George Coşbu1.docx

Coşbuc

rin Piersic (1968):

e un arab, nşi, cu graiul slab. şă, neam de beduin, b-el-Manteb vin El-Zorab.

ăsar din cort, roibul, când îl port âu şi-l las în trap! a ochii mei din cap a nici mort.

pii de foame-mi mor! ul gurii lor; îndelungat, ele i-a secat zvor!

duţi sunt, paşă, toţi: -i, de vrei, că poţi! pe cal! Că sunt sărac! Dacă-l găseşti pe plac, ai cât socoţi!

alul, dând ocol, it, în pas domol, ei mari s-aprind; arbă netezind suflet gol.

ţechini primeşti? cât de darnic eşti! ecât în visul meu! tească Dumnezeu, mi plăteşti!

u ochii plini mia de ţechini de-acum ei sunt scăpaţi,

or fi şi ei bogaţi, a străini!

sub cort în fum, rşi copiii-n drum, se va-ntrema; şi ei ce da e-acum! -

banii mai cu foc, beat de mult noroc, dus d-un singur gând, să, tremurând, , stă pe loc.

g la bani, şi pal ca dus de-un val, priveşte drept; i, cu fruntea-n piept, de cal.

âtul lui plângând coamă îngropând zi: - "Pui de leu, st. Odorul meu, u te vând!

nu s-or juca frunze-n coama ta, trece la izvor: mochini, din mâna lor, a cui da!

ai ieşi cu drag mâinile din prag, mine-n şea pe rând! ai ieşi râzând ea şirag!

cum să-i îmbun ele ce să-i spun, reba de El-Zorab egul neam arab en-Ardun!

evasta mea,

b nu-l vei vedea urmându-te la pas, unchi la al tău glas ai cădea!

l tău, pe Ben-Ardun, ai vezi în zbor nebun nui şoim uşor puşte şoimu-n zbor; ti: Drum bun!

bi, cum saltă-n vânt u în alb vestmânt; mţi sosirea lui e-acum tu n-o să pui pământ!

u! Tu, fala mea, u nu te voi vedea ările-n pământ fuior în vânt, ândunea!

ci spuma albă-n frâu, coamei galben râu. mântul în galop şterni ca un potop e-n pustiu!

de noi doi -ngrozea de noi um al cui vei fi? a mai scuti şi de ploi?

cu tine blând, a cu toţi pe rând te,-odorul meu, ta şi mult, şi greu; flămând!

te,-odorul meu, cel crescut de noi!... paşă! Sunt sărac, l eu ce să fac: înapoi!

paşa: - "Eşti nebun? aniceri să-i pun câinilor? Aşa! u, şi n-aştepta i să-ţi spun!

cel care-l crescu ne-i: eu ori tu? cui ascultă el, at făcându-l miel? paşă, nu!

Pentru calul meu e piept cu Dumnezeu u poţi să ai i şi mai mândri cai, pâne, eu?

la ta o cer! t şi-Alah din cer ce-i între noi, eşti şi mă despoi, e drum să pier.

va blestema, m făptuirea ta! paşă, să cerşesc, astră n-o primesc poţi tu da?

mn. - "Să-l dezbrăcaţi vergi i-l daţi! , vin, îl prind -arabul răsărind gheţaţi...

rabnic un pumnal, e sânge, roşu val ald a izvorât comatul gât, rtul cal.

eat, cu ochi topiţi, hiii-ncremeniţi. n genunchi plecat,

gele-nchegat epeniţi.

-apoi cu ochi păgâni erul crunt din mâini: buna copiii mei! ă taie, dacă vrei, mă la câini!