Omuletul

TESTUL OMULETULUI

CAPITOLUL .I

Istoric Florence Goodenough 1886-1959 Florence Laura Goodenough a fost un pionier al psihologiei şi în studiul desenelor copiilor talentaţi. F.Goodenough a fost prima care a susţinut pe timpul vieţii dezvoltarea abordării din psihologia dezvoltării. Ea a studiat sub Leta Stetter- Hollingworth la Universitatea din California. S-a născut în 6 august 1886 în Honesdale, Pennsylvania. Ea a fost mezina unei familii de fermieri. Florence a absolvit cu diplomă

în pedagogie la Şcoala Normală Millesville din

Pennsylvania în 1908. Ea a obţinut licenţa a Universitatea Columbia în 1920 şi masteratul în 1921. In tot acest timp a fost director de cercetare la şcola publică din Jersen. Această poziţie, astăzi poate fi considerată de psiholog şcolar. In şcolile publice a făcut primele studii de cercetare . Primele ei date colectate au fost desenele copiilor.. Începând cu 1921, miss Goodenough a lucrat împreună cu Lewis Terman la Universitatea Stanford . .Terman a dezvoltat testul Stanford – Binet de inteligenţă pentru copii. Ea a participat sub îndrumarea lui Terman la studiul talentului copiilor, fiind nominalizată pe lista celor care au contribuit la scrierea cărţii „Studii genetice ale geniilor 1925” Terman (Thompson 1990). Era o chestie neobişnuită pentru aceea perioadă de atunci. Mulţi studenţi conduceau experimente în timp ce profesorul lua tot meritul. Aşa ceva se întâmplă uneori şi în ziua de azi. Goodenough a fost norocoasă că Terman i-a recunoscut străduinţa ei pentru dezvoltarea proiectului. În 1924, Goodenough se reîntoarce în Minneapolis, Minnesota pentru a lucra la Clinica de îndrumare a copiilor. In următorul an a fost numită profesor asistent, iar în 1931 a promovat ca profesor plin. A ţinut această poziţie până la pensionare în 1947. Prima carte cu titlul „Măsurarea inteligenţei prin desene” a scris-o în 1925. Până în acel moment , testele IQ nonverbale au avut o validitate scăzută. Florence a venit cu 1

testul „Desenează un om” pentru preşcolari şi mai târziu pentru toţi copiii. Fiecare copil a fost testat desenând un om. Ei au fost testaţi timp de 5 minute. Testul are încredere şi validitate. Ea a dezvoltat foarte strict criterii de evaluare pentru fiecare desen. De asemenea, a corelat testele ei cu testele de inteligenţă scrise. In 1926 Florence Goodenough a publicat testul: "Desenaţi un om pentru diagnoza capacitaţii de gândire conceptuală şi a capacităţii de observaţie a copiilor". Ceea ce a început la F. Goodenough printr-o probă de dezvoltare a condus la numeroase observaţii privind comportamentul copiilor de diferite vârste şi valenţele testului pentru a obţine informaţi asupra factorilor de personalitate. Acest lucru a determinat în parte evoluţia ideii desenării unui om spre structurarea unui test proiectiv. Ideea a fost utilizata şi de alţi autori în diagnoză şi terapie precum: Bandoin, A. Berge, M. Rambert, F. Dolto-Marette. Testul „Desenează un om” este în mare măsură utilizat până în 1950. Florence a revizuit mai târziu testul prin „ Desenează o femeie”. Ea a dat dovadă de simţ al umorului şi era continuu dispusă să admită lipsurile sau greşelile. Ea a fost criticată de grupuri de femei sau minoritare că cerea să deseneze un bărbat tinerelor fete are nu se puteau identifica deloc cu un bărbat. D-ra Goodenough de asemene a revizuit Stanford _Binet astfel încât, să includă şi copiii mai mici. Rezultatul a fost scala preşcolară „Minnesota”. Avea scoruri de evaluare atât verbale cât şi nonverbale. A venit, de asemenea, cu observaţia în timp, ceea ce înseamnă studierea comportamentul subiectului întro anumită perioadă de timp. Florence a dezvoltat şi observarea unui anumit comportament şi numărarea de câte ori apare. A sugerat că aceste metode sunt folositoare în studiul comportamentului natural, atât la oameni cât şi la animale. Ambele metode sunt folosite şi azi, în studii de observaţie (1990). Florence a fost primul psiholog care a criticat scorul alocat coeficientului

de

inteligenţă. In cartea ei din 1933 „Ghid pentru psihologia copilului” a argumentat că acel concept de vârstă mentală nu are acelaşi înţeles pentru toţi copiii şi că rezultatele nu sunt uşor de înţeles. Ea s-a gândit ca psihologii ar trebui să folosească procente ca să evalueze rezultatele. Aceasta ar permite o comparaţie între copiii de aceeaşi vârstă cronologică.

2

Florence a publicat „ Furia la copiii tineri” (1931), folosind informaţi colectate în 7 ani de studiu , a 41 de copii. Studiile lui Watson asupra celor 3 emoţii primare de bază ale copiilor ( furie, frică, dragoste) erau la modă în acel timp. Cartea a arătat că copiii arată furie la baie, disconfort fizic şi de la vârsta de 4 ani, relaţiile sociale sunt cea mai mare sursă de furie. Unul dintre cei mai faimoşi studenţi ai ei, a fost Ruth Howard, prima femeie afroamericană care a obţinut un doctorat în psihologie. A fost preşedinta Societăţii de cercetare a dezvoltării copilului între anii 1946-1947. In 1942, ea a fost numită preşedinta Consiliului Naţional al Femeilor Psiholog. Florence nu a fost niciodată în largul său cu aceasta şi la un moment dat a refuzat să se achite de sarcini şi a demisionat spunând : „ Sunt psiholog, nu femeie psiholog” Florence Goodenough nu s-a căsătorit niciodată

şi a rămas un profesor şi un

cercetător devotat . A fost forţată să se pensioneze devreme , datorită unei boli. A continuat să scrie, chiar dacă în cele din urmă a orbit datorită bolii sale degenerative. A făcut atac cerebral în casa sorii sale pe 4 aprilie 1959 Florida. (Stevens and Gardner 1982)

In anul 1928 Adolphe Ferriere scria: "Părinţii nostri au descoperit Alpii, generaţia noastră a descoperit desenele copiilor". Aceasta viziune optimistă s-a verificat şi s-a îmbogăţit în următorii ani, graţie muncii unor eminenţi psihiatrii, neurologi, psihologi şi pedagogi care aduc în fiecare zi elemente noi în serviciul cunoaşterii copilului prin intermediul desenului. Dintre toate mijloacele de care dispune un psihiatru sau un psiholog pentru a-l cunoaşte mai bine pe copil şi pentru a-i sonda personalitatea, desenul constituie un limbaj privilegiat. Desenul este o activitate grafică spontană la copil şi care subzistă la unii adulţi şi este un ansamblu de linii şi contururi ale unei figuri. In acest caz, termenul de desen depăşeşte simpla imagine în creion sau în peniţă însemnând şi desenul în culori, inclusiv acuarela. Interesul pentru desenele copiilor nu este recent. Primul studiu bazat exclusiv pe desenele copiilor

îi

este

asociat

lui

Luquet

acum

aproximativ

70

de

ani.

Utilizarea desenului pentru a studia şi trata problemele emoţionale ale adultului şi copilului a fost introdusa de C.G. Jung, autorul a numeroase prezentări de cazuri şi a unui cadru interpretativ bine documentat empiric. De-a lungul vieţii şi a practicii sale terapeutice, Jung 3

a continuat să deseneze şi să ceară subiecţilor să deseneze, uneori pentru a-şi exprima visele, alteori pentru a exprima ceea ce era dificil de surprins prin descrierea în cuvinte, lumea interioară de imagini puternic încărcată afectiv. Metoda sa nu era reductivă, nu reducea prezentul la trecutul persoanei, Jung, diagnostica, prin aceasta abordare sintetică, simbolică a desenului, spre ce conducea aceasta viata interioară, conţinuturile ei, problematica specifică prezentului şi viitorului persoanei. Pentru Jung, ca psihoterapeut, nu analiza imaginilor în sine este importantă, ci încurajarea persoanei să se exprime prin aceste imagini şi să le urmeze pe măsură ce acestea i se relevă, se desfac din propria interioritate. Intr-o anumită măsură, Eul se dă la o parte pentru o scurta perioada pentru a permite

mişcărilor

şi

imaginilor

inconştientului

să

emearga

(M.

Minulescu).

Din moment ce inconştientul se exprimă prin imagini, limbajul desenului este un mod mult mai direct şi mai autentic pentru exprimarea problemelor de la acest nivel (Wildoecher). Elaborarea desenului apare ca un compromis între două tendinţe, una favorizând schema grafică iniţial gândită, cealaltă transformările, schimbarea, adăugirile. Dominarea primei tendinţe şi a gândirii conduce la un desen schematic, prea puţin expresiv. Dacă domina cealaltă tendinţă, desenul va purta încărcătura proceselor inconştiente. Astfel au fost realizate mai multe teste care au la baza desenul ca tehnică proiectivă: testul familiei, testul "Desenati o persoană", testul Arborelui, testul H.T.P. (house,

tree,

person).

In 1949 Karan Machover publica: "Proiecţia personalităţii în desenarea figurii umane" sistematizand observaţiile proprii şi ale altor autori şi standardizând în bună măsură modul de administrare pentru copii şi pentru adulţi, precum şi ipotezele interpretative. Mai târziu se propune o abordare combinată Casa - Copac - Persoana (testul H.T.P). Iniţiatorul acestui test, J. Buck, discipolul lui F. Goodenough introduce ideea desenarii succesive

a

unei

case,

a

unui

copac

si

a

unei

persoane.

