Prin sine însuşi, ea impune o permanentă informare, conştientizare şi asimilare internă a realităţilor şi adaptare la ele, ceea ce implică stres, eforturi, costuri. La această schimbare normală a oricărui sistem social, în România ultimelor două decenii s-au adăugat alte două forme de schimbare, surse care se constituie în cauze şi surse suplimentare de stres, eforturi şi costuri: •

Stresul normal, obiectiv indus în societate şi sub-sistemele sale, al Tranziţiei către o societate democratică şi economie de piaţă funcţională, cuprinzând şi ajustările economicosociale majore cerute de integrarea în NATO şi Uniunea Europeană;

•

Stresul suplimentar, parazit, paralizant, generat de schimbările inutile şi vinovate, datorate combinaţiei dintre incompetenţă şi interes personal ori de gaşcă, tipul de stres care face (în secundar) obiectul articolului de faţă. De altfel, din perspectivă istorică, România a fost supusă în permanenţă, din cele mai vechi

timpuri până în prezent, unor schimbări intense, accelerate şi dureroase, generatoare de stres, pierderi, întârzieri şi chiar reîntoarceri „la zero”11: războaie (cu efecte relativ mult mai devastatoare decât în alte ţări), rechiziţii, revoluţii, răscoale, schimbări sângeroase de regim politic, crime politice în masă, dictaturi, colectivizări, naţionalizări, 12 alte tipuri de jafuri şi spolieri („bani de război”, reparaţii de război, stabilizări şi reforme monetare, etc.)

7. CONCLUZII Faţă de toate cele prezentate, sperăm că am reuşit să demonstrăm că schimbările besmetice, de dragul schimbării, dovadă a incompetenţei şi interesului meschin privat de tip mafiot, sunt o mare ameninţare la adresa stabilităţii sociale, progresului economic şi securităţii naţionale a României, prin descurajarea şi scăderea investiţiilor străine, creşterea infracţionalităţii, scăderea veniturilor bugetare, creşterea costurilor contribuabililor şi instituţiilor, scăderea atractivităţii turistice şi a prestigiului României în lume, creşterea stresului la nivel individual şi

11

Ca într-un perpetuu mit al lui Sisif. Naţionalizări fără acordare de compensaţii corespunzătoare, mascând de fapt un jaf economic pe motive politice, fără raţiuni economice (cum ar fi salvarea şi relansarea unor ramuri, rezolvarea unor probleme sociale, etc.) 12

8

social (manifestat prin blocarea creativităţii, scăderea natalităţii, creşterea morbidităţii şi mortalităţii, etc.)

9