Lumina

Lumina de Klara Lucia Losonczy | Aprilie 30, 2008 De ert necuprins. Nu. Nu necuprins. Doar înfior tor. Aproape vid. Copaci mutila i. V i sterpe. Paji ti arse. Mun i nuzi. P mânt ro u, murdar, ce nu va mai da nicicând roade. Un drum pr fuit ce duce departe. De o parte, o paji te ucis , de cealalt , un munte jupuit. Pustiu. F r natur . De ce? Unde sunt iarba, copacii, râurile, florile, vânturile, p s rile, fluturii, oamenii?.. Cum de s-a putut întâmpla a a ceva? Ce-ar trebui s însemne? Sfâr itul este aproape? Mai exist vreo speran ? Unde?.. O femeie privea însp imântat acest peisaj lugubru. St tea în mijlocul drumului acoperit cu un praf ciudat, ro iatic. În fa a ei, la poalele dealului pe care se afla, lumea p rea neschimbat . La fel de verde, de vesel , de nep s toare ca întotdeauna. De ce numai acolo se schimbase totul? Nu putea în elege. În partea dreapt un câmp întins, înve mântat într-o iarb ro ie, nenatural , iar în stânga un munte acoperit de case p r site. Ca i cum în locul copacilor ar fi r s rit peste noapte case. Case nelocuite. Sparte, în ruin . Lugubru! Deci era adev rat! Începuse sfâr itul. Se sfâr ise începutul. Urma Apocalipsa. Ce se va întâmpla cu oamenii? Vor fi singuri? Vor fi salva i? Vor mai tr i? Vor pl ti sau vor fi ierta i? Pentru ce atâta fr mântare? Pentru ce atâtea întreb ri? Oamenii s se apere i singuri! Dac vor fi în stare… Ea va muri oricum. tia asta. Va fi în curând al turi de el. Dac el murise, înseamn c într-adev r totul va fi de ert! Speran ele erau de arte. Totul era de art i de ert! Numai c ea va pleca. Va pleca spre el i vor fi din nou împreun ! Ce conteaz ce se va întâmpla apoi? Poate c de fapt el chiar fusese un profet trimis din ceruri s prevad ceea ce va fi! Trebuia s fie a a. Doar el prev zuse acest tablou înfrico tor de sfâr it de lume! Prev zuse i extinderea unui de ert atotcuprinz tor, la fel ca i moartea celor f r de credin . Spusese c cei drep i vor supravie ui i poate p mântul va fi salvat, dac dragostea-elementul primordial, va învinge. Dac era adev rat, atunci fructul celei mai profunde i pure iubiri va fi cel ce va salva omenirea! Un strig t plin de durere str punse aerul sufocant. Femeia se pr bu i în praful drumului. Deci venise ceasul! Trebuia s moar în curând! Va muri i va fi cu el, dar înainte, mai avea o datorie de împlinit!

Trebuia s dea na tere unei noi speran e!.. Adev rul i se revel acum în toat puterea lui. Ea era deci cea care trebuia s salveze astfel lumea. Ea murea pentru asta! Iar el murise la fel… Dragostea. Dragostea lor… Da, trebuia s duc la bun sfâr it i acest ultim sacrificiu! Abia apoi î i va fi încheiat menirea i urmat destinul. i în mijlocul prafului ro iatic, al atmosferei fierbin i, al acestui tablou-simbol al suferin ei, mizeriei i ignoran ei omene ti, din lacrimi, durere, disperare, resemnare i dragoste ce învinge moartea, din moarte se n scu atunci speran a! Lumin . Muzic celest . Putere. Credin . Curaj. Dragostea chemând celelalte elemente: Apa –Purificarea. P mântul –Echilibrarea. Aerul –În l area. Focul –Determinarea. Dragostea –Împlinirea! i apoi perfid , moartea… Din nou împreun ! Împreun pentru vecie, c ci am reu it. Am murit, dar ne-am împlinit misiunea: am dat na tere speran ei, salv rii! tim c va învinge, dar ce se va întâmpla cu ea? Fiica noastr … Topice: Medita ii | Edit |