Tot in 1949 elvetianul Carl Koch in urma unui studiu sistematic introduce: "Testul Arborelui" standardizat ca administrare, cotare şi interpretare. Stora, aprofundează cercetările lui KOCK mai ales în ceea ce priveşte aplicarea testului pentru copii, realizând un studiu comparativ, precum şi note de interpretare. De asemenea, cercetători şi practicieni precum: F. Dolto-Marette., A. Canard si R. Davido desfăşoară studii cu privire la semnificaţiile

desenului

arborelui 4

la

copii.

Luis Corman publică in 1967 "Testul desenului familiei in practica medico-pedagogica". Testul exprimă activitatea imaginativă a copilului în registrul ei conştient dar şi în cel al fantazării pasive. Se pot explora astfel conflictele fraternale, infantile, reacţiile agresive, reacţiile depresive, precum şi complexul oedipian. In planul dezvoltării psihice, testul poate, alături de celalate tehnici de desen să studieze maturizarea psihomotorie şi intelectuală precum şi caracteristicile diferenţiale dintre cele doua sexe. Desenul ca tehnică proiectivă se adresează esenţei creatoare a omului, indiferent dacă este construit de copil sau de adult. Desenul apelează la spontaneitate, provoacă exprimarea sentimentelor şi dinamica interioară fără a recurge la cuvinte, restrângând acţiunea constrângatoare a intenţionalităţii conştiente. Proiecţia este un mecanism de apărare al Eului, constând în a-i atribui în mod inconştient altcuiva, şi, cel mai adesea, de a percepe în lumea exterioară propriile impulsii, idei, intenţii, conflicte interioare. Este un mecanism extrem de răspândit la indivizi normali şi poate fi cauza unor erori de judecată care pot fi corectate printr-o autocritică sănătoasă. Metoda proiectivă este tehnica de studiere a personalităţii bazată pe noţiunea de proiecţie. Orice percepţie include doua elemente: obiectul perceput si subiectul care percepe. Cu cât un obiect este mai clar şi mai precis, adică nivelul de informaţie este maximal, cu atât mai puţin este persoana (subiectul care percepe) implicat in perceptie, şi invers. Metoda proiectivă îl determină pe subiect să se angajeze la maximum într-un test, prezentându-i stimuli vagi sau ambigui, adică un nivel de informaţie minimal. Astfel, dând sens îndemnului de a desena, individul exprimă însăşi structura personalităţii sale. Exprimarea este exteriorizarea a ceva care există însă nu apare direct. Desenul este într-adevar un mijloc de exprimare care poate răspunde la trebuinţe foarte diverse, atât în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare al copiilor cât şi în ceea ce priveşte modul de exprimare ales. Când se propune copiilor un desen cu tema liberă, ei pot deci să producă exact ceea ce răspunde posibilităţilor lor şi trebuinţelor lor. ( Juliette FavezBoutonier) Există aproximativ 230 de tehnici psihoterapeutice care pot fi aplicate la copii şi adolescenţi. Dintre aceste tehnici trebuie selecţionate acele forme care se potrivesc cel mai bine cu cazurile concrete din practica curentă. Totuşi metodele proiective sunt o modalitate predilectă de investigaţie pentru copii (mai ales cu vârste de până la 11-12 ani) dată fiind capacitatea redusă de simulare la aceste probe. Inconştientul copilului este la suprafaţă, este "foarte aproape" astfel încât în desene, în vise sau alte teste proiective (exemplu T.A.T)

trăirile

lui:

afecte,

sentimente,

emoţii 5

apar

în

"status

nascendi".

Pe cealaltă parte metodele proiective pot surprinde exact, chiar nuanţat, dinamica interioară a copilului, şi pot oferi informaţii despre relaţia dintre conflictul pe care îl trăieşte copilul

şi

simptomul

pe

care

îl

afişează.

Testul de desen se numarî printre cele mai răspândite şi acceptate tehnici proiective, prezentând o serie de avantaje indiscutabile: economia de timp si mijloace materiale, diversitatea informaţiilor obţinute (oferite) şi rezistenţa aproape nulă a celor testaţi. Informaţiile ce pot fi obţinute acoperă întreaga sferă a personalităţii, de la comportament direct observabil până la conflictele şi traumele infantile, oferind o imagine complexă

a

dinamicii

întregului

sistem

psihic.

Psihoterapeuţii care se ocupă de această perioadă de vârstă trebuie să cunoască foarte bine sociologia copilăriei, psihologia developmentală, normele de conduită şi procesele familiale înainte de a intra în psihopatologia copilului şi în deprinderea tehnicilor psihoterapeutice. Psihoterapia copilului este comparată cu abilitatea de a combina mai multe piese ale unui puzzle uriaş, fiind în acelaţi timp ştiinţă şi artă şi necesitând talent înnăscut, disponibilitate şi creativitate din partea psihoterapeutului în comunicarea cu copiii Interpretarea desenelor de copii este complexă şi nu poate fi făcută la întâmplare. De cele mai multe ori nu există o "cheie a desenului" ci doar interpretări care pot fi adevărate, şi, din toate aceste ipoteze psihologul o va alege pe cea care i se va părea cea mai adecvată "cazului" copilului (R. Davido). Interpretarea va fi făcută numai de specialist, deoarece o muncă de acest gen solicită nu doar intuiţie şi sensibilitate, ci şi cunoştinţe aprofundate. Un simplu desen nu ajunge pentru stabilirea unui diagnostic, desenul trebuie situat

în

contextul

socio-cultural

al

copilului.

Aceste tehnici de investigaţie sunt foarte frecvente şi relativ uşor de realizat, dar ele se lovesc de diverse piedici: pe de o parte adultul care analizează desenele copiilor o face în

calitate

de

om

matur.

Pe de alta parte, acest adult işi are propriile probleme. Cel care analizează un desen de copil trebuie deci să-şi dea silinţa să uite că este adult şi să nu vadă în desen propriile proiecţii. Iată de ce, acest gen de analiză reclamă competenţa unui specialist iar interpretarea se bazează doar pe experienţa şi competenţa acestuia. In procesul de creştere şi maturizare, multe din problemele copiilor sunt determinate de inabilitatea adulţilor de a întelege sau de a răspunde efectiv la ceea ce simte sau încearcă să comunice

copilul. Eforturile de comunicare cu copiii la un nivel exclusiv verbal presupun existenţa 6

unei facilitaţi destul de dezvoltate de exprimare prin vorbire, limitând astfel copiii la un mediu ce este deseori incomod şi restrictiv. Deoarece dezvoltarea limbajului copiilor rămâne în urma dezvoltării lor cognitive, ei comunică prin desen discernamantul asupra a ceea

ce

se

întâmplă

în

lumea

lor.

Procesul de terapie prin desen poate fi văzut ca o relaţie între terapeut şi copil, relaţie în care copilul utilizează desenul pentru a explora lumea sa personală şi pentru a realiza contactul cu terapeutul într-un mod care asigură siguranţa copilului (R. Davido). Desenul este un mod de exprimare a sentimentelor, un mediu de explorare a relaţiilor, descrierea experienţelor, mărturisirea dorinţelor şi împlinirea de sine. In terapia prin desen, imaginile produse de copil sunt percepute ca şi cuvintele copilului, iar desenul ca şi limbaj al acestuia. Funcţia simbolică a desenului este cel mai important aspect, asigurând copiilor posibilitatea

de

a-şi

evalua

exprimarea

simţămintelor

interioare.

Experienţele semnificative din punct de vedere emoţional pot fi exprimate într-un mod mai confortabil şi mai sigur, prin reprezentarea simbolică pe care o asigură desenele. Folosirea desenelor permite copiilor să îşi transfere anxietăţile, fricile, fanteziile şi vinile asupra obiectelor desenate mai repede decât asupra altor persone. In acest proces copiii sunt în siguranţă faţă de propriile lor sentimente şi reacţii deoarece desenul le permite să se distanţeze de evenimentele şi experienţele traumatizante pe care le-au trăit. Într-o relaţionare caracterizată prin întelegere şi acceptare, desenul permite de asemenea copiilor să ia în considerare noi posibilităţi, imposibile în realitate, astfel lărgindu-şi în mod excepţional exprimarea de sine. In siguranţa terapiei prin desen copii explorează ceea ce nu le este familial şi dezvoltă o cunoaştere care este atât senzitivă cât şi cognitivă. Se poate spune deci, că prin procesul de terapie prin desen nefamiliarul devine familial iar copiii

exprimă

în

exterior

ceea

ce

a

avut

loc

în

interior.

