Ceeace a mai rezultat în special pentru mi ne a fost că în timpul acela m’am hotărît în mod definitiv să urmez studiul matematicelor ... La 1869 el termină liceul şi se înscrie la Universitatea din Bucureşti la secţiunea fizico-matematică. Studenţii de pe atunci erau necăjiţi de multe nevoi ş i mai erau ademeni ţ is ă ş i întrerup ă studiile ocupând cu concurs numeroasele locuri libere din înv ăţă mânt. Foarte pu ţ ini treceau examenele de fine de an ş i mai pu ţ ini ajungeau s ă ş i iea diploma de licen ţă . Cu toate acestea Haret, de ş i trecuse concurs, chiar dup
ă primul an de facultate ş i luase catedra de matematici dela Seminarul Central, s’a prezentat regulat la examene ş i ş i-a trecut licen ţ a. În urma st ă ruin ţ ei d-lui Maiorescu , Ministrul Instruc ţ iunii de pe atunci, se declar ă o burs ă vacant ă pentru studiul matematicelor ş i Septembrie 1874 Haret trecù concursul, reu ş i ş i plec
ă la Paris. Astfel se realiz ă «aceast ă dorin ţă , care de mult îl fr ă mântà», cum se exprim ă singur în amintirile sale. În sfâr ş it visurile dela 13 ani vor puteà acum s ă se întruchipeze. Dar începuturile au fost grele. Chiar îndat ă dup ă începerea cursurilor la Paris, poveste ş te el mai departe, am putut s ă -mi dau seama de marile lipsuri ale instruc ţ iei mele matematice, cu toat ă licen ţ a mea trecut ă cu bile albe la Bucure ş ti. Erau p ă
r ţ i întregi de materie pe cari nu le cuno ş team ş i mai ales îmi lipsià deprinderea rezolv ă rii de probleme.
7 ş i de metoade pentru realizar ea acestor idei în toate am ă nuntele lor. Dela împ ă r ţ irea materiilor ş i orelor pe clase, dela prevederea am ă nun ţ it ă a cheltuielilor bugetare pentru înfiin ţ area de ş coli, pân ă
la considera ţ iuni înalte de educa ţ ie ş i patriotism, totul e desf ăş urat, înl ă n ţ uit ş i expus cu c ă ldur ă ş i pe unele locuri, acolo unde erà nevoie, cu energie ş i chiar cu indignare. Da ţ i-mi voie s ă v ă cetesc o bucat ă care mi se pare ş i ast ă
zi de actualitate. Un foarte grav defect al întregului nostru înv ăţă mânt, f ă r ă excep ţ iune, este de a nu se ocupa decât de instruc ţ iune, ş i nicidecum de educa ţ iunea tinerimii. Tot ce se face, tot ce se pl ă nue ş te, este numai pentru programe, material didactic ş i alte lucruri ce au scop de a introduce în mintea copiilor cea mai mare doz ă posibil ă de cuno ş tin ţ e. În ş
coalele noastre se face cevà pentru a da tinerimii asemenea deprinderi? Nicidecum. Profesorul, când a spus ş colarului c ă Alexandru cel Mare ş i-a pierdut coiful în b ă t ă lia dela Granic, sau când a pus vorbe române ş ti în locul altora latine ş ti dintr’o carte, crede c ă nu mai are altcevà de f ă cut; ş colarul, când ş i-a scris verbul ce i s’a dat s ă conjuge, sau a înv ăţ at pagina ce i s’a dat s ă reciteze, socote ş te c ă nu i se mai poate cere nimic. Ş i unul ş i altul se în ş
al ă , ş i mai mult profesorul decât ş colarul; c ă ci ş coala are de scop de a formà buni p ă rin ţ i de familie ş i buni cet ăţ eni ş i instruc ţ iunea ce se d ă copiilor este, nu un scop, ci unul din mijloacele de a se ajunge acolo. Nu profesând ex catedra se pot dobândi asemenea rezultate. Nu ş tiu ce pedagog ziceà c ă o ş coal ă f ă r ă catedr
ă de moral ă i se pare o monstruozitate. Îns ă la noi nu catedra de moral ă lipse ş te; c ă ci ce alta este catedra de religiune, dac ă l ă s ă m la o parte istoria sacr ă ? Cursul de filozofie înc ă cuprinde morala în termeni expre ş i. Cu aceasta îns ă nu se face nimic. Am v ă zut de multe ori ş colari spunânduş i lec ţ ia de filozofie sau de catechism, pe care o recitau cu exactitate; îns ă convingerea lipse ş te totdeauna; ş i chiar dac
ă ar aveà-o în momentul acela, nu ar dobândi prin aceasta deprinderea datoriei a ş à cum am definit-o mai sus. Nici atâta îns ă nu ar ajunge. Cele ce se spun în ş coal ă , oricum s’ar face, tot nu sunt decât vorbe cari sboar ă , ş i urma ce vor l ă sà în spiritul ş i inima copiilor va fi trec ă toare, dac ă chiar ş coala nu va da exemple vii de ceeace în clas ă se spune numai din gur ă . Conduita profesorilor, regula din ş coal ă , au o influen ţă enorm ă asupra moralit ăţ ii ş
colarilor.
Constantin Brancusi, care l-a cunoscut personal pe Spiru Haret, fiind solicitat sa faca o macheta pentru statuia acestuia, a prezentat o simpla fantana. Pentru el asa fusese Haret, un izvor de apa vie. Asa a fost, intradevar, pentru natia lui : un izvor datator de viata.
Pentru meritele sale deosebite, Uniunea Internaţională Astronomică a atribuit numele lui S. Haret unui crater de pe faţa invizibilă de pe Pământ a Lunii (1976).