O funcţie importantă a desenului în ceea ce priveşte terapia, o reprezintă transformarea a ceea ce nu poate fi controlat în realitate în situaţii controlabile, folosind reprezentări simbolice, ceea ce oferă copiilor oportunitatea de a învăţa să îşi rezolve problemele. Oferindu-le oportunitatea, copiii îşi vor exterioriza sentimentele şi nevoile într-o manieră similară adulţilor. Deşi dinamica expresiei şi modalitatea de comunicare sunt diferite pentru copiii, exprimările (teama, satisfacţia, mania, frica, frustrarea, mulţumirea) sunt similare cu cele ale adulţilor Problemele sunt exprimate simbolic prin proiecţia care are loc în desen, şi, poate apăre o rezolvare a conflictelor interioare şi un proces de vindecare. Exprimarea prin desen activează potenţialul de vindecare interioară, natural, blocat 7

până în acel moment, şi dă posibilitatea unei dinamici transformative în care conflictele sunt exprimate şi rezolvate iar terapeutul îşi poate forma o imagine din ce în ce mai clară asupra activităţii inconştiente. Caracteristica pentru această tehnică este dinamica între proiecţie ca atare şi transfer şi contratransfer, pe de alta parte. Condiţia de încredere, dă alianţă între cei doi protagonişti sprijină creşterea psihologică şi procesele transformative; sunt produse imagini şi fantezii care, exprimate în concretul material al desenului, facilitează procesul de creştere psihologică. John A. B. Allan care a studiat desenul insistând asupra efectului său terapeutic a arătat existenţa unor modele generale ale acestor procese transformative. In stadiul iniţial, desenele copiilor pot să dea o imagine asupra lumii interioare a copilului şi prezintă de cele mai multe ori imagini care exprimă o cauză a problemelor copilului, sau reflectă pierderea controlului intern şi starea de disperare şi lipsa de speranţă trăită de copil. In acelasi timp ele oferă materialul prin care se poate crea o punte, o legatură între terapeut şi copil. In stadiul median, desenele încep să reflecte emoţia în forma ei pură, nedisimulată, lupta directa dintre bine şi rău, starea de ambivalenţă şi indici ai formării unei alianţe mai profunde între copil şi terapeut. Spre finalul acestei perioade, copilul începe să folosească relativ conştient desenul ca o punte pentru abordarea directă a unei probleme dureroase sau pentru dezvăluirea unui secret. In ultima parte, copilul începe să exprime în desen faptul că se simte capabil de autocontrol, că îşi recapată încrederea în valoarea proprie, scenele reflectând o imagine pozitivă prin absenţa violenţei, a distructivităţii şi agresivităţii. Acum apar în desen forme de mandala ca indice pentru intrarea în joc a funcţiei de vindecare a sinelui. Poate apăre umorul şi nu în ultimă instanţă, semne ale desfacerii dependenţei de terapeut. Chiar dacă copilul se decide să nu spună mare lucru pe marginea desenului, desenul rămâne pentru el un incomparabil mijloc de a se poziţiona mai bine în derularea tratamentului şi de a concepe mai bine direcţia acestuia, nici un alt mediator nu este comparabil sau de preferat. In terapia prin desen, analiza corect condusă a desenului copilului face să scadă sarcina imaginară, iluzorie şi obiectală înlesnind calea spre comunicare şi vindecare

CAPITOLUL II

8

PREZENTARE PROBA

METODA Este necesar un teanc de coli de hârtie alba şi un creion bine ascuţit. Acestea se aşează la îndemâna subiectului astfel încât să poată alege, aşeza şi utiliza după cum doreşte o foaie de hârtie. Consemn: 'Va rog să desenaţi o persoană'. Examinatorul va observa comportamentul subiectului, înregistrând în protocol reacţiile verbale spontane. După ce a desenat prima figură, examinatorul îl roagă pe subiect să deseneze o persoană de sex opus. Se va evita folosirea termenilor de 'bărbat' sau 'femeie', permiţând subiectului să le definească. Dacă subiectul pretinde că prima persoană desenată nu are sex, i se va spune să o considere de ce sex doreşte. Dacă desenele subiectului sunt figuri stereotipe, schematice, caricaturi, desene stilizate, este fructuoasă repetarea testului, până la desenarea unei figuri complete. După completarea probei, examinatorul mulţumeşte si notează numele, vârstei, sexul, data si ordinea desenelor. Există posibilitatea folosirii unei copii la indigo, pentru a vedea ştersăturile si modificările faţă de original. Asemenea schimbări indica zone de preocupare şi dificultăţi. Subiecţii 'normali' tind să facă schimbări care îmbunătăţesc desenele, arătând mai mult echilibru şi control; persoanele anxioase fac modificări care relevă control slab, rigiditate, fragilitate şi constrângere. Subiecţii rigizi tind să evite relevarea de sine şi încearcă să devalorizeze situaţia de testare, desenând figuri schematice. Este indicat să se ceară subiecţilor desenarea detaliată a zonei capului sau bustului în cazul în care au desenat figuri lipsite de detaliile feţei. ZONE ALE DESENULUI Cele 4 zone majore ale desenului sunt : capul; mâinile, braţele, umerii şi pieptul. Interacţiunea celor patru zone corporale este esenţială. Examinatorul ia în consideraţie mediul subiectului, structura familială, principalele nemulţumiri, descrierea desenelor şi 9

comentariile spontane. Pune în relaţie reacţiile subiectului cu problemele sale, cu ipotezele de lucru oferite de desen. Interpretarea se rafinează odată cu observarea detaliilor si semnificaţiilor din catalogul de indici. Capul Este sediul imaginii de sine, al Eului. Prin ochi şi urechi se acumulează, pentru a fi prelucrate, informaţiile despre lumea exterioară. Gura serveşte pentru încorporare, exprimarea agresivităţii, a prieteniei, a emoţiilor. Aici se manifestă frustrările şi aspiraţiile intelectuale, se accepta, respinge sau ignora dragostea. Tot aici se acceptă sau se respinge lumea altor fiinţe. Se pot observa aspiraţii de strălucire printr-o detaliere facială, dispreţul sau agresivitatea în ochii întunecoşi sau sfredelitori. Detalierea urechilor trimite către hipersensibilitate şi chiar suspiciune. Umeri & braţe & bust Reprezintă unitatea funcţională executorie. Se observă mărimea, forma, puterea, extinderea spre exterior, agresivitatea si semnele conflictuale. Figurile caută ajutor, sunt agresive, luptă cu lumea ? Smulg ceea ce oferă ceilalţi sau se retrag ? Sunt apţi fizic sau inadecvaţi ? Care este raportul dintre forţa fizică a desenului şi cea a desenatorului Bustul & talia Indică trăsături de putere similare zonei anterioare. Îmbrăcămintea este faţada, 'frontispiciul', partea prezentată lumii. Se observă sublinierea liniei mediane la persoanele dependente sau la cele cu dificultăţi somatice. Fondul pulsional apare deschis sau accentuat, cum este cazul nudurilor, al figurilor în costum de baie sau al celor îmbrăcate rigid, formal. Cravata, cordonul, bijuteriile, care taie (retează) manifestările pulsionale asociate torsului sunt indicatori ai constrângerii şi controlului. Picioarele Indică autonomia (picioarele lungi), auto-mişcarea, auto - direcţia şi echilibrul. O figură echilibrată (sau simetrică) arată stabilitate emoţională, una care se clatină (sau asimetrică),instabilitate. La figurile bărbăteşti picioarele indică masculinitatea sau dubiile legate de aceasta; la figurile feminine picioarele indică preocupări sexuale.

CAPITOLUL III

10

INTERPRETARE REZULTATE INDICI conform William H. Urban –The „Draw a person” catalogue for interpretative analyses, second edition Western Psychological Services Beverly Hills – California ACŢIUNE (vezi si Mişcare): 1. figură în mişcare: femei exhibiţioniste, aspiraţii de strălucire; 2. siluetă activă: băieţi pre-adolescenţi - indivizi hiperactivi ; - desenată ocazional de indivizi liniştiţi cu dorinţe puternice de putere; 3. nivel scăzut de activitate: nevrotici rigid constrânşi - depresie; - psihoza uşoară; - obezi; 4. mişcare blocată: schizofrenii - persoane foarte anxioase cu impulsuri blocate în expresie sau în activitatea sexuală; 5. caracteristici corporale rigide: persoane cu artrită, cu impulsurile fizice blocate fiziologic; - catatonici; paranoizi; - nevrotici obsesiv - compulsivi. 6. Siluete cu picioarele bine înfipte în pamânt: atitudine normală în faţa lumii, în manieră stabilă, realistă. 7. Tratarea diferenţială a acţiunii: băieţii desenează siluete mai active decât fetele (mai preocupate cu înfăţişarea). AGRESIVITATE 1. degete-gheare: ostilitate şi agresiune îndreptată spre lume; 2. linii schiţate la piept sau centură pelviană (fără a avea indicaţii anatomice): - rigiditate; - la femei de vârstă mijlocie, cu involuţie, reconsiderându-şi rolul sexual şi atractivitatea lor; - la adolescente preocupate de feminitate. 3. organe genitale la o siluetă nudă: student la arte plastice; -

persoane în cură psihanalitică; -

adolescenţi cu preocupări si curiozitate

sexuală; - schizofreni regresaţi la nivelele cele mai arhaice. ALERGARE (siluetă în)1. Energie pregnanta direcţionata spre ieşirea dintr-o situaţie neplăcută. Impulsivitate isterică. ANORMALITATE (vezi si Indicatori de alarmă): - bizarerii ale fizionomiei sau siluetei; excesivă incongruentă în tratarea părţilor feţei; - tratarea stilizată sau defectuoasă a fizionomiei; - organe interne vizibile; - excesivă tensiune, haşurări, linii apăsate; - confuzia profilului cu imaginea întreagă a capului. ARTICULATII accentuate: - control excesiv asupra obiectelor; - integritate corporală defectuoasă; - artroză; - preocupări somatice - schizofreni, narcisici, obsesiv - compulsivi. ARTITRICI - Înveliş exterior dur: indică impermeabilitate somatică; preocupare somatică. 11

AUTO CRITICI 'Nu pot desena', 'Este groaznic', 'Arată caraghios' etc.: 1. slabă estimare de sine şi depresie; 2. dorinţa de a evita criticile examinatorului; 3. nevoia de aprobare a autorităţii. BARBA Părul şi barba simbolizează virilitate, putere, bărbăţie. 1. de tap: nevoia de a demonstra masculinitatea; - elemente artistice, antisociale, schizoide; - prea haşurată: preocupare deosebită pentru virilitate; - apare la adolescenţi, homosexuali, vârstnici masculi, paranoici încapsulaţi; 2. barba: substitut falic, nevoia de a demonstra virilitatea: simbolul statutului; - simbolul puterii. BARBIA Asociată polarelor dominantă / putere. 1. puternică, proiectată: dorinţă, nevoie de dominantă sau ascendentă; 2. slabă: slăbiciune în situaţii sociale; 3. despicată: hotărârea de a munci pentru a-şi atinge scopurile. BIJUTERII -(vezi Îmbrăcăminte) BRAŢE - Constituie instrumente pentru: 'a mânui' lumea, a-i căuta sau respinge pe ceilalţi, a-i împinge sau atrage, a exprima furia, a apăra propriul eu, a obţine, a face dragoste, autoerotism. Braţele indica afecte / dorinţe de putere sau slăbiciune. 1. omise (scăpare uzuală): - culpabilitate privind agresivitatea sau sexualitatea; - depresie schizofreniforma cu retragerea din faţa lumii, negarea si refuzul lumii. 2. negocierea conflictului: când subiectul este ambivalent închis / deschis în faţa lumii; - dorinţă de putere; - ostilitate sau / sexualitate; 3. scurte: lipsa ambiţiei; - slăbiciune, depunerea armelor; 4. slabe, subţiri: sentimente de slăbiciune si inutilitate; - trăirea puternică a lipsei de realizare; 5. în forma de aripi: contact slab, schizoid cu ceilalţi; 6. îndoite: respingerea lumii; - îndepărtarea celorlalţi din suspiciune si ostilitate; - rigiditate în controlul pulsiunilor agresive; 7. la spate: culpabilitate; - nevoia de control a agresivităţii. 8. mult haşurate: nevoia de puniţiune; 9. larg deschise: dorinţa de putere, accent pe puterea fizica fata de cea mentala; 10. accentuarea bicepşilor: dorinţe fizice; - protest viril - la figuri masculine desenate de femei; homosexualitate; - adolescenţi masculi; 11. lungi: ambiţie si dorinţa de succes; - cerinţă de dreptate si atenţie; 12. prea lungi: ambiţie care compensează inadecvarea; 13. deschise către mediu: căutarea afecţiunii si interacţiunii sociale. 14. direcţie si fluenţă a liniilor braţelor: extensie în mediu; 15. mai mari la mâini decât la umăr: lipsa autocontrolului, impulsivitate; 16. extinse în faţă: nevoie de suport afectiv la stres. BURTA -Burta sau intestinele sunt legate de alimentaţie şi de gestaţie. 1. largă mare, destinsă: slăbiciune fizică, preocupări somatice ale bărbaţilor involuaţi sau deprimaţi; nevoia de graviditate la femeile nesatisfăcute de statutul personal; - lăcomie; - probleme 12

organice; - tipic în desenele copiilor; 2. stomac gol sau lipsa stomacului: vid schizofrenic, dezintegrare. BUZE 1. pline: - senzualitate, dependentă; - vanitate, narcisism; - efeminare (la bărbat); senzitivitate; - supra-idealizare; 2. în arc: exhibiţionism, senzualitate precoce, vanitate (la fete); 3. erotice: - erotism oral; - ţigara sau pipa indică sofisticare mare. BUZUNARE accentuate: - infantil, dependent; - carenţe afective (materne) determină adaptări psihopate; - adolescenţi cu dorinţe de virilitate în conflict cu dependenţă maternă; dependentă orală, acaparare; - la femei - accentuarea independenţei. CAP Exprimă trebuinţe intelectuale şi controlul raţional al afectivităţii, relaţionare şi concepţie de sine. Psihogenetic este prima parte desenată şi ultima conservată în procese degenerative. CHIRURGIE Toate ariile supuse tratamentului chirurgical au fost indicate în DAP ca arii ale anxietăţii (Meyer, Brown, Levine). Trăsăturile regresive ale siluetei se estompează compensator, post-operator. CLATINAREA siluetei-.Dezechilibru, instabilitate, stare pre-schizofrenică. CLOWN 1. absurdizarea situaţiei de testare; 2. reducerea pulsiunilor la absurdităţi inofensive; 3. tendinţe exhibiţioniste, demonstrative; 4. inteligenta si creativitate peste medie. COAPSE 1. accentuate: - tendinţe homosexuale; - infantilism psihosexual la bărbaţi; 2. haşurare excesivă: panică homosexuală, în special la paranoici; 3. confuzie în linia coapsei: - conflict homosexual; - preocupare legată se sexualitatea feminină. CONFLICT SEXUAL 1. picioarele femeii mult haşurate; 2. constricţia, haşurarea sau accentuarea pieptului si gâtului; 3. accentuarea sexualităţii; 4. lipsa diferenţierii sexuale între bărbat si femeie; 5. sexul opus desenat iniţial; 6. nuduri. CONSECVENTA IN TRATAREA PERSOANELOR 1. buna: egalitatea relativa a stării de spirit şi a comportamentului; 2. extremă: caracter plat al afectelor si conformare rigidă; 3. slabă: impulsivitate, dezintegrarea eului, deficienţă mentală, organicitate. CORDON Prin faptul ca separă cele două jumătăţi ale corpului, indică controlul intelectual asupra expresiei sexuale a corpului. Aici se ataşează arme, portofel ca simboluri ale puterii: 1. mult haşurat: preocupare pentru controlul senzualităţii; 2. absent: exprimare uşoară a emoţiilor, flexibilitate si acceptare a sexualităţii; Diformităţi: Se întâlnesc în zone de diformitate reală prezentă sau trecută: dificultăţi reale sau simbolice cu partea corpului deformată în desen 13

COROANA Simbol al puterii: mania grandorii, nevoi puternice de dominatie, ruptura în contactul cu realitatea. CRAVATA Preocupare fata de sexualitatea masculina, controlul sexualităţii si al impulsurilor fizice: 1. în mişcare: agresiune sexuala manifesta, preocupare sexuală interzisă; 2. papion: informal, tineresc, promiscuitate sexuală. DEGETE (vezi si Mâini) Sunt unelte de manipulare ale mediului, puncte de contact social, potenţial de agresiune si comunicare. 1. mari, ascuţite sau în forma de gheare: ostilitate, paranoici, agresiune deschisa; 2. încleştate sau tăiate: efort de control al agresivităţii; 3. în forma de bat: agresivitate infantila; 4. în forma de petale sau ciorchini: motricitate manuala redusa; 5. mult haşurate: culpabilitate relativ la sexualitate / agresivitate; 6. pumn strâns: delincventa adolescentina latenta spre manifesta; 7. înmănuşate: reprimarea agresivităţii cu posibilitatea unor raptusuri; 8. cu mai mult de cinci degete: ambiţie, acaparare; 9. gheare: agresivitate arhaica; 10. foarte lungi: adulţi superficiali, regresaţi; 11. detalierea excesiva a încheieturilor si unghiilor: control rigid asupra agresivităţii. DEGETE DE LA PICIOARE Accentuate: agresiune primitivă. Strânse: reprimarea agresivităţii. DEGETUL MARE Rigid: preocupare în legătură cu masturbarea. DELICVENTI 1. soldaţi sau cow-boys: dorinţă de putere si forţă; 2. simboluri ale agresiunii: puşti, cuţite, bastoane; 3. accent pe mărime si forţă: mărimea crescuta a corpului - dorinţe de control intelectual. DEPENDENŢA 1. accent pe linia mediană - nasturii sub linia mediană sau pe axa corpului; 2. gura concavă, receptivă: pasivitate, receptivitate, nevoia de atenţie, iubire, aprobare; 3. figura dominantă: bărbaţi dependenţi de mamă (de femei puternice), hiperprotejaţi; 4. ochi goi, care nu văd: dependenţă si afectivitate superficială; 5. mâini si braţe slabe: inabilitate în adaptarea la mediu; 6. accentuarea buzunarelor: dependenţă, receptivitate; 7. facies infantil, tineresc: respingerea responsabilităţii. DEPRESIE 1. accentuare orală; 2. activism scăzut; 3. postura aplecată sau aşezată; 4. expresie facială acră; 5. frunte încreţită; 6. păr dezordonat; 7. rezistenţă în desenarea corpului, picioarelor, labelor picioarelor: - nivel coborât de activitate; - preocupări legate de autonomie; - neacceptarea impulsurilor fizice; - lipsă de energie; - lipsă de entuziasm; 8. conflict în zona nasului, picioarelor: preocupări sexuale; 9. ochi care nu văd: incapacitate adaptativă; 10. braţe, mâini omise: trăiri profunde de inadecvare; 11. corp destins, cu forma

14

proastă: trăirea dezintegrării fizice; 12. detaliere săracă; 13. picioarele si labele picioarelor desenate la început; 14. par nehaşurat. DESENELE COPIILOR Caracterizate prin: 1. capul: mare; 2. mâini slabe; 3. gura: se desenează timpuriu, accentuată pentru a indica dependenţă orală, trebuinţe de dragoste, afecţiune, recunoaştere; - linie curbă cu capetele în sus: nevoia de aprobare de la persoanele semnificative; 4. ochi care nu văd: dependenţă, afectivitate superficială, lipsa discriminării; 5. degete, frecvent inexistente sau subţiri, bidimensionale: inabilitatea de a se descurca cu mediul; 6. îmbrăcămintea: inexistentă sau uşoară; 7. normale: figuri active, transparente, siluete asemănătoare păinjenilor. DETALIRE Figura detaliată reprezintă de obicei sexul cu cea mai mare investire libidinală: 1. excesivă: obsesiv - compulsivi, a nu scapă de sub control dorinţele reprimate; 2. lipsa detalierii: tulburare si depresie severă (doar contururi simple), bradipsihie; 3. detalii puţine: obişnuite la copii; - deficienţi mental; - depresivi; - organici; - normali evazivi. 4. Detalieri caracteristice tipurilor de personalitate: - Impulsivi: detalii amănunţite, multe ştersături (preocupare de structurare a situaţiei), anxietate daca desenul nu iese 'cum trebuie'; Paranoizi: detalierea excesiva a ochilor si urechilor, suprastilizarea părului; - Adulţi inteligenţi: detaliere consecventă, bine proporţionată; - Deficienţi mental: slabă detaliere, reminiscenţe infantile în desen; - Psihotici: în faza acută - detalii bizare, indicatori anatomici; cronici - hipercontrol în desenarea de figuri schematice sau trăsături uşoare cu distorsiune grosieră si dezechilibru. Depresivi: figuri slabe, inactive, oarbe, goale. DEVIANTA SEXUALA Accentuarea zonei şi organelor genitale. DIAGRAMA (SILUETA IN FORMA DE) 1. gândire simbolică extremă: schizofrenie; 2. rigiditate, constrângere: personalităţi nevrotice în regresie, normali rigizi. DINTI Agresiune orală, sarcasm, concepţie sardonică despre viaţă, înfumurare si slăbiciuni de compensat. DREAPTA PAGINII Este partea mediului, în timp ce stânga este partea sinelui. ECHILIBRUL SUBIECTULUI 1. echilibrul figurii; 2. armonie, simetrie, proporţie: gradul de armonie mentală. EFEMINAREA SILUETELOR MASCULINE Apar în desenele homosexualilor deschişi, paranoici homosexuali, obsesiv - compulsivi, la normali sensibili, idealişti, bine educaţi, cu interese estetice: 1. gene lungi; 2. gură moale cu buze groase; 3. sprâncene arcuite; 4. coafură precără, aranjată 5. talie de viespe; 6. coapse si fese mari; 7. tocuri înalte; 8. trăsături faciale strălucitoare. 15

EROTICE (detalii) 1. lipsa lor: inabilitate sexuala prin neacceptarea sexualităţii; imaturitate sau evaziune psihosexuală; 2. detaliere: - preocupări sexuale la adolescenţi; - artişti; persoane în cura analitică; - sexualitate inadecvată sau impotenţă. FALICE (SIMBOLURI) 1. puşti, ţigări, pipe, bastoane, pantofi, nasturi; 2. indică: - frica de impotenţă; - ostilitate faţă de femei; - imaturitate psihosexuală; - preocupare sexuală; impulsuri sexuale. FAŢA Este 'faţada' prezentată lumii. Cel mai de încredere indicator al stării de spirit din DAP; stabileşte tonul desenului: 1. accentuare puternică: - preocupare pentru relaţii sociale si aparente; - compensarea inadecvării, slăbiciunii, nereuşitei printr-o imagine agresivdominană; - impuls spre afirmare sociaă; 2. vagă sau omisă: - evaziune în faţa conflictelor interpersonale; - retragere din societate; - timiditate; 3. forma: - ovală, sensibilă, estetică feminină; - colţoasă, pătrată - dorinţe masculine de putere; 4. desenată în final: dificultăţi de relaţionare, evitarea auto - revelării; 5. linii suplimentare la pliul naso-labial: - preocupare fată de maturizarea afectivă sau aparenţa de maturitate; 6. frunte încruntată: - aspiraţii intelectuale sau accent pe controlul afectiv; - psihastenie FESE

Haşurate,

mărite

sau

şterse:

fixaţie

anală,

imaturitate

psihosexuală;

homosexualitate. FIGURI GOALE IN INTERIOR 1. evaziune; 2. depresie; 3. deficienţă mentală; 4. regresie; 5. trăiri schizofrenice de vid. FRUNTE 1. accentuarea proeminenţei frontale: scopuri, ambiţii puternic intelectualizate; 2. întărită: - preocupare pentru controlul mental; - organicitate, cefalee, traumatism cerebral frontal, deficienţă mentală. GÂT Indice al coordonării controlului mental cu bază instinctuală (prin legarea capului de corp): 1. lung, subţire: - control instinctual defectuos, tipar schizoid; - ostilitate (mai ales cu guler întărit); 2. lat, gros: - încăpăţânare, rigiditate; - asimilare bună a impulsurilor; 3. unidimensional: lipsă infantilă de control al impulsurilor; 4. omiterea liniei de baza a gâtului la profil: libertatea tendinţelor bazale, control inadecvat; 5. accentuare prin cravata, colier sau alte elemente de demarcaj: control intelectiv accentuat asupra bazei instinctuale. GENUNCHI 1. accentuare: tendinţe homosexuale; 2. încheieturi detaliate: obsesivcompulsivi, preocupări somatice. GULER 1. înalt: stăpânirea intelectuală a pulsiunilor; 2. accentuat: neconcordanţa dintre pulsiuni şi controlul mental care determină căutarea refugiului în fantasme autoapreciative; control rigid al pulsiunilor, inacceptarea pulsiunilor sexuale şi agresive. 16

GURA (vezi si Buze) 1. accentuate: - erotism oral; - dependenţa; - imaturitate; 2. arcuite: erotism adolescentin; năzuinţă către tinereţe; - narcisism, adolescenţă vanitoasă; 3. dinţi care se văd: - agresivitate infantilă; - ostilitate orală; 4. largă, cu colţurile în sus: tendinţa de faţadă; 5. crestătură a gurii: ostilitate şi furie, sadism verbal; 6. concavă: - dependenţă orală; - maturitate psihosexuală; - nevoie de aprobare; 7. închisă rigid: - refuzul de autorelevare; - respingerea dependenţei; - suprimare, ostilitate; - culpabilitate legată de sex oral; 8. batjocoritoare: dispreţ, agresiune, ostilitate; 9. accentuată: - alcoolici; - dificultăţi sexuale legate de contactele oral-genitale; - dependenţă orală; - simptome gastrice; agresivitate orală; 10. mică: negarea dependenţei orale la compulsivi, la independenţi, egoişti; 11. omisă: - respingerea nevoii de afecţiune; - culpabilitate severă; - depresie; astm. HANDICAP FIZIC Se identifica prin indicatorii de conflict sau omisiuni pe zonele respective. HAŞURARE Anxietate; în cazul haşurării extreme - anxietate liberă, incapacitate, critică şi îndoială de sine. HOMOSEXUALITATE Anxietate; în cazul haşurării extreme -

anxietate liberă,

incapacitate, critică şi îndoială de sine. INADECVARE 1. siluete foarte mici sau foarte mari, slabe, grandioase; 2. mâini si braţe slabe; 3. ochi orbi, fără expresie; 4. picioare în forma de beţe; 5. degete în forma de petale; 6. picioare subţiri, slabe; 7. absenţa picioarelor; 8. accentuarea liniei de mijloc, a nasturilor; 9. buzunare accentuate; 10. figură feminină dominantă, mare, desenată de bărbat; 11. ochi care nu văd, lipsa urechilor, privire pierdută. INCOPLETITUDINEA DESENULUI 1. depresie; 2. evaziune; 3. deficienţă mentală; 4. nevroză. ISTERIE, IMPULSIVITATE 1. apăsare neregulată a liniilor, variabilitate; 2. lipsă de precizie; 3. linii zimţate; 4. tratarea neîngrijita a părului; 5. trăsături faciale infantile; 6. mâini si braţe slabe. IMBRACAMINTE Arata compromisul între modestie si etalarea corpului. Indica nivelurile de suprafaţă ale personalităţii: 1. prea îmbrăcat: narcisism, seducţie; 2. prea puţin îmbrăcat: absorbit de sine, introvert, preocupare excesivă pentru dezvoltarea corporală, preferinţă pentru fantasma vs. realitate; 3. indecizie privind îmbrăcarea: hipocondrie; 4. bijuterii, combinate cu cosmetică: la femei - psihopatie.

17

INABUŞITE CONSTRÂNSE (siluete) 1. evaziune; 2. rigiditate; 3. psihopatie - relaţii interpersonale dezgustătoare; 4. insecuritate: îndoială de sine. ÎNCADRAREA ÎN PAGINĂ 1. în partea de sus: se simte 'în aer', fără baza solidă; 2. deasupra liniei mediane: - avansul spre un scop intangibil; - fantasmarea nevoii de putere; distant şi inaccesibil; - înfumurare, considerarea celorlalţi cu superioritate; - optimism în lupta pentru scop; 3. în centru: - insecuritate si rigiditate; - nevoia de control atent; - grad normal de control şi rigiditate; 4. sub mijlocul paginii: - nesiguranţă si inadecvare, depresie; - concreta; - atitudine defetistă; - nevoia de fundament, control şi echilibru solid; subtilitate, calm, echilibru; 5. în partea stângă: - dominanţă afectivă; - accent pe trecut; impulsivitate; - orientare spre sine; 6. în partea dreaptă: - control emoţional; - efort pentru succes; - orientare spre mediu; 7. În colţul din stânga sus: anxietate, fuga de experienţe noi, întoarcere spre trecut, spre satisfacţii imaginare. INTEBĂRI ADRESATE EXMINATORULUI Nesiguranţa faţă de aşteptările examinatorului, dorinţa ca acesta să structureze desenul. Evadare din situaţie, curiozitate, anxietate, confuzie, grijă. Răspunsurile nu trebuie să structureze situaţia - test. În finalul testării se poate răspunde cu prudenţă. LABELE PICIORULUI (vezi şi Picior) Asigură baza şi sunt instrumentul de auto locomoţie. Simbol al autonomiei, simbolism falic, important în desenele adolescenţilor şi vârstnicilor cu preocupări sexuale; prea traumatizante pentru a fi desenate de adolescente; pot fi controlate printr-o detaliere compulsivă. Asigură trăirea motilităţii psihice si somatice: 1. omise: - constrângere, lipsa autonomiei şi dependenţă; - castrare; - acceptare sexuală dificilă; - deprimare, descurajare; 2. lungi: lupta pentru autonomie; 3. foarte lungi: preocupare pentru sexualitatea masculină, nevoie de independenţă; 4. mari (late): ambivalenţă faţă de lupta pentru autonomie; 5. foarte mari: nevoie excesivă de securitate, de suport solid; 6. atrofiate: slăbiciune, inadecvare, pierderea puterii şi autonomiei din cauze regresive; 7. scurte: imobilitate, lipsa autonomiei; 8. foarte mici: control rigid al sexualităţii, dependenţă; 9. depărtate: - sfidarea autorităţii; - negarea insecurităţii. consolidare la şocuri externe; nevoie de stabilitate; 10. încrucişate sau strâns lipite: rigiditate; - respingerea sexualităţii; 11. mult haşurate: - panică homosexuală; autodirecţionare conflictuală; - la femeie - sexualitate reprimată; 12. desenate la început: descurajare, depresie; 13. foarte ascuţite: combinate cu degete-gheare (sau alţi indicatori de ostilitate) - inacceptarea agresivităţii; 14. silueta stând pe vârful picioarelor - nevoia de a evada din mediul frustrant; ambiţie neobişnuită; 15. detaliere excesivă: stare obsesivă; 16. 18

tocuri înalte: homosexuali, femei cu aspiraţii de strălucire; 17. în direcţii opuse: ambivalenţă, în special faţă de independenţă; 18. în forma de beţe: imaturitate, insecuritate. LINIA DE MIJLOC 1. accentuată: - dependenţă; - simptome somatice, conversia lor agresivă; - isterie; - inferioritate corporală; - imaturitate emoţională; 2. nasturi de-a lungul ei: dependenţă maternă, căutarea femeii pentru putere, negarea individualităţii pentru a se face plăcut femeii; 3. vaga: vârstnici preocupaţi de declinul fizic. LINIA TALIEI (vezi si Cordon) Taie originea impulsurilor fizice. La bărbat - deasupra taliei sunt zonele forţei fizice iar sub ea se afla zonele sexuale. La femeie - deasupra sunt sânii cu fluidul lor vital iar dedesubt sunt zonele reproducerii si sexualităţii: 1. accentuată: control sexual; 2. mult haşurată sau tăiată: hipercontrol al sexualităţii din cauza culpabilităţii şi a sentimentului pierderii controlului; 3. refuzul de a desena mai jos de talie: sexualitate tulburată şi blocată; 4. amânarea desenării: blocaj în negocierea cu ariile sexualităţii; 5. foarte îngustă: control precar, raptusuri, narcisism, vanitate, egoism. LINII VAGI , CONFUZE 1. regresie psihotică; 2. incertitudine, anxietate nevrotică; 3. depresie, hipobulie; 4. indiciu de slăbiciune în zona respectivă; 5. lipsa spiritului revendicativ, timiditate. MÂINI (vezi şi Degete) 1. mari: dorinţă de forţă, adaptare rafinată în relaţie datorită inadecvării si impulsivităţii; 2. omise: - inadecvare; - culpabilitate sexuală şi agresivă; castrare; 3. desenate în final: inabilitate de relaţie prin inadecvare sau negarea dorinţelor de putere; 4. în buzunare sau la spate: evaziune; psihopatie; 5. foarte haşurate: culpabilitate (faţă de realitate sau fantasma - masturbaţie, atac, furt); 6. lângă organele genitale: - preocupări sexuale; - culpabilitate faţă de masturbaţie; - apărare la apropiere sexuală; 7. anomalii în tratarea mâini: neîncredere în realizări şi contacte sociale. MARGINEA SUPERIOARĂ A PAGINII Atinsă sau depăşită indică supra-extinderea în relaţie şi viaţă fantasmatică bogată. Personalitate ciclotimă. MĂRIMEA DESENULUI Dacă silueta care trimite la imaginea de sine este mică inadecvare, inferioritate. Dacă aceasta este mare - răspuns expansiv, agresiv la presiunile mediului. Orice extremă indică patologie. Media este în jurul a 17,5 cm: 1. raportul dintre mărime şi spaţiu: oferă măsură relaţiilor dintre subiect şi mediu (sau părinţi); 2. raport figură / mediu diminuat sau foarte mic: - eu contractat, slab; - inadecvare, preocupări de adaptare; - schizofrenie; - depresie profundă; 3. raport figură / mediu mărit sau foarte mare: grandoare paranoică cu sentimente de inadecvare puternic reprimate; - estimare de sine 19

fantezistă; - manie; - psihopaţi explozivi; - deficienţă mentală, organicitate; - în desenele copiilor; 4. depăşeşte pagina: lipsa planificării, manie, hiper - activism. MASCULIN SAU FEMININ Tratamentul diferenţiat al sexelor indică ariile de conflict al rolurilor sexuale şi ale agresivităţii: 1. bărbaţii infantili, imaturi sexual: - figuri bine modelate, detaliate, simpatice ca idealuri ale eului; - figuri materne puternice; 2. homosexualii: figuri bărbăteşti efeminate şi femei masculinizate; figuri împodobite; 3. bărbaţii grandioşi, exhibiţionişti, egoişti: figuri feminine slabe; 4. femei cu protest viril: figuri bărbăteşti slabe, inadecvate; 5. desenarea sexului opus ca prim desen: - identificare sexuală confuză; dependenţă faţă de părintele de sex opus; - imaturitate psihosexuală. MIŞCARE 1. activitate - activism în rezolvarea problemelor; 2. hiperactivitate: compensare pentru controlul lumii; 3. pasivitate: patologie, slăbiciune, inadecvare. MIŞCAREA CREIONULUI 1. lungă: control; 2. scurtă: impulsivitate; 3. zimţată: ostilitate, impulsivitate; 4. schiţată: insecuritate şi anxietate, inadecvare daca presiunea este mică; 5. înspre corp - centripet: introversie; 6. dinspre corp - centrifug: extraversie; 7. presiunea (apăsarea) indică nivelul energetic; 8. apăsare puternică: anxietate şi tensiune; 9. presiune verticală: determinare, afirmare, masculinitate. MUŞCHI Accentuaţi: - homosexuali; - egocentrici, narcisici; - distroficii muscular. MUSTAŢĂ 1. mult haşurată: - străduinţă pentru sexualitate masculină matură; - desenata de femeie - semn al ostilităţii faţă de bărbaţi; 2. mică, curată, îngrijită: - sexualitate controlată, preocupare pentru sine, egoism; - homosexuali inteligentă, controlaţi. NĂRI Agresivitate primitivă - 'a fremăta de furie'. NAS Legat de sexualitate si agresivitate. Accentuarea nasului ca simbol al puterii mai mult decât al sexualităţii: 1. lung: agresivitate, ascendenţă, activitate şi întreprindere socială; 2. haşurat: castrare; 3. accentuat: - preocupare falică; - adolescenţi sau subiecţi cu angoasă de castrare; 4. ascuţit: tendinţe de dominare şi agresiune; 5. coroiat: afectarea sexualităţii de către vârstă, răutate şi avariţie. NASTURI Negociază problematica independenţei (la fel cu cea sfincteriană) datorită dificultăţii de a-i manipula, obţinută odată cu dobândirea motricităţii fine şi deci a dependenţei materne: 1. sub linia mediană: dependenţă maternă sau regresie orală; preocupări egocentrice, somatice; - preocupări legate de dependenţă de autoritate; 2. accentuare: dependenţă, imaturitate, inadecvare; 3. la manşete: control compulsiv, stereotip.

20

NEIMPLICAREA ÎN SARCINA –TEST Timiditate, anxietate, evaziune - teama de autorevelare, depresie, încăpăţânare. NORMALITATE Toţi subiecţii 'normali' au zone patologice. Normalitatea trebuie observată în aceeaşi măsură cu patologia: 1. mărimea: figuri de 15-18 cm înălţime; siluetă feminină este puţin mai mică sau egală cu cea masculină (nu mai mare); 2. aşezarea în pagină: în mijloc, spre partea de sus; 3. punctul de plecare: cap şi trăsăturile feţei; 4. timpul: 10-12 minute sau mai puţin pentru întreg testul; 5. spontaneitate: silueta arată o anumită animaţie, mişcare, flexibilitate; 6. proporţie: realistă fără distorsiuni majore; 7. prezentare estetică: siluete simetrice şi plăcute la privit; 8. ştersături: minime, pentru a îmbunătăţi; 9. calitatea liniei: linii consistente, presiune constanta, sigura; 10. sex: sexul propriu desenat iniţial, mai mult timp alocat detalierii acestuia. 11. caractere sexuale: sexul ambelor siluete evident; femeia va avea sâni, par mai lung, şolduri rotunde. Bărbatul ca avea pieptul şi umerii mai largi, păr mai scurt şolduri plate, părul mai haşurat decât al femeii; 12. vârsta siluetelor: aproximativ cu cea a subiectului; 13. curea la bărbaţi: indicele controlului convenţional; 14. îmbrăcăminte formală: control formal şi tendinţe conservatoare; 15. ochii: cu pupile dar nu întunecate; 16. atitudinea în sarcina: acceptă modul în care a desenat fără autocritică nemeritată, nu cere asigurări sau îndrumări de la examinator; 17. umor: acceptarea cu umor a deficientelor desenului; 18. picioarele (labele) neaccentuate; 19. urechile neaccentuate; 20. desenarea întregii siluete, omiterea unor arii minore. NUDURI Desenate de: 1. studenţi la arte; 2. subiecţi în cura analitică; 3. subiecţi voierişti, cu preocupări sexuale; 4. schizofreni. OBSESIV- COMPULSIV 1. detaliere excesivă: buzunare, nasturi, şireturi de pantofi, cusături; 2. accentuarea simetriei, precizie, echilibru; 3. multe ştersături; 4. mult timp pentru a termina; 5. siluete virile cu braţe lungi, puternice şi capete mici: ignorarea controlului mental rigid şi supunerea la instinct; 6. întreabă pentru a forţa examinatorul să-i structureze desenul. OCHII Sunt 'ferestrele sufletului' care asigură informaţii necesare adaptării: 1. disproporţionat de mici: închidere în faţa lumii; 2. care nu văd: - imaturitate afectivă, egocentrism; - adulţi regresaţi; - deficienţi mental; - copii mici; - dependentă, afectivitate superficială, lipsa discriminării; 3. orbi, închişi, ascunşi, cu cearcăne accentuate: - reţinere în a privi lumea; - ostilitate faţă de ceilalţi; - evitarea situaţiilor neplăcute; - tendinţă de a exclude neplăcerea; 4. mari, accentuaţi (chiar ostili): - tendinţe exhibiţioniste (în special la fete); - bărbaţi homosexuali; - isteric egocentric; 5. străpungători: stare exagerată, 21

paranoidă, de alertă, suspiciozitate; 6. bulbucaţi: excitaţie sexuală; 7. crucişi: gândire confuză; 8. orbite mari cu ochi mici: voierism trăit culpabil. OMISIUNI Zona omisă indică conflict sau preocupare pentru ea. Înainte de a dezvolta o ipoteza interpretativă trebuie considerate situaţia imediată, istoria socială, statutul conflictual al zonei omise şi simbolismul ei. ORGANICITATE 1. capul disproporţionat, prea mare; 2. proporţii slabe; 3. creionare greoaie a capului; 4. linii groase şi simple; 5. apăsare neobişnuită; 6. ştersături rare; 7. sinteza slabă; 8. fără detalii, multe omisiuni; 9. siluete prea mari; 10. exprimarea de către subiect a sentimentului importanţei; 11. rigiditatea abordării, stereotipii; 12. 'Înrămarea' siluetei cu linii suplimentare. PĂLĂRIE (vezi si Şapca) 1. pălărie: - ascunderea sexualităţii masculine; - trairi de impotenta; - la femeie - ascunderea impulsivităţii sexuale; - pe capul unui nud: regresie, schizofrenie, sexualitate infantilă, fantasme de virilitate compensatorii. PANTOFI 1. detaliere: la tinere pubere indice al preocupării obsesive pentru obiecte sexuale, curiozitate şi preocupare anormală pentru sexualitatea masculină; 2. ascuţiţi: agresiune; 3. mult haşuraţi: preocupare şi dorinţă sexuală; 4. lipsa pantofilor: pulsiuni sexuale şi agresive primitive; 5. cu catarame (decoraţi): femei exhibiţioniste, narcisice. PĂR (vezi si Barba) 1. foarte haşurat: - sexualitate excesivă; - anxietate severă relativa la controlul mental al sexualităţii; - anxietate relativă la imaginaţie; - virilitate cu posibilă evoluţie spre sexualitate delincventa; 2. lung şi nehaşurat: ambivalenţă / ostilitate relativă la sexualitate; 3. ciufulit de femeie: - la adolescenţi - impulsivitate sexuală; - la bărbaţi neîncredere în femei (la alcoolici şi paranoici); 4. păr feminin neîngrijit şi coafură masculină foarte aranjată: - la bărbaţi - infantilitate psihosexuală, control; - la femei - dezordine sexuală; 5. coafură elaborată: - individ sociopat, demonstrativ; - vanitate; - adolescente cu dorinţe de strălucire; 6. ţepos, ordonat: la siluete feminine indică control sexual, posibilă sterilitate; 7. zona acoperită cu păr cu un grad de umbrire: măsură şi adecvarea virilităţii; 8. ca spuma: imoralitate sexuală, lipsa controlului; 9. abundent, în aranjament liber: femei active, atractive sexual. 10. excitat: nevoi sexuale infantile; 11. multa atenţie acordata părului: narcisism, vanitate, egocentrism; 12. nehaşurat: depresie, libido scăzut. PARANOIA 1. accentuarea capului: compensare emfatică pentru inadecvare; 2. accentuarea ochilor şi urechilor: preocupare excesivă faţă de lume - lumea ostilă si ameninţătoare; 3. profil: evaziune şi suspiciune în testare; 4. ochi sfredelitori: prudenţă şi atenţie la pericole; 5. degete-gheare: ostilitate, agresivitate spre mediu; 6. detaliere 22

excesiva a părului: preocupare deosebită faţă de controlul sexual; 7. posibilă existenţă a indicilor homosexualităţii; 8. refuzul de a desena. PĂTAT, MÂNJIT (desen) La adulţi indică agresivitate şi anxietate severă. La copii nu este frecventă. PELVIS Sediul sexualităţii feminine, pentru bărbat este mediul cel mai gratificant: 1. închidere pelviană incompletă: - conflict sexual; - culpabilitate în faţa tendinţelor homosexuale; 2. mare: - fecunditate; - superioritatea femeii faţă de bărbat; - preocupare pentru graviditate; - dependenţa bărbatului de mama sau de imaginea ei. PERSEVERARE În cazul subiecţilor limitaţi sau deterioraţi mental, la nevrotici prin nevoia de răspunsuri sigure şi la simulanţi. PERSONAJUL DESENAT Trebuie aflate informaţii privind siluetele desenate: dacă se leagă de concepţia de sine sau despre ceilalţi, dacă sunt reale sau dezirabile: 1. ideal sau faţadă: idealul de sine al subiectului sau masca sa; 2. imaginea de sine: auto - percepţia subiectului; 3. imaginea autorităţii: persoana cu care subiectul trebuie să negocieze; 4. persoana semnificativă: părinţi, fraţi, rude etc.; 5. persoana controversată: persoana faţă de care există ambivalenţă; 6. persoană puternică sau slabă: - confesiunea slăbiciunilor; efort de compensare sau schimbare; 7. persoana mutilată: respingerea problematicii indicată de zona respectivă, tulburare mentala severă. PERSPECTIVA DESENULUI 1. profil: mai matură şi sofisticată decât vederea din faţă care este mai naivă; 2. disproporţia profilului: judecata slaba; 3. vedere întreaga: tendinţa de exhibiţionism şi demonstrativitate (femei vanitoase, adolescente, bărbaţi activi social); 4. silueta întreagă a femeii, profil masculin: desenate de bărbat - indice al de auto - protecţiei şi uşurinţă de a expune femeia; 5. confuzia între vederea din faţă şi profilul faciesului: deficienţă mentală gravă, schizofrenie; 6. profilul fetei cu vederea întreagă a corpului: postura încordată, jenă socială, culpabilitate socială; - impulsul spre demonstrativitate; 7. întreaga siluetă din profil: - ezitarea de a afronta lumea; - tendinţa de a se ascunde şi de retragere din lume; 8. silueta din faţă: hotărârea de a face faţă vieţii, rigiditate. POZIŢIA , ATITUDINEA (siluetei) 1. picioare larg depărtate: compensarea nesiguranţei; 2. strânsă: rigiditate, restricţie; 3. cu spatele la privitor: retragere, teamă; 4. clătinându-se: echilibru mental precar; 5. picioarele strâns apropiate: încordare, stângăcie, rezistenţă la avansurile sexuale. PROFIL Evadare controlată sau rezistenţă la revelarea de sine. Control matur al sentimentelor cu refuzul exhibării: 1. figura întreagă: - tendinţe de retragere şi opoziţie; 23

tendinţe de retragere nepatologice (în absenţa altor indici); 2. profil ambivalent - o parte a corpului întoarsă în altă direcţie: - frustrare puternică şi dorinţă de abandonare a situaţiei traumatice; - ambivalenă introversie - extraversie. PUTERE FIZICĂ Este accentuată compensator de cei care se simt inadecvaţi fizic. RECT Accentuare: semn rar de tendinţe paranoide sau homosexuale. REGRESIE 1. ochi orbi; 2. gură concavă, receptivă; 3. mişcare îngheţată - siluetă contemplativă; 4. profil care priveşte spre stânga; 5. profil rigid; 6. refuzul de a desena; 7. slăbiciune: picioarele (labele) în formă de beţe, braţe slabe, degete ca petale de flori, silueta foarte mică. SÂNI Ca simbol al maternităţii se asociază cu dependenţa, cu a poseda: 1. haşurare intensă sau mărime disproporţională: dependenţă, imaturitate, căutare de sine; 2. femeie maternă, cu bust mare: bărbaţi imaturi psihic şi femei dominate sau hiperprotejate de figura maternă; 3. mici: avariţie în oferta de afecţiune şi aprobare a copiilor; - desenaţi de femeie respingerea sexualităţii feminine; - respingerea maternă; - teama de sexualitatea feminină matură; 4. căzuţi: dependenţă maternă a bărbaţilor; 5. accentuarea sânilor şi pelvisului: desenate de femei - identificare cu imaginea maternă productivă, dominantă; desenate de bărbaţi - dependenţă maternă, căutare a dragostei şi aprobării; 6. înalţi şi fermi - silueta de tânără cu dorinţe sexuale ferme: respingerea sexualităţii feminine mature pentru o iubire virilă, masculină. ŞAPCA Imaturitate, mascare a sexualităţii. SCHIZOFRENIE 1. mişcare blocată: trăsături statice, autiste, introverte, fantasmare. 2. desen în partea stângă a paginii; 3. cap mărit - imagerie bogată; 4. detalierea urechii şi ochiului - în schizo-paranoidă - preocupare pentru halucinaţii şi suspiciune; 5. corp rigid: constricţie; 6. desen bizar: lipsa contactului cu realitatea; 7. refuzul de a desena: evaziune, negativism, depresie; 8. transparenţă - organe interne - anxietate convertită hipocondric; 9. succesiune confuză: ordinea normală este de la cap la picioare; 10. profil confuz; 11. disproporţie grosieră; 12. figura diagramatică; 13. siluetă formalizată - lupta compulsivă pentru control; 14. dezumanizare - caracteristici animale în desen. SILUETA FEMININĂ1. mare, masculinizata: protest viril, invidie de penis; femei cu contacte heterosexuale limitate; 2. mică, slabă: grandoare la bărbaţi; slăbiciune, sensibilitate, delicateţe la femei. SIMBOLURI SEXUALE Pălăria, pantofii, nasul, pipa, puşca, bastonul, trabucul, părul.

24

SIMETRIE 1. bilaterală: rigiditate, regresie, schizofrenie paranoidă; 2. extrema: compulsie, distanţă, hipotimie; 3. defectuoasă: - nevroză, anxietate; - hipomanie sau isterie compulsivă. SOLUL LINIA Nesiguranţa sau nevoia unui punct de referinţă. SPRÂNCENE Ca si părul, au conotaţii sexuale: 1. îngrijite: stereotip social de rafinament şi îngrijire; femei narcisice cu aspiraţii de strălucire, inhibate; 2. ridicate: atitudine dispreţuitoare, superioritate, interogaţie; 3. stufoase: primitiv, aspru (grosolan), neinhibat. STÂNGA DESENULUI Este partea sinelui, în timp ce partea dreapta este cea a mediului. Privire spre stânga: introspecţie, preocupare pentru sine. ŞTERSĂTURI Anxietate şi insatisfacţie deschisă în raport cu zona desenată: 1. nevrotici (mai dese): - obsesiv-compulsivi; - psihopaţi cu aparenţe nevrotice; 2. la copii (mai rare): deficienţi mental; - schizofreni regresaţi; - organici; - senili; - maniacali; - depresivi. STOMAC Cel mai expus conversiei psihogene. Stomacul plin este asociat bunăstării, iar gol singurătăţii SUCCESIUNEA SEXELOR Levy arata ca 87% din 5000 de subiecţi au desenat iniţial siluete de acelaşi sex. Din 16 homosexuali, 13 au desenat iniţial sexul opus: 1. inversiune sexuala; 2. identificare sexuală confuză; 3. dependenţă de o persoană de sex opus SUCCESIUNEA ZONELOR DESENATE Frecvent se începe cu capul şi continua cu picioarele. 1. ezitare în a merge mai jos de cap sau talie: evitarea conflictului conex acelor zone; 2. confuză: impulsiv, maniac sau hiper-activ, schizofrenie; 3. dezvoltare bilaterală a detaliilor: rigiditate, compulsie; 4. trăsături faciale desenate în final: inadaptare, incapacitate afectivă, schizoidie. TEMA SILUETEI 1. cowboy: agresiune fantasmată, exprimată în limbaj corporal, la adolescenţii delincvenţi; 2. om de zăpada: evaziune din problematica corporală; 3. clovn, desene animate, figuri caraghioase: - dispreţ, ostilitate faţă de sine; - reducerea la absurd a situaţiei - test; 4. persoane vârstnice: eforturi spre maturizare şi control; 5. persoană mai tânără: - apărare infantilă; - nostalgia libertăţii şi lipsei de responsabilitate din copilărie; imaturitate emoţională. TRANSPARENŢA SILUETEI Tendinţe voieriste. Judecată inconsecventă. TRĂSĂTURA ŞI CALITĂŢILE EI 1. consecventă: adaptare stabilă; 2. linii slabe: - lipsa revendicării, timiditate; - anxietate, nesiguranţă; - control rigid al pulsiunilor; - depresie, lipsa vitalităţii; - linie fantomatică - regresie, retragere, tipică la schizofreni; - introversie; 3. linii încărcate: - revendicare, dominanţă, lupta pentru putere şi control; - ostilitate manifestă şi 25

tensiune; - auto-asigurare; - anxietate, combinată cu umbrire şi apăsare puternică; alcoolic cronic, schizoid, teama de depersonalizare; - agresiune motorie în schizofrenie şi manie; - sindrom organic cerebral; 4. linii groase: bariere fizice în mediu, schizoidie; 5. apăsare variabilă: isterie, ciclotimie, instabilitate; 6. linii zimţate: - anxietate; - control mental sărac; 7. linii neregulate, tremurate, discontinue, cu apăsare uşoara: alcoolici schizoizi; 8. umbrire puternică: copii, nevrotici anxioşi, psihotici; 9. linii continue: determinare, leziune centrală. 10. linii uşoare, întrerupte, inegale: teamă, nesiguranţa, inadecvare; 11. coordonare slabă: tensiune, anxietate, leziune centrală; 12. schiţare: anxietate, nesiguranţă. TRUNCHI Este originea impulsurilor fizice: 1. omis: respingerea impulsurilor fizice; bărbaţi în involuţie; copii; pierderea imaginii corporale; 2. lung şi îngust: caracteristică schizoidă; 3. eşec de închidere a figurii: preocupare sexuală; 4. foarte mic: negarea impulsurilor sexuale, inferioritate şi slăbiciune fizică; 5. foarte mare: instincte nesatisfăcute; 6. trunchiul sexului opus mult haşurat: ostilitate faţă de sexul opus. TULBURARE MENTALĂ SEVERĂ (vezi şi Schizofrenie) 1. ochi care nu văd; 2. indicatori anatomici; 3. guri deschise, guri care rânjesc, guri crestate; 4. pumni strânşi; 5. caracteristici animale; 6. haşurare extremă, pătare; 7. degete cu gheare; 8. părţi importante (braţe, mâini, picioare) omise; 9. siluete rigide, diagramatice; 10.lipsa echilibrului, clătinare; 11. nuduri cu organe genitale accentuate; 12. mâzgăleala; 13. confuzia profil / faţă; 14. desene mici, goale sau mari, grandioase care depăşesc pagina; 15. privire crucişa. UMERII Asigura forţă şi putere (împreuna cu mâinile, braţele, picioarele). Umărul stâng are implicaţii feminine, iar cel drept masculine (Jolles): 1.

mari: - sentimentul puterii,

preocupare pentru putere - la adolescenţi; - la femei - protest viril; 2. mici: inferioritate; 3. pătraţi: atitudine defensiva şi ostilă (cuplaţi cu alţi indici); 4. bine proporţionaţi, rotunjiţi: expresie a puterii flexibilă, echilibrată; 5. atârnând: dezechilibru emoţional, rol sexual conflictual; 6. ştersături si întăriri: preocupare pentru dezvoltarea fizică drept expresie a puterii. URECHI Culeg informaţii şi asigură retroaferentaţia în relaţie, semnalează pericole: 1. accentuare: - senzitivitate faţă de lumea exterioară; - paranoizi; - persoane surde; inabilitate auditivă; - homosexuali care se simt persecutaţi pentru sexualitatea lor deviantă; - nevrotici hipersensibili la critică; - halucinaţii auditive (accentuare extrema); 2. lipsa accentuării: - refuzul criticilor; - negarea preocupărilor pentru opiniile celorlalţi; - negarea halucinaţiilor auditive. 26

VEDERE DIN PROFIL Exhibiţionism, naivitate, dependenta sociala.

•

BIBLIOGRAFIE

• • • • •

ANZIEU D. (1974) : Psyhanalyse du génie créateur, Ed. Dunod AUBIN H. (1970): Le dessin de l'enfant inadapté, Ed. Privat BOUTONIER J. (1953): Les dessins des enfants, Editions du Scarabée BOUVET A. (1956) : Le langage de la couleur, Cahiers de l'enfance inadaptée Dr. Cilibiu Elena Silvia, Dr. Trifu Simona Conf. Dr. Dobrescu Iuliana – Desenul la copii diagnostic şi tratament Colectia personala de desene a d-nei Conf. Dr. Iuliana Dobrescu CORMAN L. (. 1970) : Le test du dessin de famille, P.U.F CORNUTIU G. (1995) : Bazele psihologice ale practicii medicale DAVIDO R. (1971) : La decouverte de votre enfant par le dessin, NOE Dictionar de psihanaliza (1997)- Editura Univers Enciclopedic Goodenough,F.1926. A new approach to the measurement of intelligence of young children.Journal of Genetic Psychology , 33, 185-211. HAMMER F. E. (1970) : The clinical application of projective drawings C.C.THOMAS Publisher LANGEVINET V. (1950) : Peintures et dessins collectives d'enfants, Edition du Scarabée LUQUET G. (1927): Le dessin enfantin, Alcan MALRIEU P. (1956): La vie affective de l'enfant, Editions de Scarabée MINKOWSKA F. (1949) : De Van Gogh et Seurat au dessins d'enfants, Paris MINULESCU M. (2001): Tehnici proiective, Bucuresti OLARU AL. (1998) : Introducere in psihiatria practica Stevens, G. And Gardner, S. 1982. Florence Laura Goodenough. In G. Stevens and S. Gardner (Eds.), The women of psychology, Volume 1: Pioneers and innovators (pp 193-197), Cambridge, M.A.: Schenkman Publishing. STORA R (1964): La personnalité a travers le test de l'arbre, Bulletin de psychologie THOMAZZI J. ( 1986) : Le bonhomme et l'enfant WIDLOCHER D. (1965) : L'Interpretation des dessins d'enfant, Dessart ZAZZO R. (1991) : Les dessins de l'enfant, Paris William H. Urban –The „Draw a person” catalogue for interpretative analyses, second edition Western Psychological Services Beverly Hills – California

• • • • • • • • • • • • • • • • • • •

27